Mihai Razvan Ungureanu, pe rand: evreu, bolsevic si liberal trotkist, spion si colonizator neoliberal

Discursul tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu, delegat al Organizaţiei Judeţene Iaşi la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985.

1.

http://www.ziuaveche.ro/zvonul-zilei/fata-nevazuta-a-premierului-%E2%80%9Cspion%E2%80%9D-mihai-razvan-ungureanu-73048.html

De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei.Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.

Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulataPolitica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles.L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

2.  http://diepresse.com/home/politik/aussenpolitik/67209/Rumaenien-wie-ein-neues-Bundesland

Ungureanu:  “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. 

“Rumänien wie ein neues Bundesland”

04.03.2006 | 00:00 |  VON WIELAND SCHNEIDER (Die Presse)

INTERVIEW. Außenminister Ungureanu über Österreichs Ängste vor rumänischem EU-Beitritt.

 Drucken SendenMerkenAAA Textgröße Kommentieren

Die Presse: Welche Herausforderungen hat Rumänien auf dem Weg in die EU noch zu bewältigen?

Mihai-Razvan Ungureanu: Rumänien muss seine Hausaufgaben bei den Themen machen, die Olli Rehn in seinem Brief nach dem Bericht vom 25. Oktober angesprochen hat. Eine wichtige Aufgabe ist, das Land dafür bereit zu machen, künftig EU-Fonds nützen zu können. Dazu kommen Reformen in Justiz- und Sicherheitsfragen.

Die EU hat immer wieder das Problem Korruption kritisiert.

Ungureanu: Wir widmen diesem Problem sehr große Aufmerksamkeit. Bei der Justizreform haben wir vor allem jene Bereiche berücksichtigt, die entweder Korruption ermöglichten oder davon selbst zerfressen waren. Wir kümmerten uns um die Lage der Beamten, reformierten die Beziehungen zwischen Justiz und Politik und erhöhten die Kapazität der Richter und Staatsanwälte, Fälle aufzuarbeiten.

Was würde passieren, wenn die EU den Beitritt Rumäniens um ein Jahr verschiebt?

Ungureanu: Das sind Spekulationen. Wir erwarten vom EU-Bericht im Mai eine technische Beurteilung dessen, was wir erreicht haben. Eine Verschiebung des Beitritts kann aus unserer Sicht keine technischen Gründe haben.

Würde Rumänien notfalls auch ohne Bulgarien der EU beitreten?

Ungureanu: Das ist eine harte Frage. Wir haben keine Alternative. Wir haben alle unsere Energien auf einen Beitritt 2007 ausgerichtet. Das ist für uns wie ein Mantra. Ich hoffe, dass unsere bulgarischen Freunde, die Erwartungen der EU erfüllen. Wir sind im selben Paket.

Viele Österreicher stehen dem EU-Beitritt skeptisch gegenüber.

Ungureanu: Österreich ist heute der wichtigste ausländische Investor in Rumänien. Sie müssen Rumänien fast wie ein neues Bundesland sehen. Rumänien ist so wichtig für die österreichische Wirtschaft wie Blut für den Körper. Ich weiß, dass es so etwas wie eine Erweiterungsmüdigkeit gibt. Wir müssen den Bürgern klar machen, dass durch die Erweiterung ihre Chancen auf Wohlstand steigen.

Gibt oder gab es CIA-Gefängnisse in Rumänien?

Ungureanu: Mittlerweile ärgere ich mich schon über diese Frage. Es gab bei uns niemals solche Gefängnisse. Natürlich arbeiten wir mit den USA im Kampf gegen den Terror zusammen – so wie auch die EU-Staaten. Aber wir werden dabei niemals die rote Linie der Menschenrechte überschreiten.

Menschenrechtsorganisationen sehen das anders.

Ungureanu: Es hat niemals Beweise gegeben. Wir haben Human Rights Watch um konkrete Fakten gebeten. Man hat uns aber gesagt: Es gebe “substanzielle Hinweise”. Das bedeutet: “Es ist nie passiert, aber wir können behaupten, dass es so war.” Wir haben nie die rote Linie überschritten. Punkt.

Fühlt sich Rumänien zwischen zwei Stühlen, den USA und der EU?

Ungureanu: Wir können es uns nicht leisten, in einem Psychodrama mitzuspielen. Bei psychoanalytischen Sitzungen kommt oft die Frage: Wen liebst du mehr, Mutter oder Vater? Wir sind aber nicht in der Position zu wählen. Offene Beziehungen zu den USA sind wichtig für uns – alleine wegen unserer strategischen Interessen in der Schwarzmeer-Region.

Und Europa?

Ungureanu: Auch für die EU werden Transnistrien, Moldowa und die ungelösten Konflikte in der Schwarzmeerregion noch ein wichtiges Thema werden. Dazu kommen alternative Routen für Energie – gerade nach der kalten Dusche durch die Russen im Dezember. Die Öl- und Gasleitungen werden in Zukunft über die Schwarzmeerregion, Bulgarien und Rumänien in den Westen verlaufen. Diese Alternative kann aber erst funktionieren, wenn die Sicherheitslage in der Schwarzmeerregion beständig ist. Dafür muss sich auch die EU engagieren.

3. Acuzatie exploziva: seful SIE, agent al unui serviciu secret strain http://www.inpolitics.ro/acuzatie-exploziva-seful-sie-agent-al-unui-serviciu-secret-strain-art50060.aspx#

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării
Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare  națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam
Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului
Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. (Bogdan Tiberiu Iacob)

4. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/ana-pauker-pe-peretele-lui-ungureanu.html

Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu

28 Iunie 2006

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administrare Publica EUROPA.

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.) 

ANA PAUKER face parte din galeria marilor călăi ai neamului românesc
(nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui – 3/06/1960, Bucuresti)

Supranumita “Doamna rosie” a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al þării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucureºti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. “A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului” (Liviu Vălenas, “Memorialul stalinismului”, pg. 166)

Ca sa intelegem mai bine cine e Mihai Razvan Radu Ungureanu

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp

Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47

[Documentul, strict autentic, elaborat de NKVD la 2 iunie 1947, a fost descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei (1945-1952) şi publicat pentru prima dată în ziarul polonez "Novi Dzienic", în 1981. Acelaşi document a mai fost descoperit şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. În mod sigur a fost aplicat şi în România, deşi SRI nu a confirmat existenţa lui în arhivele Securităţii.]

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import. (vezi NEOLIBERALISMUL de azi care e in legatura DIRECTA cu MARXISMUL. Romania importa in prezent 80% din produsele agro-alimentare, in timp ce satul e in saracie si in ruina)

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât. (exact ca in CAPITALISM)

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.  (exact ca in CAPITALISM)

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.

19. In legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial. (cum ni se spune si dupa 1990: romanii sunt prosti, fascisti, antisemiti, lenesi; numai strainii sunt buni)

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuăie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat. (punct esential si in doctrina NEOLIBERALA. Legislatia NEOLIBERALA e facuta in asa fel incat producatorul mic si taranul sa nu isi poata vine produsele naturale in piata pentru ca sunt mai scumpe decat cele modificate genetic din Kaufland sau Carrfoure).

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic. (exact ca in NEOLIBERALISMUL de azi, cand ai voie sa critici BIROCRATIA de stat si privata, dar nu ai voie sa iei masuri impotriva ei).

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului. .

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite “întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de “înaltă trădare”

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare. (valabil si azi acest punct. Nu esti intelectualul unui partid, nu esti “intelectual” si gata!)

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă. 

– Reprodus din “Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste” Comunicări prezentate la Simpozionul “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

Acesta este “intelectualul” crescut de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, alti “intelectuali”, pe filiera KGB.

Fac un apel catre statul roman sa ii retraga acestui detractor toate distinctiile si premiile acordate de universitatile si asociatiile din Romania, precum si retragerea dreptului de a mai preda vreodata Istoria in mediul universitar romanesc.

OVIDIU HURDUZEU: “Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa”

Recomand acest interviu cu Dr. Ovidiu Hurduzeu, omul care a scos in off-side semidoctismul intelectualilor post-comunisti care critica cultura romana in general, dar si cultura in special, de pe pozitii politice si ideologice. Interviu realizat de prietenul meu Razvan Papasima (celalat blog aici).

Ovidiu Hurduzeu: Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa. In prezent, Romania nu mai este o casa, o gospodarie, ci o gara in care astepti trenul pentru o alta destinatie. Nu mai este o patrie, ci un loc unde se fac bani sau se crapa de foame, un cazinou sau un ghetou, o locuinta temporara, pe care vrei cit mai repede s-o parasesti. Cred ca majoritatea romanilor isi pregatesc copiii sa para­seasca tara. Cind esti mereu pe picior de plecare, nu-ti mai pasa ce se intimpla in jur. De aici, lipsa de reactie a popu­latiei fata de toate evenimentele negative care o afecteaza. In ochii multora, a lupta pentru Romania, a fi patriot, nationalist sau cum vreti sa-i spuneti, a devenit o actiune subversiva. Pina nu dispare patologia sociala a „pa­rasirii corabiei“, nu prea exista sanse pentru o schimbare la fata a Romaniei.

Vorbiti mereu despre nevoia de a apara interesele nationale. Sinteti nationalist?

Ovidiu Hurduzeu: Da, sint nationalist si distributist, doua notiuni care se completeaza. Nationalismul este dusmanul de moarte atit al marxismului, cit si al neoliberalismului. Marxistii il considerau o doctrina „mic-burgheza“, radical opusa interna­tionalismului proletar; neoliberalii de azi, reprezentind interesele marilor companii transnationale, ale marilor banci internationale si ale fondurilor speculative de investitii, denunta pe toate caile nationalismul, intrucit se opune globalizarii si interdependentei. Adeva­rul este ca o tara ca Romania nu-si mai permite sa nu fie nationalista; daca renunta sa-si mai apere interesul national, se autodistruge. Nationalismul, asa cum este practicat de natiunile responsabile, inclusiv de unele tari vecine, ­precum Polonia, Ungaria sau Cehia, este echivalent cu „spatiul de manevra“. De pilda, guvernul maghiar si-a creat un spatiu de manevra care i-a adus beneficii in relatiile cu bancile, FMI-ul si vecini ca Romania, fara ca aceste actiuni sa atraga represalii care ar fi anulat avantajele. Nationalismul de care vorbesc poate fi practicat cu succes de tara noastra, in cadrul Uniunii Europene: el nu ne-ar aduce decit respectul partenerilor si aliatilor nostri. Un guvern intelept trebuie sa stie foarte exact care este spatiul sau de manevra si sa profite la maximum de acesta. Reafirmarea suveranitatii Romaniei asupra patrimoniului ei natural, cum ar fi padurile sau resursele minerale – este vorba despre ceea ce eu am numit „nationalismul verde“ –, actioneaza nu numai in interesul tarii, ci si al Uniunii Europene. Daca Romania permite transnationalelor sa-i defriseze padurile, are oare UE de cistigat? Daca Romania cedeaza presiunilor companiilor americane sa cultive soia modificata genetic, nu cumva se situeaza pe o pozitie ostila atit interesului national, cit si celui european? In plus, deseori, mafia locala romaneasca devine campioana „globali­zarii“ si a politicilor neoliberale, pentru a-si apara propriile interese. Mass-media romaneasca ar trebui sa inceteze sa mai cenzureze termenul „nationalist“ si sa incurajeze dezbateri serioase privitoare la interesele nationale ale Romaniei.

[... citeste restul interviului in revista VIP...]

Statul şi pieţele, Autor: Prof.dr. Yvan Allaire

Prezentare la Academia Română

Bucureşti, 23 mai 2011

de

Prof. Yvan Allaire,

Fellow al Royal Society of Canada

Doctor în economie (MIT)

Preşedintele Institutului pentru guvernanţa organizaţiilor publice şi private (IGOPP), Montreal, Canada

 

(Redactat în parte pornind de la volumul Black Markets and Business Blues (FI Press, 2009) de Yvan Allaire şi Mihaela  Firsirotu)

 

Copyright: Allaire 2011

Textul nu poate fi reprodus fără consimţământul autorului

 

„Ceea ce ar fi trebuit să moară împreună cu comunismul este credinţa că societăţile moderne pot fi guvernate după un singur principiu, fie el cel al planificării impuse de o voinţă autoritară, fie cel al reglării dictate de piaţă.“ 

Charles Taylor, Etica autenticităţii, 1991

Criză financiară sau criză morală…?

•     Criza financiară din 2007-2008 s-a transformat în multe state în recesiune economică şi în criză fiscală;

•     Cruda ironie este că guvernele au trebuit să se îndatoreze pentru a salva sistemul financiar şi pentru a face faţă recesiunii pe care tocmai acest sistem o produsese; apoi guvernele au fost forţate să impună popoarelor lor politici de austeritate pentru ca aceleaşi bănci să nu cumva să sufere pierderi în urma creditelor acordate guvernelor;

•     Criza financiară a fost de fapt o criză morală, care încă nu a luat sfârşit;

•     În acest timp, se depun mari eforturi menite a reglementa funcţionarea sistemului financiar, sau cel puţin a lăsa impresia că se face aşa ceva…

•     „Şi totuşi, nu putem să nu fim cuprinşi de un sentiment de zădărnicie la vederea acestui masiv efort, de impresia că nu se vizează adevăratele cauze ale acestei crize care se încăpăţânează să persiste, că totul seamănă cu pregătirea pentru a lupta într-un război din trecut.

•     Nimic din ceea ce se propune nu schimbă de fapt caracterul sistemelor financiare, motivaţiile care le animă, lăcomia de care sunt infectate. Prin urmare, să ne pregătim pentru următoarea criză…“

Yvan Allaire, „After the melt-down“, în Policy Options, martie 2011 

Pieţe libere: câte păcate s-au comis în numele vostru!

Predicat şi practicat de Greenspan, ca şi de alţi ideologi croiţi după chipul şi asemănarea lui, neoliberalismul (sau fundamentalismul pieţei) se întemeiază pe credinţa aproape înduioşătoare în abilitatea pieţelor de a crea bogăţie pentru toţi (toţi cei care contează) şi de a se autoregla.

La un nivel mult mai practic, ea poate reflecta numai influenţa banilor asupra aleşilor care fac legile.

Cele şase convingeri ale crezului „neoliberal“

•     SUPREMAŢIA PIEŢELOR LIBERE: este convingerea fundamentală a crezului neoliberal

Piaţa stă la baza eficienţei; ea se autoreglează şi corectează rapid orice deviere de la echilibrul optim.

•     COMERŢUL LIBER ÎNTRE TOATE POPOARELE: este întotdeauna bun.

Doar sentimentalii neinformaţi, socialiştii care acţionează fără să gândească şi muncitorii plângăreţi şi imaturi nu acceptă acest  adevăr economic fundamental.

•     GRANIŢELE NAŢIONALE SUNT OBSTACOLE ARTIFICIALE ÎN CALEA EFICIENŢEI PIEŢEI

Deţinerea de către străini a avuţiei naţionale, a companiilor, a pământurilor arabile etc. este benefică pentru societate; capitalul trebuie să circule nestingherit de graniţe pentru a asigura cea mai bună performanţă economică.

•     DEREGLEMENTAREA

Reglementarea nu face decât să stânjenească pieţele în tendinţa lor spre autoreglare; birocraţii care se amestecă în mersul pieţei sunt întotdeauna contraproductivi. Ar trebui reduse dimensiunile guvernelor astfel încât neoliberalii „să le poată îneca în cada de baie“.

•     PRIVATIZAREA

Guvernele sunt ineficiente; întreprinderile private ar putea şi ar  oferi servicii mult mai eficient; prin urmare, orice entitate care oferă servicii sau bunuri cetăţenilor ar trebui privatizată. Sănătatea publică, educaţia publică etc. ar trebui să fie încredinţate sectorului privat, care ar oferi servicii mai bune la un preţ corect.

•     „SOCIETATEA“ ŞI „BINELE OBŞTESC“ SUNT NOŢIUNI LIPSITE DE CONŢINUT

Un grup de indivizi motivaţi de propriile interese sfârşeşte prin a face bine sub presiunea şi îndrumarea pieţelor eficiente. Conceptul de „bunuri comune“ (aerul pe care trebuie să îl respirăm, apa pe care trebuie să o bem etc.) miroase a comunism.

citeste restul pe Centrul pentru o Romanie Integra si Prospera……

Ce nu spun ziarele din Romania despre Libia

Bancherul

Distributism, capitalism si razboi

Alternativa la masina capitalista de razboi e distributismul, un model economic care nu genereaza razboi, in acord cu invataturile Sfintilor Parinti care scriu ca razboiul e generat de lacomie, de oligarhie, de iubirea de argint – vedeti aici conferinta pe acest subiect foarte importanta,

The Economics of Peace

http://vimeo.com/channels/theeconomicsofpeace/page:2

 

Science of Tyranny

Eisenhower identified more than one threat to the republic.

By Patrick J. Deneen

The Farewell Address is a short but profound masterpiece. Direct, compact, and riveting, in an economy of words it drives to the heart of America’s modern crisis: our loss of republican liberty in the name of power and liberation. Although Eisenhower’s admonitions about the rise of the military-industrial complex attract the most attention, equally worthy of note is his second theme, the dangers of the “technological revolution.”

America might be called the technological republic—born, nurtured, and raised to its mighty stature by its close affiliation with the modern scientific project. Befitting its creation during the Age of Reason, America’s heroes have often been its inventors and scientists, from Benjamin Franklin to Carl Sagan. If other nations can claim great theoreticians—the Darwins and Mendels and Heisenbergs—the reputation of American science lies more in its applications. As Alexis de Tocqueville wrote in 1835, “the more democratic, enlightened, and free a nation is, the greater will be the number of these interested promoters of scientific genius and the more will discoveries immediately applicable to productive industry confer on their authors gain, fame, and even power.”

The United States was self-consciously founded as a polity based upon technical knowledge. In the Federalist Papers, Alexander Hamilton attributed the proposed Constitution’s inspiration to “the new science of politics,” premised upon “reflection and choice” and no longer relying upon the unconscious accumulation of ancient practice, prejudice, and tradition, which he equated with “accident and force.” Reflecting this modern faith, the Constitution has been described as “the machine that would go of itself,” and the colonial physician Benjamin Rush characterized its citizenry as “republican machines.”

Later, John Dewey would argue that democracy and science were effectively indistinguishable, both predicated upon unending experimentation and progress, both devoted to the expansion of human power. Today Americans have an overwhelmingly favorable attitude toward science and scientists, with 84 percent stating their view to be “mostly positive,” according to a 2009 Pew Research Center poll.

Yet American confidence in scientific progress is met by equally longstanding misgivings about the costs of technology upon nature, community, and the human soul. Early voices such as Nathaniel Hawthorne warned of the deforming aspects of “the machine in the garden,” and a steady line of critics have expressed deep reservations in the varying refrains of religion, naturalism, and literature. Defenders of the natural order from Henry David Thoreau to Aldo Leopold to Wendell Berry have argued against the role of modern science in the decimation of the natural world and in fostering an ethic of plunder.

At the heart of this internal division is a disagreement over the nature of liberty, that permanent if contested American aspiration. According to the originators of the modern scientific project—especially Francis Bacon, considered by Thomas Jefferson to be one of the three greatest minds in human history—science would liberate humanity from the limits imposed by nature. Bacon said, “knowledge is power,”and modern science is the means to that empowering knowledge. This Baconian confidence is given official sanction in Article 1 of the Constitution, requiring Congress to support “the progress of Science and useful Arts.”

The voices cautioning against America’s embrace of science invoke an ancient idea of liberty as self-government. In this tradition, slavery is seen not primarily as subordination to another—a condition in which one’s soul could be free—but rather as submission to one’s unrestrained appetite. These Cassandras warned that the scientific project would lead not to thoroughgoing freedom, but instead to a more profound bondage, including the prospect that we would cease to possess the inclination or ability to control the very creations of science itself. They admonished against the tendency of liberty badly-defined to treat all relations—whether with the world or with other humans—in purely utilitarian terms, making the world and its living inhabitants fodder for our pleasure.

What makes the Farewell Address so extraordinary is that Eisenhower acknowledges that liberty depends not only on America’s ability to develop appropriate scientific and technological responses to great international threats, but also on America’s capacity to govern the consequences of the scientific imperative itself. Eisenhower saw clearly that America’s resistance to the temptations of power was giving way to the demands of a permanent garrison state. The project of defending American liberty would require a massive expansion of government—particularly the executive—and the extensive influence of military players in the political process would increase the need for “secrecy and dispatch.” But more, the dependence upon science would decisively tip the scale toward liberty conceived as the overcoming of nature, premised upon an unrelenting expansion of power.

No section of Eisenhower’s address gives more compelling witness to this fear than his warning that the military-industrial-scientific complex’s demands would require the transformation of the university. His prophecy—which has become history—not only portended the death knell of “free ideas,” but the demise of the university’s historic role in providing reflective cautions about the pursuit of forbidden knowledge. Instead, the academy has given itself over to forms of inquiry with the ultimate aim of overcoming human nature.

Today every research university measures itself against its peers by calculating comparative amounts of federal grant funds; meanwhile, the un-useful liberal arts decline in esteem, size, even presence. This demotion overturns a tradition that located liberty’s source not in the untrammeled expansion of scientific knowledge, but in the liberal (and civic) arts—those subjects that educated free citizens in the discipline of self-goverment.

Tocqueville discerned over 125 years before Eisenhower that the utilitarian pursuit of scientific knowledge would imperil democracy, above all by leading men to live and think in the short term. “To minds thus predisposed, every new method that leads by a shorter road to wealth, every machine that spares labor, every instrument that diminishes the cost of production, every discovery that facilitates pleasures or augments them, seems to be the grandest effort of the human intellect. It is chiefly from these motives that a democratic people addicts itself to scientific pursuits.” In a brief but telling section of his address, Eisenhower warns against the tendency to “live only for today,” urging his fellow citizens to think in terms of generational debts and obligations lest democracy become “the insolvent phantasm of tomorrow.”

We now tend to think our various forms of insolvency—economic, certainly; in natural resources, as gathering evidence suggests; and morally, at the root of our bankruptcy—can be answered by the application of better scientific technique. What America’s second voice has warned all along, and what Eisenhower powerfully articulated 50 years ago, was that our faith in science will not save us, but may in fact be the very source of our insolvency. What is needed instead is a sounder idea of liberty—in which (to paraphrase the forgotten second verse of “America the Beautiful”) we confirm our soul in self-control and find liberty in law.

Patrick J. Deneen is the Tsakopoulos-Kounalakis Associate Professor of Government at Georgetown University, where he is director of the Tocqueville Forum on the Roots of American Democracy.

This article is part of a symposium on the fiftieth anniversary of Eisenhower’s Farewell Address and the military-industrial complex.

Drafting History Robert Schlesinger How–and why–Ike’s farewell was written.  The Other Eisenhowers Bill Kauffman Ike’s anti-militarist roots. Read Eisenhower’s Address > Watch a Video >	.	The Liberal Complex Michael C. Desch Idealism, not economics, drives U.S. militarism.  I Don’t Like Ike Lew Rockwell He vastly expanded the garrison state.
This special symposium would not be possible without the support of our donors and print subscribers. Please make a donation or subscribe today!

 

- va urma –

Hurduzeu, Racu si Platon

Creştinism, Contra-Revoluţie şi Fascism: Eseu despre virtuţile, dinamica istorică şi limitele dreptei, de Alexandru Racu:

Introducere

Jean-François Lyotard, unul dintre principalii teoreticieni ai postmodernismului, se arăta cândva îngrozit de faptul că filozofia şi politica moderne au luat naştere sub semnul unei « crime oribile », mai exact, decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, pe care Lyotard îl descrie drept « un rege viteaz şi demn de toată dragostea, care reprezenta întruparea ideii de legitimitate »[1]. Nu trebuie uitat însă că deconstrucţia postmodernă, denunţând violenţa inerentă oricărei metaparadigme, îşi ia printre altele drept ţintă – şi aparent drept principala ţintă – raţionalismul iluminist, sau, altfel spus, discursul fondator al modernităţii.

Conceptele de dreapta si stânga apar în gândirea politică europeană odată cu Revoluţia Franceză. În Adunarea Stărilor Generale, convocată de Ludovic al XVI-lea în mai 1789, partizanii monarhiei s-au aşezat la dreapta regelui iar oponenţii ei la stânga sa. În acest sens, aşezarea istorică a dreptei a fost asociată cu o serie de categorii ce aparţineau ordinii instituite şi care se voiau a fi distruse prin intermediul violenţei politice de către stânga. Dreapta, aşadar, va fi de acum considerată drept partidul care se aşează de partea trecutului istoric, a tradiţiei, a autorităţii (politice şi religioase) instituite, o serie întreagă de categorii care, în discursul stângii, erau reduse la un singur element : « privilegiile » – nişte interese sociale cât se poate de circumscrise şi « nenobile », ascunse în spatele unei « ideologii » de clasă; temă ce va fi perpetuată de către marxism.

De la 1789 încoace, sub atacurile repetate ale stângii, dreapta tradiţională (care nu are nimic de-a face cu « dreapta » neoliberală ce coabitează de minune cu marxismul cultural, dreaptă neoliberală care reprezintă adevăratul învingător al istoriei politice a secolului XX) a pierdut şi continuă să piardă tot mai mult teren în societăţile europene. De cealaltă parte, în tot acest timp, proiectele contra-revoluţionare ale dreptei şi diversele lor metamorfoze, au rămas, per ansamblu, în cel mai bun caz sterile. Presupusa contra-revoluţie a dreptei europene din perioada interbelică a sfârşit nu doar printr-o catastrofă umanitară de proporţii teribile; dincolo de acest aspect, instrumentalizarea perversă a categoriilor dreptei de către mişcările fasciste a aruncat instituţiile tradiţionale într-o criză de legitimitate şi mai profundă, transformându-le în ţinte cu grad sporit de expunere la atacurile noii retorici de stânga (antifascistă şi care vede fascism în orice înrădăcinare şi în orice mişcare non-centrifugă). Per ansamblu, în cele din urmă, extrema dreaptă interbelică nu a făcut decât să grăbească triumful politic şi cultural al stângii.

Astăzi există gânditori cu sensibilitate conservatore care, conştientizând cât se poate de lucid dezastrul către care ne împinge în mod inexorabil capturarea cvasitotală a culturii societăţilor occidentale de către discursul actualei stângi libertare, afirmă pe de altă parte faptul conform căruia cea mai bună strategie politică în faţa acestui fenomen este aceea de a nu face nimic. Orice s-ar încerca, oricât de bune ar fi intenţiile, spun unii, reacţiunea nu va face decât să accelereze sfârşitul catastrofal. Astfel, dreapta pare condamnată să aleagă între regresiunea nostalgică cu rezonanţă patetică (dacă nu chiar penibilă), sau să se limiteze la aşteptarea pasivă şi perplexă a Apocalipsei.

[... citeste restul eseului pe alexandruracu.wordpress.com ...]

 

Ceea ce, întru Adevăr, contează, de Ovidiu Hurduzeu:

Pentru a ieşi din criza actuală este nevoie să distrugem, unul câte unul, idolii şi tabuurile lumii contemporane. Astăzi nu ne mai închinăm la copaci – deşi ecologiştii radicali au regresat către animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul şi abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeşte de raţiune, responsabilitate, tehnologie, eficienţă, „spirit ştiinţific“ pentru a se ascunde faptul că trăim într-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lăsăm vrăjiţi de noi şi noi demoni. Pe 3 mai 1961, Hruşciov îl avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toată seriozitatea, vreau să-ţi spun: comunismul este sacru“. O frază pe care a repetat-o în diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viaţa, activitatea şi numele lui Lenin este sacru“. Tot sacru este şi capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporaţie, consideră Novak, ar trebui privită într-o lumină teologică întrucât ea reprezintă „vocaţia sobornicească în activitatea economică“ iar „în cadrul lumii seculare, este cea mai apropiată de biserică“.

[... citeste restul pe atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com ...]

 

Economia de piaţă şi minciuna de subzistenţă, de Mircea Platon:

Motto: “Dacă cineva nu e oligarh, înseamnă că ceva nu e în regulă cu el.Toţi am pornit de la aceleaşi condiţii, oricine ar fi putut deveni oligarh.”(Mihail Hodorkovski, considerat astăzi un martir al pieţei libere, la sfârşitul anilor ’90)

 

1. (Neo)(Ordo)liberalii români nu citesc Wall Street Journal. Nici vorbă. Citesc, şi citează, de douăzeci de ani, pe optsprezece voci, doar Cărticica Şefului de Stat Minimal. De acolo, din lista bibliografică obligatorie şi exclusivă, află de “valorile modernităţii”. Care ar fi de centru. Adică de dreapta. Adică anticomuniste. Şi antifasciste. Mai ales antifasciste. Pentru că, după cum le spune unul din cei patru mari activişti minimali care erau trei, şi ăia vai de ei, Piciu şi Grivei, comunismul = stalinism = naţional-comunism = fascism = legionarism. Iar dacă dreapta e de centru, iar centrul e moderat în fermitate şi ferm în moderaţie, atunci dreapta se defineşte mai ales nu ca mod de viaţă, ca adevăr adică, ci doar ca mod de operare, ca minciună asumată tehnocratic.

De aceea, în România, economia de piaţă se bazează pe minciuna de subzistenţă. Minţi ca să te vinzi. Şi te vinzi ca să trăieşti. Te descurci. Sistemul se sprijină pe trepăduşi, pe spirite de închiriat. Dacă regimul comunist a produs, în ultimele-i două decenii, o mulţime de sub-ingineri, regimul capitalist produce, de două decenii, o mulţime de sub-gânditori: adică de spirite subalterne sub nivelul mării. Îi voi numi deci sub-marine: entităţi care se dau la fund, ţin legătura cu realitatea doar prin periscop, şi pot fi scufundate cu o singură şarjă.

[... citeste restul pe mirceaplaton.com ...]

Radu Golban: Umbra imperialismului german in UE

Cercetatorul Radu Golban – economistul care a descoperit datoria istorica a Berlinului fata de Romania – lanseaza o ipoteza socanta: sub acoperirea politicilor europene, Germania s-a intors, de fapt, la vechea sa filosofie hegemonica, responsabila pentru declansarea a doua razboaie mondiale. Sau, poate, nu a abandonat-o niciodata…

In timp ce Europa este numele geografic al continentului, Uniunea Europeana este rezultatul politicilor comune ale membrilor sai. O mai buna intelegere a acestei constructii politice presupune o dezbatere obiectiva privind politica europeana a celui mai mare si puternic stat din UE, Germania.

Un mod de a influenta mediul politic al altor state europene este activitatea diferitelorfundatii germane, care se bucura de o finantare generoasa din parte MAE al Germaniei, acestea actionand in numele diferitor valori universale, insa penetrand politica statelor gazda mai eficient decat diplomatia. In cazul implicatiilor si rolului fundatiei germane Konrad Adenaur in relatie cu proaspat infiintata Fundatie Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi, am gasit un nume care m-a facut sa activez memoria istorica. Este vorba despre Holger Dix, directorul reprezentantei „Konrad Adenauer Stiftung” (KAS) din România si Republica Moldova.

Numele Dix coincide cu cel al reprezentantului de frunte al geo-politicii germane, Arthur Dix (1875-1935). Aceasta problematizare a politicii europene a Germaniei este pe deplin justificata in contextul politic actual, deoarece ar putea exista o continuitate care sa preceada eforturile vest-germane postbelice pentru o Europa unita. Ar fi posibil sa se ascunda si astazi in spatele politicii germane in UE si alte ambitii germane? Exista, de asemenea, un element tipic german de integrare in UE a Europei de astazi, care ar putea fi in defavoarea altor natiuni europene?

Parintele geopoliticii este considerat a fi Friedrich Ratzel (1844-1904), geograf si zoolog german, autorul celebrei lucrari „Geografia Politica” (1897). Ratzel si epigonii lui, printre care si Arthur Dix, au impus un asa-numit „determinism geografic”, potrivit caruia starea si dezvoltarea unei natiuni trebuie definita in functie de factori geografici: clima, configuratia solului, pozitie pe harta, etc. Spatiul geografic, cu toate caracteristicile lui, este important (erau de parere geo-politicienii) pentru politica unui stat, pentru istoria lui si, in final, pentru destinul neamului.

Geopolitica evalueaza statele ca fiind dependente de urmarile dezvoltarii legilor biologice. Astfel, conceptiile geopolitice au fost impregnate cu teorii rasiste, social-darwiniste si potrivit politicii demografice a lui Malthus. Cu astfel de argumente, Imperialismul german, care a generat cele doua razboaie mondiale, isi legitima orice agresiune armata, anexionismul si expansionismul ca fiind acoperite de dovezile „stiintifice” ale „cercetatorilor” germani.

[... citeste restul pe CorectNews.com ...]

Mai citeste si:

1. Radu Golban: O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romånia. asta e primul text al economistului roman din elvetia care a descoperit in arhive datoria.

2. Aventurile lui Radu Golban, de la arhivele din Basel, in Absurdistan:

Viata linistita a lui Radu Golban, un reputat economist stabilit in Elvetia, s-a schimbat radical dupa ce, documentandu-si lucrarea de doctorat, a descoperit in arhivele din Basel probe referitoare la datoria istorica a Germaniei fata de tara noastra. Cercetatorul s-a trezit brusc intr-o Romanie absurda, inconjurat de intrigi incalcite. Functionari din Guvern, Presedintie si BNR, vanatori de comori, jurnalisti, fosti revolutionari – toti l-au scotocit de „cheia” comorii, dupa care i-au inchis usa in nas. Fara explicatii.

3. Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman:

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

4. Creanta germana: Romania nu e interesata sa recupereze 19 miliarde de euro:

Toate datoriile pe care statul roman le-a contractat in ultimii ani ar putea fi acoperite cu usurinta de o creanta uitata timp de aproape sapte decenii. Autoritatile de la Bucuresti par complet neinteresate de acest subiect si il evita cu obstinatie. Chiar daca, recent, Guvernul a primit oferta de a vinde creanta unor “institutii financiare internationale”.

5. Basescu-Merkel: scenariul pactului secret:

Traian Basescu s-ar fi angajat sa nu abordeze chestiunea datoriei germane in timpul mandatului sau in schimbul sustinerii din partea Berlinului pentru aderarea Romaniei la Schengen. Dezvaluirea vine de la Eugen Anca si invoca drept sursa un consilier prezidential care a dorit sa-si pastreze anonimatul. Un asemena targ ar echivala, insa, cu renuntarea la creanta in valoare de peste 19 miliarde de euro, fiindca datoria se prescrie in octombrie 2012.

6. Germania a evitat plata datoriilor de razboi, dar a uitat de creanta romaneasca:

Contrar perceptiei generale, Germania nu a platit decat selectiv si sporadic despagubiri de razboi la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind protejata in mod deliberat de tratatele de pace. O slabiciune de formulare face, insa, ca Romania sa fie astazi singurul stat in masura sa ridice pretentii – explica Radu Golban, intr-un interviu exclusiv pentru CorectNews.

7. INTERVIU. Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers:

Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii “UEM – incotro?” (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.

8. Mircea Platon: La Loc (Tele)comanda:

Nu de alta, dar nemţii nu au mână bună. Ruşilor, conservatorii germani l-au trimis, în tren blindat, “ca bacilul în eprubetă”, pe Lenin, în 1917. Nouă, în primul război mondial ne-au compromis Partidul Conservator, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti (1918), iar în al doilea război mondial ne pregătiseră un “guvern de la Viena” (cu Horia Sima). Nu ştiu cum se face, dar, spre deosebire de Germania burgurilor, Germania imperială modernă a tins întotdeauna să distrugă elitele reprezentative ale altor ţări şi să exporte diktaturi, oameni de mâna a doua şi instabilitate.

9. Iulian Urban: Cine raspunde de [ne]incasarea creantelor externe ale Romaniei ? Ati auzit de CIAMICR ? Cum arata o lege facuta cu dedicatie celor care au vanat creantele Romaniei in 1994:

Intelegem ca atat Legea 29 din 1994 cat si HG 732 din 1994 au fost unele cu “dedicatie” pentru vanatorii creantelor externe ale Romaniei, ce se grabeau sa le valorifice in interes personal avand grija ca Romania sa nu vada un cent din aceste creante.

Ori se intampla ceva, ori suntem in plin proces de disparitie

Mereu ii ascult pe felosofii patriei cand apar in fata micului ecran. Se pare insa ca dl felosof Gabriel Liiceanu nu stie exact cu cati bani a fost escrocat romanul de rand atunci cand afirma pompos ca ce am avut noi in Romania in ultimii 20 de ani nu a fost capitalism, neoliberalism, ci altceva; nu a fost privatizare, ci altceva; nu a fost capitalism, ci escrocherie.

Uite ca marele concern Ford procedeaza cu statul roman dupa modelul Sorin Ovidiu Vantu & Co.: compania “cumpara” de la statul roman uzina Craiova cu 57 milioane de Euro, iar apoi statul ofera ajutor de 200 milioane de Euro! Dar felosoful nostru e prea ganditor ca sa gandeasca.

Nu e asta capitalism in stil american? Oare nu asa se practica si in America de atat amar de vreme, mai ales din 2008 incoace? Felosofii nu vor sa ne spuna daca asa e sau nu.

Contrar cu ce spune felosoful, romanii viciati si corupti traiesc in perpetuarea ideilor acestor creatori de carii urat mirositoare ale ratiunii.

Generalitatea pe care am observat-o e ca populatia ascultatoare de Liiceni si Plesi invoca urmatorul argument: “Trebuie sa votezi cu cineva pentru ca tot trebuie sa castige cineva din ei, chiar daca toti sunt la fel”. Deci sistemul e justificat de romanul beat prin faptul ca, desi toate partidele sunt la fel, romanul trebuie sa voteze pentru ca e “dreptul” lui.

Dar eu vad problema in alta parte si mai grava: suntem cred cel mai supus, cel mai slugarnic popor din lume. Romanii, in starea de ebrietate in care se afla azi,  nu au in ei vana de nesupunere civica fata de putere. Nu eram chiar asa in trecut, din contra. Acum nici tineretul care se pretinde “nonconformist” n-ar iesi in strada sa dea cu piatra in Palatul Victoria sau in ICR de frica bodyyguardzilor de pe strada. Adevarul e ca au si inmultit escrocii securitatea, acum mai e si privata. Securitate privata pusa sa vegheze spatiul public – asta numai in state mafiote exista, fundamental mafiote. Cum e pe Wall Street, asa e in toata Romania. Macar in SUA e doar pe Wall Street asa, la noi e peste tot. Romania – un Wall Street imens.

Supusenia ne strica.

Despre fundamentele psihologice ale populatiei care duc la acceptarea sistemului , cred ca o parte din ele actioneaza ca rezultat a ceea ce a fost in comunism, indiferent de varsta oamenilor, dar o parte din ele actioneaza si ca miraj si iluzie in fata luxului corporatist actual.

Ca in Romania e un lux peste tot si o saracie cronica. O parte din resorturile psihologice ale romanilor sunt create in laboratoarele corporatiilor. Astea constau in simplul fapt ca  fiecare cartier din orice oras din Romania are un hipermarket sau un Mall si romanii chiar cred ca e bine, se bucura cand mai apare un Mall sau un hipermarket “langa bloc”, au impresia ca asta e semn de prosperitate. Romanii sunt psihologic satisfacuti cand intra intr-un hipermarket, se simt importanti, bogati pentru ca luxul din hipermarket are efect de vraja asupra lor.

Eu cred ca daca venea criza asta fara sa fie in Romania niciun Mall si niciun hipermarket, alta era starea de spirit din strada. Masele de oameni din Mall nu isi dau seama ca ce e acolo nu le apartine deloc, ei spun ca daca e in Romania, e pentru Romania.

Ce partid are cele mai mari sanse sa castige puterea pentru ca il voteaza romanii? Partidul care, in primaria in unde e la putere, aduce cat mai multe Malluri, hipermarketuri si spectacole in piata centrala a orasului. Suntem o regiune cu o populatie de vanzatori in Malluri la produse straine care in fiecare sambata seara se muta in centrul orasului ca sa vada nu stiu ce “trupa” cum canta.

Mai e o categorie de sclav caruia, daca nu ii place Mallul, ii place salariul de 2000 de Euro pe care i-l da corporatia, dar nu-l intereseaza ca statul a fost ingenuncheat de respectiva corporatie sau ca economia locala e distrusa. El sa fie salariat de lux intr-o mare de saracie cronica, altceva nu conteaza. Mentalitatea asta de sclav fericit nu e productiva deloc.

Apoi  reflexele psihologice rezultate din comunism se completeaza cu astea rezultate din lux.

Apoi mai e televizorul, 90% dintre romani isi petrec timpul liber in fata televizorului. Si Plesu se uita in fiecare seara la OTV, mereu spune asta. Daca Plesu se uita, nu conteaza ca se uita “critic”, conteaza ca POATE sa se uite, va dati seama ca toata Romania se uita la OTV din PLACERE? Un om normal nu poate sa se uite la OTV sau la TV.

Parerea mea e ca resorturile psihologice ale romanilor sunt fabricate de marea industrie si societatea tehnologica, nu sunt proprii romanilor; poate ca numai romanii le au in masa pentru ca la ele participa si intelectualii, dar nu sunt proprii romanilor. Sa zicem ca nu luam in calcul comunismul. Dar daca in ultimii 20 de ani nu intram in corporatism, romanii nu gandeau asa cum gandesc azi. Erau total videcati de comunism in 20 de ani si nu mai erau supusi.

Si desigur ca peste 20 de ani, cand romanii vor fi si ei vreo 20 % din populatia muliculturala a subcarpatilor, aia 20% vor vota tot cu puterea care i-a dus la disparitie, vor zice ca astea sunt vremurile si atunci. Nu conteaza varsta, ideile nu au varsta, indiferent ca sunt criminale sau nu.

Il cred pe Puric cand zice ca Romania se va face bine din capilarele ei, din margini, nu de la centru, dar asta numai daca marginile ajung la putere, altfel nu. Minoritatea aia de 2% sau de cat o fi, aia trebuie sa conduca Romania intr-un final daca vrem sa ne indreptam, altfel e imposibil.

Altfel, eu cred ca Romania dispare aici si acum. Ori se schimba paradigma economica cu tot cu Plesi si Liiceni, ori suntem in plin proces de disparitie.

♦

Am citit zilele astea panarama de program PSD de “modernizare” a satului.

Va rog sa va pierdeti putin timpul si sa cititi programul de guvernare al PSD privind “dezvoltarea” agriculturii. Citind propunerile socialistilor de “dezvoltare” agricola nu pot sa nu observ ca acesti oameni nu sunt nici macar analfabeti in domeniu, ci pur si simplu sub-analfabeti si platiti de mafia globala ca sa distruga satul si agricultura.

Cateva paragrafe ca sa radem putin cu acesti handicapati care au scris asa ceva.

1. “Partidul Social Democrat îşi propune să apropie AGRICULTORUL ROMAN de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea AGRICULTORUL EUROPEAN, aplicând politica agricolă comună, utilizând o parte corespunzătoare din bugetul Uniunii Europene şi asigurând, din bugetul naţional, cofinanţarea proiectelor de transformare a proprietarilor de pământ în producători de mărfuri agroalimentare.” Dar de ce nu o apropiere a agricultorului roman de agricultorul francez sau anglez?

2. “Asigurarea de venituri la nivelul salariului minim pe economie pentru agricultorii din fermele gospodăreşti de subzistenţă” Deci pentru ei, guvernul stabileste salariul minim al agricultorului.

3. Ce inteleg socialistii prin modernizarea satului? Iata: “Modernizarea ruralului se poate face printr-un singur fel, prin edificarea de atribute urbane. [...] Modernizarea ruralului se poate face numai printr-o hotarata INTERVENTIE A STATULUI in favoarea acestui proces”. Asta e posibil numai daca “sustinerea din fonduri PUBLICE a modernizarii infrastructurilor si serviciilor publice din rural” e atinsa. Nici vorba despre cooperatii, cooperative agricole sau alte chestii “fasciste” prin care satul se poate dezvolta DE LA SINE SI SINGUR, fara INTERVENTIA STATULUI. De fapt, neo-marxistii propun moartea satului.
“Si mai multa centralizare” e deviza PSD.

4. Educatia agricola pentru tarani o va face…. Ministerul Agriculturii. Matrix, frate! “Propunerea noastra este sa declansam un vast program de educatia agricola. Va fi sarcina Ministerului Agriculturii sa conceapa un program de educatie agricola, particularizat pentru fiecare zona…”.

Atentie acum la ce sta scris cu litera de lege: “Pe termen lung, ne propunem chiar ca nimeni, indiferent cat de mult teren agricol are in proprietate, sa nu poata sa faca agricultura, inclusiv sa nu poata creste animale pentru vanzare, daca nu este certificat ca are calificarea de agricultor”. Ati inteles, nu?

5. “Consideram ca o strategie fundamentala a modernizarii ruralului este SEPARAREA gospodariei agricole de gospodaria rurala”. Adica hai sa facem agricultura cu mafiotii de Bucuresti, nu cu taranii. Pai asta se face de 20 de ani, nu e o noutate.

6.. Monsanto ii conduce: “Pentru asigurarea seminţelor, propunem restructurarea sectorului de dezvoltare – producerea de seminţe şi material săditor pe principiul societăţilor comerciale pe acţiuni, având ca bază prevederile Legii 45/2009, cap. 6 „asocierea în participaţiune”, respectarea directivelor UE de marketing al seminţelor, respectarea dreptului proprietăţii intelectuale prevăzute în cadrul legislativ european şi în Legea 255/1998. În baza acestor reglementări, actualul sistem de multiplicare al seminţelor practicat de institute şi staţiuni trebuie să se modifice, astfel încât titularul de brevet va încheia contracte de licenţiere cu întreg lanţul de multiplicare, prelucrare şi comercializare a seminţelor pentru a avea controlul total asupra activităţii şi conlucrarea directă între amelioratori şi distribuitor. “

Christos Yannaras, filosof şi teolog, vorbeste despre capitalism si individualism

Christos Yannaras, filosof şi teolog, membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase, cel mai mare gânditor al Greciei contemporane:

“Filosoful marxist Lucacs a spus că materialismul istoric, înainte de a defini identitatea marxismului, este auto-conştiinţa capitalismului. Foarte adevărat. Ce e capitalismul care a ajuns acum şi în România? Societatea de consum. Prioritatea absolută pentru afirmarea materialismului, viaţa decăzută în scheme şi idei morale ipocrite. [...]

Modul în care acest Apus înţelege libertatea nu mă interesează, câtă vreme este înţeleasă ca dreptul individului de a alege dintre diferite idei, dintre diferite convingeri, partide politice, ziare etc. „Icoana” libertăţii moderne este supermarketul. Într-un supermarket fiecare persoană poate să aleagă pentru ea însăşi, în singurătatea deplină a consumatorului. Libertatea care mă interesează pe mine, ca ortodox, este aceea care ne eliberează de constrângerile lumii create şi muritoare.” [citeste restul interviului in Cotidianul.ro].

Il asteptam si pe dl. Mihail Neamtu, “teolog ortodox”, sa ne spuna cate ceva despre Christos Yannaras. Sau poate pe dl Baconschi, mai ales ca s-a dat verde “Academiei” de Studii Populare. Sau Neamtu si Baconshi or fi  mai “bazati” decat Yannaras…… or fi. La noi pe Dunare orice e posibil.

Criza educatiei din Romania

Invatamantul romanesc e in cadere libera mai ales de cand a inceput criza economica globala

1. Educatia in perioada premergatoare crizei economice (2001-2008)

Partea I

Un studiu realizat de Ministerul Educatiei pentru perioada 2001-2008, inaintat de Guvern Parlamentului, arata ca invatamantul romanesc se afla in plin regres. Chiar daca procentul din PIB destinat educatiei a crescut constant in ultimii ani, intre 2000 si 2008 cresterea fiind apropae dubla, de la 3,4% la 6%, cea mai mare parte a lui a fost alocata invatamantului superior, in timp ce testele internationale de tip PISA masoara performantele elevilor din perioada preuniversitara.

Romania aloca educatiei 4,3 % din PIB in anul 2006, in timp ce in Danemarca ponderea era de 8%, in Suedia de 6,9%, in Slovenia de 5,7%, iar in Bulgaria de 4,2%.

Evaluarea PISA din 2006 indica faptul ca Romania se afla in randul tarilor cu un nivel ridicat de analfabetizare in randul elevilor, ocupand locul 47 din 57 de tari participante. De consemnat ca peste jumatate din elevii romani se aflau atunci la un nivel foarte scazut in domeniul citirii, in timp ce la matematica si stiinte, rezultatele PIRLS din 2007 au scazut foarte mult in comparatie cu cele din 2003.

In comparatie cu anul 2001, costul mediu pe student a crescut pana la 5.023 lei in 2008, insa la paritatea puterii de cumparare, Romania si Slovenia inregistreaza cel mai scazut cost, conform raportului Key Data on Education (2009).

Un alt studiu realizat de European Lifelong Learning Indicators si dat publicitatii de fundatia germana Bertelsmann Stiftung arata ca Romania ocupa ultimul loc din Europa, 27, in ce priveste calitatea invatamantului pe durata intregii vieti, iar danezii primul loc, desi, spun realizatorii studiului, acest fapt nu inseamna ca danezii sunt mai inteligenti decat romanii. Pe locul secund se afla Suedia, iar Germania si Franta sunt la mijlocul clasamentului. Clasamentul se concentreaza pe cele patru dimensiuni ale invatarii definite de UNESCO: “invatarea pentru a sti”, “invatarea pentru a face”,  “invatarea convietuirii” si “invatarea organizarii propriei vieti”.

Dr. Jorg Drager, membru al fundatiei Bertelsmann, a tinut sa preziceze ca invatatul nu se limiteaza doar la perioada in care omul se afla in institutiile educationale, ci pe parcursul intregii vieti (http://www.realitatea.net/romanii-pe-ultimul-loc-din-europa-la-invatat-danezii-ocupa-pozitie-fruntasa_738433.html)

“Oamenii învaţă şi la locurile de muncă, în cadrul organizaţiilor politice, în interiorul familiilor şi în timpul activităţilor desfăşurate în timpul liber”, a precizat Drager.

Personalul didactic necalificat nu este una din cauzele defictului calitativ al educatiei, chiar daca in mediul rural exista doar 10% cadre didactice calificate. In mediul universitar, aceasta problema a fost rezolvata inca din anul 2004/2005.

Potrivit raportului PISA pe anul 2006, Romania sta mai bine decat media europeana la acest capitol. Doar 2,2% dintre elevii romani studiaza in tari cu un deficit ridicat de personal calificat, in timp ce media europeana e de 14,9 %.

Aceste date furnizate de catre institutiile internationale de specialitate sunt in acord si cu rezultatele testelor organizate de Ministerul Educatiei. De exemplu, in anul scolar care a trecut, un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu au promovat evaluarea la matematica, in timp ce promovabilitatea la bacalaureat a fost de numai 35%.

 

2. Educatia in perioada de dupa inceperea crizei economice (2008-2010)

Incepand cu anul 2008, situatia bugetului destinat educatiei se schimba radical. Desi in anul 2008/2009 raportul elevi/studenti la un cadru didactic era de 11, respectiv 28, spre deosebire de anul 2006 cand raportul era de 14,7 elevi la un professor, sporul natural, salariile personalului din invatamant si disparitia scolilor de meserii se pare ca au cantarit masiv la erodarea sistemului educational romanesc. Cum in orice domeniu rezultatele si efectele se vad dupa 20 de ani de la punerea in miscare a cauzelor politico-economice intr-o societate, in prezent se culeg roadele. Dupa 1990 nu s-a revenit la reinfiintarea scolilor vocationale de arte si meserii, toti tinerii fiind siliti sa urmeze o facultate fara ca toti sa fie capabili sa aprofundeze studiile superioare.

La acest aspect se adauga scaderea drastica a numarului de elevi, in 2008/2009 tineretul cu varsta de scolarizare era in numar de 5.432, fata de 6.450 cati erau  in 2001. Rata de participare la sistemul de invatamant era in 2006 pe unul din ultimele locuri din Europa, devansand numai Bulgaria si Cipru, cu o rata de 56,1 %, fata de media europeana de 63,9 %, fata de Lituania – 67,9% si Polonia – 62,9%.

Elevii romani au o speranta de viata educationala mica, de 16 ani, in comparatie cu media europeana care e de 18 ani.

O alta problema acuta e ca, odata cu inceperea crizei in toamna anului 2008, cresterile procentuale ale bugetului destinat educatiei nu exista decat pe hartie. “Subfinanţarea cronică de-a lungul anilor, în jurul a 3% din PIB, deşi legile prevăd alocarea a 6-7% din PIB şi chiar o diminuare a bugetului educaţiei în 2010, este una din marile probleme cu care se confruntă învăţământul românesc”, spunea Gheorghe Isvoranu, presedintele Federatiei Sindicale din Invatamant „Spiru Haret”, in septembrie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/lipsa-finantarilor-si-demotivarea-personalului-problemele-invatamantului-romanesc-907312.html).

In anul 2009, Ministerului Educatiei ii revenea de la bugetul de stat 11,9 miliarde de lei din 579 miliarde de lei cat a fost Produsul Intern Brut. Altfel spus, educatia a primit numai 2,1% din PIB. Din cele 11,9 miliarde de lei, 2,9 miliarde de lei au fost alocate pentru investitii.

In anul 2010, bugetul educatiei e doar de 5,53 miliarde de lei, PIB-ul fiind de 525 miliarde de lei. Educatia a primit pe 2010 doar 1,08% din Produsul Intern Brut.

Cadrele didactice vor avea salarii mult diminuate datorita coeficientilor de ierarhizare mai mici  pentru personalul din invatamantul preuniversitar. Astfel ca un profesor debutant cu studii superioare de lunga durata va avea un coeficient de doar 1,90 fata de 2,10 cat avea pana acum. Conform legii salarizarii unitare, salariile profesorilor din mediul rural  vor fi reduse in 2011 cu pana la 60%.

Daca in 2010, inainte de reducerea cu 25% a salariilor, un profesor cu gradul I si cu o vechime de 25-30 de ani avea un salariu de 2.365 lei, in prezent are 1.774 de lei. Insa din 2011 va avea  142 de lei.

In octombrie 2009, salariul mediu brut in invatamant era de 2.085 lei, iar in octombrie 2010 e de 1.300 lei.

Pentru perioada 2011-2013, Guvernul a anuntat taieri masive in bugetul pentru Educatie, de la 1,08% in 2010 la 1,03% in 2011, revenind sa creasca in 2012 la 1,08%, iar in 2013 la 1,29% din PIB, potrivit Mediafax (http://www.mediafax.ro/social/exclusiv-guvernul-taie-din-banii-alocati-de-la-bugetul-de-stat-pentru-educatie-agricultura-aparare-7259235)

 

3. Concluzii: unde ne aflam in Europa si ce cred romanii

Daca punem in balanta salariul mediu brut pe an al unui profesor din Romania cu cel al unui profesor din Occident, atunci observam mai bine calitatea invatamantului.

Salariul mediu pe an al unui profesor din Romania e de 32.500 lei, ceea ce inseamna aproximativ 13.700 de dolari.

Dintre tarile  membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), salariul mediu anual incasat de un profesor cu peste 15 ani vechime  in invatamantul preuniversitar este de 41.993 dolari. Profesorii din Luxemburg sunt pe primul loc, cu aproape 90.000 de dolari, iar pe locul doi sunt profesorii din Elvetia cu 62.183 de dolari.

Partea a II-a

Astfel ca, 81% dintre romani cred ca profesorii sunt prost platiti si 61% dintre romani sunt de parere ca invatamantul romanesc e de proasta calitate, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Startegie (IRES), informeaza evz.ro (http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanii-cred-ca-scoala-noastra-e-slaba-906864.html), in timp ce doar 36% dintre romani au o parere pozitiva.

95% dintre romani cred ca reinfiintarea scolilor profesionale si de meserii ar fi un lucru benefic, 77% afirma ca tinerii nu sunt pregatiti sa faca fata cerintelor de pa piata muncii, iar 78% cred ca invatamantul e centrat mai mult pe teorie si mai putin pe formarea de competente.

Schimbarile frecvente ale legislatiei din invatamant nu sunt vazute cu ochi buni de catre 86% dintre respondenti, iar 84% dintre cei chestionati sunt de parere ca ar trebui reintroduse uniformele scolare.

Rezultatul imediat al acestor lipsuri in educatie i-au facut pe 91% dintre parinti sa apeleze la meditatii particulare pentru copiii lor, convinsi ca profesorii nu isi fac datoria la scoala.

Islamul şi haosul

Motto: “În toate cazurile însă trebuie să se abandoneze conceptul de război global contra terorismului” – Olivier Roy

Apariţia cărţii “Semiluna şi haosul” a politologului francez Olivier Roy la editura Nemira în traducerea lui Ion Doru Brana sper să nu fie doar începutul deratizării discursului public cu privire la terorism şi Orientul Mijlociu, ci şi punerea lui în practică prin acţiune politică. Spun asta pentru că surpriza acestei cărţi e cu atât mai mare cu cât autorul efectiv spulberă, printr-o cunoaştere minuţioasa a lumii islamice, minciuna şi ignoranţa “analizelor” provincial-dâmboviţene care se autointitulează “de dreapta” cu privire la situaţia de conflict din Orientul Mijlociu.

O gloată de barbari intelectuali care pe vremuri acceptau burse din partea partidului a reuşit să monopolizeze discursul public încât a discuta raţional despre antiterorism atrage după sine invective precum “antisemit”, “islamist”, “xenofob”, “izolaţionist”, “rasist”.

Însă cartea lui Olivier Roy schimbă radical paradigma. Să facem cunoştinţă cu autorul.

Născut in 1949, Olivier Roy a absolvit filosofia în 1972 şi predă din 1973. În 1985 a devenit cercetător la Centrul Naţional al Cercatării Ştiinţifice din Franţa (CNRS). Îşi susţine doctoratul în Ştiinţe politice în 1996 şi devine director la CNRS şi director de studii la École des hautes études en sciences sociales (EHESS). Este cercetător asociat la Centre d’études et de recherches internationales (CERI), iar din septembrie 2009 preda la Institut Universitaire Européen de Florence in Italia. Specialist în problemele conflictelor care domină azi lumea, studiile si cărţile sale sunt de o erudiţie aparte; dintre ele, amintim câteva: ”Afghanistan: From Holy War to Civil War”, „Globalised Islam: Fundamentalism, De-Territorialisation and the Search for a New ‘Ummah”, „The Politics of Chaos in the Middle East”, co-autor impreună cu Antoine Sfeir şi John King al volumului „Columbia World Dictionary of Islamism”, co-autor impreună cu Carol Volk al cărţii „The Failure of Political Islam”,  co-autor împreună cu George Holoch al cărţii „Secularism Confronts Islam” si altele.

Ceea ce mie mi se pare important e că profesorul Roy nu este un „intelectual critic” integrat în Republica Literelor prin adeziunea necondiţionată la un partid anume sau la vreo ideologie postmodernă. Olivier Roy este, înainte de toate, un intelectual autocritic care are ca sursă conservatorismul unui Regat al Literelor atât de demonizat în zilele noastre tocmai pentru că se opune escrocheriilor internaţionale.

I

Scopul cărţii e de a resitua conflictele din Orientul Mijlociu în propriile lor logici. Eroarea fundamentală a neoconservatorismului se trage din universalismul valorilor Occidentale, valori care, la nevoie, sunt impuse lumii întregi prin intervenţie militară. Acest universalism al drepturilor omului îşi are origniea in Iluminism şi în progresismul marxist, în iacobinism, nicidecum în conservatorism. Stângişti francezi precum Bernard Kouchner au sprijinit mereu logica dreptului de ingerinţă proprie neoconservatorismului, inventat cu 20 de ani în urmă pentru a acuza indiferenţa marilor puteri faţă de soarta popoarelor. În schimb, stânga tiermondistă neagă valabilitatea discursului neoconservator acuzându-l că SUA sunt interesate de petrolul Orientului Mijlociu.

Ideea conforma căreia „războiul global contra terorismului” e un al IV-lea Război Mondial[1] pe care conservatorii sunt datori să îl susţină este de-a dreptul hilară. Secolul trecut arată că războaiele mondiale au adus la putere regimuri totalitare. Cum ar putea un alt război mondial să conserve libertăţile?

Sunt trei mari erori ale administraţiei Bush.

Prima e că Irakul lui Saddan Hussein era luat in vizor de către administratia Bush inainte de atacurile de la 11 septembrie[2].

A doua eroare e ca administraţia Bush a refuzat fără temeiuri posibilitatea ca între regimul lui Saddam Hussein şi Al Qaida să nu existe vreo legătură[3].

Şi a treia eroare e că administraţia n-a ştiut niciodată să-şi adapteze mijloacele la obiective[4].

Ar fi o eroare să credem că SUA au invadat Irakul pentru petrol[5]. Deja această sursă de energie nu mai reprezintă interes pentru marile puteri, mai ales că Irakul deţine numai 2% din producţia mondială de petrol. Raţiunile războiului postmodern sunt biotehnologiile[6].

Israelul ocupă un loc central în tot acest concert macabru. Concepţia neoconservatoare faţă de Israel a fost elaborată într-un raport întocmit în 1996. Acest raport stipulează că Israelul are totală libertate de acţiune pentru a-şi întări securitatea; calea negocierii în obţinerea păcii este respinsă, în schimb e justificată „pacea armată”. Israelienii pot să facă ce vor cu palestinienii. Acordând libertate nelimitată Israelului, un stat aflat în mijlocul unei zone de conflict permanent, neoconservatorii au acţionat pe placul teroriştilor care tot ce vor e să recruteze oameni din regiunile deznaţionalizate ale lumii.

Olivier Roy: „Este limpede astăzi că toate mişcările de eliberare naţională, oricare ar fi roulul islamului (Hamasul palestinian, cecenii) şi oricare ar fi metodele lor, îşi menţin lupta într-un cadru naţional, pe teritoriul lor şi al pe celor pe care îi percep ca putere de ocupaţie. Niciun memebru Al-Qaida nu a acţionat pe teritoriul israeliano-palestinian şi niciun palestinian din ziua de azi (adică trăind în Gaza sau în teritoriile ocupate) nu a participat la acţiuni Al-Qaida. Însă nu se poate exclude ca, faţă cu represiunea şi izolarea internaţionale, anumite grupări să decidă internaţionalizarea conflictului, aşa cum au făcut palestinienii în anii 1970, dar aliindu-se de această dată cu internaţionaliştii din sfera de influenţă Al-Qaida. Riscăm să asistăm la o deteritorializare a anumitor palestinieni, care vor înceta să mai lupte pentru un stat palestinian din ce în ce mai improbabil şi se vor alătura Al-Qaida, aşa cum se întâmplă în taberele de refugiaţi palestinieni din Liban, Nahr al-Barid şi Ayn al-Hilweh, şi se va întâmpla fără doar şi poate şi în Gaza” (p. 123).

E o adevărată catastrofă faptul că nu contează că Al-Qaida a condamnat Hamasul pentru că a ales regimul parlamentar, nu contează nici că CIA a încercat cu toate forţele să oprească „războiul contra terorismului”[7], nu contează nici că Pakistanul, şi nicidecum Irakul sau Iranul, e o regiune deznaţionalizată (Pakistanul iese din cadrul unui proiect statal si naţional) din care Al-Qaida îşi recrutează membrii (fapt ştiut de americani de la sfârşitul lui 2001). Singurul lucru care contează e că Israelul e liber să facă ce vrea în regiune.

A crede că democraţia ţine doar de un simplu mecanism electoral şi instituţional înseamnă a distruge democraţia. Democraţia e mult mai complexă. „Nu există democraţie fără naţionalism, iar irakienii vor contesta, mai devreme sau mai târziu, prezenţa americană”, scrie Roy in New York Times[8]. Democraţie fără legitimitate politică nu există. SUA au ignorat cele două fundamente ale legitimităţii politice in regiune: naţionalismul si islamul. Or, cum e posibilă democraţia în societăţile în care apartenenţa tribală şi de clan e centrală? La această întrebare nu pot să răspundă decât societăţile în cauză, nicidecum Occidentul.

II

Ne confruntăm cu două tipuri de terorism: 1. Cel care se înscrie în cadrul unei mişcări naţionale (Armata Republicană Irlandeză – IRA – şi gruparea bască ETA) şi 2. cel care se desfăşoară într-un spaţiu globalizat  (Al-Qaida). Neoconservatorii nu fac însă diferenţa între mişcările teoriste şi cele politice.

Roy: „Nu poţi ataca pe toată lumea, pentru că nu dispui de instrumentul militar: nu poţi să te războieşti în acelaşi timp cu Al-Qaida, cu talibanii, cu Hezbollah, cu Hamas, cu Siria şi cu Iranul (şi cu Fraţii Musulmani, cu femeile care poartă voalul, cu imamii de periferie…)” (p. 47).

Conflictele din Orientul Mijlociu nu se duc între islamişti şi democraţii laici, aşa cum ni se spune la TV, ci între grupări separatiste de aceeaşi natură. Al-Qaida nu face decât să instrumentalizeze aceste grupări separatiste profitând de pe urma eşecului ideologiei neoliberale de a participa la stabilizarea zonei.

Al-Qaida este prin definiţie o reţea teroristă deteritorializată, perfect adaptată globalizării şi care profită de pe urma globalizării. Tinerii recrutaţi de Al-Qaida nu au absolut nicio legătură organică cu locurile sfinte ale islamului. Ei sunt produsul secularizat al noii stângi multiculturale. Aceasta explică şi de ce Al-Qaida nu este deloc o organizaţie misogină, ci este cât se poate de feministă. Cazul belgiencei Muriel Degauque, care în 2005 comite un atentat sinucigaş în Irak împreună cu soţul ei, se află în această logică.

Odată cu atentatele din 2005 de la Londra, iese la iveala terorismul endogen Occidentului. Absolut niciun tânăr recrutat de Al-Qaida nu s-a întors în ţara sa natală ca să lupte pentru cauza naţională. Fiind o reţea deteritorializată, recruţii o rup definitiv cu familia, cu anturajul, cu originile. Există foarte puţini arabi din Orientul Mijlociu în a doua generaţie  de militanţi Al-Qaida. În schimb sunt foarte mulţi marocani si pakistanezi.

Roy: „Pe scurt, harta de recrutare a Al-Qaida nu corespunde în niciun fel cu cea a spaţiilor de criză din Orientul Mijlociu. [...] Între 10 si 25% dintre activişti sunt convertiţi. În prezent, purtătorul de cuvânt al Al-Qaida în Pakistan este un american, Adam Yahiye Gadahn, al cărui nume adevărat este Adam Pearlman şi care provine dintr-o familie cunoscută în California. De asemenea, în reţelele pro-Al-Qaida din Statele Unite se găsesc mulţi negri convertiţi…” (p.116).

Al-Qaida nu este o reţea de tip leninst, dar, ca şi Cernîşevski, Bakunin, Neceaev şi Lenin, teroriştii nu au un proiect naţional, ci unul global: partidul mondial Hizb ut-Tharir (HT), cu sediul la Londra, urmăreşte construcţia unui califat islamic global şi deteritorializat.

Concluzia finală e că trebuie să încetăm a mai vedea lumea prin prisma Al-Qaida. Al-Qaida declară că e o organizaţie islamică: neoconservatorii spun la fel; Al-Qaida declară că scopul islamului e cucerirea armată a lumii: neoconservatorii spun la fel. Secta stângistă neoconservatoare secularizează atributul universal al Bisericii şi în locul îndemnului lui Hristos – „Mergând învăţaţi toate neamurile” (Matei 28:19) – a decretat altceva: „Mergând împuşcaţi toate neamurile”.

---

[1] Doctrinarul celui de-al IV-lea Razboi Mondial e neoconservatorul Norman Podhoretz. Vezi „Neocon “godfather” Norman Podhoretz tells Bush: bomb Iran”, The Times, 30 septembrie 2007,  http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/us_and_americas/article2558296.ece. Vezi si Norman Podhoretz, „World War IV: The Long Struggle Against Islamofascism”.

 

[2] Vezi mărturia fostului director CIA George J. Tenet in “Tenet Details Efforts to Justify Invading Iraq”, Washington Post, 28 aprilie 2007, http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/27/AR2007042700550.html?nav=most_emailed; vezi mărturia fostului Secretar al Trezoreriei, Paul O’Neil, in „O’Neill: Bush planned Iraq invasion before 9/11”, CNN, 14 ianuarie 2004, http://www.cnn.com/2004/ALLPOLITICS/01/10/oneill.bush/ .

[3] Vezi “Key Bush Intelligence Briefing Kept From Hill Panel”, National Journal, 22 noiembrie 2005,   http://www.nationaljournal.com/about/njweekly/stories/2005/1122nj1.htm unde atat CIA cat si Raportul Comisiei care a investigat atacurile de la 11 septembrie au stabilit ca intre Irak si Al-Qaida nu există nicio legătură. CIA îl informase pe Bush înca dinainte de 11 septembrie că între Irak si Al-Qaida nu există legături. Vezi si declaraţiile membrilor Comisiei, şocaţi de hotărările administraţiei Bush, in „Highly-Credible People Question 9/11”, 9/11 Summary, http://911summary.com/911c.php

[4] S-a repetat că Irakul deţine arme de distrugere in masă, deşi se ştia dinainte de inceperea războiului că nu deţine. Vezi “Blair ‘knew Saddam did not have WMD before war started’, The Times, 26 noiembrie 2009, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/politics/article6932597.ece; vezi „Ex-CIA official: WMD evidence ignored”, CNN, 23 aprilie 2006, http://www.cnn.com/2006/US/04/23/cia.iraq/ şi „White House ‘warned over Iraq claim’”, BBC, 9 iulie 2003, http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/3056626.stm

[5] Potrivit declaraţiilor oficiale, un alt “motiv” pentru care s-a invadat Irakul e petrolul. Vezi “McCain Implies Iraq War Is For Oil: Watch Video”, The Huffington Post, 5 februarie 2008, http://www.huffingtonpost.com/2008/05/02/mccain-implies-iraq-war-i_n_99866.html. Vezi „Alan Greenspan claims Iraq war was really for oil”, The Times, 16 septembrie 2007, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/article2461214.ece. Vezi „Document Says Oil Chiefs Met With Cheney Task Force”, Washington Post, 16 noiembrie 2005, http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/11/15/AR2005111501842.html.

[6] Vezi conferinţa “Warring Futures: A Future Tense Event. How Biotech and Robotics are Transforming Today’s Military — and How That Will Change the Rest of Us”, New America Foundation, 24 mai 2010, http://www.newamerica.net/events/2010/warring_futures_a_future_tense_event, Un comentariu asupra subiectului scrie Justin Raimondo in „Attack of the Cyborg Insects”, Anti-war.com, 21 mai 2010, http://original.antiwar.com/justin/2010/05/20/attack-of-the-cyborg-insects/. Vezi şi „War of the Machines: A Dramatic Growth in the Military Use of Robots Brings Evolution in Their Conception”, Scientific American, iulie 2010, http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=war-of-the-machines. Vezi „Why The Future Doesn’t need us”, Wired, aprilie 2000, http://www.wired.com/wired/archive/8.04/joy.html. Vezi Juan Enriquez, „Un nou tu”, Foreign Policy Romania, mai / iunie 2009, p. 36-38.

[7] Vezi The 9/11 Commission Report, p. 147, http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

[8] Vezi “Europe Won’t Be Fooled Again”, New York Times, 13 mai 2003, http://www.nytimes.com/2003/05/13/opinion/europe-won-t-be-fooled-again.html?scp=1&sq=Europe+Won’t+Be+Fooled+Again&st=nyt

—————–

Convorbiri Literare, octombrie, 2010.

—————–

FILM: Despre sclavia moderna

Note si stari

L-am ascultat aseara pe dl “academician” Razvan Teodorescu la iRealitateaTV. Spunea domnia sa asa: “Romanii sunt genetic incapabili sa se autoguverneze”. WOW! E bengos cheliosul. Si rasist. CNCDul, institutia cenzurii, doarme ca de obicei. Rasistii pregatesc terenul pentru Guvernul Mondial, caci daca romanii sunt genetic incapabili sa se autoguverneze, nu inteleg ce ne-ar impiedica sa ne lasam cu totul in mainile mafiei internationale si sa primim legi de la curul pamantului, ca pe vremea lui Ceausescu.

Scarba mi-a fost tot aseara sa-i privesc pe cei doi prieteni buni, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu cum se laudau reciproc timp de doua ore la Nasul. Macabru. Spunea Liiceanu ca Plesu e I. L. Caragiale contemoran. Ptiu, drace! Oamenii astia sufera de cultul personalitatii. Laude peste laude exact ca in vremea lui Lenin. Parca era acolo Trotki cu Lenin in emisiune, nu alta. Lui Plesu ii placea, nu mai putea, i se umflase barba asa, parca era un pelican in balta. Ce cultura e aia in care cel mai bun prieten al tau te lauda continuu timp de doua ore de fata cu tine? IPS Bartolomeu Anania spunea in urma cu cativa ani ca le-a interzis angajatilor de la Mitropolia Clujului sa il laude sau sa ii faca vreun compliment. Ce bine ar face si Plesu, dar nu numai el, sa ia exemplul crestin al lui Anania. Dar nu e cazul…

Pentru libertarienii care vor o societate fara stat, adica o utopie: “Conceptia de dictatura inseamna puterea neingradita, bazata pe absenta oricaror limite, legi si fara absolut niciun fel de reguli” (Lenin).

Anarhia are ceva deopotriva individualist si colectivist in ea. Si atrage dictatura. Revolutia, asa cum a gandit-o Marx, are si ea ceva deopotriva individualist si colectivist in ea.

Cand Phillip Blond ataca, de pe pozitii conservatoare, liberalismul “pieteii libere” si socialismul etatist, adica individualismul si colectivismul, gregarii spun ca e “stangist”. Eu zic sa vedem ce spunea bolsevicul Leon Trotki, al doilea om dupa Lenin din revolutia bolsevica, despre individualism: “revolutiile ruse din 1905 si din 1917 au marcat prima trezire a sentimentului individualitatii in randul maselor”. Si Dostoievski confirma in Demonii ca de la o libertate nelimitata se ajunge la un despotism nelimitat.

Dl Vladimir Tismaneanu spune in prefata volumului al doilea din Pricipalele curente ale marxismului de Kolakovski ca s-a apropiat “tot mai mult de paradigma de gandire liberal-democratica, deci antitotalitara”. In realitate, nu e deloc anti-totalitara paradigma liberal-democratica. Trotki idolatriza la culme democratia liberala din Occident, idolatriza de asemenea burghezia cu viciile ei. Bolsevicii au luat de la burghezi viciile pe care le criticau pana sa ajunga la putere in 1917: occidentalizarea societatii ruse, lacomia, individualismul, egoismul, dispretul fata de asceza si cumpatare.

Pentru marxisti, democratia liberala e un stadiu revolutionar premergator si necesar revolutiei finale. De aceea conservatorii, singurii anti-totalitari, nu pot fi liberali. De aceea, comunistii si social-democratii urasc nationalismul, conservatorismul, dar niciodata liberalismul si mesianismul! Liberalismul pregateste drumul spre utopie si socialismul aduce utopia.

Trotki: “O pace cu adevarat democratica si universala va fi posibila numai cand va izbucni revolutia mondiala victorioasa”.

Marxismul e o religie. Asta inseamna ca scrierile lui Marx pot fi intelese in litera lor sau / si in spiritul lor. Bolsevicii l-au inteles pe Marx in litera lui, liberal-democratii sau social-democratii il inteleg pe Marx in spiritul lui. Conceptul de “revolutie” poate fi inteles si in litera lui, dar si in spiritul lui. Inteleasa in litera ei, revolutia e violenta asa cum a fost ea in bolsevism; inteleasa in spiritul ei, revolutia e non-violenta asa cum e in ziua de azi. Revolutia non-violenta sau revolutia permanenta: “omenirea, individul, natiunea si masele ramaneau undeva deoparte sau erau, in cel mai bun caz, un mijloc pentru realizarea acestei revolutii totale” (Volkogonov, Trotki – eternul radical).

Pentru ca omenirea sa ramana undeva deoparte inseamna a nega total ideea de Bine si de Rau. Dar a nega total ideea de Bine si de Rau inseamna si a iesi total din conditia umana, “sa fii mai mult decat un om in lumea oamenilor, sa scapi de conditia umana. Nu puternic, atotputernic. Orice om viseaza sa fie Dumnezeu” (Andre Malraux). Supraomul lui Nietzsche e dincolo de Bine si de Rau pentru ca nu mai e om, ci android. Sfarsitul omului.

Kolakovski isi pune o intrebare ciudata: “Ce criterii putem folosi pentru a masura progresul in istorie daca refuzam sa apelam la ideea de Bine si de Rau?”. Tismaneanu, ca un utopic ce e, nu sesizeaza gargara. Totalitarismele secolului trecut nu au fost neaparat facute din refuzul apelului la ideea de Bine si de Rau, ci, asa cum spune Sf. Velimirovici, din confuzia dintre Bine si Rau. Dictatorii, adesea, nu negau Binele si Raul, ci le confundau. Raul il luau Bine si Binele il luau drept Rau. Hitler, Lenin, Stalin credeau ca fac Bine ceea ce fac pentru ca ei considerau ca paradisul terestru e posibil.

Raspunsul la intrebarea “de ce se intampla asta?”, ar fi ca dictatorii erau totusi oameni. Mintea umana nu poate nega total ideea de Bine si Rau. Dar poate sa confunde Binele cu Raul. Tot Raul din mintea umana e totala confuzie, nu totala negatie. Dictatorii secolului trecut impreuna cu creierele oculte care au pus la cale totalitarismele stiau ca Dumnezeu exista, ca si transumanistii de azi, ei nu negau existenta lui Dumnezeu, ei doar credeau ca Demiurgul e Binele si Dumnezeu e Raul. Dictatorii stiau ca Dumnezeu exista, dar nu credeau in Dumnezeu. Rezulta de aici ca secretul vietii tine de vointa, de asceza, nu de stiinta. De aceea marxismul si nazismul, ca si transumanismul, sunt religii: credinta in Demiurgie. Negarea lui Dumnezeu era numai partea ignoranta, de suprafata a dictaturii.

Numai un android, o inteligenta artificiala, postumana poate nega total ideea de Bine si Rau pentru ca pur si simplu robotul nu cunoaste granitele Binelui si Raului.

Pacea universala si democratia totalitara sau “superioara”, cum o numea Lenin, nu poate fi pusa in practica de mintea umana, ci de androizi. Liberalii, libertarienii si socialistii nu vor critica niciodata transumanismul pentru ca ar insemna sa nu isi vada ororile puse in practica. Numai conservatorii, adevaratii anti-totalitari, critica transumanismul.

Socialismul e minciuna suprema mascata in adevar academic. Orice utopie e minciuna suprema afirmata ca adevar academic. Tot ce afirma socialismul ignora realitatea. Tot ce afirma socialismul in realitate se intampla exact pe dos, opusul a ceea ce afirma socialismul.

Socialismul sustine egalitatea intre oameni, dar, odata ajuns la putere, produce cele mai mari inegalitati in sociatate. Socialismul afirma ca sprijina saracii, dar, odata ajuns la putere, transfera toata bogatia clasei de mijloc si nimicul saracilor in mainile oligarhilor. Comunismul nu a fost revolta saracilor impotriva bogatilor – poporul rus nu i-a ales niciodata pe comunisti; daca erau alegeri democratice, comunistii nu ajungeau la putere in nicio tara din lume – ci conspiratia bogatilor impotriva saracilor.

• >>> “Communism is not the revolt of the poor, but the secret conspiracy of the rich. The international conspiracy arises not in Moscow but in New York.”

Adevaratul conservatorism va fi mereu distributist in economie, indreptat impotriva oligarhilor si in favoarea saracilor.

Israelul pus la punct?

Recenzie de Paul Craig Roberts

Dupa ce Israelul a condamnat America la cel mai lung si mai costisitor razboi din istoria ei si Europa la cea de-a noua cruciada, se pare ca lucrurile se schimba. Prezenta la Ankara a primului ministru britanic David Cameron a fost una suparatoare pentru Israel. La Ankara, Cameron a declarat ca Gaza nu poate sa ramana un lagar si ca atacul israelian asupra ajutoarelor pentru Gaza este total inacceptabil.

Trebuie salutat curajul primului ministru britanic dupa doua decenii de abuz si violenta in politica externa a Israelului impuse tarilor occidentale cu ajutorului lobbyului israelian (citeste neoconservator).

Insa trebuie taxata eroarea lui Cameron in ceea ce priveste hotararea guvernului de pe Downing Street de a invita Turcia sa devina memebra a Uniunii Europene. Dincolo de platitudinile unui Danniel Hannan, trebuie apreciata justetea lui Cameron de a nu diaboliza religia musulmana ortodoxa asa cum a facut propaganda neoconservatoare in ultimii ani.

In fapt, ceea ce le scapa unora, probabil din motive financiare,  e ca teroristii au atacat America tocmai datorita lipsei de realism a Americii in politica externa din Orientul Mijlociu, dupa cum se arata in Raportul Comisiei care a investigat atacurile de la WTC din 11 septembrie 2001, p. 147. Sustinerea neconditionata din partea Americii data Israelului si dictaturilor din Orientul Mijlociu (Saddam Husein a fost sustinut multa vreme de SUA) e principala cauza a atacurilor teroriste.

America nu a avut o politica neutra si realista in conflictul din Orientul Mijlociu. Si nu a avut o politica coerenta nici in privinta imigratiei. Pretinde ca vrea sa previna terorismul si nu isi rezolva problemele acasa.

In Orientul Mijlociu, daca Occidentul nu e neutru si realist, va pierde tot. Razboiul cu lumea musulmana pe pamant musulman nu poate decat sa ruineze occidentul. Singura solutie realista e ca Occidentul sa isi inchida granitele pentru musulmani, nu sa intre in razboi cu Iranul si alte state islamice.

Istoria arata ca singurele razboaie cu lumea musulmana castigate de europeni au fost cele de aparare (razboaie nationaliste) – Stefan cel Mare, etc. -, nu de cucerire (razboaie mesianice). Se uita adesea ca Bizantul a cazut sub turci dupa ce Cruciadele au lasat Rasaritul intr-o stare economica dezastruoasa.

Mesianismul si nationalismul sunt doua lucruri total diferite si contrare. Dupa cum arata Mircea Platon (studiul despre natiune si nationalism aici si aici) si Paul Gottfried in scrierile lor, nationalismul autentic, neimperialist, s-a impotrivit mesianismului desantat. Razboaiele nationaliste au fost razboaie de aparare; razboaiele mesianice au fost razboaie de cucerire. Razboaiele nationaliste nu sunt niciodata progresiste, ci conservatoare; razboaiele mesianice sunt mereu progresiste, imperialiste. Ambele razboaie mondiale ale secolului trecut au fost razboaie mesianice, nu nationaliste, deci progresiste. De asemenea, razboiul civil din Rusia prin care bolsevicii au venit la putere a fost un razboi mesianic.

Al Treilea Razboi Mondial, dupa cum il numeste Norman Podhoretz, razboiul neoconservatorilor impotriva Orientul Mijlociu nu e un razboi nationalist, asa cum afirma toti ignorantii, ci un razboi mesianic, neconservatorii afirmand ca populatiile asuprite de propriile lor guverne trebuiesc eliberate, salvate de catre armata americana.

“The people of Iran need help”, spune Bill Kristol in Washington Post, iranienii ar trebui sa imbratiseze un atac american pentru ca poporul iranian nu mai sustine dictatura lui Ahmadinejad. Cata prostie si cata lipsa de logica! Daca poporul iranian nu mai suporta dictatura lui Ahmadinejad, de ce ar trebui ca sa sustina si un atac american? Care e legatura intre revolta poporului iranian impotriva dictaturii si imbratisarea atacului american asupra dictaturii iraniene? Niciuna, numai daca admitem cu Bill Kristol ca poporul iranian e net inferior poporului american, nu poate sa distruga dictatura la el acasa decat cu ajutorul armat din afara granitelor, rezultand ca iranienii trebuie sa creada in mesianismul american daca vor sa se dezvolte. Or, aceast rationament bolnav ascunde germenii rasismului.

Dupa atatea abuzuri si minciuni cred ca e momentul ca occidentul sa fie realist. La fel Israelul. In caz contrar, realismul va fi declansat de colapsul total al occidentului. Dar sper sa nu se ajunga atat de departe. Ar putea si prea tarziu si nu se merita riscul.

Israelul si etica. Cine nu e pro-Israel, e xenofob, homofob, rasist, dar mai ales antisemit

Israel paves the way for killing by remote control

NAZARETH // It is called Spot and Shoot. Operators sit in front of a TV monitor from which they can control the action with a PlayStation-style joystick.

The aim: to kill.

Played by: young women serving in the Israeli army.

Spot and Shoot, as it is called by the Israeli military, may look like a video game but the figures on the screen are real people – Palestinians in Gaza – who can be killed with the press of a button on the joystick.

The female soldiers, located far away in an operations room, are responsible for aiming and firing remote-controlled machine-guns mounted on watch-towers every few hundred metres along an electronic fence that surrounds Gaza.

The system is one of the latest “remote killing” devices developed by Israel’s Rafael armaments company, the former weapons research division of the Israeli army and now a separate governmental firm.

According to Giora Katz, Rafael’s vice president, remote-controlled military hardware such as Spot and Shoot is the face of the future. He expects that within a decade at least a third of the machines used by the Israeli army to control land, air and sea will be unmanned.

The demand for such devices, the Israeli army admits, has been partly fuelled by a combination of declining recruitment levels and a population less ready to risk death in combat.

[... restul aici ...]

E obligatoriu sa simti rafinamentul israelian al fiintei in aceste zile si sa fii escroc international in slujba razboiului pentru pacea universala, progres, tehnologie si transumanism. Toti trebuie sa il asteptam pe Mesia ca sa aduca pacea in Orientul Mijlociu, chiar daca Israel nu e in NATO si Occidentul nu are nicio legatura cu Al Treilea Razboi Mondial dintre evrei si lumea musulmana.

Soldatii americani sunt antrenati bine, dar cateodata omul mai oboseste, deci sa-i descarcam mintea in computere ca sa nu mai oboseasca.

Nici placinta americana nu mai e facuta in America, ci in… Shanghai.

Homofobule, armata nu tolereaza discriminarea!

A fost odata ca niciodata o tara dezvoltata pe nume America… azi e China peste tot.

Rasismul si-a schimbat fata: e intelectualizat, mascat si tehnologizat. Si pro-war, mai ales.

• >>> SCIENTIFIC  AMERICAN >>> War of the Machines: A Dramatic Growth in the Military Use of Robots Brings Evolution in Their Conception

Back in the early 1970s, a handful of scientists, engineers, defense contractors and U.S. Air Force officers got together to form a professional group. They were essentially trying to solve the same problem: how to build machines that can operate on their own without human control and to figure out ways to convince both the pub lic and a reluctant Pentagon brass that ro bots on the battlefield are a good idea. For decades they met once or twice a year, in relative obscurity, to talk over technical issues, exchange gossip and renew old friendships.

• >>> WIRED >>> Why the future doesn’t need us.

From the moment I became involved in the creation of new technologies, their ethical dimensions have concerned me, but it was only in the autumn of 1998 that I became anxiously aware of how great are the dangers facing us in the 21st century. I can date the onset of my unease to the day I met Ray Kurzweil, the deservedly famous inventor of the first reading machine for the blind and many other amazing things.

Ray and I were both speakers at George Gilder’s Telecosm conference, and I encountered him by chance in the bar of the hotel after both our sessions were over. I was sitting with John Searle, a Berkeley philosopher who studies consciousness. While we were talking, Ray approached and a conversation began, the subject of which haunts me to this day.

Incepe propaganda de invadare a Iranului la cerea Israelului

Pentru ca incepe propaganda de invadare a Iranului la cererea explicita a Israelului, vom spune ca actuala criza economica e generata si de asa-zisul razboi impotriva terorismului care, de fapt, nu are nimic de-a face cu antiterorismului, ci cu extinderea complexului industrial, militar si cu beneficiile oligarhiei transnationale / transumaniste. Razboiul genereaza saracirea clase de mijloc, adica bogatia clasei de mijloc e transferata catre “elita” globala (oligarhie, bancheri camatari, intelectualoizi care scriu pe banii mafiei, etc). Pentru intelegerea fenomenului camatar vizionati filmul Stapanii banilor – partea I aici, partea a II-a aici.

Dl Mihail Neamtu, unul din “intelectualii publici globali” de la noi care scrie pe banii mafiei transnationale, vrea sa para conservator si personalist. El scrie intr-un articol despre binefacerile unei “economii la scara umana”, condamna de ochii lumii Scoala de la Chicago (pe care mai ieri o lauda), vine cu un vocabular sec si cu idei trase prin filtrul workshopurilor, insa nu spune esentialul asa cum se spune in “Economia libertatii“: o economie la scara umana care sa respecte persoana si care sa conecteze consumul la productie nu se poate face in Romania atata vreme cat nu este abolit actualul sistem bancar bazat pe camata. Dl Neamtu, ca un teolog versat ce pretinde a fi, sigur stie ca orice religie din lume condamna camata (dobanda), deci nu se poate vorbi despre etica a pietei in actualul sistem bancar bazat pe camata de care dl Neamtu nu sufla un cuvant si nici nu va sufla vreodata. Concluzia e ca, daca esti un intelectual respectabil (ceea ce nu e cazul dlui Neamtu), nu poti sa scrii despre “economie la scara umana” si despre “solutii la firul ierbii” fara sa spui adevarul despre sistemul bancar actual si fara sa propui un sistem bancar fara camata (distributist, popular, cum era in Romania interbelica). Deci ofertele dlui Neamtu sunt nule si menite sa creeze diversiune printre fanii cititori care nu inteleg nimic din ce citesc.

Apoi dl Neamtu spune ca “spre deosebire de romano-catolicism, crestinismul rasaritean n-a produs o foarte bogata reflectie sistematica asupra conditiei spirituale a omului in contextul social si politic al modernitatii”, ceea ce e o mare eroare. Istoria distributismului in Romania arata ca Ortodoxia a produs o foarte bogata reflectie asupra conditiei spirituale a omului in contextul modernitatii. Dar despre ganditorii distributisti ai Romaniei si despre impactul Ortodoxiei asupra dezvoltarii economice romane de pana in perioada comunista ne vom ocupa in alt articol.

Acum sa vedem ce spun conservatorii americani despre efectele  razboiului: saracie si transumanism.

• >>> (click!) >>> The War is Making You Poor (Justin Raimondo):

Let’s be clear: the $549 billion figure is, by itself, more than all the other nations of the world combined spend on defense. The $159 billion for Iraq and Afghanistan is over and above that exorbitant sum. We spend five times more than China, ten times more than Russia, and the first runners-up in this spending extravaganza are our NATO allies, who aren’t likely to be attacking us any time soon.

So what’s the purpose of all this spending? What is it buying us?

Well, it’s buying a lot of value for the shareholders of the companies that make up what Dwight Eisenhower called the “military industrial complex.” It’s garnering lots of hefty campaign contributions for their congressional amen corner – remember that Eisenhower’s original phraseology was the “military-industrial-congressional complex.” It is also buying us an overseas empire that is more trouble than it’s worth, but you don’t have to buy intothe complete anti-interventionist shtick in order to support this bill: all it asks is that that US government stay within its budget and make the kinds of cuts and bows to fiscal austerity that we all have to make in these hard times.

The energy and resources it takes to produce weapons of war constitute a net drain on the civilian economy: our attention and capital are diverted away from productive work and into a project that can only end in the destruction or quick obsolescence of the end product. Missiles are launched, and self-destruct. Helicopter gunships crash, and burn. Rifles jam, and are discarded. Warships, fighter planes, flak jackets, counterinsurgency strategies – all become obsolete with dizzying rapidity, in part because that’s the nature of human warfare, and also because it’s planned that way.

• >>> (click!) >>> Attack of the Cyborg Insects (Justin Raimondo):

In the course of promoting a conference on “Warring Futures: How Biotech and Robotics Are Transforming Today’s Military—and How That Will Change the Rest of Us,” a May 24 conference in Washington, D.C.,co-sponsored by Slate, Arizona State  University, and the New America Foundation (i.e. George Soros),  ASU’s Brad Allenby averred:

“Telepathic helmets. Grid-computing swarms of cyborg insects, some for surveillance, some with lethal stingers. New cognitive-enhancement drugs. (What? Adderall and Provigil aren’t good enough for you?) Lethal autonomous robots. Brain-chip-to-weapon platform control systems on a ‘future force warrior‘ platform. American military technology is getting very frisky.”

BONUS: Little Known Facts About Afghanistan and Bin Laden.

Paul Craig Roberts vorbeste

The End of Free Speech?

Criminalizing Criticism of Israel

By PAUL CRAIG ROBERTS

On October 16, 2004, President George W. Bush signed the Israel Lobby’s bill, the Global Anti-Semitism Review Act.  This legislation requires the US Department of State to monitor anti-semitism world wide.

To monitor anti-semitism, it has to be defined.  What is the definition?  Basically, as defined by the Israel Lobby and Abe Foxman, it boils down to any criticism of Israel or Jews.

Rahm Israel Emanuel hasn’t been mopping floors at the White House.
As soon as he gets the Hate Crimes Prevention Act of 2009 passed, it will become a crime for any American to tell the truth about Israel’s treatment of Palestinians and theft of their lands.

It will be a crime for Christians to acknowledge the New Testament’s account of Jews demanding the crucifixion of Jesus.

It will be a crime to report the extraordinary influence of the Israel Lobby on the White House and Congress, such as the AIPAC-written resolutions praising Israel for its war crimes against the Palestinians in Gaza that were endorsed by 100 per cent  of the US Senate and 99 per cent  of the House of Representatives, while the rest of the world condemned Israel for its barbarity.

It will be a crime to doubt the Holocaust.

It will become a crime to note the disproportionate representation of Jews in the media, finance, and foreign policy.

In other words, it means the end of free speech, free inquiry, and the First Amendment to the Constitution. Any facts or truths that cast aspersion upon Israel will simply be banned.

Given the hubris of the US government, which leads Washington to apply US law to every country and organization, what will happen to the International Red Cross, the United Nations Commission on Human Rights, and the various human rights organizations that have demanded investigations of Israel’s military assault on Gaza’s civilian population?  Will they all be arrested for the hate crime of “excessive” criticism of Israel?

This is a serious question.

A recent UN report, which is yet to be released in its entirety, blames Israel for the deaths and injuries that occurred within the United Nations premises in Gaza.  The Israeli government has responded by charging that the UN report is “tendentious, patently biased,”  which puts the UN report into the State Department’s category of excessive criticism and strong anti-Israel sentiment.

Israel is getting away with its blatant use of the American government to silence its critics despite the fact that the Israeli press and Israeli soldiers have exposed the Israeli atrocities in Gaza and the premeditated murder of women and children urged upon the Israeli invaders by rabbis.  These acts are clearly war crimes.

It was the Israeli press that published the pictures of the Israeli soldiers’ T-shirts that  indicate that the willful murder of women and children is now the culture of the Israeli army.  The T-shirts are horrific expressions of barbarity.  For example, one shows a pregnant Palestinian woman with a crosshairs over her stomach and the slogan, “One shot, two kills.”  These T-shirts are an indication that Israel’s policy toward the Palestinians is one of extermination.

It has been true for years that the most potent criticism of Israel’s mistreatment of the Palestinians comes from the Israeli press and Israeli peace groups.  For example, the Israeli newspaper Haaretz and Jeff Halper of ICAHD have shown a moral conscience that apparently does not exist in the Western democracies where Israel’s crimes are covered up and even praised.

Will the American hate crime bill be applied to Haaretz and Jeff Halper?  Will American commentators who say nothing themselves but simply report what Haaretz and Halper have said be arrested for “spreading hatred of Israel, an anti-semitic act”?

Many Americans have been brainwashed by the propaganda that Palestinians are terrorists who threaten innocent Israel.  These Americans will see the censorship as merely part of the necessary war on terror.  They will accept the demonization of fellow citizens who report unpalatable facts about Israel and agree that such people should be punished for aiding and abetting terrorists.

A massive push is underway to criminalize criticism of Israel.  American university professors have fallen victim to the well organized attempt to eliminate all criticism of Israel.  Norman Finkelstein was denied tenure at a Catholic university because of the power of the Israel Lobby.  Now the Israel Lobby is after University of California  (at Santa Barbara,) professor Wiliam Robinson.  Robinson’s crime:  his course on global affairs included some reading assignments critical of Israel’s invasion of Gaza.

The Israel Lobby apparently succeeded in convincing the Obama Justice (sic) Department that it is anti-semitic to accuse two Jewish AIPAC officials, Steven Rosen and Keith Weissman, of spying.  The Israel Lobby succeeded in getting their trial delayed for four years, and now Attorney General Eric Holder has dropped charges.  Yet, Larry Franklin, the DOD official accused of giving secret material to Rosen and Weissman, is serving 12 years and 7 months in prison.

The absurdity is extraordinary.  The two Israeli agents are not guilty of receiving secrets, but the American official is guilty of giving secrets to them!  If there is no spy in the story, how was Franklin convicted of giving secrets to a spy?

Criminalizing criticism of Israel destroys any hope of America having an independent foreign policy in the Middle East that serves American rather than Israeli interests.  It eliminates  any prospect of Americans escaping from their enculturation with Israeli propaganda.

To keep American minds captive, the Lobby is working to ban as anti-semitic any truth or disagreeable fact that pertains to Israel.  It is permissible to criticize every other country in the world, but it is anti-semitic to criticize Israel, and anti-semitism will soon be a universal hate-crime in the Western world.

Most of Europe has already criminalized doubting the Holocaust.  It is a crime even to confirm that it happened but to conclude that less than 6 million Jews were murdered.

Why is the Holocaust  a subject that is off limits to examination? How could a case buttressed by hard facts possibly be endangered by kooks and anti-semitics?  Surely the case doesn’t need to be protected by thought control.

Imprisoning people for doubts is the antithesis of modernity.

Paul Craig Roberts was Assistant Secretary of the Treasury in the Reagan administration. He is coauthor of The Tyranny of Good Intentions.He can be reached at: PaulCraigRoberts@yahoo.com

Sa terminam cu minciunile, Traiane

Trebuie sa scapam cat mai repede de mitul care sustine antagonismul politic si economic dintre Rusia si Occident. Asa ceva nu exista, nu a existat vreodata si nici nu va exista vreodata. Intelectualii romani sunt de-a dreptul parareli cu realitatea cand vorbesc despre opozitia dintre Rusia (sau URSSul de ieri) si capitalismul corporat. Revolutia bolsevica a fost finantata de catre Occident.

Razboiul impotriva terorismul taliban, – talibanii au fost militarizati si finantati de CIA incepand cu anul 1980 , nu numai de Lenin - , nu e un razboi impotriva Rusiei asa cum abereaza Traian Ungureanu si Liiceanu in cartea lui de 3 lei, “Usa interzisa”. Fapte.  Administratia Obama cere Rusiei intrarea in NATO; la randul ei, Rusia cere, prin vocea presedintelui Medvedev, “un rol mai activ” Americii in Orientul Mijlociu. Si care credeti ca e atitudinea politicienilor romani in toata aceasta mascarada, “opozitie democratica” fata de Rusia? Surprize, surprize – dl Teodor Baconschi, Ministrul de Externe, joaca cum i se canta: dl Baconshi vrea sa arate lumii ca Rusia e un partener strategic al UE si ca vizele trebuiesc elminate pentru Rusia… Dar trebuie sa fim fericiti, sa nu deznadajduim; Rusia vrea sa “investeasca” si mai cu spor in economia romaneasca. Nu e de ajuns ca toti ofiterii KGB sunt “oameni de afaceri”, capitalisti in Romania din 1989. Rusia vrea si mai mult capitalism in Romania. Cum? Normal ca prin privatizari, neoliberalism.

Pana la urma Rusia va intra in NATO si in UE, nu ma indoiesc. Noul Soviet Global trebuie infaptuit. Pentru naivii care cred in opozitia dintre Rusia si Occidentul postmodern, sa il ascultam pe dl Zbigniew Brzezinski, mentorul lui Volodea Tismaneanu:

>>> Are the Wars in Iraq, Palestine, Afghanistan, Pakistan Conducted in Part to Test New Weapons?

Cam asta ne paste, Traiane.

>>> Revolution, flashmobs, and brain chips. A grim vision of the future

Marx e invidios pe tehnologia de azi. Nici in cele mai frumoase zile nu s-a gandit la asa ceva.

>>> Parteneriat UE-Moscova pentru modernizarea Rusiei.

>>> Moneda europeană, salvată de Rusia (oficial rus)

Falimentul neoliberal

De cand a inceput criza a inceput si numaratoarea inversa a capitalismului corporat.
Dr. Ovidiu Hurduzeu la Constanta:

“Criza mondiala a fost generata de modelul de dezvoltare neoliberal, cunoscut sub denumirea populara de „capitalism salbatic“. Este modelul care a stat la baza terapiilor de soc din Estul Europei si a privatizarilor pe banda rulanta. In Occident, Statele Unite si Marea Britanie au fost sustinatoarele cele mai entuziaste ale acestui model. Fondul Monetar Mondial si Banca Mondiala nu s-au lasat mai prejos si l-au impus tarilor care au apelat la ajutorul lor. Neoliberalismul, ca doctrina si practica economica, stabileste un raport gresit intre economie si societate. Orice popor are nevoie de o economie solida. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, sfera economica interactioneaza insa cu cea religioasa, culturala si politica. Economia este cea care slujeste societatea si binele comun. Neoliberalismul afirma o conceptie opusa, subordonand sferei economice atat statul cat si societatea. Fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a sintetizat doctrina neoliberala intr-o fraza care a ramas celebra: „Societatea – nu exista asa ceva“. Acordand o importanta absoluta factorului economic, neoliberalismul absolutizeaza piata, considerand-o singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurilor. Nimic nu poate fi mai fals. in lipsa unei arhitecturi morale, pe care numai o societate sanatoasa o poate garanta, piata se prabuseste in anarhie si extorcatie. In loc sa actioneze „mana invizibila“ a pietei, actioneaza „manipulațiile“ iar cei care controleaza economia subordoneaza statul si societatea dominatiei lor personale”.

Cam ce urmeaza dupa ce clasa politica se vede la carma unui stat esuat precum Romania; ne paste Argentina:

Nu numai Boc poarta vina, nu numai Basescu; ci toata clica politica care zace degeaba in Parlament. Cum scapam de ei?

Unora le place sa spuna ca la asa popor, asa politicieni; asa suna scuza acelor intelectuali dilematici care sustin politicieni corupti. E o generalizare periculoasa pentru ca daca ar fi asa, atunci si la asa popor, asa intelectuali. Si cum nu e normal, adevarat si nici stiintific sa patologizezi o natiune pentru o mana de cretini, atunci concluzia e ca orice criza economica, politica, culturala si morala pleaca de le varful piramidei, nu de la baza ei.

O vorba populara: “pestele de la cap se impute”.

O societate are doua capete: varful piramidei si baza piramidei. Si o criza are doua capete: (1) cauzele si solutiile expuse de catre varful piramidei si (2) cauzele si solutiile expuse de catre baza piramidei. Nu numai o criza e bicefala, dar si o revolutie e bicefala. Sa luam exemplul revolutiei din 1989. Ea a fost o revolutie bicefala pentru ca a concentrat, la un cap al ei, o conspiratie regizata de KGB (nu inteleg de ce dl Tismaneanu respinge aceasta idee in jaful de carte scrisa de el – “Naufragiul utopiei”; pana la urma si dl Patapievici e de acord cu “complotul nomenclaturist“, ca sa nu mai spunem despre I. P. Culianu), iar la celalalt cap al ei a concentrat Punctul 8 de la Timisoara, cu care dl Tismaneanu nu a fost de acord la acea vreme, dar e “de acord” acum, dupa 20 de ani profetiti conspirativ de Silviu Brucan…

La fel ca si revolutia din 1989 de la noi, criza de acum a fost generata de acelasi sistem corupt care ofera si “solutii” de iesire din criza: distrugerea tuturor pietelor nationale. Distrugerea dolarului, distrugerea leului, distrugerea lirei, etc. Si toate partidele politice din Romania au aceasta “solutie” de iesire din criza: distrugerea leului. Asta pentru ca toate partidele politice din Romania sunt emanatia conspiratiei KGB.

Numai ca o criza e imprevizibila si baza piramidei de multe ori e mai puternica decat varful piramidei: moneda euro ar putea fi desfiintata daca…

Asa e istoria.