Oare se sesizeaza Volo cand se aude ca bolsevismul ne-a scapat de antisemitism?
Motto: “Demonul dominatiei mondiale a vorbit. El a dezvaluit un mare secret: lumea poate fi dominata. Cocosate de osteneala, popoarele cer sa fie inrobite. Iar cele care rezista vor fi supuse prin suferinte cumplite. Societatea moderna este traversata de un curent MAGIC gratie caruia toti oamenii produc aceleasi ganduri” – Konrad Heiden.
Nu ma pot abtine. Asta scrie asa in Adevarul:
[...] față de tragedia Holocaustului, cel mai dramatic reper al unei istorii milenare de persecuții a evreilor europeni, materializate prin edicte de expulzare (Anglia în timpul lui Edward I, Spania prin Decretul Alhambra), masacre (în timpul revoltei cazacilor lui Bogdan Hmelnițki) și politici de ghetoizare, care au obligat evreii europeni să trăiască separat de restul populației până în secolul al XIX lea în Occident și până la revoluția bolșevică în Rusia.
Ca nazismul a fost crima impotriva umanitatii, asta e clar, dar sa ni se spuna acum ca revolutia bolsevica ne-a eliberat de antisemitism, asta e cretinism.
Ce s-ar fi intamplat cu individul care ar fi scris in presa un articol care sa legitimeze nazismul in detrimentul bolsevismului sau macar sa gaseasca un singur motiv pozitiv in nazism; era dat afara din presa pe viata si i se pregatea si linsarea in revistele de cultura. Dar nu, nu se aplica acelasi tratament handicapatilor din cealalta parte a dracului. Pretindem ca traim in democratii si nu avem nici la 20 de ani de la “caderea” totalitarismelor legi care sa pedepseasca cu inchisoarea pe cei care fac propaganda nazismului si / sau comunismului.
Nu e stiintific sa se afirme ca evreii au instaurat comunismul in Estul Europei, dar nu e stiintific nici sa se afirme ca bolsevismul ne-a eliberat de antisemitism. Nu e stiintific, e cretinism.
In secolul 20, socialismul s-a impartit in doua ramuri totalitare: bolsevismul si nazismul. Si fraierii au cazut in capcana de a crede in “opozitia” dintre ele. Incultii spun ca nazismul era de dreapta si bolsevismul de stanga, si fraierii au inghit galusca. In realitate, ambele dictaturi au fost de stanga, dupa cum insusi Adolf Hitler a spus despre partidul sau national-socialist: “Oricine interpreteaza national-socialismul ca o simpla miscare politica nu intelege aproape nimic despre subiect. E mai mult decat o religie: este hotararea de a crea un om nou.” Sa mai notam si ca atat bolsevismul cat si nazismul aveau ca scop concret si comun formarea guvernului mondial.
Cretinii cred ca intre nazism si bolsevism nu poti fi obiectiv niciodata, trebuie sa fii ori bolsevic, ori nazist ca sa fii rational. Acest rationament prezent in secolul trecut face ravagii si azi, e prelungit pana azi in politica din Orientul Mijlociu. Azi, in politica din Orientul Mijlocu, trebuie sa fii ori pro-Israel si anti-Iran/Irak/Afganistan, ori pro-Iran/Itak/Afganistan si anti-Israel ca sa ai acces la “dezbaterile publice”.
Daca esti OBIECTIV, esti taxat de propagandisti cu etichetele sub care tocmai ei isi ascund trecutul: anti-semit, nazist sau comunist. Asta e tactica propagandei: sa acuze in mass-media vocile OBIECTIVE de LIPSA DE OBIECTIVITATE si de apucaturi totalitare.
Propagandistii nu spun niciodata ce e OBIECTIVITATEA STIINTIFICA in toata chestia asta pentru ca propaganda, bazandu-se pe tehnicile de manipulare psihologica elaborate, printre altii, de Sigmund Freud – Freud chiar a spus, sincer omul: “Recomand raspicat Gestapoul tuturor” - si de “expertii in comunicare” ai Scolii de la Frankfurt, abolesc cunoasterea obiectiva, adevarul obiectiv si reduc totul ca impulsurile patologice, la un Eu egoist conformist in raport cu puterea si cu hegemonia culturala.
Volodea nu ne spune ce e OBIECTIVITATEA STIITNTIFICA in politica Orientului Mijlociu pentru ca daca ar spune, ar insemna sa se lase de scris. Ei nu pot fi nici OBIECTIVI pentru ca nu au fost obiectivi nici in Romania secolului trecut.
Azi e la fel in Uniunea Europeana si in politica din Orientul Mijlociu. Socialismul a ramas azi impartit in cele doua ramuri ale sale: nazismul e reformat in stangistismul pro-islamic (Noua Stanga) si bolsevismul e reformat in stangismul neoconservator pro-evreu (Kagan, Kristol, Tismaneanu, etc.). E adevarat insa ca, la nevoie, intre cele doua aripi socialiste exista comunicare pentru binele lor comun asa cum a fost mereu de-a lungul timpului. Singura deosebire intre ideologiile de ieri si cele de azi e ca cele de azi au renuntat la violenta pentru a-si atinge scopul. Nu mai folosesc violenta, ci conditionarea psihologica prin divertisment, industrie publicitara, filme, muzica. Cu alte cuvinte: magia. Cum spunea Bokovski: racii se fierb incet, nu sunt pusi direct in apa clocotita. Si oamenii, prin magie, sunt fascinati de stergerea diferentelor culturale pe care o realizeaza uniformizarea ideologica.
Povestea hegeliana cu teza, anti-teza si sinteza se aplica. Teza e stangismul pro-islamic, anti-teza e stangismul neoconservator (nu degeaba blogul lui Mihail Neamtu se numeste Anti-teze) si ambele se “opun” in fata “opiniei publice” propagandizate tocmai de aceasta “opozitie” de fatada in spatele careia se formeaza, fara ca oamenii sa isi dea seama, sinteza – guvernul mondial, scopul “dezbaterilor” dintre teza si anti-teza.
Iata ce spunea Irwing Kristol, “the godfather of neoconservatism”, pe 25 august 2003 in revista propagandei neoconservatoare Weekley Standard:
“The historical task and political purpose of neoconservatism would seem to be this: to convert the Republican party, and American conservatism in general, against their respective wills, into a new kind of conservative politics suitable to governing a modern democracy. [...] A smaller nation might appropriately feel that its national interest begins and ends at its borders, so that its foreign policy is almost always in a defensive mode. A larger nation has more extensive interests. And large nations, whose identity is ideological, like the Soviet Union of yesteryear and the United States of today, inevitably have ideological interests in addition to more material concerns. Barring extraordinary events, the United States will always feel obliged to defend, if possible, a democratic nation under attack from nondemocratic forces, external or internal. That is why it was in our national interest to come to the defense of France and Britain in World War II. That is why we feel it necessary to defend Israel today, when its survival is threatened. No complicated geopolitical calculations of national interest are necessary.
Kristol, ca un trotkist si gnostic ce e, ca toti stangistii, nu renunta la tentatia gnostica a marilor popoare de a fi mesianice, cum am spus in postarea anterioara, si afirma singur si nesilit de nimeni ca mesianismul Uniunii Sovietice de ieri cat si cel american de azi au in comun identitati ideologice; adica identitati de propaganda, nu culturale, nu obiective. Globale. Toti suntem la fel si toti gandim la fel. Toate popoarele sunt la fel pana nu vor mai fi deloc. Mesianismul popoarelor e sinucigas pentru popoare, duce mereu la disparitia popoarelor si formarea guvernului mondial. “Până la urmă doar SUA vă poate salva de la dezastru”, ne spune profesorul Nicholas Boyle de la Universitatea Cambridge, care “profeteste” mesianic sfarsitul popoarelor, instaurarea guvernului mondial si poate chiar asasinarea presedintelui Obama.
Ca si in secolul trecut, a fi obiectiv stiintific inseamna ca refuza ambele ideologii stangiste, de vreme ce stangismul respinge posibilitatea obiectivitatii stiitifice si a existentei unui adevar obiectiv; a refuza implicarea occidentului in razboiul din Orientul Mijlociu denota obiectivitate stiintifica fata de probleme regionale de acolo. Problema israeliana e a poporului evreu; sa si-o rezolve. Problema musulmana din acea zona e a popoarelor musulmane: sa si le rezolve. Restul e propaganda.
Motto: “Intelectualul nu e o meserie decât în cazul revoluţionarului de profesie, care trăieşte din banii fundaţiilor sau din sinecuri şi care nu e de dreapta, ci de stânga. De la comunistul Lenin, la socialistul Hitler, revoluţionarii de profesie au fost nişte intelectuali trăind pe banii partidului sau ai partidei.” – Mircea Platon, Ce sunt intelectualii?
sintetizează anomaliile si viciile unei lumi în derivă. El nu acţionează: îndură. […] astfel, excesele oboselii sale vor întări tiraniile. […] Acest avorton se transformă, în numele unei utopii de două parale, în gropar al intelectului şi, convins că face un lucru foarte necesar, prostituează acel “îndobitociţi-vă”, deviză tragică a unui singuratic. […] fanatic fără convingeri, el nu mai este decât un ideolog, un gânditor hibrid, din cei ce apar în toate perioadele de tranziţie” (Cioran, Ispita de a exista).
Oligarhia americană (Rezerva Federală – FED) îşi arată colţii în politică prin anul 1964 când bancherii şi industriaşii şi-au retras sprijinul financiar pentru republicanul Barry Goldwater spijinindu-l pe liberalul Nelson Rockefeller. Anul 1964 reprezintă anul de cotitură în istoria conservatorismului american. 20 de ani mai târziu, în 1985, candidatul republican la preşedinţie, Jack Kemp, proclama deja egalitatea ca fiind cel mai important principiu conservator. Acestei crize doctrinare din interiorul mişcării conservatoare, Richard Vignerie îi răspunde, în 1984, cu propunerea legitimă de a pune pe picioare un nou partid de dreapta ca alternativă la democraţi şi republicani, un partid cu o doctrină orientată împotriva statului social, împotriva sindicatelor puternice şi împotriva marilor corporaţii.
muncă. Distributismul, doctrina economică prezentată în această carte despre etica pieţei libere, reprezintă economia cooperării, a fraţietăţii și a comuniunii creștine. Având rădăcini in enciclicile papale, distributismul restaurează muncii cadrul ontic de care fiinţa umană nu se poate lipsi dacă pretinde că nu vrea să devina masă de manevră și o forţă de muncă manipulabilă. Într-o economie distributistă, lucrătorii sunt proprietari ai propriului loc de muncă, atât în afaceri cât și în instituţiile publice. A avea în proprietate locul de muncă sau propria participare în domeniul afacerilor e singura cale demnă de urmat pentru fiinţa umană.
În concluzie, distributismul cultivă responsabilitatea la locul de muncă.
Când se bat munţii cap în cap, lumea se schimbă. 
Vreţi să ştiţi cum va arăta lumea de mâine? A Treia Forţă schiţează viitorul cu rădăcini adânci în trecut.
Comentarii recente