Mihai Razvan Ungureanu, pe rand: evreu, bolsevic si liberal trotkist, spion si colonizator neoliberal

Discursul tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu, delegat al Organizaţiei Judeţene Iaşi la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985.

1.

http://www.ziuaveche.ro/zvonul-zilei/fata-nevazuta-a-premierului-%E2%80%9Cspion%E2%80%9D-mihai-razvan-ungureanu-73048.html

De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei.Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.

Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulataPolitica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles.L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

2.  http://diepresse.com/home/politik/aussenpolitik/67209/Rumaenien-wie-ein-neues-Bundesland

Ungureanu:  “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. 

“Rumänien wie ein neues Bundesland”

04.03.2006 | 00:00 |  VON WIELAND SCHNEIDER (Die Presse)

INTERVIEW. Außenminister Ungureanu über Österreichs Ängste vor rumänischem EU-Beitritt.

 Drucken SendenMerkenAAA Textgröße Kommentieren

Die Presse: Welche Herausforderungen hat Rumänien auf dem Weg in die EU noch zu bewältigen?

Mihai-Razvan Ungureanu: Rumänien muss seine Hausaufgaben bei den Themen machen, die Olli Rehn in seinem Brief nach dem Bericht vom 25. Oktober angesprochen hat. Eine wichtige Aufgabe ist, das Land dafür bereit zu machen, künftig EU-Fonds nützen zu können. Dazu kommen Reformen in Justiz- und Sicherheitsfragen.

Die EU hat immer wieder das Problem Korruption kritisiert.

Ungureanu: Wir widmen diesem Problem sehr große Aufmerksamkeit. Bei der Justizreform haben wir vor allem jene Bereiche berücksichtigt, die entweder Korruption ermöglichten oder davon selbst zerfressen waren. Wir kümmerten uns um die Lage der Beamten, reformierten die Beziehungen zwischen Justiz und Politik und erhöhten die Kapazität der Richter und Staatsanwälte, Fälle aufzuarbeiten.

Was würde passieren, wenn die EU den Beitritt Rumäniens um ein Jahr verschiebt?

Ungureanu: Das sind Spekulationen. Wir erwarten vom EU-Bericht im Mai eine technische Beurteilung dessen, was wir erreicht haben. Eine Verschiebung des Beitritts kann aus unserer Sicht keine technischen Gründe haben.

Würde Rumänien notfalls auch ohne Bulgarien der EU beitreten?

Ungureanu: Das ist eine harte Frage. Wir haben keine Alternative. Wir haben alle unsere Energien auf einen Beitritt 2007 ausgerichtet. Das ist für uns wie ein Mantra. Ich hoffe, dass unsere bulgarischen Freunde, die Erwartungen der EU erfüllen. Wir sind im selben Paket.

Viele Österreicher stehen dem EU-Beitritt skeptisch gegenüber.

Ungureanu: Österreich ist heute der wichtigste ausländische Investor in Rumänien. Sie müssen Rumänien fast wie ein neues Bundesland sehen. Rumänien ist so wichtig für die österreichische Wirtschaft wie Blut für den Körper. Ich weiß, dass es so etwas wie eine Erweiterungsmüdigkeit gibt. Wir müssen den Bürgern klar machen, dass durch die Erweiterung ihre Chancen auf Wohlstand steigen.

Gibt oder gab es CIA-Gefängnisse in Rumänien?

Ungureanu: Mittlerweile ärgere ich mich schon über diese Frage. Es gab bei uns niemals solche Gefängnisse. Natürlich arbeiten wir mit den USA im Kampf gegen den Terror zusammen – so wie auch die EU-Staaten. Aber wir werden dabei niemals die rote Linie der Menschenrechte überschreiten.

Menschenrechtsorganisationen sehen das anders.

Ungureanu: Es hat niemals Beweise gegeben. Wir haben Human Rights Watch um konkrete Fakten gebeten. Man hat uns aber gesagt: Es gebe “substanzielle Hinweise”. Das bedeutet: “Es ist nie passiert, aber wir können behaupten, dass es so war.” Wir haben nie die rote Linie überschritten. Punkt.

Fühlt sich Rumänien zwischen zwei Stühlen, den USA und der EU?

Ungureanu: Wir können es uns nicht leisten, in einem Psychodrama mitzuspielen. Bei psychoanalytischen Sitzungen kommt oft die Frage: Wen liebst du mehr, Mutter oder Vater? Wir sind aber nicht in der Position zu wählen. Offene Beziehungen zu den USA sind wichtig für uns – alleine wegen unserer strategischen Interessen in der Schwarzmeer-Region.

Und Europa?

Ungureanu: Auch für die EU werden Transnistrien, Moldowa und die ungelösten Konflikte in der Schwarzmeerregion noch ein wichtiges Thema werden. Dazu kommen alternative Routen für Energie – gerade nach der kalten Dusche durch die Russen im Dezember. Die Öl- und Gasleitungen werden in Zukunft über die Schwarzmeerregion, Bulgarien und Rumänien in den Westen verlaufen. Diese Alternative kann aber erst funktionieren, wenn die Sicherheitslage in der Schwarzmeerregion beständig ist. Dafür muss sich auch die EU engagieren.

3. Acuzatie exploziva: seful SIE, agent al unui serviciu secret strain http://www.inpolitics.ro/acuzatie-exploziva-seful-sie-agent-al-unui-serviciu-secret-strain-art50060.aspx#

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării
Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare  națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam
Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului
Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. (Bogdan Tiberiu Iacob)

4. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/ana-pauker-pe-peretele-lui-ungureanu.html

Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu

28 Iunie 2006

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administrare Publica EUROPA.

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.) 

ANA PAUKER face parte din galeria marilor călăi ai neamului românesc
(nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui – 3/06/1960, Bucuresti)

Supranumita “Doamna rosie” a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al þării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucureºti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. “A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului” (Liviu Vălenas, “Memorialul stalinismului”, pg. 166)

Ca sa intelegem mai bine cine e Mihai Razvan Radu Ungureanu

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp

Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47

[Documentul, strict autentic, elaborat de NKVD la 2 iunie 1947, a fost descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei (1945-1952) şi publicat pentru prima dată în ziarul polonez "Novi Dzienic", în 1981. Acelaşi document a mai fost descoperit şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. În mod sigur a fost aplicat şi în România, deşi SRI nu a confirmat existenţa lui în arhivele Securităţii.]

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import. (vezi NEOLIBERALISMUL de azi care e in legatura DIRECTA cu MARXISMUL. Romania importa in prezent 80% din produsele agro-alimentare, in timp ce satul e in saracie si in ruina)

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât. (exact ca in CAPITALISM)

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.  (exact ca in CAPITALISM)

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.

19. In legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial. (cum ni se spune si dupa 1990: romanii sunt prosti, fascisti, antisemiti, lenesi; numai strainii sunt buni)

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuăie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat. (punct esential si in doctrina NEOLIBERALA. Legislatia NEOLIBERALA e facuta in asa fel incat producatorul mic si taranul sa nu isi poata vine produsele naturale in piata pentru ca sunt mai scumpe decat cele modificate genetic din Kaufland sau Carrfoure).

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic. (exact ca in NEOLIBERALISMUL de azi, cand ai voie sa critici BIROCRATIA de stat si privata, dar nu ai voie sa iei masuri impotriva ei).

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului. .

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite “întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de “înaltă trădare”

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare. (valabil si azi acest punct. Nu esti intelectualul unui partid, nu esti “intelectual” si gata!)

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă. 

– Reprodus din “Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste” Comunicări prezentate la Simpozionul “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

Acesta este “intelectualul” crescut de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, alti “intelectuali”, pe filiera KGB.

Fac un apel catre statul roman sa ii retraga acestui detractor toate distinctiile si premiile acordate de universitatile si asociatiile din Romania, precum si retragerea dreptului de a mai preda vreodata Istoria in mediul universitar romanesc.

Ce nu spun ziarele din Romania despre Libia

Israelul pus la punct?

Recenzie de Paul Craig Roberts

Dupa ce Israelul a condamnat America la cel mai lung si mai costisitor razboi din istoria ei si Europa la cea de-a noua cruciada, se pare ca lucrurile se schimba. Prezenta la Ankara a primului ministru britanic David Cameron a fost una suparatoare pentru Israel. La Ankara, Cameron a declarat ca Gaza nu poate sa ramana un lagar si ca atacul israelian asupra ajutoarelor pentru Gaza este total inacceptabil.

Trebuie salutat curajul primului ministru britanic dupa doua decenii de abuz si violenta in politica externa a Israelului impuse tarilor occidentale cu ajutorului lobbyului israelian (citeste neoconservator).

Insa trebuie taxata eroarea lui Cameron in ceea ce priveste hotararea guvernului de pe Downing Street de a invita Turcia sa devina memebra a Uniunii Europene. Dincolo de platitudinile unui Danniel Hannan, trebuie apreciata justetea lui Cameron de a nu diaboliza religia musulmana ortodoxa asa cum a facut propaganda neoconservatoare in ultimii ani.

In fapt, ceea ce le scapa unora, probabil din motive financiare,  e ca teroristii au atacat America tocmai datorita lipsei de realism a Americii in politica externa din Orientul Mijlociu, dupa cum se arata in Raportul Comisiei care a investigat atacurile de la WTC din 11 septembrie 2001, p. 147. Sustinerea neconditionata din partea Americii data Israelului si dictaturilor din Orientul Mijlociu (Saddam Husein a fost sustinut multa vreme de SUA) e principala cauza a atacurilor teroriste.

America nu a avut o politica neutra si realista in conflictul din Orientul Mijlociu. Si nu a avut o politica coerenta nici in privinta imigratiei. Pretinde ca vrea sa previna terorismul si nu isi rezolva problemele acasa.

In Orientul Mijlociu, daca Occidentul nu e neutru si realist, va pierde tot. Razboiul cu lumea musulmana pe pamant musulman nu poate decat sa ruineze occidentul. Singura solutie realista e ca Occidentul sa isi inchida granitele pentru musulmani, nu sa intre in razboi cu Iranul si alte state islamice.

Istoria arata ca singurele razboaie cu lumea musulmana castigate de europeni au fost cele de aparare (razboaie nationaliste) – Stefan cel Mare, etc. -, nu de cucerire (razboaie mesianice). Se uita adesea ca Bizantul a cazut sub turci dupa ce Cruciadele au lasat Rasaritul intr-o stare economica dezastruoasa.

Mesianismul si nationalismul sunt doua lucruri total diferite si contrare. Dupa cum arata Mircea Platon (studiul despre natiune si nationalism aici si aici) si Paul Gottfried in scrierile lor, nationalismul autentic, neimperialist, s-a impotrivit mesianismului desantat. Razboaiele nationaliste au fost razboaie de aparare; razboaiele mesianice au fost razboaie de cucerire. Razboaiele nationaliste nu sunt niciodata progresiste, ci conservatoare; razboaiele mesianice sunt mereu progresiste, imperialiste. Ambele razboaie mondiale ale secolului trecut au fost razboaie mesianice, nu nationaliste, deci progresiste. De asemenea, razboiul civil din Rusia prin care bolsevicii au venit la putere a fost un razboi mesianic.

Al Treilea Razboi Mondial, dupa cum il numeste Norman Podhoretz, razboiul neoconservatorilor impotriva Orientul Mijlociu nu e un razboi nationalist, asa cum afirma toti ignorantii, ci un razboi mesianic, neconservatorii afirmand ca populatiile asuprite de propriile lor guverne trebuiesc eliberate, salvate de catre armata americana.

“The people of Iran need help”, spune Bill Kristol in Washington Post, iranienii ar trebui sa imbratiseze un atac american pentru ca poporul iranian nu mai sustine dictatura lui Ahmadinejad. Cata prostie si cata lipsa de logica! Daca poporul iranian nu mai suporta dictatura lui Ahmadinejad, de ce ar trebui ca sa sustina si un atac american? Care e legatura intre revolta poporului iranian impotriva dictaturii si imbratisarea atacului american asupra dictaturii iraniene? Niciuna, numai daca admitem cu Bill Kristol ca poporul iranian e net inferior poporului american, nu poate sa distruga dictatura la el acasa decat cu ajutorul armat din afara granitelor, rezultand ca iranienii trebuie sa creada in mesianismul american daca vor sa se dezvolte. Or, aceast rationament bolnav ascunde germenii rasismului.

Dupa atatea abuzuri si minciuni cred ca e momentul ca occidentul sa fie realist. La fel Israelul. In caz contrar, realismul va fi declansat de colapsul total al occidentului. Dar sper sa nu se ajunga atat de departe. Ar putea si prea tarziu si nu se merita riscul.

Israelul si etica. Cine nu e pro-Israel, e xenofob, homofob, rasist, dar mai ales antisemit

Israel paves the way for killing by remote control

NAZARETH // It is called Spot and Shoot. Operators sit in front of a TV monitor from which they can control the action with a PlayStation-style joystick.

The aim: to kill.

Played by: young women serving in the Israeli army.

Spot and Shoot, as it is called by the Israeli military, may look like a video game but the figures on the screen are real people – Palestinians in Gaza – who can be killed with the press of a button on the joystick.

The female soldiers, located far away in an operations room, are responsible for aiming and firing remote-controlled machine-guns mounted on watch-towers every few hundred metres along an electronic fence that surrounds Gaza.

The system is one of the latest “remote killing” devices developed by Israel’s Rafael armaments company, the former weapons research division of the Israeli army and now a separate governmental firm.

According to Giora Katz, Rafael’s vice president, remote-controlled military hardware such as Spot and Shoot is the face of the future. He expects that within a decade at least a third of the machines used by the Israeli army to control land, air and sea will be unmanned.

The demand for such devices, the Israeli army admits, has been partly fuelled by a combination of declining recruitment levels and a population less ready to risk death in combat.

[... restul aici ...]

E obligatoriu sa simti rafinamentul israelian al fiintei in aceste zile si sa fii escroc international in slujba razboiului pentru pacea universala, progres, tehnologie si transumanism. Toti trebuie sa il asteptam pe Mesia ca sa aduca pacea in Orientul Mijlociu, chiar daca Israel nu e in NATO si Occidentul nu are nicio legatura cu Al Treilea Razboi Mondial dintre evrei si lumea musulmana.

Soldatii americani sunt antrenati bine, dar cateodata omul mai oboseste, deci sa-i descarcam mintea in computere ca sa nu mai oboseasca.

Nici placinta americana nu mai e facuta in America, ci in… Shanghai.

Homofobule, armata nu tolereaza discriminarea!

A fost odata ca niciodata o tara dezvoltata pe nume America… azi e China peste tot.

Rasismul si-a schimbat fata: e intelectualizat, mascat si tehnologizat. Si pro-war, mai ales.

• >>> SCIENTIFIC  AMERICAN >>> War of the Machines: A Dramatic Growth in the Military Use of Robots Brings Evolution in Their Conception

Back in the early 1970s, a handful of scientists, engineers, defense contractors and U.S. Air Force officers got together to form a professional group. They were essentially trying to solve the same problem: how to build machines that can operate on their own without human control and to figure out ways to convince both the pub lic and a reluctant Pentagon brass that ro bots on the battlefield are a good idea. For decades they met once or twice a year, in relative obscurity, to talk over technical issues, exchange gossip and renew old friendships.

• >>> WIRED >>> Why the future doesn’t need us.

From the moment I became involved in the creation of new technologies, their ethical dimensions have concerned me, but it was only in the autumn of 1998 that I became anxiously aware of how great are the dangers facing us in the 21st century. I can date the onset of my unease to the day I met Ray Kurzweil, the deservedly famous inventor of the first reading machine for the blind and many other amazing things.

Ray and I were both speakers at George Gilder’s Telecosm conference, and I encountered him by chance in the bar of the hotel after both our sessions were over. I was sitting with John Searle, a Berkeley philosopher who studies consciousness. While we were talking, Ray approached and a conversation began, the subject of which haunts me to this day.

Incepe propaganda de invadare a Iranului la cerea Israelului

Pentru ca incepe propaganda de invadare a Iranului la cererea explicita a Israelului, vom spune ca actuala criza economica e generata si de asa-zisul razboi impotriva terorismului care, de fapt, nu are nimic de-a face cu antiterorismului, ci cu extinderea complexului industrial, militar si cu beneficiile oligarhiei transnationale / transumaniste. Razboiul genereaza saracirea clase de mijloc, adica bogatia clasei de mijloc e transferata catre “elita” globala (oligarhie, bancheri camatari, intelectualoizi care scriu pe banii mafiei, etc). Pentru intelegerea fenomenului camatar vizionati filmul Stapanii banilor – partea I aici, partea a II-a aici.

Dl Mihail Neamtu, unul din “intelectualii publici globali” de la noi care scrie pe banii mafiei transnationale, vrea sa para conservator si personalist. El scrie intr-un articol despre binefacerile unei “economii la scara umana”, condamna de ochii lumii Scoala de la Chicago (pe care mai ieri o lauda), vine cu un vocabular sec si cu idei trase prin filtrul workshopurilor, insa nu spune esentialul asa cum se spune in “Economia libertatii“: o economie la scara umana care sa respecte persoana si care sa conecteze consumul la productie nu se poate face in Romania atata vreme cat nu este abolit actualul sistem bancar bazat pe camata. Dl Neamtu, ca un teolog versat ce pretinde a fi, sigur stie ca orice religie din lume condamna camata (dobanda), deci nu se poate vorbi despre etica a pietei in actualul sistem bancar bazat pe camata de care dl Neamtu nu sufla un cuvant si nici nu va sufla vreodata. Concluzia e ca, daca esti un intelectual respectabil (ceea ce nu e cazul dlui Neamtu), nu poti sa scrii despre “economie la scara umana” si despre “solutii la firul ierbii” fara sa spui adevarul despre sistemul bancar actual si fara sa propui un sistem bancar fara camata (distributist, popular, cum era in Romania interbelica). Deci ofertele dlui Neamtu sunt nule si menite sa creeze diversiune printre fanii cititori care nu inteleg nimic din ce citesc.

Apoi dl Neamtu spune ca “spre deosebire de romano-catolicism, crestinismul rasaritean n-a produs o foarte bogata reflectie sistematica asupra conditiei spirituale a omului in contextul social si politic al modernitatii”, ceea ce e o mare eroare. Istoria distributismului in Romania arata ca Ortodoxia a produs o foarte bogata reflectie asupra conditiei spirituale a omului in contextul modernitatii. Dar despre ganditorii distributisti ai Romaniei si despre impactul Ortodoxiei asupra dezvoltarii economice romane de pana in perioada comunista ne vom ocupa in alt articol.

Acum sa vedem ce spun conservatorii americani despre efectele  razboiului: saracie si transumanism.

• >>> (click!) >>> The War is Making You Poor (Justin Raimondo):

Let’s be clear: the $549 billion figure is, by itself, more than all the other nations of the world combined spend on defense. The $159 billion for Iraq and Afghanistan is over and above that exorbitant sum. We spend five times more than China, ten times more than Russia, and the first runners-up in this spending extravaganza are our NATO allies, who aren’t likely to be attacking us any time soon.

So what’s the purpose of all this spending? What is it buying us?

Well, it’s buying a lot of value for the shareholders of the companies that make up what Dwight Eisenhower called the “military industrial complex.” It’s garnering lots of hefty campaign contributions for their congressional amen corner – remember that Eisenhower’s original phraseology was the “military-industrial-congressional complex.” It is also buying us an overseas empire that is more trouble than it’s worth, but you don’t have to buy intothe complete anti-interventionist shtick in order to support this bill: all it asks is that that US government stay within its budget and make the kinds of cuts and bows to fiscal austerity that we all have to make in these hard times.

The energy and resources it takes to produce weapons of war constitute a net drain on the civilian economy: our attention and capital are diverted away from productive work and into a project that can only end in the destruction or quick obsolescence of the end product. Missiles are launched, and self-destruct. Helicopter gunships crash, and burn. Rifles jam, and are discarded. Warships, fighter planes, flak jackets, counterinsurgency strategies – all become obsolete with dizzying rapidity, in part because that’s the nature of human warfare, and also because it’s planned that way.

• >>> (click!) >>> Attack of the Cyborg Insects (Justin Raimondo):

In the course of promoting a conference on “Warring Futures: How Biotech and Robotics Are Transforming Today’s Military—and How That Will Change the Rest of Us,” a May 24 conference in Washington, D.C.,co-sponsored by Slate, Arizona State  University, and the New America Foundation (i.e. George Soros),  ASU’s Brad Allenby averred:

“Telepathic helmets. Grid-computing swarms of cyborg insects, some for surveillance, some with lethal stingers. New cognitive-enhancement drugs. (What? Adderall and Provigil aren’t good enough for you?) Lethal autonomous robots. Brain-chip-to-weapon platform control systems on a ‘future force warrior‘ platform. American military technology is getting very frisky.”

BONUS: Little Known Facts About Afghanistan and Bin Laden.

“It’s a Trick, We Always Use It.” (calling people “anti-Semitic”)

Sau despre tactica lui Volodea Tismaneanu, prezentata de dna Shulamit Aloni, politician de stanga – asa cum ii place dlui Tismaneanu – si ex-Ministru al Educatiei:

Ce ziceti?

Expertul si geniile, Mircea Platon

In Romania, modelele nu se urmeaza, ci se paraziteaza si se prohodesc. Noi nu imitam verticalitatea lui Nicolae Steinhardt, ci facem simpozioane despre Steinhardt. Noi nu emulam relatia de dragoste dintre Noica si limba romana, ci ne folosim de numele lui Noica pentru a ne face reclama. Noi nu incercam sa traim liber ca “barbosii din munti”, dar suntem bucurosi daca putem obtine o bursa de doctorat ca sa-i studiem. Noi nu incercam sa traim normal, ci doar sa ne construim cariere pe baza normalitatii devenite, intr-o tara modelata de oameni strambi, o trasatura a geniului inadaptabil. Nu traim ca “geniul”, dar ne place sa ne fotografiem cu el. Nu traim ca sfintii, ci ne legitimam prin ei. Libertatea altora devine un mod de a ne ingrasa slugarnicia noastra oportunista.

Nu geniile sunt problema Romaniei, ci experti in genii, cei care ne mediaza mincinos relatia cu geniile si care definesc stramb normalitatea. Intr-un recent interviu realizat de Financial Times, Ai Weiwei, un fel de Andy Warhol al Chinei, celebrat ca atare de mass-media neoliberala, marturisea ca, desi interesat de viitor, nu neglijeaza trecutul: “Invatam multe de la trecut. Trebuie sa cunosti trecutul ca sa-l poti distruge. Nu poti distruge ceva decat daca esti expert in acel lucru. Un om obisnuit nu poate distruge un pod. Numai un inginer constructor poate face asta.” Traim deci intr-o lume in care expertii in economie ruineaza economia, expertii in educatie ruineaza educatia si expertii in suflete ruineaza suflete. [... restul articolului AICI ...]

Basescu nu e Kaczynski

Aflu de pe blogul profesorului Tismaneanu ca dl Basescu are acelasi testament politic cu raposatul presedinte polonez Lech Kaczynski. Dupa ce ca dl Basescu, impreuna cu toata clica politica din PSD si PNL, a sabotat pentru totdeauna lustratia in Romania prin promovarea in spatiul public a unor intelectuali care traiesc ca milogii din banii stangistilor occidentali, se plimba pe la universitati occidentale tinand conferinte alaturi de indivizi care l-au atacat mereu pe presedintele Kaczynski pentru anticomunismul sau (vezi, de pilda, ce spune Adam Michnik aici despre Lech Kaczynski – geniul si savantul de casa al “elitei” noastre, om cu preferinte socialiste in politica, dupa cum recunostea si dl Patapievici in articolul sau din vara anului 2009 despre “Solutia Michnik”), mai e si sustinator al “drepturilor gay” in Romania (vezi aici cum Basescu e de acord cu casatoriile gay), lucru cu care presedintele Kaczynski nu a fost niciodata de acord.

Sa vedem ce discurs avea Lech Kaczynski despre UE si despre identitatea Poloniei.

Basescu nu a avut niciodata un asemenea discurs despre mizeriile venite din Vestul salbatic. Deci Basescu nu e Kaczynski.

Corporatism, tehnoglobalism, mass-media, propaganda, spalare pe creiere, CIA

Social Control: The “Radio Project”

“Here, then, were some potent theories of social control. The great possibilities of this Frankfurt School media work were probably the major contributing factor in the support given the I.S.R. by the bastions of the Establishment, after the Institute transferred its operations to America in 1934.

In 1937, the Rockefeller Foundation began funding research into the social effects of new forms of mass media, particularly radio. Before World War I, radio had been a hobbyist’s toy, with only 125,000 receiving sets in the entire U.S.; twenty years later, it had become the primary mode of entertainment in the country; out of 32 million American families in 1937, 27.5 million had radios — a larger percentage than had telephones, automobiles, plumbing, or electricity! Yet, almost no systematic research had been done up to this point. The Rockefeller Foundation enlisted several universities, and headquartered this network at the School of Public and International Affairs at Princeton University. Named the Office of Radio Research, it was popularly known as “the Radio Project.”

The director of the Project was Paul Lazersfeld, the foster son of Austrian Marxist economist Rudolph Hilferding, and a long-time collaborator of the I.S.R. from the early 1930′s. Under Lazersfeld wasFrank Stanton, a recent Ph.D. in industrial psychology from Ohio State, who had just been made research director of Columbia Broadcasting System—a grand title but a lowly position. After World War II, Stanton became president of the CBS News Division, and ultimately president of CBS at the height of the TV network’s power; he also became Chairman of the Board of the RAND Corporation, and a member of President Lyndon Johnson’s “kitchen cabinet.” Among the Project’s researchers wereHerta Herzog, who married Lazersfeld and became the first director of research for the Voice of America; and Hazel Gaudet, who became one of the nation’s leading political pollsters. Theodor Adorno was named chief of the Project’s music section.

Despite the official gloss, the activities of the Radio Project make it clear that its purpose was to test empirically the Adorno-Benjamin thesis that the net effect of the mass media could be to atomize and increase lability—what people would later call “brainwashing.” [ restul AICI ]

III. Creating “Public Opinion”: The “Authoritarian Personality” Bogeyman and the OSS

“The efforts of the Radio Project conspirators to manipulate the population, spawned the modern pseudoscience of public opinion polling, in order to gain greater control over the methods they were developing.

Today, public opinion polls, like the television news, have been completely integrated into our society. A “scientific survey” of what people are said to think about an issue can be produced in less than twenty-four hours. Some campaigns for high political office are completely shaped by polls; in fact, many politicians try to create issues which are themselves meaningless, but which they know will look good in the polls, purely for the purpose of enhancing their image as “popular.” Important policy decisions are made, even before the actual vote of the citizenry or the legislature, by poll results. Newspapers will occasionally write pious editorials calling on people to think for themselves, even as the newspaper’s business agent sends a check to the local polling organization.

The idea of “public opinion” is not new, of course. Plato spoke against it in his Republic over two millenia ago; Alexis de Tocqueville wrote at length of its influence over America in the early nineteenth century. But, nobody thought to measure public opinion before the twentieth century, and nobody before the 1930′s thought to use those measurements for decision-making.

It is useful to pause and reflect on the whole concept. The belief that public opinion can be a determinant of truth is philosophically insane. It precludes the idea of the rational individual mind. Every individual mind contains the divine spark of reason, and is thus capable of scientific discovery, and understanding the discoveries of others. The individual mind is one of the few things that cannot, therefore, be “averaged.” Consider: at the moment of creative discovery, it is possible, if not probable, that the scientist making the discovery is the only person to hold that opinion about nature, whereas everyone else has a different opinion, or no opinion. One can only imagine what a “scientifically-conducted survey” on Kepler’s model of the solar system would have been, shortly after he published the Harmony of the World: 2% for, 48% against, 50% no opinion.

These psychoanalytic survey techniques became standard, not only for the Frankfurt School, but also throughout American social science departments, particularly after the I.S.R. arrived in the United States. The methodology was the basis of the research piece for which the Frankfurt School is most well known, the “authoritarian personality” project. In 1942, I.S.R. director Max Horkheimer made contact with the American Jewish Committee, which asked him to set up a Department of Scientific Research within its organization. The American Jewish Committee also provided a large grant to study anti-Semitism in the American population. “Our aim,” wrote Horkheimer in the introduction to the study, “is not merely to describe prejudice, but to explain it in order to help in its eradication…. Eradication means reeducation scientifically planned on the basis of understanding scientifically arrived at.” [ restul AICI ]

“Tirania nu provoaca revolta multimii. Rezultatul e altul: publicul se obisnuieste, devine indiferent, uita ideile cu care era familiarizat. Trecerea timpului nu slabeste guvernele absolute, le intareste. Masa uita, rabda cu din ce in ce mai multa usurinta, pentru ca din ce in ce mai mult se obisnuieste, nu-i pasa. Opinia publica – celebra opinie publica, intai imboldul, apoi speranta democratiilor – nu rastoarna dictaturile, le sustine. Cand nu poti sa-ti exprimi liber si deschis gandurile, cand aceasta lipsa de libertate e aprobata de opinia publica, libertatea de gandire ea insasi inceteaza de a mai exista.” - Nicolae Steinhardt, “Guvernul autoritar”, Libertatea, 20 iunie 1937.

The Public Opinion Explosion

“Despite its unprovable central thesis of “psychoanalytic types,” the interpretive survey methodology of the Frankfurt School became dominant in the social sciences, and essentially remains so today. In fact, the adoption of these new, supposedly scientific techniques in the 1930′s brought about an explosion in public-opinion survey use, much of it funded by Madison Avenue. The major pollsters of today—A.C. Neilsen, George Gallup, Elmo Roper—started in the mid-1930′s, and began using the I.S.R. methods, especially given the success of the Stanton-Lazersfeld Program Analyzer. By 1936, polling activity had become sufficiently widespread to justify a trade association, the American Academy of Public Opinion Research at Princeton, headed by Lazersfeld; at the same time, the University of Chicago created the National Opinion Research Center. In 1940, the Office of Radio Research was turned into the Bureau of Applied Social Research, a division of Columbia University, with the indefatigable Lazersfeld as director.

After World War II, Lazersfeld especially pioneered the use of surveys to psychoanalyze American voting behavior, and by the 1952 Presidential election, Madison Avenue advertising agencies were firmly in control of Dwight Eisenhower’s campaign, utilizing Lazersfeld’s work. Nineteen fifty-two was also the first election under the influence of television, which, as Adorno had predicted eight years earlier, had grown to incredible influence in a very short time. Batten, Barton, Durstine & Osborne — the fabled “BBD&O” ad agency—designed Ike’s campaign appearances entirely for the TV cameras, and as carefully as Hitler’s Nuremberg rallies; one-minute “spot” advertisements were pioneered to cater to the survey-determined needs of the voters.

This snowball has not stopped rolling since. The entire development of television and advertising in the 1950′s and 1960′s was pioneered by men and women who were trained in the Frankfurt School’s techniques of mass alienation. Frank Stanton went directly from the Radio Project to become the single most-important leader of modern television. Stanton’s chief rival in the formative period of TV was NBC’s Sylvester “Pat” Weaver; after a Ph.D. in “listening behavior,” Weaver worked with the Program Analyzer in the late 1930′s, before becoming a Young & Rubicam vice-president, then NBC’s director of programming, and ultimately the network’s president. Stanton and Weaver’s stories are typical.

Today, the men and women who run the networks, the ad agencies, and the polling organizations, even if they have never heard of Theodor Adorno, firmly believe in Adorno’s theory that the media can, and should, turn all they touch into “football.” Coverage of the 1991 Gulf War should make that clear.

The technique of mass media and advertising developed by the Frankfurt School now effectively controls American political campaigning. Campaigns are no longer based on political programs, but actually on alienation. Petty gripes and irrational fears are identified by psychoanalytic survey, to be transmogrified into “issues” to be catered to; the “Willy Horton” ads of the 1988 Presidential campaign, and the “flag-burning amendment,” are but two recent examples. Issues that will determine the future of our civilization, are scrupulously reduced to photo opportunities and audio bites—like Ed Murrow’s original 1930′s radio reports—where the dramatic effect is maximized, and the idea content is zero.” [ restul AICI ]

The CIA’s Psychedelic Revolution

“The simmering unrest on campus in 1960 might well too have passed or had a positive outcome, were it not for the traumatic decapitation of the nation through the Kennedy assassination, plus the simultaneous introduction of widespread drug use. Drugs had always been an “analytical tool” of the nineteenth century Romantics, like the French Symbolists, and were popular among the European and American Bohemian fringe well into the post-World War II period. But, in the second half of the 1950′s, the CIA and allied intelligence services began extensive experimentation with the hallucinogen LSD to investigate its potential for social control. It has now been documented that millions of doses of the chemical were produced and disseminated under the aegis of the CIA’s Operation MK-Ultra. LSD became the drug of choice within the agency itself, and was passed out freely to friends of the family, including a substantial number of OSS veterans. For instance, it was OSS Research and Analysis Branch veteran Gregory Bateson who “turned on” the Beat poet Allen Ginsberg to a U.S. Navy LSD experiment in Palo Alto, California. Not only Ginsberg, but novelist Ken Kesey and the original members of the Grateful Dead rock group opened the doors of perception courtesy of the Navy. The guru of the “psychedelic revolution,” Timothy Leary, first heard about hallucinogens in 1957 from Life magazine (whose publisher, Henry Luce, was often given government acid, like many other opinion shapers), and began his career as a CIA contract employee; at a 1977 “reunion” of acid pioneers, Leary openly admitted, “everything I am, I owe to the foresight of the CIA.” Hallucinogens have the singular effect of making the victim asocial, totally self-centered, and concerned with objects. Even the most banal objects take on the “aura” which Benjamin had talked about, and become timeless and delusionarily profound. In other words, hallucinogens instantaneously achieve a state of mind identical to that prescribed by the Frankfurt School theories. And, the popularization of these chemicals created a vast psychological lability for bringing those theories into practice. Thus, the situation at the beginning of the 1960′s represented a brilliant re-entry point for the Frankfurt School, and it was fully exploited. One of the crowning ironies of the “Now Generation” of 1964 on, is that, for all its protestations of utter modernity, none of its ideas or artifacts was less than thirty years old. The political theory came completely from the Frankfurt School;Lucien Goldmann, a French radical who was a visiting professor at Columbia in 1968, was absolutely correct when he said of Herbert Marcuse in 1969 that “the student movements … found in his works and ultimately in his works alone the theoretical formulation of their problems and aspirations [emphasis in original].” The long hair and sandals, the free love communes, the macrobiotic food, the liberated lifestyles, had been designed at the turn of the century, and thoroughly field-tested by various, Frankfurt School-connected New Age social experiments like the Ascona commune before 1920. (See box.) Even Tom Hayden’s defiant “Never trust anyone over thirty,” was merely a less-urbane version of Rupert Brooke’s 1905, “Nobody over thirty is worth talking to.” The social planners who shaped the 1960′s simply relied on already-available materials.” [ restul AICI ]

Morala gunoaielor si Lech Kaczynski

Domnul H. R. Patapievici e suparat pentru ca romanii lasa in urma, prin parcurile, pe muntii, prin padurile si pe plajele Romaniei, gunoaie: peturi, baxuri, pungi de cipsi, doze  turtite de bere si cola, sticle si cauciucuri sparte. Domnul Patapievici se intreaba prin urmare daca romanii sunt un popor de patrioti. Si conchide ca nu, ba chiar ca “nu exista tara mai neiubita de cetatenii ei” decat Romania. Desi, spune domnul Patapievici, romanii se bat cu pumnul in piept ca sunt patrioti si ataca feroce pe oricine indrazneste sa “puna in discutie simbolurile nationale”, Modul in care se comporta cu frumusetile patriei face dovada lipsei lor de patriotism. Ne iubim patria doar retoric, spune domnul Patapievici, nu si practic.

De cand a scris Politice, carte de care nu s-a dezis vreodata, domnul Patapievici nu conteneste sa sustina ca e un patriot adevarat si ca toti cei care il ataca pentru randurile oribile pe care le-a scris despre poporul roman sunt doar patrioti retorici, lacrimand din cauza berii si a fumului de mici perpeliti pe gratarul obstesc folosit si ca rug exterminator de elite. Cu alte cuvinte, domnul Patapievici a atacat poporul roman la nivel retoric, dar il iubeste la modul practic, in vreme ce adversarii domniei-sale iubesc poporul roman la modul retoric, dar il distrug la modul practic. Poate ca asa o fi, dar cine e mai nociv: cel care fura un ou, sau cel care fura o tara? Cel care lasa in urma un deseu, sau cel care promoveaza la conducere un deseu? Cel care goleste de bani un seif, sau cel care goleste o cultura de sens? Betivul dostoievskian care se roaga la icoana in timp ce trage cate o dusca de votca sau iconoclastul subtire care pune icoana in vitrina si apoi iti explica doct de ce e un document al barbariei medievale, pretios insa ca artefact? [... citeste restul articolului scris de Mircea Platon pe ziuaveche.ro ...]

Si cel mai bun articol despre Lech Kaczynski din presa romana:

Un om incomod şi ideile sale

Lech Kaczinky a fost un om incomod – deopotrivă pentru inamici şi pentru aliaţi, pentru duşmani şi prieteni. A fost înainte de toate, ca politician, genul care nu putea accepta compromisul: atât în cea ce priveşte politica internă cât şi cea externă. El credea că o construcţie politică trebuie bazată pe alegerea unor valori a căror transpunere în act politic trebuie dusă până la ultimele lor consecinţe. Cu  mult mai potrivite cuvinte îl descrie unul dintre colaboratorii săi apropiaţi: „Lech Kaczynski nu a respectat regulile moderne ale politicii. Nu se putea vinde, nu se pute negocia pe sine, spunea numai ce gândea”. Desigur s-ar putea spune că nu este un credo politic prea democratic, dar nu se poate spune că este unul nedemocratic întrutotul – şi parcă totuşi lumea mai are nevoie şi de oameni politici pentru care politica să nu fie arta compromisului. Ideile sale pe scurt sunt următoarele două: Polonia, înainte de toate! Credea în „viitorul mare” al ţării sale – pe care o considera o „putere a Europei” de care trebuie să se ţină cont. Polonia, catolică! Credea că viitorul Poloniei depinde de despărţirea totală de trecutul comunist şi de adoptarea valorilor tradiţionale în viaţa publică internă. Era, deci, un restaurator. [... restul pe standard.money.ro ...]

Omul contra masinii, WILLIAM S. LIND

Omul contra masinii, WILLIAM S. LIND

Un Ludit al vremurilor noastre sustine ca sufletele ne sunt omorate de calculatoare.

Russell Kirk, poate singurul conservator autentic din miscarea conservatoare americana de dupa razboi, a interzis introducerea aparatelor de televiziune in casa stramoseasca, Piety Hill. Intr-o zi, pe cand lipsea, sotia si fiicele lui au introdus unul pe furis. Dr. Kirk l-a descoperit si in curand si ele l-au descoperit pe el, sus in turn, cu televizorul in mana, aruncandu-l de pe acoperis.

Televiziunea, ca toate realitatile virtuale, vine de la diavol. (Autorul acestui articol, care a fost gazda pentru cateva emisiuni de televiziune, stie cat de dificil este sa folosesti media pentru bine, cand, de fapt, televiziunea este facuta pentru rau). Generatiile timpurii de conservatori au stiut instinctiv ca masinile pot fi diavolesti si au privit tehnologiile inovative cu neincredere.

Este probabil o masura a cat de mult si-a pierdut conservatorismul directia, faptul ca cei mai multi conservatori primesc astazi cu bratele deschise orice noua tehnologie care apare. Sunt indragostiti de telefoanele mobile, care distrug si putinul spatiu public ramas. Se entuziasmeaza in fata ingineriei genetice, care va crea arme ce vor readuce ciuma. Cei mai multi, sunt utilizatori convinsi ai computerelor si ai tuturor urmasilor lor, chiar daca, peste tot in jurul nostru, semenii nostri, supusi ai Cerului, le folosesc pentru a crea realitati virtuale in care pot trai aproape tot timpul. (Din fericire, inca mai trebuie sa manance).

Principiul crestin fundamental, principiu fundamental si al civilizatiei apusene, este acela ca exista numai o singura realitate. Daca ar putea fi mai multe realitati, atunci am ramane atat fara Ierusalim cat si fara Atena. Daca pot exista mai multe realitati, atunci pot exista mai multi dumnezei. Astfel cade Ierusalimul si monoteismul. Daca pot exista mai multe realitati, ceea ce este logic intr-una nu inseamna nimic in alta, in care chiar logica s-ar putea sa nu mai fie valabila; astfel pierdem Atena si ratiunea. Totul devine relativ atunci cand realitatile se multiplica.

Diavolul a urat intotdeauna realitatea, pentru ca in lumea reala Dumnezeu este imparat. Problema lui Sarsaila, dintotdeauna, a fost aceea ca folozofia s-a dovedit o arma prea slaba impotriva realitatii. Chiar si cea mai sofisticata inventie a diavolului, ideologia, a cazut victima sigura a realitatii, adesea nerezistand mai mult decat cateva generatii. Imparatul neantului a inteles ca are nevoie de o arma mai puternica si mai rezistenta decat cea pe care i-o furniza filosofia. El avea nevoie de imagini convingatoare care sa mistifice adevarul: realitatile virtuale.

Realitatile virtuale nu au fost inventate astazi. Domus Aurea al lui Nero a fost una; viata Mariei Antoanette ca ciobanita, alta. Statele majore militare au fost adesea generatoare perfecte de realitate virtuala. (Acum, le producem pe ale noastre cu ajutorul computerelor, inrautatind si mai mult situatia). Dar acestea, aveau nevoie de controlul puterii si de resurse importante pentru a fi create, astfel ca au fost imposibil de sustinut.

Pentru ca diavolul sa triumfe asupra realitatii si sa o faca definitiv – ceea ce este aproape acelasi lucru cu a-l invinge pe Dumnezeu – trebuia sa gaseasca un mecanism care putea sa creeze realitati virtuale puternice, irezistibile, sa le prolifereze pe scara larga si sa le permita oamenilor sa traiasca in ele, autoconvinsi, cea mai mare parte a timpului. Astfel s-a ajuns, ca printr-o lovitura de maestru, atelierele iadului sa aduca pe lume tubul catodic si ecranul video.

Este evident ca multi oameni ai zilelor noastre traiesc vieti in care ecranul video, in multiplele lui variante, este realitatea dominanta. (Poate ca ar trebui sa impurmutam aici de la Derida si sa scriem realitatea). De la rasaritul soarelui pana la culcare, televizoarele sunt deschise umpland toata casa cu zgomotul lor. Copiii petrec ore fara numar cu jocurile lor video; zilele insorite nu mai inseamna nimic. Alternativa adultilor este internetul, al carui cea mai raspandita utilizare este pentru pornografie. Toate ofera realitati alternative, intr-o diversitate tot mai mare, si cu o tot mai buna capacitate de a parea reale. La inceput ne ispitesc, apoi ne satisfac, pentru ca in final sa devina dictatoriale. Clant! Si diavolul ne-a inghitit.

Daca cei mai multi dintre cei ce se pretind conservatori ar fi conservatori adevarati, ar fi deranjati de aceasta situatie. Unii gasesc intr-adevar continutul multor realitati virtuale zapacitor; arena romana este un fleac in comparatie cu ele. Dar putini par a intelege ca insusi principiul realitatii (vechiul dusman al lui Marcuse) este in joc. Poate fi urmarirea unei liturghi la televizor acelasi lucru cu a participa la o liturghie? Nu. Este stirea despre vremea minunata din Ouagadougou similara cu a te bucura de o zi minunata undeva in natura? Intr-adevar, nu. Dar, in tot mai multe vieti, virtualul inlocuieste realul.

Iar imaginea inlocuieste Cuvantul, Logosul. Apusului i-au trebuit mai mult de 3000 de ani de lupta pentru a reusi sa impuna Cuvantul in locul imaginii. Tema razboiului Cuvantului impotriva imaginii este poate tema fundamentala a Vechiului Testament. Nenumarati crestini au pierit in aceasta lupta. Iar acum, datorita ecranului, istoria isi intoarce cursul pentru ca pe ecrane imaginile sunt mult mai puternice decat cuvintele. Nu e de mirare deci ca paganismul este in expansiune atat in afara cat si in interiorul Bisericii.

Daca conservatorii nu pot sesiza pericolul din substituirea adevarului cu mistificarea, te-ai putea astepta ca macar sa fie ingrijorati de faptul ca orice realitate virtuala este expusa manipularii. Astazi, in America, cele mai multe sunt deliberat si sistematic manipulate pentru a servi ideologia marxismului cultural, si anume corectitudinea politica. De aceea, primim nenumarate programe de televiziune si jocuri video in care barbatii sunt neputinciosi, iar femeile puternice (ele ii inving pe barbati), talharii sunt albi si medicii sunt negri, iar singurii barbati albi cu aparente normale sunt homosexuali. Datorita realitatilor virtuale, industria de divertisment a devenit cea mai puternica forta din cultura americana, fiind in mare parte proprietatea unor marxisti culturali. Prin intermediul ei, marxismul cultural face ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca: conditionarea psihologica. In scurt timp, oricare om, a carui viata este dominata de realitatile virtuale, care va indrazni sa se gandeasca ca poate civilizatia occidentala este superioara, se va uita in oglinda si va vedea „un alt Hitler”. Oare perspectiva unei Brave New World nu ii mai deranjeaza de loc pe conservatori?

Raspunsul la toate intrebarile de mai sus al multor conservatori dependenti de tehnologie este acela ca computerele si accesoriile lor ne asigura minunate surse de informare. Fara indoiala, este adevarat. Dar iata o alta intrebare cu adevarat conservatoare: este informatia in sine atat de minunata?

Tin adesea cursuri unor tineri, absolventi de colegiu, de obicei pe teme militare. Sunt cu totii adepti ai tehnologiilor informatiei, pe care le-au inghitit ca pe laptele mamei lor. Dar problema este, pentru a vorbi direct, ca cei mai multi dintre ei nu pot gandi. Ei nu mai pot gandi tocmai din cauza informatiei si nu pentru ca ea lipseste.

Un prieten, membru al comunitatii Amish, David Klein, a definit corect fenomenul, in timp ce discutam, vara trecuta, sub copacii casei sale de tara din Wayne County, Ohio. Parerea lui este ca, folosind tehnologiile informatiei, este ca si cum ai incerca sa construiesti o masina alegand piesele legat la ochi, la intamplare, intr-un depozit urias. Astfel functioneaza si mintile acestor tineri. Ei nu-si pot insusi niciun fel de cadru sau ordine a gandirii. Tot ceea ce au intalnit pana acum sunt bitii si bucati din aia si din aialalta, scuipate aleator dintr-un soi de automat care, asemanator cu cele care distribuie, de exemplu, dulciuri, distribuie informatii. Nu este numai faptul ca lucrurile sunt lipsite de sens; acesti tineri nu au nicio idee despre cum ar trebui sa aiba lucrurile noima. Dupa cum ne-a avertizat Ortega ca se va intampla, ei au devenit niste barbari competenti tehnologic.

O generatie mai timpurie de conservatori ar fi inteles. Dar, atunci cand viata este de fapt un nesfarsit proces de intreruperi, gandirea, asa cum traditional o stiam, devine imposibila. Gandirea apuseana este liniara dar „informatia” este haotica. Mai mult, gandirea are nevoie ca sa fi singur cu gandurile tale, ceea ce dependentii tehnologic nu pot nici astepta, nici atinge.

Dupa cum haosul intelectual este normal pentru generatia informatiei, tot astfel este si statutul lor modest de umili slujitori ai unei gramezi de plastic bej. Trebuie sa marturisesc ca, in urma cu un an, am fost terorizat de cei de la birou ca sa-mi pun un fax in casa de vacanta din Ohio. A fost mult mai solicitant decat poate fi o pisica. Pana cand nu i-am indeplinit fiecare dorinta codata si bipaita, si au fost o groaza, a refuzat sa functioneze. (O pisica neglijata macar prinde soareci). Vara asta insa am realizat ca eu eram servitorul iar el stapanul si am rezolvat aceasta inversare a ordinii naturale dupa metoda Kirk, adica dandu-i una cu barosul. Inlocuitorul sau uman, un curier al FedEx, imi rezolva aceeasi problema cu mult mai putina bataie de cap.

Dar revolta de acest fel este cu totul in afara vederilor celor care venereaza computerul si rudele sale. Ei nu-si pot imagina viata fara masinile lor, chiar daca o astfel de viata era a tuturor cu cateva decenii in urma. Nici o speranta pentru acestia: fara calculatoarele lor nu mai pot face nici macar o adunare. Du-te la banca intr-o zi frumoasa si cere-i tinerei de la ghiseu sa faca ceva ce „nu este in computer” si ea se va uita la tine cu o privire bovina.

Conservatorii stiau ca informatia nu egaleaza cunoasterea si cunoasterea nu egaleaza intelegerea. (T.S. Eliot are ceva de spus in aceasta privinta.) Tranzitiile cer gandire, iar computerele, atat sub masca informationala cat si sub cea virtuala, sunt dusmanii ratiunii. Ratiunea nu functioneaza decat „unplugged”.

——-

Traducere: Paul Ghitiu

Articol aparut in The American Conservative, ianuarie 2003

Americanii au sprijinit FSN-ul (2)

Prima parte din “Americanii au sprijinit FSN-ul” e aici. A doua suna asa:

Continuând cu dezvăluirile, Cornel Dinu a declarat că Bush şi Gorbaciov au fost cei care, la Malta, au stabilit că în România trebuiesc schimbate lucrurile. “S-a stabilit cine contează în România şi cine va organiza lovitura de stat cu public. România a rămas în sfera Uniunii Sovietice, iar Ceauşescu a trebuit împuşcat pentru că ştia mult prea multe“, a precizat Dinu.

Pentru cei care au votat cu marinarul bolsevic si “anticomunist” Basescu

Cunoscutul istoric britanic Dennis Deletant a demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCMER, condus de Vladimir Tismaneanu.

“Noua Hotărîre de Guvern mută centrul de greutate spre studiul teoretic. Şi atît. Nu mai vorbim despre Securitate şi despre securişti, despre faptele lor, nu-i mai cercetăm. ” – Marius Oprea

Cititi, va rog, interviul luat lui Marius Oprea, vedeti de ce a fost dat afara de catre clica lui Tismaneanu.

“Noi am lucrat mereu într-un paradox. Actualul regim, pe de o parte, a condamnat comunismul, pe de altă parte, tot acest regim nu vrea să vadă nici un activist sau securist în puşcărie. La toate dosarele pe care noi le-am înaintat spre Parchet, dosare bazate pe expertize diverse, de natură arheologică, medico-legală, i-am identificat şi pe cei care au ucis, torturat sau răpit. I-am identificat cu nume, prenume, funcţia de atunci, am prezentat faptele. Şi, în toate cazurile, ni se dau soluţii de NUP (neînceperea urmăririi penale) şi SUP (suspendarea urmăririi penale). Asta înseamnă fie că autorităţile judiciare nu înţeleg că în ţara asta a fost condamnat comunismul, fie că această condamnare a comunismului a fost una de faţadă. O condamnare politică, fără consecinţe, fără vinovaţi care să răspundă în faţa legii.”

“De acum încolo, din cîte am înţeles eu din spusele domnului profesor Tismăneanu, Institutul se va ocupa de condamnarea comunismului în latura ei ideologică. Aici este o diferenţă clară de opinie între mine şi domnul profesor Tismăneanu. Eu nu cred că o ideologie poate fi adusă în faţa instanţei judecătoreşti. Eu cred că oamenii care au comis crime pot fi aduşi în instanţă. “

“Domnul profesor Tismăneanu, cu Hotărîrea de Guvern alături, ar trebui să schimbe titulatura instituţiei, cu domnia sa în fruntea institutului nu se vor mai face investigaţii, se va discuta teoretic despre comunism, va fi un institut care nu va mai deranja pe nimeni, vor face multe, multe simpozioane, seminarii, iar ucigaşii, deşi avem probe pentru aducerea lor în justiţie, se vor plimba liniştiţi printre noi. Aici se va ajunge. Iar eu înţeleg să spun aceste lucruri, să nu tac, chiar dacă voi ajunge muritor de foame.”

“Problema e că discursuri bine construite avem suficiente. Discursurile nu ne lipsesc în ţara asta, ne lipsesc faptele. Noi, la IICCR, am trecut la fapte. Ăsta a fost „viciul nostru de procedură“. Eu n-am nimic cu domnii Tismăneanu şi Stanomir, ca persoane. Au susţinut puterea, i-au furnizat atuuri în lupta electorală, acum aşteaptă o răsplată. Eu n-am vrut să fiu pro-putere, să fac elogii, m-am împotrivit puterii, chiar pe banii puterii.”

Lucia Hossu Longin: “Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.”

„Îi solicit actualului guvern român, să dea dovadă de  suficientă maturitate  pentru a înţelege întreaga importanţă a  IICCR  pentru viitorul ţării şi necesitatea de a păstra  în fruntea  acestuia,  pe omul   care  îi este sufletul.” Stephane Courtois

Mircea Platon: „La alegerile din 20 mai 1990, anticomuniştii obţineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comuniştii şi anti-anticomuniştii obţineau 80%. În rândul celor din urma se afla şi Traian Băsescu. Confruntarea de acum douăzeci de ani s-a transformat, şi datorită experimentului CNSAS, într-o bătălie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevăr şi anticomunismul ca afacere. Pe primul îl sabotează călăii. Împotriva celui de-al doilea striga sângele martirilor. Struţocămila rezultată din împerecherea mai multor generaţii de comunişti, „anticomunismul” oficial din România are cearcăne furişat-cominterniste, mâini mercenare şi picioare, bugetare, de lut. Un întreg sistem politico-economic bazat pe ticăloşie, jaf şi minciună are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. După cum au nevoie toţi dictatorii. Unii dictatori sunt comunişti. Alţi dictatori sunt anticomunişti. Dar toţi dictatorii mint.”

Despre memoria scurta a domnului Tismaneanu

http://www.ziuaonline.ro/eveniment/8-eveniment/835-cadou-de-aniversara-pentru-ion-iliescu-de-la-vladimir-tismaneanu.html

Dosarul 10.947, volumul 9

Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezintă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu. Astfel, fişa (strict secretă), întocmită la 13 august 1987, dă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu.

Născut la 4 iulie 1951, la Braşov, Vladimir Tismăneanu a absolvit “Facultatea de Filosofie” din Bucureşti, având profesia de sociolog şi cunoscând ca limbi străine franceza şi engleza.

Înscris la facultate în 1970, Vladimir Tismăneanu absolvă studiile în 1974, cu examen de stat.

Din 1974 până în 1976, Vladimir Tismăneanu a funcţionat la Institutul de Proiectări “Proiect” Bucureşti. Că filosof, Vladimir Tismăneanu a reuşit să ocupe un post la “laboratorul de sociologie” al institutului. Aşadar, din facultate, Vladimir Tismăneanu este angajat – direct – fără stagiu în provincie la un institut principal din Bucureşti.

La vremea respectivă, stagiul în provincie era obligatoriu.

Ulterior, Vladimir Tismăneanu se transferă la “Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate” – tot ca sociolog – până în noiembrie 1981, când fostul membru PCR (din 1973) pleacă în străinătate cu mama şi nu mai revine în ţară.

Conform Fişei din 13 august 1987, Vladimir Tismăneanu beneficiază până la fuga din 1981 de “mai multe călătorii peste graniţă, ca turist, în ţări socialiste şi capitaliste”, se notează în Fişă.

În aprecierea lui Vladimir Tismăneanu au contat foarte mult părinţii. Leonid (născut la Soroca, în 1913) şi Hermină Marcu Sohn (de profesie medic) au activat în celule komintern-iste din perioada interbelică. Tatăl, condamnat în 1935 pentru activitatea pro-sovietică, a luptat ulterior, împreună cu Hermină, în războiul civil din Spania, de partea aşa-zişilor republicani (comunişti). După încheierea războiului din Spania, Leonid şi Hermină Tisminetchi s-au refugiat în URSS, unde au lucrat la “Radio Moscova”, cunoscând-o bine pe Ana Pauker (1942-1943).

Conform revistei “Arhivele Totalitarismului” (studiul lui Petre Opris), părinţii lui Tismăneanu au revenit în ţară abia în martie 1948. Leonid a fost încadrat în aparatul CC al PCR, la “Direcţia de Propagandă şi Agitaţie”. Din 1952 – după căderea Anei Pauker – a devenit director-adjunct la “Editura de Stat pentru Literatură Politică”.

Ani în şir, Leonid Tisminetchi a fost şeful catedrei de marxism-leninism a Universităţii “Constantin I. Parhon” şi şeful catedrei de “Istoria Partidului Comunist al URSS”, la “Şcoala Superioară de ştiinţe Sociale A.A. Jdanov”.

Leonid Tisminetchi a fost exclus din partid în 1960, dar a fost reprimit în partid în 1964. A decedat în 1981, la “Institutul Ana Aslan” de la Otopeni.

Tismăneanu a plecat din România cu ajutorul Securităţii

Ceea ce dezvăluie Fişa din 13 august 1987 este un fapt neaşteptat: Vladimir Tismăneanu a plecat din România, în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securităţii!

U.M. 0617 nu este însă alta decât codificarea “Direcţiei a ÎI-a” a Securităţii, specializată în contra-informaţii economice.

Mihai Pelin, în “Opisul emigraţiei politice” – carte editată la “Compania” (coordonatorul seriei Clar/Obscur Petru Romoşan, redactor Adina Keneres) – făcea aceeaşi observaţie, la pagina 325, că Vladimir Tismăneanu a fost ajutat să plece din ţară de U.M. 0617 (Direcţia a ÎI-a).

“Direcţia a ÎI-a” (0617) este fostă “Direcţie Contra-Sabotaje”, din anii ’50. Ofiţerii şi colaboratorii “Direcţiei a ÎI-a” aveau în instituţii birouri proprii, dotate cu tehnică de înregistrare a convorbirilor telefonice şi de supraveghere filmică şi fotografică a încăperilor care prezentau un interes “operativ” în obţinerea de informaţii secrete sau în verificarea unor date obţinute de la reţeaua informativă de întreprindere.

“Direcţia a ÎI-a” acţiona contra-informativ împotriva spionajului economic, veghea ca datele secrete ale unor contracte să nu ajungă la firme concurente, împiedica scurgerea de patente etc.

Un “sociolog” putea acţiona foarte bine în această “Direcţie”, ca “ofiţer acoperit”.

Lector în CC al UTC

În Fişă se notează: “Ca membru PCR (Vladimir Tismăneanu), a fost antrenat la realizarea diferitelor sarcini, printre care şi cea de lector al Comisiei de propagandă a Comitetului Municipal PCR Bucureşti”.

În noiembrie 1981, Vladimir Tismăneanu pleacă cu mama (Hermină) într-o călătorie în Franţa şi Spania.

În Spania, Hermină – luptătoare în Războiul Civil de partea comuniştilor – apelează la “vechii tovarăşi” din anii ’30. Astfel, Vladimir Tismăneanu ajunge la “comuniştii” din Venezuela, care îl adăpostesc o vreme.

Prin comuniştii din Venezuela, Vladimir Tismăneanu stabileşte o legătură cu secretarul general al Partidului Comunist din SUA.

Ca urmare a acestei legături, Vladimir Tismăneanu scrie un fel de “hagiografie” a acestuia, o adevărată apologie a comunismului american.

Secretarul general al PCA intervine la Departamentul de Stat şi la CIA, astfel că Vladimir Tismăneanu este admis în Statele Unite.

Familia lui Ion Iliescu (Alexandru, Etimie – tată şi unchi – precum şi Ion) au cunoscut foarte bine familia Tisminetchi. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul CC al UTM. Apoi în funcţia de secretar al “Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Români”, aflaţi la studii în URSS, la începutul anilor ’50. [... citeste restul articolului pe ziuaonline.ro ...]

Americanii au sprijinit FSN-ul

Dupa 20 de ani, de Nicolae STROESCU  STINISOARA in Convorbiri literare

[...] Sosit cu avionul într-o miercure la Otopeni, joi dimineata primul drum a fost la sediul P.N.T., ca să-i expun propunerea respectivă lui Corneliu Coposu. Acesta mi-a mărturisit imediat că împărtăseste fără rezerve ideea mea, dar că a intervenit, numai cu o zi înainte de sosirea mea în Bucuresti, un impediment major. Ambasadorul american l-a chemat de urgentă la el. Era foarte nelinistit si i-a spus că i-a venit de la Departamentul de Stat cererea categorică de a interveni pe lîngă Partidul National- Tărănesc, cu toată insistenta, să nu boicoteze alegerile, pentru că atunci guvernul american nu va mai avea nici o posibilitate de a protesta împotriva abuzurilor comise de F.S.N. în legătură cu alegerile. Corneliu Coposu n-a avut încotro, dar era foarte indispus si convins că F.S.N.-ul îsi va adjudeca victoria cu o majoritate zdrobitoare. Deja primise la o oră tîrzie vizita unui domn, care i s-a prezentat ca fost colonel de securitate, dar fără convingeri comuniste, si care tinea să-l informeze că participase la o sedintă la înalt nivel în care se hotărîse că F.S.N.-ul trebuie să obtină 70% din voturi. Acolo unde sunt indicii că rezultatul ar putea fi sub această cifră, să se pună totul în miscare pentru a se obtine rezultatul planificat. Scriind acestea, mă conduc după însemnările mele din mai 1990, în parte publicate sub formă de carte, si care încheiau acel episod în felul următor: „Pentru mine, cele spuse de Corneliu Coposu însemnau esecul ultimelor sperante de a împiedica o victorie a F.S.N.-ului, nedreaptă si dăunătoare Tării, si zădărnicirea planurilor mele în această privintă”.
La doi ani distantă, în iunie 1992, la Bucuresti, în drum spre Chisinău, împreună cu Robert Gillette, directorul american al Postului de Radio Europa Liberă, am reusit să avem o scurtă convorbire cu Corneliu Coposu si Emil Constantinescu, candidat al Conventiei Democratice la alegerile prezidentiale care urmau să aibă loc în septembrie. Reproduc un pasaj din însemnările publicate în 1998, sub titlul În Zodia Exilului – Întrezăriri:
„În convorbirea care a avut loc la scurta masă luată la «Casa Lido», Corneliu Coposu si Emil Constantinescu au discutat cu directorul Robert Gillette despre situatia din Tară si despre deficientele grave ale atitudinii americane. De exemplu, Corneliu Coposu i-a spus lui Gillette că ministrul de externe, James Baker, nu si-a respectat cuvîntul. Din cele cinci conditii puse initial guvernului român nu a păstrat decît una, aceea a unor alegeri libere corecte. Cei doi fruntasi români au criticat vesnicele concesii făcute de guvernul american guvernului nedemocratic de la Bucuresti, lipsa de consultare efectivă a opozitiei, abandonarea unor principii. Robert Gillettte – care a fost un interlocutor vioi, interesat si destins – ne-a spus cu franchete că preocuparea de stabilitate a Statelor Unite este atît de mare, încît sunt înclinate să-i sacrifice anumite interese ale miscărilor sau actiunilor de autodeterminare sau emancipare. Coposu si Constantinescu – în conflict expres cu aceste meandre de „Realpolitik” ale marei puteri americane – i-au spus lui Gillette: «Statele Unite nu ne ajută; noi vom face singuri ce trebuie făcut».   Ulterior, Emil Constantinescu mi-a mărturisit că a fost impresionat de franchetea lui Gillette”. [...] restul articolului.

Tutea despre politica ruso-americana:

Manipularea Basescu si confiscarea conservatorismului romanesc

Pana sa moara, anticomunistii Petre Tutea si Nicu Steinhardt blestemau pactul Gorbaciov-Bush senior.  Dar nu pentru ca urma sa cada URSS, ci pentru ca acest pact reforma socialismul. Prin martie 1987, la Moscova se adunau in secret politicieni, activisti, jurnalisti si “intelectuali publici” din blocul sovietic pentru a reforma socialismul, dupa cum spune Vladimir Bukovski in cartea lui “Uniunea Europeana – o noua URSS?”.  Ion Varlam, fiul unor boieri romani cu radacini in Cantacuzini si Rosettesti si inchis in inchisorile comuniste de la 14 ani, marturiseste in cartea PseudoRomania diferenta dintre disidenti si anticomunisti: disidentii sunt formati de KGB in eventualitatea caderii URSS cu scopul de a maslui procesul comunismului si de a “ierta” criminalii bolsevici; disidentii sunt fosti activisti de partid infiltrati in tot Occidentul. Anticomunistii sunt democratii care vor un Nurnberg al comunismului.

Intelectualul mercenar

Au aparut de atunci in Romania foarte multi disidenti (mercenari) pe cadavrele anticomuniste iesite din inchisorile comuniste: Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Mircea Dinescu, Paul Cornea, Silviu Brucan, Andrei Oisteanu, Ion Iliescu, Petre Roman, Vladimir Tismaneanu, Octavian Paler, Nicolae Manolescu. Nu avem de unde sa stim daca aceste nume au avut contact direct cu Moscova anului 1987, dar stim sigur ca ei se afla in continuitatea ideilor gorbacioviste de reformare a socialismului, desi se autointituleaza “intelectuali conservatori”, oameni “de dreapta”, “intelectuali critici”.

In prezentarea pe care Mihail Neamtu o face lui Andrei Plesu la Institutul Woodrow Wilson – institut care nu intamplator poarta numele presedintelui american care a finantat revolutia bolsevica cu 20.000.000 $ prin “Misiunea speciala de razboi” a lui Elihu Root, finantare consemnata in Arhivele Congresului pe 2 septembrie 1919 – se afirma acest adevar:

In 1988, Romanian poet Mircea Dinescu took a public stance (in Moscow) in support of Gorbachev’s reforms and criticized Ceausescu’s cult of personality and lack of respect for human rights at home.

Asadar, observam ca in vreme ce Steinhardt si anticomunistii condamnau reformarea socialismului prin pactul lui Gorbaciov cu Occidentul, distinsii disidenti lingeau reformele socialiste propuse de Gorbaciov. Sa vedem ce spunea Steinhardt despre pactul lui Gorbaciov cu Occidentul:

Ce vedem cu fenomenul Gorbaciov? Gorbaciov a propus niste reforme interne ale regimului comunist, care asa cum a spus-o si el, in mod cinstit, sunt menite sa intareasca regimul socialist, in interiorul tarii lui. Nu este prost, si-a dat seama ca dogmele economiei marxiste, daca sunt aplicate asa cum le-a facut Marx, duc la ruina, la saracie, la coruptie si la faliment. Dar de ce s-o fi bucurand Occidentul atat de mult, asta nu inteleg! El vrea sa intareasca sistemul socialist. Foarte bine, e dreptul lui. Dar de ce se gudura pe langa el si se bucura si intra in extaz toata Europa si toata America in frunte cu dl Reagan, care nu e un om prost, cel putin asa am crezut, dar incep sa cred ca m-am inselat, iar dna Thatcher, primul-ministru englez, care hotarat este o femeie inteligenta si energica, si a dat dovada de foarte multa capacitate, si ea s-a lasat vrajita si fermecata de dl Gorbaciov. De ce aceasta incantare nemaipomentia? [...]

Ceea ce nu intelegem, ceea ce este un mister cumplit pentru mine, dar acum vad ca totusi Gorbaciov nu e prost, totusi nu e prost, e de ce rusii au bagat atatea miliarde in rachetele astea balistice si in armamentul asta atomic. N-au nevoie de arme. Europa este cucerita de ei. Au in America ceva mult mai puternic decat 1500 de rachete balistice cu tir lung, mai mult decat 10000 de rachete, mai mult 100000 de rachete. Au Parlamentul american de partea lor. Congresul american face pentru rusi mult mai mult decat un intreg arsenal de bombe atomice, supraatomice. Si iata ca a venit desteptul asta de Gorbaciov, ca vad ca nu e prost totusi, nu e prost deloc, a venit si a spus: sa renuntam la armele astea, nu ne trebuie daca avem Congresul american, nu ne mai trebuie altceva. (Nicu Steinhardt, Primejdia marturisirii, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 96-144).

Nu-i asa ca se vede diferenta?

Citeste -> Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar ca „Ion Iliescu este bun pentru România!“, a spus public Bukovski.

In 2009, acesti disidenti ni-l propun pe Basescu drept model de presedinte “anticomunist”. Ne-au mai propus un model de presedinte in Emil Constantinescu. Nu s-a intamplat nici atunci nimic. E lesne de inteles de ce nu s-a intamplat nimic de vreme ce ei sunt disidenti, nu anticomunisti.

E bine de stiut ca acesti “intelectuali publici” gandesc in mod “public” problema comunismului si a democratiei. A gandi in mod “public” comunismul in era globalizarii inseamna a rata din plin fenomenologia comunismului si a falsifica istoria nationala. Nu ai cum sa gandesti critic comunismul de vreme ce esti finantat de o institutie a carei linie de gandire e aceeasi cu a presedintelui american care a finantat revolutia bolsevica, o linie de gandire relativista, nihilista, progresista, gnostica.

“Conservatorismul” disidentilor e pro-gay rights, pro-prostitutie legalizata, pro-droguri legalizate, pro-guvern mondial, pro-centralizare, pro-transumanism, pro-imigratie fara limite, pro-corectitudine politica.

Intelectualul mercenar e o specia noua de ciocoi globalist cu gusa umflata si cu creierul spalacit si nesatul de atata putere.

Sa vedem ce spunea si Petre Tutea despre politica ruso-americana:

Marea dezamagire a acestor tineri care protesteaza in Piata Universitatii din Bucuresti si in alte orase va fi atunci cand nici Basescu cu un guvern PDL majoritar nu va face lustratie! Sa inceteze manipularea intretinuta de intelectualii mercenari! Ce fa mai scrie dl Neamtu dupa ce Guvernul PDL se va preface ca afara ploua? Pentru cine se ambaleaza dl Tismaneanu dupa ce ani la rand i-a scris ode lui Iliescu, iar acum cand totul e terminat pozeaza in “omul lustratie”?

Intrebare: poate sa imi spuna cineva daca exista vreo asemanare intre acesti disidenti -reformatori ai socialismului – si intelectualul roman conservator (Tutea, Steinhardt) in ceea ce priveste viziunea politica?

UE trebuie distrusa! Sau ne va distruge!

Aflu astazi ca CEDO – institutia cenzurii gandirii libere in democratia europeana – interzice crucile in spatiul public din Italia. Acum toata Italia e in febra, toata clasa politica, de la dreapta la stanga, condamna decizia CEDO. Cel mai aspru comentariu a fost al lui Bossi, ministrul pentru reforma si liderul Ligii Umberto Bossi, care a spus ca hotararea CEDO e un rahat. Berlusconi: “Pentru noi este o decizie total inacceptabila”. Asadar, se anunta mare scandal in UE cu aceasta decizie a CEDO. Informatii despre reactiile politicienilor italieni mai sunt si aici.

In Romania, diversi jurnalisti folositi pe post de trompete ale marxismului intelectualizat comenteaza lucruri despre care n-au habar. Se invoca neutralitatea statului laic si modelul francez al laicismului de stat. Nu e deloc bine cand romanii au ca exemplu un laicism de stat – cel francez – care pe vremea stalinismului lauda statul sovietic; si iar nu e bine cand se crede ca esti fascist daca nu aprobi deciziile secularizant-discriminatorii ale CEDO. As vrea sa fie jurnalisti mai dezghetati la creier in presa, dar n-ai de unde. As vrea sa vad in presa jurnalisti care gandesc cu capul lor, nu cu “capul” institutiilor depersonalizate. Nu inteleg de ce trebuie sa imi spuna cineva de la Strasbourg ce sa fac in scoala mea, cum sa invat, ce sa citesc si cum sa vorbesc in public.

Uniunea Europeana nu recunoaste nici in Tratatul de la Lisabona, care se vrea a fi o “constitutie” a UE, legitimitatea crestinismului in formarea culturii europene. Ar fi foarte bine daca s-ar sparge UE si s-ar forma o Liga a Democratiilor Crestine pentru ca nu se mai poate trai intr-un mediu total ostil libertatii religioase. Sa se inceapa cu Italia, Anglia, Polonia si Cehia. Nu se mai poate convietui intr-un mediu asfixiat de imigranti musulmani redusi si instrumentalizati la nivelul de roboti teroristi de catre o ideologie criminala precum corectitudinea politica. Intr-o societate dinamitata de multiculturalism nu exista bine comun si nici libertate de alegere.  Europa isi pierde pe zi ce trece identitatea si cultura. Oamenii devin sclavi de corporatie vesnic imprumutati la banci si fara proprietate privata.

Indiferent de culoarea politica, trebuie coordonata o miscare de rezistenta impotriva transumanismului la nivel global. In joc e natura umana, nu numai o cultura, o civilizatie sau o religie. Trebuie sa se constientizeze ca intrebarea care se pune azi nu e daca esti de dreapta, de stanga, crestin, musulman, ateu, japonez sau american; ci daca esti om sau robot, daca esti in favoarea extinctiei speciei umane sau daca esti pentru limitarea tehnologiei si evitarea colonizarii naturii umane de catre tehnologie.

Drepturile omului abstract nu au nimic in comun cu drepturile omului concret care a luptat impotriva totalitarismelor sec. 20.  Multiculturalismul se foloseste de drepturile unui om dezumanizat pentru a desfiinta orice religie. Drepturile omului-fantoma lupta impotriva oricarei religii traditionale pentru a instaura o religie seculara cu pretentii de transcendenta tehnologica: transhumanismul. Dostoievsky a surprins genial in Demonii crima seculara. El descrie in acest roman cum secularismul se va folosi de anti-oameni pentru a-l nimici pe Dumnezeu. Ideologia secularismului vrea acum sa distruga omul crezand ca astfel Dumnezeu va muri definitiv nu numai la nivel de proorocie nihilista si demonica, dar si la nivelul realitatii.  Secta transumanistilor sustine ca Dumnezeu e o “idee” inventata de om si ca numai daca omul dispare ca specie, dispare si “ideea de Dumnezeu”. Asa ca extinctia speciei umane si transferul mintii umane in roboti e solutia transumanistilor in a-l “desfiinta” pe Dumnezeu, aceasta cauza a suferintei in lume, cred ei.

Miscarea transumanista e in legatura cu tot ceea ce inseamna globalizare, corporatism, terorism, entitati suprastatale, drepturile omului-fantoma, ecologism, multiculturalism, guvern mondial. Scopul lor e sa spele pe creiere cat mai multi oameni si sa interzica simbolurile religioase din spatiul public. Se urmareste distrugerea omului si a religiilor traditionale nu prin violenta fizica cum au facut nazismul si comunismul, ci prin integrare de bunavoie in sistem.

Deci, stiu jurnalistii astia despre ce vorbesc sau sunt trompetele programului de extinctie a speciei umane?

>>> Conservatorii britanici nu sunt de acord cu numirea lui Blair la “presedintia UE”. Numai Paleologul cu clica lui de neoconi progresisti cocheteaza cu Blair!

>>>  Steven Yates despre   noua   ordine   mondiala.

Neoconservatorismul lui Volodea Tismaneanu

Pentru ca dl profesor Volodea Vladimir Tismaneanu isi publica autobiografia trotskyista prin Verso si Evenimentul Zilei cu texte expirate despre o doctrina – neoconservatorismul – care a dus America in criza economica si spirituala actuala prin utopia wilsoniana a razboiului preventiv + ideea de democratie globala, punem mai jos un eseu documentat scris de Daniel McCarthy in revista conservatorismului american, American Conservative, + alte eseuri documentate despre originile totalitare ale neoconservatorismului.

Despre neoconi:

1. Kristol Reflections, Daniel McCarthy, American Conservative

2. Was Irving Kristol a CIA Plot?, Richard Spencer, Taki’s Magazine

3. “NEOCONSERVATIVES” – WHAT AND WHO THEY ARE –Also see below for Addendums–  (1)  Neoconservative Geneology  (2) Raimondo, (3) Samuel Francis— (4) Neo-Trash from New Republic, (5) Wanniski (on China)   (6) See also below  PHILANTHROPY  ROUNDTABLE

4. The Neoconservatives: An Endangered Species, Russell Kirk

5. An Introduction to Neoconservatism, Gary North

6. Irving Kristol, RIP, Justin Raimondo

Acestea fiinda spuse, cred ca s-a rezolvat si cum sta treaba cu neoconservatorismul.

Profesorul John Medaille despre piata libera, descentralizare si proprietate privata

Recomand extraordinarul eseu din Convorbiri literare al profesorului John Medaille despre economia libertatii, piata libera, democratie, descentralizare si proprietate privata. Eseul pleaca de la un alt eseu scris de Sorin Cucerai in Idei in Dialog despre “O sursa a fricii de capitalism“.

De cînd si-a făcut aparitia, spre sfîrsitul Evului Mediu, si a ajuns să domine atît productia cît si politica, spre sfîrsitul secolului al XVIII-lea, capitalismul a stîrnit dezbateri aprinse cu privire la natura sa. Un punct central al dezbaterii se referă la relatia capitalismului cu statul – s-a pus în special întrebarea dacă este un dusman sau o odraslă a statului. Nu putine au fost numele celebre ce au participat la dezbatere: Smith, Marx, Mill, Mises si alte minti luminate au scris volume întregi pe această temă. Cred însă că onoarea de a pune problema în cei mai succinti si eleganti termeni îi revine lui Sorin Cucerai în scurtul dar puternicul său eseu O sursă a fricii de capitalism, apărut în revista „Idei în dialog” din luna mai 2009. În cîteva pagini si cîteva fraze puternice, Sorin Cucerai redă esenta capitalismului si a relatiei acestuia cu statul.
Argumentele sale îi vizează în primul rînd pe „anarho-libertarieni” care, precum marxistii, vor „disparitia statului”. Realitatea istorică arată că sub regimurile „neoconservatoare” statul a crescut la fel de mult – sau chiar mai mult – decît sub regimurile liberale sau social-democrate. Într-adevăr, doar comunistii au putut să extindă statul mai repede decît au făcut-o neoconservatorii, si l-au mărit pînă s-a prăbusit sub propria-i greutate, o ispravă pe care neoconservatorii din America au încercat să o reediteze – si era cît pe ce să le reusească. Ceva ciudat se petrece aici. O realitate istorică atît de pregnantă nu poate fi trecută cu vederea sau ignorată în numele ideologiei. Totusi, trebuie să amintesc că Sorin Cucerai, venind în „apărarea” capitalismului, ridică probleme care pun sub semnul întrebării însăsi legitimitatea sistemului. Nici măcar Marx, în atacurile sale împotriva capitalismului, nu a spus ceva atît de negativ ca Sorin Cucerai în „pledoaria” sa procapitalistă.
Este important să întelegem argumentatia domnului Cucerai în eleganta ei simplitate. O voi sintetiza după cum urmează:

[... citeste restul eseului in Convorbiri literare]

Profesorul Gottfried despre conservatorism, nationalism, globalism si Romania

Recomand interviul de mai jos realizat de Mircea Platon.

– Stimate domnule profesor Paul Gottfried, in recenta dumneavoastra carte de memorii (Encounters: My Life with Nixon, Marcuse, and Other Friends and Teachers, ISI Press, 2009) mentionati la un moment dat ca, in ultimii ani, ati fost mai publicat, citit, intervievat si recenzat in estul Europei, in Polonia, Croatia, Rusia sau, acum, iata, in Romania, decat in SUA. De ce? Ce anume va face atat de popular in estul Europei?

– Desi nu se poate spune ca as fi cel mai citit ganditor american in estul Europei, e uimitor cat de bine sunt primite cartile mele recente de catre est-europeni, prin comparatie cu americanii si cu vest-europenii. Lucrul se datoreaza, cred eu, faptului ca est-europenii, traind in orbita sovietica, au fost mai putin expusi la modernitatea tarzie reprezentata de presa vestica si de creatorii de discurs politic occidentali. De aceea, est-europenii nu gasesc nimic “discutabil” in scrierile mele critice, ba chiar sunt de acord cu rezervele mele privitoare la un anumit numar de idei fixe occidentale. Printre lucrurile pe care le critic se numara teoria conform careia America are misiunea de a converti intreaga rasa umana la ultima versiune de democratie, folosirea conceptelor de “diversitate”, “antirasism” si “antifascism” pentru a inabusi vocile critice sau razboiul purtat de stat impotriva conceptiilor traditionale asupra rolului barbatului si femeii si impotriva familiei “burgheze” traditionale. Spre deosebire de “progresistii” din Romania si din alte tari ale estului Europei, nu cred ca Europa Occidentala trebuie sa serveasca drept model “democratic” pentru fostele tari-satelite ale Uniunii Sovietice. Dupa parerea mea, Europa Occidentala e o regiune in plin picaj, caracterizata prin declin demografic, prin inlocuirea a ceea ce erau altadata natiunile crestine cu imigranti musulmani din Lumea a Treia si printr-un asalt continuu al statului si al birocratiei UE impotriva identitatii nationale. Nu inteleg de ce Romania ar trebui sa ia Olanda, Franta, Belgia, Spania ori (Doamne fereste!) Germania ca model social pentru societatea romaneasca. Si banuiesc ca est-europenii se intreaba acelasi lucru. [... citeste restul interviului in Ziarul Financiar ].