Cat despre origine, nu stiu daca unui fiu de SS-isti i s-ar fi permis, dupa 1945, sa spuna despre evrei ce spun fiii de securisti despre romanii pe care i-au ucis, deportat si pervertit.

Tatal lui Volodea, al lui Baconsky, al lui Patapievici, al lui Duca, au pus pe roate si au slujit un regim “ilegitim si criminal”. Si, acum, plozii lor vor “moderatie” si “dialog”. Desi parca tot un interogatoriu ar fi mai bun, dupa cum urla baietii (vezi reactia lui Duca la Fedorovici) ori de cate ori vrea cineva dreptate pentru neamul asta.

Daca Fedorovici nu ingaduie comentarii pentru ca e fundamentalist, de ce nu le ingaduie dl profesor Tismaneanu? Tot pentru ca e fundamentalist?

a ne/se scuti cu valetii!!!

Nu stiu cine esti, dar in mod clar nici tu nu ai habar cine sunt eu! Ai vomitat prostii despre mine si cu alte ocazii, folosind acelasi ton hahait profetic pe care il trantesti si aici!
De unde stii tu carei Romanii apartin eu? Cine esti tu sa judeci originea mea, a lui Patapievici sau a oricui?
Insirui pe unde poti crase banalitati si te erijezi in judecatorul moral al lui X sau al lui Y fara sa ai habar despre ce vorbesti. Te ascunzi in spatele unui blog (fara sa permiti comentarii- deh! fundamentalistii ca tine nu au nevoie de dialog, ei le stiu pe toate prin…revelatie) si emiti diverse judecati care mai de care mai…profunde.
Saracia cu duhul este o virtute doar daca nu o prelingi pe site-uri si pe hartie, frate Gheorghe. Mai intai invata ce e aia smerenia, apoi documenteaza-te inainte sa balesti venin (desigur “duhovnicesc”) si apoi gaseste si tu o meserie lucrativa, care sa ajute cu ceva Romania, aia a noastra, a tuturor.

„Neamul romanesc a avut nefericirea sa fie condus de cel mai superfluu si mai putin mesianic dintre popoare, vreau sa zic de greci. Neavind ce face la ei acasa, s-au facut negustori si aristocrati in Romania, spre nefericirea acestui popor.” (E. Cioran, Schimbarea la fata a Romaniei, Humanitas 1990, p. 152). Oare ce ar fi spus Cioran astazi, vazind cine a ajuns sa conduca Romania?
Diferenta dintre voi si Cioran e ca Cioran era indreptatit sa critice Romania, fiindca facea parte din ea. Voi apartineti „Romaniei”, pe care ati dezlantuit-o ca pe un deochi asupra Romaniei. Diferenta dintre voi si Cioran (care avea 25 de ani in momentul publicarii Schimbarii la fata a Romaniei) este ca el afirma ca nu se regaseste in acel text, care i se pare strain, pe cind voi va regasiti in aceeasi fecala. E singura explicatie a proliferarii voastre.

Din partea mea domnul Platon nu o sa aiba parte de un nou proces. Paradoxal imi este inca drag. Si cu cat ma uraste mai tare, cu atat il indragesc mai mult.

pe scurt, un resentimentar incapabil sa discearna Istoria altfel decat prin infierari demne de paginile din Scanteia…

la multi ani si multe procese, dle Copoi din Copou!

Emil Cioran, ala de o scris “Schimbarea la fata a Romaniei”, avea tot parinti nomenclaturisti sau securisti? Liviu Rebreanu chiar, cel de l-am citat eu, era fiu de activist de partid?
Bine ca domnul Ovidiu Hurduzeu, fost redactor la Editura Politica (deci el insusi om al sistemului nu fiu nevinovat al lui X sau al lui Y) scrie carti serioase impreuna cu dumneavoastra!

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6423117-piesa-teatru-care-apare-iisus-transsexual-provocat-scandal-scotia.htm

Ma intreb daca odata data jos crucea va mai ramane spatiul gol multa vreme, sau daca nu il vor inlocui cu vreo reprezentare a obsesiilor teologico-sexuale ale minoritatilor sexuale.

Eu zic sa fim lucizi si sa nu ne imbatam cu apa chioara la capitolul evanghelizare. Aceste magarii nu se intampla datorita nu stiu caror elite. N-ar fi putut sa faca nimic daca societatea europeana n-ar fi in halul in care este, incapabila sa mai reactioneze dupa ce s-a descrestinat progresiv de doua veacuri incoace. Dupa cum zicea parintele Justin, generatia asta si daca ar vrea nu ar mai putea, atat este de slabita de pacat. Poate ca vine vremea, cand, dupa cum spunea Kierkegaard candva, mizeriei nu i se va mai putea opune nici un fel de om politic ci doar martirul. Or, sincer, am mari dubii cu privire la capacitatile martirice ale actualei generatii. Nu de alta, dar ma uit la mine.

De ecumenism nu mai zic. Un ecumenism de bun simt ar fi un acord minimal al crestinilor asupra unor chestiuni de bun simt: avortul, mariajul homosexual, dreptul parintilor de a decide asupra educatiei copiilor (parintii sa decida, nu eurocratii). Insa ecumenismul, asa cum se practica el de ani buni incoace, a fost o dovada de nesimtire ecleziala, care a contribuit major la actuala stare de fapt, poate chiar mai mult decat au facut-o stangistii. Prin ecumenism, bisericile s-au diluat dogmatic tocmai cand era vremea unei maxime acrivii dogmatice, au internalizat corectitudinea politica si multiculturalismul in varianta soft (ba uneori chiar hard – uitati-va la aberatiile religioase care au avut loc atatia ani la Assissi sub bagheta lui Ioan Paul al II-lea si cu participarea ierarhilor ortodocsi). Cand ontologia post-moderna te asalteaza pe toate caile, nu e vreme de ecumenism, e vreme de luciditate dogmatica. O sa dialogam dupa ce trece furtuna. Daca va mai trece.

Din punct de vedere politic, exista o singura solutie. Concreta. Daca vom fi pusi in situatia sa alegem intre UE si Hristos, adica intre Hristos si presupusa laicitate, sa iesim din UE. Daca societatea romaneasca va fi indeajuns de crestinata, in ciuda tuturor pacatelor ei, incat sa ia o astfel de decizie, e bine. Daca nu, degeaba vorbim. Degeaba s-a strigat in decembrie 89 vom muri si vom fi liberi. Daca nu esti gata sa mori pentru libertate nu o meriti. Cu atat mai putin daca nu esti pregatit sa scazi din nivelul de trai de dragul libertatii.

La rigoare, lipsita de religie, UE se fundamenteaza strict pe economic, ca si Uniunea Sovietica de altfel. D-aia va sfarsi cu o catastrofa, fie ca aceasta se numeste “transumanism” sau “islamizare”. Pentru ca omul nu se reduce la economic. Iar neo-liberalismul nu face decat sa ne duca cu pasi repezi catre socialismul global, intrucat nu poti avea piata unica si mai multe state. E o contradictie de principiu. Sfarsesti fie in haos fie in socialism transnational. Pentru ca elementul menit sa tina unita Europa, crestinismul, lipseste. Asta e marea problema. Am inlocuit religia cu economia, si mai devreme sau mai tarziu vom plati pentru asta. Max Weber spunea foarte clar: pe panta pe care am pornit candva, in zorii capitalismului, sfarsim ori cu intoarcerea la vechea religie, ori cu o noua religie, ori cu transumanismul despre care vorbeste domnul Catrinoiu.

In alta ordine de idei, am si eu o intrebare pentru cei care poseda mai multa cultura juridica. Ce se intampla acum in mod concret? Este doar o recomandare a Curtii de care statele pot sa tina cont sau nu? Este statul italian obligat sa scoata crucile din scoli acum (ceea ce inseamna ca e doar o problema de timp pana valul va veni si peste cetatenii europeni de sorginte mioritica)? Sau doar va fi amendat statul italian, ceea ce inseamna ca, fiind creat precedentul juridic, de acum inainte orice “Emil Moise” de aici sau de aiurea va putea sa se imbogateasca pe seama bugetarilor ortodocsi sau catolici? Vom ajunge ca pe vremuri sa platim bir la Inalta Poarta (care acum s-a mutat la Bruxelles – cine stie poate viitorul ei presedinte va fi chiar un descendent al osmanlailor sau abasizilor ), sa ne iasa ochii, ca sa ne putem pastra credinta? Ziceti-mi si mie ce se va intampla concret.

“Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere. Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.” (Galateni 4:30, 5:1)

@Heraaskuortodox:
Ma rog si sper sa va rugati si dumneavoastra pentru mine.

@american pictures corporation:

Aveti dreptate. Si eu ma infricosez, uneori. Insa exista si o dimensiune care nu tine de teoria conspiratiei. Pur si simplu, noi, copiii “fostilor”, am avut accesul la biblioteci destul de consistente, macar ca parintii nostri si-au dorit sa isi afirme, pentru epoca lor, statutul de intelectuali.

@om bun:
Cel putin in cazul meu nu veti gasi dispret fata de poporul roman.

@brigada diverse:
Relatia dintre profesorul Tismaneanu si mine a inceput in momentul in care, intr/un articol, apreciind convertirea lui Tismaneanu, povesteam propria mea situatie, conflictul inca nestins cu parintii mei, lupta mea cu propria familie si cu propria constiinta.
Sa stiti ca nu este usor sa porti o asemenea mostenire .