Mihai Razvan Ungureanu, pe rand: evreu, bolsevic si liberal trotkist, spion si colonizator neoliberal

Discursul tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu, delegat al Organizaţiei Judeţene Iaşi la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985.

1.

http://www.ziuaveche.ro/zvonul-zilei/fata-nevazuta-a-premierului-%E2%80%9Cspion%E2%80%9D-mihai-razvan-ungureanu-73048.html

De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei.Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.

Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulataPolitica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles.L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

2.  http://diepresse.com/home/politik/aussenpolitik/67209/Rumaenien-wie-ein-neues-Bundesland

Ungureanu:  “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. 

“Rumänien wie ein neues Bundesland”

04.03.2006 | 00:00 |  VON WIELAND SCHNEIDER (Die Presse)

INTERVIEW. Außenminister Ungureanu über Österreichs Ängste vor rumänischem EU-Beitritt.

 Drucken SendenMerkenAAA Textgröße Kommentieren

Die Presse: Welche Herausforderungen hat Rumänien auf dem Weg in die EU noch zu bewältigen?

Mihai-Razvan Ungureanu: Rumänien muss seine Hausaufgaben bei den Themen machen, die Olli Rehn in seinem Brief nach dem Bericht vom 25. Oktober angesprochen hat. Eine wichtige Aufgabe ist, das Land dafür bereit zu machen, künftig EU-Fonds nützen zu können. Dazu kommen Reformen in Justiz- und Sicherheitsfragen.

Die EU hat immer wieder das Problem Korruption kritisiert.

Ungureanu: Wir widmen diesem Problem sehr große Aufmerksamkeit. Bei der Justizreform haben wir vor allem jene Bereiche berücksichtigt, die entweder Korruption ermöglichten oder davon selbst zerfressen waren. Wir kümmerten uns um die Lage der Beamten, reformierten die Beziehungen zwischen Justiz und Politik und erhöhten die Kapazität der Richter und Staatsanwälte, Fälle aufzuarbeiten.

Was würde passieren, wenn die EU den Beitritt Rumäniens um ein Jahr verschiebt?

Ungureanu: Das sind Spekulationen. Wir erwarten vom EU-Bericht im Mai eine technische Beurteilung dessen, was wir erreicht haben. Eine Verschiebung des Beitritts kann aus unserer Sicht keine technischen Gründe haben.

Würde Rumänien notfalls auch ohne Bulgarien der EU beitreten?

Ungureanu: Das ist eine harte Frage. Wir haben keine Alternative. Wir haben alle unsere Energien auf einen Beitritt 2007 ausgerichtet. Das ist für uns wie ein Mantra. Ich hoffe, dass unsere bulgarischen Freunde, die Erwartungen der EU erfüllen. Wir sind im selben Paket.

Viele Österreicher stehen dem EU-Beitritt skeptisch gegenüber.

Ungureanu: Österreich ist heute der wichtigste ausländische Investor in Rumänien. Sie müssen Rumänien fast wie ein neues Bundesland sehen. Rumänien ist so wichtig für die österreichische Wirtschaft wie Blut für den Körper. Ich weiß, dass es so etwas wie eine Erweiterungsmüdigkeit gibt. Wir müssen den Bürgern klar machen, dass durch die Erweiterung ihre Chancen auf Wohlstand steigen.

Gibt oder gab es CIA-Gefängnisse in Rumänien?

Ungureanu: Mittlerweile ärgere ich mich schon über diese Frage. Es gab bei uns niemals solche Gefängnisse. Natürlich arbeiten wir mit den USA im Kampf gegen den Terror zusammen – so wie auch die EU-Staaten. Aber wir werden dabei niemals die rote Linie der Menschenrechte überschreiten.

Menschenrechtsorganisationen sehen das anders.

Ungureanu: Es hat niemals Beweise gegeben. Wir haben Human Rights Watch um konkrete Fakten gebeten. Man hat uns aber gesagt: Es gebe “substanzielle Hinweise”. Das bedeutet: “Es ist nie passiert, aber wir können behaupten, dass es so war.” Wir haben nie die rote Linie überschritten. Punkt.

Fühlt sich Rumänien zwischen zwei Stühlen, den USA und der EU?

Ungureanu: Wir können es uns nicht leisten, in einem Psychodrama mitzuspielen. Bei psychoanalytischen Sitzungen kommt oft die Frage: Wen liebst du mehr, Mutter oder Vater? Wir sind aber nicht in der Position zu wählen. Offene Beziehungen zu den USA sind wichtig für uns – alleine wegen unserer strategischen Interessen in der Schwarzmeer-Region.

Und Europa?

Ungureanu: Auch für die EU werden Transnistrien, Moldowa und die ungelösten Konflikte in der Schwarzmeerregion noch ein wichtiges Thema werden. Dazu kommen alternative Routen für Energie – gerade nach der kalten Dusche durch die Russen im Dezember. Die Öl- und Gasleitungen werden in Zukunft über die Schwarzmeerregion, Bulgarien und Rumänien in den Westen verlaufen. Diese Alternative kann aber erst funktionieren, wenn die Sicherheitslage in der Schwarzmeerregion beständig ist. Dafür muss sich auch die EU engagieren.

3. Acuzatie exploziva: seful SIE, agent al unui serviciu secret strain http://www.inpolitics.ro/acuzatie-exploziva-seful-sie-agent-al-unui-serviciu-secret-strain-art50060.aspx#

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării
Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare  națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam
Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului
Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. (Bogdan Tiberiu Iacob)

4. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/ana-pauker-pe-peretele-lui-ungureanu.html

Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu

28 Iunie 2006

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administrare Publica EUROPA.

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.) 

ANA PAUKER face parte din galeria marilor călăi ai neamului românesc
(nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui – 3/06/1960, Bucuresti)

Supranumita “Doamna rosie” a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al þării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucureºti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. “A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului” (Liviu Vălenas, “Memorialul stalinismului”, pg. 166)

Ca sa intelegem mai bine cine e Mihai Razvan Radu Ungureanu

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp

Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47

[Documentul, strict autentic, elaborat de NKVD la 2 iunie 1947, a fost descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei (1945-1952) şi publicat pentru prima dată în ziarul polonez "Novi Dzienic", în 1981. Acelaşi document a mai fost descoperit şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. În mod sigur a fost aplicat şi în România, deşi SRI nu a confirmat existenţa lui în arhivele Securităţii.]

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import. (vezi NEOLIBERALISMUL de azi care e in legatura DIRECTA cu MARXISMUL. Romania importa in prezent 80% din produsele agro-alimentare, in timp ce satul e in saracie si in ruina)

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât. (exact ca in CAPITALISM)

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.  (exact ca in CAPITALISM)

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.

19. In legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial. (cum ni se spune si dupa 1990: romanii sunt prosti, fascisti, antisemiti, lenesi; numai strainii sunt buni)

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuăie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat. (punct esential si in doctrina NEOLIBERALA. Legislatia NEOLIBERALA e facuta in asa fel incat producatorul mic si taranul sa nu isi poata vine produsele naturale in piata pentru ca sunt mai scumpe decat cele modificate genetic din Kaufland sau Carrfoure).

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic. (exact ca in NEOLIBERALISMUL de azi, cand ai voie sa critici BIROCRATIA de stat si privata, dar nu ai voie sa iei masuri impotriva ei).

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului. .

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite “întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de “înaltă trădare”

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare. (valabil si azi acest punct. Nu esti intelectualul unui partid, nu esti “intelectual” si gata!)

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă. 

– Reprodus din “Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste” Comunicări prezentate la Simpozionul “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

Acesta este “intelectualul” crescut de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, alti “intelectuali”, pe filiera KGB.

Fac un apel catre statul roman sa ii retraga acestui detractor toate distinctiile si premiile acordate de universitatile si asociatiile din Romania, precum si retragerea dreptului de a mai preda vreodata Istoria in mediul universitar romanesc.

Ce nu spun ziarele din Romania despre Libia

Masonerie, ocultism si evrei

Astazi nu se mai discuta rational despre masonerie, marxism, bolsevism si evrei. Irationalismul dezbaterilor pe aceste teme e format de doua grupuri de atitudine: un grup care demonizeaza iudaismul uitand ca Hristos pe cruce s-a rugat pentru iudei – “Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. (Luca 23:34) -  si e greu sa credem ca rugaciunea lui Hristos nu a fost ascultata; si un alt grup care vrea sa faca din masonerie o organizatie non-secreta si “filantropica”, iar din evrei poporul cel mai persecutat din istoria umanitatii, Israelul neavand nicio vina in politica externa a ultimelor decenii asa cum evreii nu au avut nicio influenta in revolutia bolsevica.

Bolsevismul / marxismul si masoneria nu au nimic in comun cu religia iudaica.

Serghei Bulgakov: “Fata pe care o arata iudaismul in bolsevismul rus nu e deloc adevarata fata a lui Israel. Ea este dovada, chiar in sanul lui Israel, a unei stari de teribila criza spirituala care poate duce la bestialitate.” Citat de Soljenitin in “Doua secole impreuna. Evreii si rusii in epoca sovietica”.

Soljenitin arata in cele doua volume ca evreii care au participat la revolutia bolsevica (in numar imens, peste jumatate din bolsevici erau evrei, iar in CC absolut toti comunistii erau evrei in tot URSS-ul!), nu erau evrei in spiritul lor – adica iudei, mozaici – , ci evrei renegati. La fel rusii care au participat la revolutie, erau renegati.

Masa populatiei evreiesti era neincrezatoare in revolutionarii bolsevici, insa dupa ce evreii au ajuns la putere, aceasta masa a populatiei evreiesti nu a facut nimic sa opreasca crimele bolsevismului.

Burghezia evreiasca nu vedea deloc cu ochi buni participarea tineretului evreu la revolutie.

Ceea ce i-a contaminat pe evrei si ceea ce i-a facut sa intre in revolutie a fost nihilismul epocii, nicidecum Talmudul. Bolsevismul a distrus biserici la fel cum a distrus si sinagogi.

Aberatiile lui C. Z. Codreanu referitoare la “iudeo-bolsevism” sunt intemeiate pe iluzia ca intre marxism si iudaism exista o legatura genetica. Fals.

Numarul imens al evreilor bolsevici a creat iluzia ca marxismul si bolsevismul sunt iudaice in esenta. Insa adevarul e ca acei evrei amagiti, dezradacinati de traditiile lor religioase, nihilisti au facut jonctiunea cu bolsevismul. Trotki era evreu, din parinti evrei; insa nu era un evreu mozaic, ci dezradacinat, nihilist, ateu.

Cel mai tare argument ca masoneria nu e iudaica, asa cum nu e nici crestina, nici de vreo alta religie, e ca principiul tare al masoneriei, nucleul ei dur e SINCRETISMUL. Masoneria, fiind de origine fundamental gnostica e, ca si gnosticismul, sincretista.

Masoneria spirijina toate religiile lumi (inclusiv ateismul) neajutand de fapt niciuna pentru ca nu se afla in legatura organica cu nicio religie.

Masoneria nu ar exista daca masonii nu ar finanta crestinismul si toate religiile lumii, daca masonii nu ar construi biserici. Pentru ca principiul de baza al masoneriei e sincretismul. Creierul ocult stie ca, construindu-ti biserici, ajutand crestinismul la vedere, de fapt tu ca persoana crestina esti anulata odata ce ai intrat in masonerie din simplul motiv ca acolo practici gnosticismul si nu mai esti integru din punct de vedere rational, intelectual, moral, nu mai ai apartenenta fata de LOCUL crestin, ci fata de LUMEA crestina, o supraentitate la fel de abstracta ca si UMANITATEA. Interesant de observat ca in nicio rugaciune inchinata unui sfant sau lui Hristos nu se spune ca acel sfant sau Hristos insusi ar fi “iubitor de umanitate”, ci “iubitor de oameni”.

Si asta e si scopul masoneriei: sa distruga persoana crestina prin cooptarea ei in masonerie in schimbul ajutorului financiar sau material acordat crestinismului (fie ca e vorba de finanatare propriu zisa, sau imagine publica, sau politica, sau de orice alta natura).

Se observa cum acea persoana e depersonalizata dupa discursul pe care il are.

E un compromis pe care multi crestini il fac cu gandul ca astfel crestinismul (sau BOR, in speta) va iesi de sub greutatile lumii si ale zilei.

Nu sunt de acord cu acest compromis cata vreme acea persoana e silita (nu in sensul ca e obligata, ci in sensul ca, odata cu trecerea timpului, in mintea omului respectiv se produce mutatia paradigmatica in urma practicilor oculte) sa isi schimbe discursul radical ortodox, nationalist, localist.

Masoneria distruge orice religie, inclusiv iudaismul si mai ales crestinismul, pentru ca distruge personalitatea omului din religia respectiva (si nicio religie nu e mai personalista decat crestinismul) care, in ochii poporului respectiv, e un MODEL MORAL, INTELECTUAL girat, legitimizat tocmai de masonerie. MINTEA omului care intra in masonerie e TINTA ocultismului, asa cum MINTEA POPORULUI, A MASEI CRITICE e tinta masoneriei prin atentatul ideo-logic pe care il executa tocmai omul care e cooptat de masonerie.

Ce geniu a avut Cioran cand a spus ca razboaiele se fac in biblioteci, nu in Parlamente! Ideile cu care lucreaza “modelele” morale, intelectuale ale unei societati, ale unui popor, aceste idei sunt mai puternice decat bomba atomica. Dar Cioran a fost, dupa cum el a spus, un neintegrat, nu a facut parte din nicio organizatie.

Diferenta fundamentala dintre intelectualii de azi si cei din interbelic nu e de nuanta sau de calitatea culturii pe care o poseda, sau de cantitatea informatiei, ci de integritate morala. Astia de azi sunt intrati in mafie, aia de ieri nu erau.

Immanuel Wallerstein: THE GLOBAL ECONOMY WON’T RECOVER, NOW OR EVER

http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/01/02/unconventional_wisdom?page=0,9

Virtually everyone everywhere-economists, politicians, pundits — agrees that the world has been in some kind of economic trouble since at least 2008. And virtually everyone seems to believe that in the next few years the world will somehow “recover” from these difficulties. After all, upturns always occur after downturns. The remedies recommended vary considerably, but the idea that the system shall continue in its essential features is a deeply rooted faith.

But it is wrong. All systems have lives. When their processes move too far from equilibrium, they fluctuate chaotically and bifurcate. Our existing system, what I call a capitalist world-economy, has been in existence for some 500 years and has for at least a century encompassed the entire globe. It has functioned remarkably well. But like all systems, it has moved steadily further and further from equilibrium. For a while now, it has moved too far from equilibrium, such that it is today in structural crisis.

The problem is that the basic costs of all production have risen remarkably. There are the personnel expenses of all kinds — for unskilled workers, for cadres, for top-level management. There are the costs incurred as producers pass on the costs of their production to the rest of us — for detoxification, for renewal of resources, for infrastructure. And the democratization of the world has led to demands for more and more education, more and more health provisions, and more and more guarantees of lifetime income. To meet these demands, there has been a significant increase in taxation of all kinds. Together, these costs have risen beyond the point that permits serious capital accumulation. Why not then simply raise prices? Because there are limits beyond which one cannot push their level. It is called the elasticity of demand. The result is a growing profit squeeze, which is reaching a point where the game is not worth the candle.

What we are witnessing as a result is chaotic fluctuations of all kinds — economic, political, sociocultural. These fluctuations cannot easily be controlled by public policy. The result is ever greater uncertainty about all kinds of short-term decision-making, as well as frantic realignments of every variety. Doubt feeds on itself as we search for ways out of the menacing uncertainty posed by terrorism, climate change, pandemics, and nuclear proliferation.

The only sure thing is that the present system cannot continue. The fundamental political struggle is over what kind of system will replace capitalism, not whether it should survive. The choice is between a new system that replicates some of the present system’s essential features of hierarchy and polarization and one that is relatively democratic and egalitarian.

The extraordinary expansion of the world-economy in the postwar years (more or less 1945 to 1970) has been followed by a long period of economic stagnation in which the basic source of gain has been rank speculation sustained by successive indebtednesses. The latest financial crisis didn’t bring down this system; it merely exposed it as hollow. Our recent “difficulties” are merely the next-to-last bubble in a process of boom and bust the world-system has been undergoing since around 1970. The last bubble will be state indebtednesses, including in the so-called emerging economies, leading to bankruptcies.

Most people do not recognize — or refuse to recognize — these realities. It is wrenching to accept that the historical system in which we are living is in structural crisis and will not survive.

Meanwhile, the system proceeds by its accepted rules. We meet at G-20 sessions and seek a futile consensus. We speculate on the markets. We “develop” our economies in whatever way we can. All this activity simply accentuates the structural crisis. The real action, the struggle over what new system will be created, is elsewhere.

Immanuel Wallerstein is a senior research scholar at Yale University.

Radu Golban: Umbra imperialismului german in UE

Cercetatorul Radu Golban – economistul care a descoperit datoria istorica a Berlinului fata de Romania – lanseaza o ipoteza socanta: sub acoperirea politicilor europene, Germania s-a intors, de fapt, la vechea sa filosofie hegemonica, responsabila pentru declansarea a doua razboaie mondiale. Sau, poate, nu a abandonat-o niciodata…

In timp ce Europa este numele geografic al continentului, Uniunea Europeana este rezultatul politicilor comune ale membrilor sai. O mai buna intelegere a acestei constructii politice presupune o dezbatere obiectiva privind politica europeana a celui mai mare si puternic stat din UE, Germania.

Un mod de a influenta mediul politic al altor state europene este activitatea diferitelorfundatii germane, care se bucura de o finantare generoasa din parte MAE al Germaniei, acestea actionand in numele diferitor valori universale, insa penetrand politica statelor gazda mai eficient decat diplomatia. In cazul implicatiilor si rolului fundatiei germane Konrad Adenaur in relatie cu proaspat infiintata Fundatie Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi, am gasit un nume care m-a facut sa activez memoria istorica. Este vorba despre Holger Dix, directorul reprezentantei „Konrad Adenauer Stiftung” (KAS) din România si Republica Moldova.

Numele Dix coincide cu cel al reprezentantului de frunte al geo-politicii germane, Arthur Dix (1875-1935). Aceasta problematizare a politicii europene a Germaniei este pe deplin justificata in contextul politic actual, deoarece ar putea exista o continuitate care sa preceada eforturile vest-germane postbelice pentru o Europa unita. Ar fi posibil sa se ascunda si astazi in spatele politicii germane in UE si alte ambitii germane? Exista, de asemenea, un element tipic german de integrare in UE a Europei de astazi, care ar putea fi in defavoarea altor natiuni europene?

Parintele geopoliticii este considerat a fi Friedrich Ratzel (1844-1904), geograf si zoolog german, autorul celebrei lucrari „Geografia Politica” (1897). Ratzel si epigonii lui, printre care si Arthur Dix, au impus un asa-numit „determinism geografic”, potrivit caruia starea si dezvoltarea unei natiuni trebuie definita in functie de factori geografici: clima, configuratia solului, pozitie pe harta, etc. Spatiul geografic, cu toate caracteristicile lui, este important (erau de parere geo-politicienii) pentru politica unui stat, pentru istoria lui si, in final, pentru destinul neamului.

Geopolitica evalueaza statele ca fiind dependente de urmarile dezvoltarii legilor biologice. Astfel, conceptiile geopolitice au fost impregnate cu teorii rasiste, social-darwiniste si potrivit politicii demografice a lui Malthus. Cu astfel de argumente, Imperialismul german, care a generat cele doua razboaie mondiale, isi legitima orice agresiune armata, anexionismul si expansionismul ca fiind acoperite de dovezile „stiintifice” ale „cercetatorilor” germani.

[... citeste restul pe CorectNews.com ...]

Mai citeste si:

1. Radu Golban: O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romånia. asta e primul text al economistului roman din elvetia care a descoperit in arhive datoria.

2. Aventurile lui Radu Golban, de la arhivele din Basel, in Absurdistan:

Viata linistita a lui Radu Golban, un reputat economist stabilit in Elvetia, s-a schimbat radical dupa ce, documentandu-si lucrarea de doctorat, a descoperit in arhivele din Basel probe referitoare la datoria istorica a Germaniei fata de tara noastra. Cercetatorul s-a trezit brusc intr-o Romanie absurda, inconjurat de intrigi incalcite. Functionari din Guvern, Presedintie si BNR, vanatori de comori, jurnalisti, fosti revolutionari – toti l-au scotocit de „cheia” comorii, dupa care i-au inchis usa in nas. Fara explicatii.

3. Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman:

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

4. Creanta germana: Romania nu e interesata sa recupereze 19 miliarde de euro:

Toate datoriile pe care statul roman le-a contractat in ultimii ani ar putea fi acoperite cu usurinta de o creanta uitata timp de aproape sapte decenii. Autoritatile de la Bucuresti par complet neinteresate de acest subiect si il evita cu obstinatie. Chiar daca, recent, Guvernul a primit oferta de a vinde creanta unor “institutii financiare internationale”.

5. Basescu-Merkel: scenariul pactului secret:

Traian Basescu s-ar fi angajat sa nu abordeze chestiunea datoriei germane in timpul mandatului sau in schimbul sustinerii din partea Berlinului pentru aderarea Romaniei la Schengen. Dezvaluirea vine de la Eugen Anca si invoca drept sursa un consilier prezidential care a dorit sa-si pastreze anonimatul. Un asemena targ ar echivala, insa, cu renuntarea la creanta in valoare de peste 19 miliarde de euro, fiindca datoria se prescrie in octombrie 2012.

6. Germania a evitat plata datoriilor de razboi, dar a uitat de creanta romaneasca:

Contrar perceptiei generale, Germania nu a platit decat selectiv si sporadic despagubiri de razboi la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind protejata in mod deliberat de tratatele de pace. O slabiciune de formulare face, insa, ca Romania sa fie astazi singurul stat in masura sa ridice pretentii – explica Radu Golban, intr-un interviu exclusiv pentru CorectNews.

7. INTERVIU. Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers:

Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii “UEM – incotro?” (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.

8. Mircea Platon: La Loc (Tele)comanda:

Nu de alta, dar nemţii nu au mână bună. Ruşilor, conservatorii germani l-au trimis, în tren blindat, “ca bacilul în eprubetă”, pe Lenin, în 1917. Nouă, în primul război mondial ne-au compromis Partidul Conservator, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti (1918), iar în al doilea război mondial ne pregătiseră un “guvern de la Viena” (cu Horia Sima). Nu ştiu cum se face, dar, spre deosebire de Germania burgurilor, Germania imperială modernă a tins întotdeauna să distrugă elitele reprezentative ale altor ţări şi să exporte diktaturi, oameni de mâna a doua şi instabilitate.

9. Iulian Urban: Cine raspunde de [ne]incasarea creantelor externe ale Romaniei ? Ati auzit de CIAMICR ? Cum arata o lege facuta cu dedicatie celor care au vanat creantele Romaniei in 1994:

Intelegem ca atat Legea 29 din 1994 cat si HG 732 din 1994 au fost unele cu “dedicatie” pentru vanatorii creantelor externe ale Romaniei, ce se grabeau sa le valorifice in interes personal avand grija ca Romania sa nu vada un cent din aceste creante.

Criza educatiei din Romania

Invatamantul romanesc e in cadere libera mai ales de cand a inceput criza economica globala

1. Educatia in perioada premergatoare crizei economice (2001-2008)

Partea I

Un studiu realizat de Ministerul Educatiei pentru perioada 2001-2008, inaintat de Guvern Parlamentului, arata ca invatamantul romanesc se afla in plin regres. Chiar daca procentul din PIB destinat educatiei a crescut constant in ultimii ani, intre 2000 si 2008 cresterea fiind apropae dubla, de la 3,4% la 6%, cea mai mare parte a lui a fost alocata invatamantului superior, in timp ce testele internationale de tip PISA masoara performantele elevilor din perioada preuniversitara.

Romania aloca educatiei 4,3 % din PIB in anul 2006, in timp ce in Danemarca ponderea era de 8%, in Suedia de 6,9%, in Slovenia de 5,7%, iar in Bulgaria de 4,2%.

Evaluarea PISA din 2006 indica faptul ca Romania se afla in randul tarilor cu un nivel ridicat de analfabetizare in randul elevilor, ocupand locul 47 din 57 de tari participante. De consemnat ca peste jumatate din elevii romani se aflau atunci la un nivel foarte scazut in domeniul citirii, in timp ce la matematica si stiinte, rezultatele PIRLS din 2007 au scazut foarte mult in comparatie cu cele din 2003.

In comparatie cu anul 2001, costul mediu pe student a crescut pana la 5.023 lei in 2008, insa la paritatea puterii de cumparare, Romania si Slovenia inregistreaza cel mai scazut cost, conform raportului Key Data on Education (2009).

Un alt studiu realizat de European Lifelong Learning Indicators si dat publicitatii de fundatia germana Bertelsmann Stiftung arata ca Romania ocupa ultimul loc din Europa, 27, in ce priveste calitatea invatamantului pe durata intregii vieti, iar danezii primul loc, desi, spun realizatorii studiului, acest fapt nu inseamna ca danezii sunt mai inteligenti decat romanii. Pe locul secund se afla Suedia, iar Germania si Franta sunt la mijlocul clasamentului. Clasamentul se concentreaza pe cele patru dimensiuni ale invatarii definite de UNESCO: “invatarea pentru a sti”, “invatarea pentru a face”,  “invatarea convietuirii” si “invatarea organizarii propriei vieti”.

Dr. Jorg Drager, membru al fundatiei Bertelsmann, a tinut sa preziceze ca invatatul nu se limiteaza doar la perioada in care omul se afla in institutiile educationale, ci pe parcursul intregii vieti (http://www.realitatea.net/romanii-pe-ultimul-loc-din-europa-la-invatat-danezii-ocupa-pozitie-fruntasa_738433.html)

“Oamenii învaţă şi la locurile de muncă, în cadrul organizaţiilor politice, în interiorul familiilor şi în timpul activităţilor desfăşurate în timpul liber”, a precizat Drager.

Personalul didactic necalificat nu este una din cauzele defictului calitativ al educatiei, chiar daca in mediul rural exista doar 10% cadre didactice calificate. In mediul universitar, aceasta problema a fost rezolvata inca din anul 2004/2005.

Potrivit raportului PISA pe anul 2006, Romania sta mai bine decat media europeana la acest capitol. Doar 2,2% dintre elevii romani studiaza in tari cu un deficit ridicat de personal calificat, in timp ce media europeana e de 14,9 %.

Aceste date furnizate de catre institutiile internationale de specialitate sunt in acord si cu rezultatele testelor organizate de Ministerul Educatiei. De exemplu, in anul scolar care a trecut, un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu au promovat evaluarea la matematica, in timp ce promovabilitatea la bacalaureat a fost de numai 35%.

 

2. Educatia in perioada de dupa inceperea crizei economice (2008-2010)

Incepand cu anul 2008, situatia bugetului destinat educatiei se schimba radical. Desi in anul 2008/2009 raportul elevi/studenti la un cadru didactic era de 11, respectiv 28, spre deosebire de anul 2006 cand raportul era de 14,7 elevi la un professor, sporul natural, salariile personalului din invatamant si disparitia scolilor de meserii se pare ca au cantarit masiv la erodarea sistemului educational romanesc. Cum in orice domeniu rezultatele si efectele se vad dupa 20 de ani de la punerea in miscare a cauzelor politico-economice intr-o societate, in prezent se culeg roadele. Dupa 1990 nu s-a revenit la reinfiintarea scolilor vocationale de arte si meserii, toti tinerii fiind siliti sa urmeze o facultate fara ca toti sa fie capabili sa aprofundeze studiile superioare.

La acest aspect se adauga scaderea drastica a numarului de elevi, in 2008/2009 tineretul cu varsta de scolarizare era in numar de 5.432, fata de 6.450 cati erau  in 2001. Rata de participare la sistemul de invatamant era in 2006 pe unul din ultimele locuri din Europa, devansand numai Bulgaria si Cipru, cu o rata de 56,1 %, fata de media europeana de 63,9 %, fata de Lituania – 67,9% si Polonia – 62,9%.

Elevii romani au o speranta de viata educationala mica, de 16 ani, in comparatie cu media europeana care e de 18 ani.

O alta problema acuta e ca, odata cu inceperea crizei in toamna anului 2008, cresterile procentuale ale bugetului destinat educatiei nu exista decat pe hartie. “Subfinanţarea cronică de-a lungul anilor, în jurul a 3% din PIB, deşi legile prevăd alocarea a 6-7% din PIB şi chiar o diminuare a bugetului educaţiei în 2010, este una din marile probleme cu care se confruntă învăţământul românesc”, spunea Gheorghe Isvoranu, presedintele Federatiei Sindicale din Invatamant „Spiru Haret”, in septembrie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/lipsa-finantarilor-si-demotivarea-personalului-problemele-invatamantului-romanesc-907312.html).

In anul 2009, Ministerului Educatiei ii revenea de la bugetul de stat 11,9 miliarde de lei din 579 miliarde de lei cat a fost Produsul Intern Brut. Altfel spus, educatia a primit numai 2,1% din PIB. Din cele 11,9 miliarde de lei, 2,9 miliarde de lei au fost alocate pentru investitii.

In anul 2010, bugetul educatiei e doar de 5,53 miliarde de lei, PIB-ul fiind de 525 miliarde de lei. Educatia a primit pe 2010 doar 1,08% din Produsul Intern Brut.

Cadrele didactice vor avea salarii mult diminuate datorita coeficientilor de ierarhizare mai mici  pentru personalul din invatamantul preuniversitar. Astfel ca un profesor debutant cu studii superioare de lunga durata va avea un coeficient de doar 1,90 fata de 2,10 cat avea pana acum. Conform legii salarizarii unitare, salariile profesorilor din mediul rural  vor fi reduse in 2011 cu pana la 60%.

Daca in 2010, inainte de reducerea cu 25% a salariilor, un profesor cu gradul I si cu o vechime de 25-30 de ani avea un salariu de 2.365 lei, in prezent are 1.774 de lei. Insa din 2011 va avea  142 de lei.

In octombrie 2009, salariul mediu brut in invatamant era de 2.085 lei, iar in octombrie 2010 e de 1.300 lei.

Pentru perioada 2011-2013, Guvernul a anuntat taieri masive in bugetul pentru Educatie, de la 1,08% in 2010 la 1,03% in 2011, revenind sa creasca in 2012 la 1,08%, iar in 2013 la 1,29% din PIB, potrivit Mediafax (http://www.mediafax.ro/social/exclusiv-guvernul-taie-din-banii-alocati-de-la-bugetul-de-stat-pentru-educatie-agricultura-aparare-7259235)

 

3. Concluzii: unde ne aflam in Europa si ce cred romanii

Daca punem in balanta salariul mediu brut pe an al unui profesor din Romania cu cel al unui profesor din Occident, atunci observam mai bine calitatea invatamantului.

Salariul mediu pe an al unui profesor din Romania e de 32.500 lei, ceea ce inseamna aproximativ 13.700 de dolari.

Dintre tarile  membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), salariul mediu anual incasat de un profesor cu peste 15 ani vechime  in invatamantul preuniversitar este de 41.993 dolari. Profesorii din Luxemburg sunt pe primul loc, cu aproape 90.000 de dolari, iar pe locul doi sunt profesorii din Elvetia cu 62.183 de dolari.

Partea a II-a

Astfel ca, 81% dintre romani cred ca profesorii sunt prost platiti si 61% dintre romani sunt de parere ca invatamantul romanesc e de proasta calitate, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Startegie (IRES), informeaza evz.ro (http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanii-cred-ca-scoala-noastra-e-slaba-906864.html), in timp ce doar 36% dintre romani au o parere pozitiva.

95% dintre romani cred ca reinfiintarea scolilor profesionale si de meserii ar fi un lucru benefic, 77% afirma ca tinerii nu sunt pregatiti sa faca fata cerintelor de pa piata muncii, iar 78% cred ca invatamantul e centrat mai mult pe teorie si mai putin pe formarea de competente.

Schimbarile frecvente ale legislatiei din invatamant nu sunt vazute cu ochi buni de catre 86% dintre respondenti, iar 84% dintre cei chestionati sunt de parere ca ar trebui reintroduse uniformele scolare.

Rezultatul imediat al acestor lipsuri in educatie i-au facut pe 91% dintre parinti sa apeleze la meditatii particulare pentru copiii lor, convinsi ca profesorii nu isi fac datoria la scoala.

Israelul si etica. Cine nu e pro-Israel, e xenofob, homofob, rasist, dar mai ales antisemit

Israel paves the way for killing by remote control

NAZARETH // It is called Spot and Shoot. Operators sit in front of a TV monitor from which they can control the action with a PlayStation-style joystick.

The aim: to kill.

Played by: young women serving in the Israeli army.

Spot and Shoot, as it is called by the Israeli military, may look like a video game but the figures on the screen are real people – Palestinians in Gaza – who can be killed with the press of a button on the joystick.

The female soldiers, located far away in an operations room, are responsible for aiming and firing remote-controlled machine-guns mounted on watch-towers every few hundred metres along an electronic fence that surrounds Gaza.

The system is one of the latest “remote killing” devices developed by Israel’s Rafael armaments company, the former weapons research division of the Israeli army and now a separate governmental firm.

According to Giora Katz, Rafael’s vice president, remote-controlled military hardware such as Spot and Shoot is the face of the future. He expects that within a decade at least a third of the machines used by the Israeli army to control land, air and sea will be unmanned.

The demand for such devices, the Israeli army admits, has been partly fuelled by a combination of declining recruitment levels and a population less ready to risk death in combat.

[... restul aici ...]

E obligatoriu sa simti rafinamentul israelian al fiintei in aceste zile si sa fii escroc international in slujba razboiului pentru pacea universala, progres, tehnologie si transumanism. Toti trebuie sa il asteptam pe Mesia ca sa aduca pacea in Orientul Mijlociu, chiar daca Israel nu e in NATO si Occidentul nu are nicio legatura cu Al Treilea Razboi Mondial dintre evrei si lumea musulmana.

Soldatii americani sunt antrenati bine, dar cateodata omul mai oboseste, deci sa-i descarcam mintea in computere ca sa nu mai oboseasca.

Nici placinta americana nu mai e facuta in America, ci in… Shanghai.

Homofobule, armata nu tolereaza discriminarea!

A fost odata ca niciodata o tara dezvoltata pe nume America… azi e China peste tot.

Rasismul si-a schimbat fata: e intelectualizat, mascat si tehnologizat. Si pro-war, mai ales.

• >>> SCIENTIFIC  AMERICAN >>> War of the Machines: A Dramatic Growth in the Military Use of Robots Brings Evolution in Their Conception

Back in the early 1970s, a handful of scientists, engineers, defense contractors and U.S. Air Force officers got together to form a professional group. They were essentially trying to solve the same problem: how to build machines that can operate on their own without human control and to figure out ways to convince both the pub lic and a reluctant Pentagon brass that ro bots on the battlefield are a good idea. For decades they met once or twice a year, in relative obscurity, to talk over technical issues, exchange gossip and renew old friendships.

• >>> WIRED >>> Why the future doesn’t need us.

From the moment I became involved in the creation of new technologies, their ethical dimensions have concerned me, but it was only in the autumn of 1998 that I became anxiously aware of how great are the dangers facing us in the 21st century. I can date the onset of my unease to the day I met Ray Kurzweil, the deservedly famous inventor of the first reading machine for the blind and many other amazing things.

Ray and I were both speakers at George Gilder’s Telecosm conference, and I encountered him by chance in the bar of the hotel after both our sessions were over. I was sitting with John Searle, a Berkeley philosopher who studies consciousness. While we were talking, Ray approached and a conversation began, the subject of which haunts me to this day.

Incepe propaganda de invadare a Iranului la cerea Israelului

Pentru ca incepe propaganda de invadare a Iranului la cererea explicita a Israelului, vom spune ca actuala criza economica e generata si de asa-zisul razboi impotriva terorismului care, de fapt, nu are nimic de-a face cu antiterorismului, ci cu extinderea complexului industrial, militar si cu beneficiile oligarhiei transnationale / transumaniste. Razboiul genereaza saracirea clase de mijloc, adica bogatia clasei de mijloc e transferata catre “elita” globala (oligarhie, bancheri camatari, intelectualoizi care scriu pe banii mafiei, etc). Pentru intelegerea fenomenului camatar vizionati filmul Stapanii banilor – partea I aici, partea a II-a aici.

Dl Mihail Neamtu, unul din “intelectualii publici globali” de la noi care scrie pe banii mafiei transnationale, vrea sa para conservator si personalist. El scrie intr-un articol despre binefacerile unei “economii la scara umana”, condamna de ochii lumii Scoala de la Chicago (pe care mai ieri o lauda), vine cu un vocabular sec si cu idei trase prin filtrul workshopurilor, insa nu spune esentialul asa cum se spune in “Economia libertatii“: o economie la scara umana care sa respecte persoana si care sa conecteze consumul la productie nu se poate face in Romania atata vreme cat nu este abolit actualul sistem bancar bazat pe camata. Dl Neamtu, ca un teolog versat ce pretinde a fi, sigur stie ca orice religie din lume condamna camata (dobanda), deci nu se poate vorbi despre etica a pietei in actualul sistem bancar bazat pe camata de care dl Neamtu nu sufla un cuvant si nici nu va sufla vreodata. Concluzia e ca, daca esti un intelectual respectabil (ceea ce nu e cazul dlui Neamtu), nu poti sa scrii despre “economie la scara umana” si despre “solutii la firul ierbii” fara sa spui adevarul despre sistemul bancar actual si fara sa propui un sistem bancar fara camata (distributist, popular, cum era in Romania interbelica). Deci ofertele dlui Neamtu sunt nule si menite sa creeze diversiune printre fanii cititori care nu inteleg nimic din ce citesc.

Apoi dl Neamtu spune ca “spre deosebire de romano-catolicism, crestinismul rasaritean n-a produs o foarte bogata reflectie sistematica asupra conditiei spirituale a omului in contextul social si politic al modernitatii”, ceea ce e o mare eroare. Istoria distributismului in Romania arata ca Ortodoxia a produs o foarte bogata reflectie asupra conditiei spirituale a omului in contextul modernitatii. Dar despre ganditorii distributisti ai Romaniei si despre impactul Ortodoxiei asupra dezvoltarii economice romane de pana in perioada comunista ne vom ocupa in alt articol.

Acum sa vedem ce spun conservatorii americani despre efectele  razboiului: saracie si transumanism.

• >>> (click!) >>> The War is Making You Poor (Justin Raimondo):

Let’s be clear: the $549 billion figure is, by itself, more than all the other nations of the world combined spend on defense. The $159 billion for Iraq and Afghanistan is over and above that exorbitant sum. We spend five times more than China, ten times more than Russia, and the first runners-up in this spending extravaganza are our NATO allies, who aren’t likely to be attacking us any time soon.

So what’s the purpose of all this spending? What is it buying us?

Well, it’s buying a lot of value for the shareholders of the companies that make up what Dwight Eisenhower called the “military industrial complex.” It’s garnering lots of hefty campaign contributions for their congressional amen corner – remember that Eisenhower’s original phraseology was the “military-industrial-congressional complex.” It is also buying us an overseas empire that is more trouble than it’s worth, but you don’t have to buy intothe complete anti-interventionist shtick in order to support this bill: all it asks is that that US government stay within its budget and make the kinds of cuts and bows to fiscal austerity that we all have to make in these hard times.

The energy and resources it takes to produce weapons of war constitute a net drain on the civilian economy: our attention and capital are diverted away from productive work and into a project that can only end in the destruction or quick obsolescence of the end product. Missiles are launched, and self-destruct. Helicopter gunships crash, and burn. Rifles jam, and are discarded. Warships, fighter planes, flak jackets, counterinsurgency strategies – all become obsolete with dizzying rapidity, in part because that’s the nature of human warfare, and also because it’s planned that way.

• >>> (click!) >>> Attack of the Cyborg Insects (Justin Raimondo):

In the course of promoting a conference on “Warring Futures: How Biotech and Robotics Are Transforming Today’s Military—and How That Will Change the Rest of Us,” a May 24 conference in Washington, D.C.,co-sponsored by Slate, Arizona State  University, and the New America Foundation (i.e. George Soros),  ASU’s Brad Allenby averred:

“Telepathic helmets. Grid-computing swarms of cyborg insects, some for surveillance, some with lethal stingers. New cognitive-enhancement drugs. (What? Adderall and Provigil aren’t good enough for you?) Lethal autonomous robots. Brain-chip-to-weapon platform control systems on a ‘future force warrior‘ platform. American military technology is getting very frisky.”

BONUS: Little Known Facts About Afghanistan and Bin Laden.

Oare se sesizeaza Volo cand se aude ca bolsevismul ne-a scapat de antisemitism?

Motto: “Demonul dominatiei mondiale a vorbit. El a dezvaluit un mare secret: lumea poate fi dominata. Cocosate de osteneala, popoarele cer sa fie inrobite. Iar cele care rezista vor fi supuse prin suferinte cumplite. Societatea moderna este traversata de un curent MAGIC gratie caruia toti oamenii produc aceleasi ganduri” – Konrad Heiden.

Nu ma pot abtine. Asta scrie  asa in Adevarul:

[...] față de tragedia Holocaustului, cel mai dramatic reper al unei istorii milenare de persecuții a evreilor europeni, materializate prin edicte de expulzare (Anglia în timpul lui Edward I, Spania prin Decretul Alhambra), masacre (în timpul revoltei cazacilor lui Bogdan Hmelnițki) și politici de ghetoizare, care au obligat evreii europeni să trăiască separat de restul populației până în secolul al XIX lea în Occident și până la revoluția bolșevică în Rusia.

Ca nazismul a fost crima impotriva umanitatii, asta e clar, dar sa ni se spuna acum ca revolutia bolsevica ne-a eliberat de antisemitism, asta e cretinism.

Ce s-ar fi intamplat cu individul care ar fi scris in presa un articol care sa legitimeze nazismul in detrimentul bolsevismului sau macar sa gaseasca un singur motiv pozitiv in nazism; era dat afara din presa pe viata si i se pregatea si linsarea in revistele de cultura. Dar nu, nu se aplica acelasi tratament handicapatilor din cealalta parte a dracului. Pretindem ca traim in democratii si nu avem nici la 20 de ani de la “caderea” totalitarismelor legi care sa pedepseasca cu inchisoarea pe cei care fac propaganda nazismului si / sau comunismului.

Nu e stiintific sa se afirme ca evreii au instaurat comunismul in Estul Europei, dar nu e stiintific nici sa se afirme ca bolsevismul ne-a eliberat de antisemitism. Nu e stiintific, e cretinism.

In secolul 20, socialismul s-a impartit in doua ramuri totalitare: bolsevismul si nazismul. Si fraierii au cazut in capcana de a crede in “opozitia” dintre ele. Incultii spun ca nazismul era de dreapta si bolsevismul de stanga, si fraierii au inghit galusca. In realitate, ambele dictaturi au fost de stanga, dupa cum insusi Adolf Hitler a spus despre partidul sau national-socialist: “Oricine interpreteaza national-socialismul ca o simpla miscare politica nu intelege aproape nimic despre subiect. E mai mult decat o religie: este hotararea de a crea un om nou.” Sa mai notam si ca atat bolsevismul cat si nazismul aveau ca scop concret si comun formarea guvernului mondial.

Cretinii cred ca intre nazism si bolsevism nu poti fi obiectiv niciodata, trebuie sa fii ori bolsevic, ori nazist ca sa fii rational. Acest rationament prezent in secolul trecut face ravagii si azi, e prelungit pana azi in politica din Orientul Mijlociu. Azi, in politica din Orientul Mijlocu, trebuie sa fii ori pro-Israel si anti-Iran/Irak/Afganistan, ori pro-Iran/Itak/Afganistan si anti-Israel ca sa ai acces la “dezbaterile publice”.

Daca esti OBIECTIV, esti taxat de propagandisti cu etichetele sub care tocmai ei isi ascund trecutul: anti-semit, nazist sau comunist. Asta e tactica propagandei: sa acuze in mass-media vocile OBIECTIVE de LIPSA DE OBIECTIVITATE  si de apucaturi totalitare.

Propagandistii nu spun niciodata ce e OBIECTIVITATEA STIINTIFICA in toata chestia asta pentru ca propaganda, bazandu-se pe tehnicile de manipulare psihologica elaborate, printre altii, de Sigmund Freud – Freud chiar a spus, sincer omul: “Recomand raspicat Gestapoul tuturor” - si de “expertii in comunicare” ai Scolii de la Frankfurt, abolesc cunoasterea obiectiva, adevarul obiectiv si reduc totul ca impulsurile patologice, la un Eu egoist conformist in raport cu puterea si cu hegemonia culturala.

Volodea nu ne spune ce e OBIECTIVITATEA STIITNTIFICA in politica Orientului Mijlociu pentru ca daca ar spune, ar insemna sa se lase de scris. Ei nu pot fi nici OBIECTIVI pentru ca nu au fost obiectivi nici in Romania secolului trecut.

Azi e la fel in Uniunea Europeana si in politica din Orientul Mijlociu. Socialismul a ramas azi impartit in cele doua ramuri ale sale: nazismul e reformat in stangistismul pro-islamic (Noua Stanga) si bolsevismul e reformat in stangismul neoconservator pro-evreu (Kagan, Kristol, Tismaneanu, etc.). E adevarat insa ca, la nevoie, intre cele doua aripi socialiste exista comunicare pentru binele lor comun asa cum a fost mereu de-a lungul timpului. Singura deosebire intre ideologiile de ieri si cele de azi e ca cele de azi au renuntat la violenta pentru a-si atinge scopul. Nu mai folosesc violenta, ci conditionarea psihologica prin divertisment, industrie publicitara, filme, muzica. Cu alte cuvinte: magia. Cum spunea Bokovski: racii se fierb incet, nu sunt pusi direct in apa clocotita. Si oamenii, prin magie, sunt fascinati de stergerea diferentelor culturale pe care o realizeaza uniformizarea ideologica.

Povestea hegeliana cu teza, anti-teza si sinteza se aplica. Teza e stangismul pro-islamic, anti-teza e stangismul neoconservator (nu degeaba blogul lui Mihail Neamtu se numeste Anti-teze) si ambele se “opun” in fata “opiniei publice” propagandizate tocmai de aceasta “opozitie” de fatada in spatele careia se formeaza, fara ca oamenii sa isi dea seama, sinteza – guvernul mondial, scopul “dezbaterilor” dintre teza si anti-teza.

Iata ce spunea Irwing Kristol, “the godfather of neoconservatism”, pe 25 august 2003 in revista propagandei neoconservatoare Weekley Standard:

“The historical task and political purpose of neoconservatism would seem to be this: to convert the Republican party, and American conservatism in general, against their respective wills, into a new kind of conservative politics suitable to governing a modern democracy. [...] A smaller nation might appropriately feel that its national interest begins and ends at its borders, so that its foreign policy is almost always in a defensive mode. A larger nation has more extensive interests. And large nations, whose identity is ideological, like the Soviet Union of yesteryear and the United States of today, inevitably have ideological interests in addition to more material concerns. Barring extraordinary events, the United States will always feel obliged to defend, if possible, a democratic nation under attack from nondemocratic forces, external or internal. That is why it was in our national interest to come to the defense of France and Britain in World War II. That is why we feel it necessary to defend Israel today, when its survival is threatened. No complicated geopolitical calculations of national interest are necessary.

Kristol, ca un trotkist si gnostic ce e, ca toti stangistii, nu renunta la tentatia gnostica a marilor popoare de a fi mesianice, cum am spus in postarea anterioara, si afirma singur si nesilit de nimeni ca mesianismul Uniunii Sovietice de ieri cat si cel american de azi au in comun identitati ideologice; adica identitati de propaganda, nu culturale, nu obiective. Globale. Toti suntem la fel si toti gandim la fel. Toate popoarele sunt la fel pana nu vor mai fi deloc. Mesianismul popoarelor e sinucigas pentru popoare, duce mereu la disparitia popoarelor si formarea guvernului mondial. “Până la urmă doar SUA vă poate salva de la dezastru”, ne spune profesorul Nicholas Boyle de la Universitatea Cambridge, care “profeteste” mesianic sfarsitul popoarelor, instaurarea guvernului mondial si poate chiar asasinarea presedintelui Obama.

Ca si in secolul trecut, a fi obiectiv stiintific inseamna ca refuza ambele ideologii stangiste, de vreme ce stangismul respinge posibilitatea obiectivitatii stiitifice si a existentei unui adevar obiectiv; a refuza implicarea occidentului in razboiul din Orientul Mijlociu denota obiectivitate stiintifica fata de probleme regionale de acolo. Problema israeliana e a poporului evreu; sa si-o rezolve. Problema musulmana din acea zona e a popoarelor musulmane: sa si le rezolve. Restul e propaganda.

“It’s a Trick, We Always Use It.” (calling people “anti-Semitic”)

Sau despre tactica lui Volodea Tismaneanu, prezentata de dna Shulamit Aloni, politician de stanga – asa cum ii place dlui Tismaneanu – si ex-Ministru al Educatiei:

Ce ziceti?

Falimentul neoliberal

De cand a inceput criza a inceput si numaratoarea inversa a capitalismului corporat.
Dr. Ovidiu Hurduzeu la Constanta:

“Criza mondiala a fost generata de modelul de dezvoltare neoliberal, cunoscut sub denumirea populara de „capitalism salbatic“. Este modelul care a stat la baza terapiilor de soc din Estul Europei si a privatizarilor pe banda rulanta. In Occident, Statele Unite si Marea Britanie au fost sustinatoarele cele mai entuziaste ale acestui model. Fondul Monetar Mondial si Banca Mondiala nu s-au lasat mai prejos si l-au impus tarilor care au apelat la ajutorul lor. Neoliberalismul, ca doctrina si practica economica, stabileste un raport gresit intre economie si societate. Orice popor are nevoie de o economie solida. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, sfera economica interactioneaza insa cu cea religioasa, culturala si politica. Economia este cea care slujeste societatea si binele comun. Neoliberalismul afirma o conceptie opusa, subordonand sferei economice atat statul cat si societatea. Fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a sintetizat doctrina neoliberala intr-o fraza care a ramas celebra: „Societatea – nu exista asa ceva“. Acordand o importanta absoluta factorului economic, neoliberalismul absolutizeaza piata, considerand-o singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurilor. Nimic nu poate fi mai fals. in lipsa unei arhitecturi morale, pe care numai o societate sanatoasa o poate garanta, piata se prabuseste in anarhie si extorcatie. In loc sa actioneze „mana invizibila“ a pietei, actioneaza „manipulațiile“ iar cei care controleaza economia subordoneaza statul si societatea dominatiei lor personale”.

Cam ce urmeaza dupa ce clasa politica se vede la carma unui stat esuat precum Romania; ne paste Argentina:

Nu numai Boc poarta vina, nu numai Basescu; ci toata clica politica care zace degeaba in Parlament. Cum scapam de ei?

Unora le place sa spuna ca la asa popor, asa politicieni; asa suna scuza acelor intelectuali dilematici care sustin politicieni corupti. E o generalizare periculoasa pentru ca daca ar fi asa, atunci si la asa popor, asa intelectuali. Si cum nu e normal, adevarat si nici stiintific sa patologizezi o natiune pentru o mana de cretini, atunci concluzia e ca orice criza economica, politica, culturala si morala pleaca de le varful piramidei, nu de la baza ei.

O vorba populara: “pestele de la cap se impute”.

O societate are doua capete: varful piramidei si baza piramidei. Si o criza are doua capete: (1) cauzele si solutiile expuse de catre varful piramidei si (2) cauzele si solutiile expuse de catre baza piramidei. Nu numai o criza e bicefala, dar si o revolutie e bicefala. Sa luam exemplul revolutiei din 1989. Ea a fost o revolutie bicefala pentru ca a concentrat, la un cap al ei, o conspiratie regizata de KGB (nu inteleg de ce dl Tismaneanu respinge aceasta idee in jaful de carte scrisa de el – “Naufragiul utopiei”; pana la urma si dl Patapievici e de acord cu “complotul nomenclaturist“, ca sa nu mai spunem despre I. P. Culianu), iar la celalalt cap al ei a concentrat Punctul 8 de la Timisoara, cu care dl Tismaneanu nu a fost de acord la acea vreme, dar e “de acord” acum, dupa 20 de ani profetiti conspirativ de Silviu Brucan…

La fel ca si revolutia din 1989 de la noi, criza de acum a fost generata de acelasi sistem corupt care ofera si “solutii” de iesire din criza: distrugerea tuturor pietelor nationale. Distrugerea dolarului, distrugerea leului, distrugerea lirei, etc. Si toate partidele politice din Romania au aceasta “solutie” de iesire din criza: distrugerea leului. Asta pentru ca toate partidele politice din Romania sunt emanatia conspiratiei KGB.

Numai ca o criza e imprevizibila si baza piramidei de multe ori e mai puternica decat varful piramidei: moneda euro ar putea fi desfiintata daca…

Asa e istoria.

Expertul si geniile, Mircea Platon

In Romania, modelele nu se urmeaza, ci se paraziteaza si se prohodesc. Noi nu imitam verticalitatea lui Nicolae Steinhardt, ci facem simpozioane despre Steinhardt. Noi nu emulam relatia de dragoste dintre Noica si limba romana, ci ne folosim de numele lui Noica pentru a ne face reclama. Noi nu incercam sa traim liber ca “barbosii din munti”, dar suntem bucurosi daca putem obtine o bursa de doctorat ca sa-i studiem. Noi nu incercam sa traim normal, ci doar sa ne construim cariere pe baza normalitatii devenite, intr-o tara modelata de oameni strambi, o trasatura a geniului inadaptabil. Nu traim ca “geniul”, dar ne place sa ne fotografiem cu el. Nu traim ca sfintii, ci ne legitimam prin ei. Libertatea altora devine un mod de a ne ingrasa slugarnicia noastra oportunista.

Nu geniile sunt problema Romaniei, ci experti in genii, cei care ne mediaza mincinos relatia cu geniile si care definesc stramb normalitatea. Intr-un recent interviu realizat de Financial Times, Ai Weiwei, un fel de Andy Warhol al Chinei, celebrat ca atare de mass-media neoliberala, marturisea ca, desi interesat de viitor, nu neglijeaza trecutul: “Invatam multe de la trecut. Trebuie sa cunosti trecutul ca sa-l poti distruge. Nu poti distruge ceva decat daca esti expert in acel lucru. Un om obisnuit nu poate distruge un pod. Numai un inginer constructor poate face asta.” Traim deci intr-o lume in care expertii in economie ruineaza economia, expertii in educatie ruineaza educatia si expertii in suflete ruineaza suflete. [... restul articolului AICI ...]

Basescu nu e Kaczynski

Aflu de pe blogul profesorului Tismaneanu ca dl Basescu are acelasi testament politic cu raposatul presedinte polonez Lech Kaczynski. Dupa ce ca dl Basescu, impreuna cu toata clica politica din PSD si PNL, a sabotat pentru totdeauna lustratia in Romania prin promovarea in spatiul public a unor intelectuali care traiesc ca milogii din banii stangistilor occidentali, se plimba pe la universitati occidentale tinand conferinte alaturi de indivizi care l-au atacat mereu pe presedintele Kaczynski pentru anticomunismul sau (vezi, de pilda, ce spune Adam Michnik aici despre Lech Kaczynski – geniul si savantul de casa al “elitei” noastre, om cu preferinte socialiste in politica, dupa cum recunostea si dl Patapievici in articolul sau din vara anului 2009 despre “Solutia Michnik”), mai e si sustinator al “drepturilor gay” in Romania (vezi aici cum Basescu e de acord cu casatoriile gay), lucru cu care presedintele Kaczynski nu a fost niciodata de acord.

Sa vedem ce discurs avea Lech Kaczynski despre UE si despre identitatea Poloniei.

Basescu nu a avut niciodata un asemenea discurs despre mizeriile venite din Vestul salbatic. Deci Basescu nu e Kaczynski.

Corporatism, tehnoglobalism, mass-media, propaganda, spalare pe creiere, CIA

Social Control: The “Radio Project”

“Here, then, were some potent theories of social control. The great possibilities of this Frankfurt School media work were probably the major contributing factor in the support given the I.S.R. by the bastions of the Establishment, after the Institute transferred its operations to America in 1934.

In 1937, the Rockefeller Foundation began funding research into the social effects of new forms of mass media, particularly radio. Before World War I, radio had been a hobbyist’s toy, with only 125,000 receiving sets in the entire U.S.; twenty years later, it had become the primary mode of entertainment in the country; out of 32 million American families in 1937, 27.5 million had radios — a larger percentage than had telephones, automobiles, plumbing, or electricity! Yet, almost no systematic research had been done up to this point. The Rockefeller Foundation enlisted several universities, and headquartered this network at the School of Public and International Affairs at Princeton University. Named the Office of Radio Research, it was popularly known as “the Radio Project.”

The director of the Project was Paul Lazersfeld, the foster son of Austrian Marxist economist Rudolph Hilferding, and a long-time collaborator of the I.S.R. from the early 1930′s. Under Lazersfeld wasFrank Stanton, a recent Ph.D. in industrial psychology from Ohio State, who had just been made research director of Columbia Broadcasting System—a grand title but a lowly position. After World War II, Stanton became president of the CBS News Division, and ultimately president of CBS at the height of the TV network’s power; he also became Chairman of the Board of the RAND Corporation, and a member of President Lyndon Johnson’s “kitchen cabinet.” Among the Project’s researchers wereHerta Herzog, who married Lazersfeld and became the first director of research for the Voice of America; and Hazel Gaudet, who became one of the nation’s leading political pollsters. Theodor Adorno was named chief of the Project’s music section.

Despite the official gloss, the activities of the Radio Project make it clear that its purpose was to test empirically the Adorno-Benjamin thesis that the net effect of the mass media could be to atomize and increase lability—what people would later call “brainwashing.” [ restul AICI ]

III. Creating “Public Opinion”: The “Authoritarian Personality” Bogeyman and the OSS

“The efforts of the Radio Project conspirators to manipulate the population, spawned the modern pseudoscience of public opinion polling, in order to gain greater control over the methods they were developing.

Today, public opinion polls, like the television news, have been completely integrated into our society. A “scientific survey” of what people are said to think about an issue can be produced in less than twenty-four hours. Some campaigns for high political office are completely shaped by polls; in fact, many politicians try to create issues which are themselves meaningless, but which they know will look good in the polls, purely for the purpose of enhancing their image as “popular.” Important policy decisions are made, even before the actual vote of the citizenry or the legislature, by poll results. Newspapers will occasionally write pious editorials calling on people to think for themselves, even as the newspaper’s business agent sends a check to the local polling organization.

The idea of “public opinion” is not new, of course. Plato spoke against it in his Republic over two millenia ago; Alexis de Tocqueville wrote at length of its influence over America in the early nineteenth century. But, nobody thought to measure public opinion before the twentieth century, and nobody before the 1930′s thought to use those measurements for decision-making.

It is useful to pause and reflect on the whole concept. The belief that public opinion can be a determinant of truth is philosophically insane. It precludes the idea of the rational individual mind. Every individual mind contains the divine spark of reason, and is thus capable of scientific discovery, and understanding the discoveries of others. The individual mind is one of the few things that cannot, therefore, be “averaged.” Consider: at the moment of creative discovery, it is possible, if not probable, that the scientist making the discovery is the only person to hold that opinion about nature, whereas everyone else has a different opinion, or no opinion. One can only imagine what a “scientifically-conducted survey” on Kepler’s model of the solar system would have been, shortly after he published the Harmony of the World: 2% for, 48% against, 50% no opinion.

These psychoanalytic survey techniques became standard, not only for the Frankfurt School, but also throughout American social science departments, particularly after the I.S.R. arrived in the United States. The methodology was the basis of the research piece for which the Frankfurt School is most well known, the “authoritarian personality” project. In 1942, I.S.R. director Max Horkheimer made contact with the American Jewish Committee, which asked him to set up a Department of Scientific Research within its organization. The American Jewish Committee also provided a large grant to study anti-Semitism in the American population. “Our aim,” wrote Horkheimer in the introduction to the study, “is not merely to describe prejudice, but to explain it in order to help in its eradication…. Eradication means reeducation scientifically planned on the basis of understanding scientifically arrived at.” [ restul AICI ]

“Tirania nu provoaca revolta multimii. Rezultatul e altul: publicul se obisnuieste, devine indiferent, uita ideile cu care era familiarizat. Trecerea timpului nu slabeste guvernele absolute, le intareste. Masa uita, rabda cu din ce in ce mai multa usurinta, pentru ca din ce in ce mai mult se obisnuieste, nu-i pasa. Opinia publica – celebra opinie publica, intai imboldul, apoi speranta democratiilor – nu rastoarna dictaturile, le sustine. Cand nu poti sa-ti exprimi liber si deschis gandurile, cand aceasta lipsa de libertate e aprobata de opinia publica, libertatea de gandire ea insasi inceteaza de a mai exista.” - Nicolae Steinhardt, “Guvernul autoritar”, Libertatea, 20 iunie 1937.

The Public Opinion Explosion

“Despite its unprovable central thesis of “psychoanalytic types,” the interpretive survey methodology of the Frankfurt School became dominant in the social sciences, and essentially remains so today. In fact, the adoption of these new, supposedly scientific techniques in the 1930′s brought about an explosion in public-opinion survey use, much of it funded by Madison Avenue. The major pollsters of today—A.C. Neilsen, George Gallup, Elmo Roper—started in the mid-1930′s, and began using the I.S.R. methods, especially given the success of the Stanton-Lazersfeld Program Analyzer. By 1936, polling activity had become sufficiently widespread to justify a trade association, the American Academy of Public Opinion Research at Princeton, headed by Lazersfeld; at the same time, the University of Chicago created the National Opinion Research Center. In 1940, the Office of Radio Research was turned into the Bureau of Applied Social Research, a division of Columbia University, with the indefatigable Lazersfeld as director.

After World War II, Lazersfeld especially pioneered the use of surveys to psychoanalyze American voting behavior, and by the 1952 Presidential election, Madison Avenue advertising agencies were firmly in control of Dwight Eisenhower’s campaign, utilizing Lazersfeld’s work. Nineteen fifty-two was also the first election under the influence of television, which, as Adorno had predicted eight years earlier, had grown to incredible influence in a very short time. Batten, Barton, Durstine & Osborne — the fabled “BBD&O” ad agency—designed Ike’s campaign appearances entirely for the TV cameras, and as carefully as Hitler’s Nuremberg rallies; one-minute “spot” advertisements were pioneered to cater to the survey-determined needs of the voters.

This snowball has not stopped rolling since. The entire development of television and advertising in the 1950′s and 1960′s was pioneered by men and women who were trained in the Frankfurt School’s techniques of mass alienation. Frank Stanton went directly from the Radio Project to become the single most-important leader of modern television. Stanton’s chief rival in the formative period of TV was NBC’s Sylvester “Pat” Weaver; after a Ph.D. in “listening behavior,” Weaver worked with the Program Analyzer in the late 1930′s, before becoming a Young & Rubicam vice-president, then NBC’s director of programming, and ultimately the network’s president. Stanton and Weaver’s stories are typical.

Today, the men and women who run the networks, the ad agencies, and the polling organizations, even if they have never heard of Theodor Adorno, firmly believe in Adorno’s theory that the media can, and should, turn all they touch into “football.” Coverage of the 1991 Gulf War should make that clear.

The technique of mass media and advertising developed by the Frankfurt School now effectively controls American political campaigning. Campaigns are no longer based on political programs, but actually on alienation. Petty gripes and irrational fears are identified by psychoanalytic survey, to be transmogrified into “issues” to be catered to; the “Willy Horton” ads of the 1988 Presidential campaign, and the “flag-burning amendment,” are but two recent examples. Issues that will determine the future of our civilization, are scrupulously reduced to photo opportunities and audio bites—like Ed Murrow’s original 1930′s radio reports—where the dramatic effect is maximized, and the idea content is zero.” [ restul AICI ]

The CIA’s Psychedelic Revolution

“The simmering unrest on campus in 1960 might well too have passed or had a positive outcome, were it not for the traumatic decapitation of the nation through the Kennedy assassination, plus the simultaneous introduction of widespread drug use. Drugs had always been an “analytical tool” of the nineteenth century Romantics, like the French Symbolists, and were popular among the European and American Bohemian fringe well into the post-World War II period. But, in the second half of the 1950′s, the CIA and allied intelligence services began extensive experimentation with the hallucinogen LSD to investigate its potential for social control. It has now been documented that millions of doses of the chemical were produced and disseminated under the aegis of the CIA’s Operation MK-Ultra. LSD became the drug of choice within the agency itself, and was passed out freely to friends of the family, including a substantial number of OSS veterans. For instance, it was OSS Research and Analysis Branch veteran Gregory Bateson who “turned on” the Beat poet Allen Ginsberg to a U.S. Navy LSD experiment in Palo Alto, California. Not only Ginsberg, but novelist Ken Kesey and the original members of the Grateful Dead rock group opened the doors of perception courtesy of the Navy. The guru of the “psychedelic revolution,” Timothy Leary, first heard about hallucinogens in 1957 from Life magazine (whose publisher, Henry Luce, was often given government acid, like many other opinion shapers), and began his career as a CIA contract employee; at a 1977 “reunion” of acid pioneers, Leary openly admitted, “everything I am, I owe to the foresight of the CIA.” Hallucinogens have the singular effect of making the victim asocial, totally self-centered, and concerned with objects. Even the most banal objects take on the “aura” which Benjamin had talked about, and become timeless and delusionarily profound. In other words, hallucinogens instantaneously achieve a state of mind identical to that prescribed by the Frankfurt School theories. And, the popularization of these chemicals created a vast psychological lability for bringing those theories into practice. Thus, the situation at the beginning of the 1960′s represented a brilliant re-entry point for the Frankfurt School, and it was fully exploited. One of the crowning ironies of the “Now Generation” of 1964 on, is that, for all its protestations of utter modernity, none of its ideas or artifacts was less than thirty years old. The political theory came completely from the Frankfurt School;Lucien Goldmann, a French radical who was a visiting professor at Columbia in 1968, was absolutely correct when he said of Herbert Marcuse in 1969 that “the student movements … found in his works and ultimately in his works alone the theoretical formulation of their problems and aspirations [emphasis in original].” The long hair and sandals, the free love communes, the macrobiotic food, the liberated lifestyles, had been designed at the turn of the century, and thoroughly field-tested by various, Frankfurt School-connected New Age social experiments like the Ascona commune before 1920. (See box.) Even Tom Hayden’s defiant “Never trust anyone over thirty,” was merely a less-urbane version of Rupert Brooke’s 1905, “Nobody over thirty is worth talking to.” The social planners who shaped the 1960′s simply relied on already-available materials.” [ restul AICI ]

Morala gunoaielor si Lech Kaczynski

Domnul H. R. Patapievici e suparat pentru ca romanii lasa in urma, prin parcurile, pe muntii, prin padurile si pe plajele Romaniei, gunoaie: peturi, baxuri, pungi de cipsi, doze  turtite de bere si cola, sticle si cauciucuri sparte. Domnul Patapievici se intreaba prin urmare daca romanii sunt un popor de patrioti. Si conchide ca nu, ba chiar ca “nu exista tara mai neiubita de cetatenii ei” decat Romania. Desi, spune domnul Patapievici, romanii se bat cu pumnul in piept ca sunt patrioti si ataca feroce pe oricine indrazneste sa “puna in discutie simbolurile nationale”, Modul in care se comporta cu frumusetile patriei face dovada lipsei lor de patriotism. Ne iubim patria doar retoric, spune domnul Patapievici, nu si practic.

De cand a scris Politice, carte de care nu s-a dezis vreodata, domnul Patapievici nu conteneste sa sustina ca e un patriot adevarat si ca toti cei care il ataca pentru randurile oribile pe care le-a scris despre poporul roman sunt doar patrioti retorici, lacrimand din cauza berii si a fumului de mici perpeliti pe gratarul obstesc folosit si ca rug exterminator de elite. Cu alte cuvinte, domnul Patapievici a atacat poporul roman la nivel retoric, dar il iubeste la modul practic, in vreme ce adversarii domniei-sale iubesc poporul roman la modul retoric, dar il distrug la modul practic. Poate ca asa o fi, dar cine e mai nociv: cel care fura un ou, sau cel care fura o tara? Cel care lasa in urma un deseu, sau cel care promoveaza la conducere un deseu? Cel care goleste de bani un seif, sau cel care goleste o cultura de sens? Betivul dostoievskian care se roaga la icoana in timp ce trage cate o dusca de votca sau iconoclastul subtire care pune icoana in vitrina si apoi iti explica doct de ce e un document al barbariei medievale, pretios insa ca artefact? [... citeste restul articolului scris de Mircea Platon pe ziuaveche.ro ...]

Si cel mai bun articol despre Lech Kaczynski din presa romana:

Un om incomod şi ideile sale

Lech Kaczinky a fost un om incomod – deopotrivă pentru inamici şi pentru aliaţi, pentru duşmani şi prieteni. A fost înainte de toate, ca politician, genul care nu putea accepta compromisul: atât în cea ce priveşte politica internă cât şi cea externă. El credea că o construcţie politică trebuie bazată pe alegerea unor valori a căror transpunere în act politic trebuie dusă până la ultimele lor consecinţe. Cu  mult mai potrivite cuvinte îl descrie unul dintre colaboratorii săi apropiaţi: „Lech Kaczynski nu a respectat regulile moderne ale politicii. Nu se putea vinde, nu se pute negocia pe sine, spunea numai ce gândea”. Desigur s-ar putea spune că nu este un credo politic prea democratic, dar nu se poate spune că este unul nedemocratic întrutotul – şi parcă totuşi lumea mai are nevoie şi de oameni politici pentru care politica să nu fie arta compromisului. Ideile sale pe scurt sunt următoarele două: Polonia, înainte de toate! Credea în „viitorul mare” al ţării sale – pe care o considera o „putere a Europei” de care trebuie să se ţină cont. Polonia, catolică! Credea că viitorul Poloniei depinde de despărţirea totală de trecutul comunist şi de adoptarea valorilor tradiţionale în viaţa publică internă. Era, deci, un restaurator. [... restul pe standard.money.ro ...]

“Kapitalism – reteta noastra secreta” – din 23 aprilie in cinematografe

Site: http://www.kapitalism.ro/

“Capitalismul e imoral”, spune Patriciu, afirmand cu satisfactie. “M-am distrat mult in anii astia, si mi-a placut”. Miliardarul caracterizeaza capitalismul ca fiind imoral si ii descrie evolutia printr-un desen cu un rechin, apoi o balena si apoi o caracatita.

“Daca Ceausescu facea talk-show-uri, traia si acum. Rezolva problema democratiei in Romania”, este de parere seful OTV.

Sute de dosare de coruptie, niciun condamnat

Business-ul in Romania a insemnat, in acesti 20 de ani, oportunitate dar si coruptie. Cei care au stiut sa fure, au furat fara limite, averea publica a trecut in buzunare private aproape in mod natural, afirma autorul reportajului.

Temesan si cazul Bancorex, Vantu si al sau FNI, Tender. Acestea sunt doar cateva din exemplele prezentate in film care sugereaza ideea ca in Romania, justitia a ramas oarba, de-a dreptul.

Alexandru Solomon prezinta imagini cu serialul vizitelor la Parchet in care au jucat zeci de personaje in ultimii ani, atat politicieni cat si oameni de afaceri. Rezultatul? Niciunul.

”Faptul ca cei care fura nu patesc nimic a intrat in normalitate”, afirma Dan Diaconescu. Daca in anii 90, indignarea publica era clamata si manipulata cu slogane de genul “Nu ne vindem tara”, in prezent, coruptia a ajuns un fenomen banal, care nu mai surprinde pe nimeni. Romanii au inteles mecanismul. Unii au ramas, altii, peste 4 milioane de romani au plecat peste granita, dezamagiti, in cautarea traiului promis la Revolutie”, a mai spus jurnalistul.

“Ceausescu poate sta linistit pe lumea cealalta. A lasat Romania pe maini bune. S-a dovedit ca se pot face afaceri de succes, export, ca Romania este o tara cu potential, bogata”, afirma realizatorul. Prosperitatea apartine insa celor putini. Si ei sunt cu precadere cei pe care i-a lasat in varful puterii, inainte de a fi executat.

[... restul povestii pe dailybusiness.ro ...]

Corporatiile distrug agricultura si raspandesc saracia

In acest film se arata cum corporatiile distrug agricultura si biodiversitatea, raspandesc saracia si declanseaza boli. Planeta e pe cale sa devina un desert in mana catorva psihopati corporatisti. Solutia: sa boicotam alegerile, sa nu mai votam cu politicieni si cu partide conectate la corporatiile lumii, sa mobilizam oamenii in asociatii care sa apere micul intreprinzator si sa respingem hipermarketurile si mallurile; sa nu mai cumparam produse modificate genetic din hipermarketuri.

Viitorul alimentatiei:

Americanii au sprijinit FSN-ul (2)

Prima parte din “Americanii au sprijinit FSN-ul” e aici. A doua suna asa:

Continuând cu dezvăluirile, Cornel Dinu a declarat că Bush şi Gorbaciov au fost cei care, la Malta, au stabilit că în România trebuiesc schimbate lucrurile. “S-a stabilit cine contează în România şi cine va organiza lovitura de stat cu public. România a rămas în sfera Uniunii Sovietice, iar Ceauşescu a trebuit împuşcat pentru că ştia mult prea multe“, a precizat Dinu.

Ceausescu, Guvernul Mondial, comunism, globalism

“Guvernul Mondial”, alaturi de alte organizatii influente, a colaborat cu Kremlinul pentru inlocuirea lui Ceausescu:

“Personalitati lucide din Occident prevazusera jonctiunea, sub zodia globalismului, dintre comunismul de Est si democratiile occidentale. Pe data de 15 decembrie 1987, senatorul Jesse Helmes, fost presedinte al importantei comisii pentru relatii externe din cadrul Senatului american, denuntase intelegerile de culise dintre ‘stapanii de la Kremlin’ si unele retele mondialiste din Occident: ‘O examinare atenta a ceea ce se petrece in spatele usilor inchise arata ca grupuri de interese de pe langa Departamentul de Stat, Departamentul de Comert, marile centre bancare, marile retele mass-media, universitati, industria filmului, mari fundatii non-profit actioneaza impreuna cu stapanii de la Kremlin in slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondiala. Organizatii private precum Council on Foreign Affairs, The Royal Institute of International Affairs, The Trilateral Commission, The Darmouth Conference, The Aspen Institute for Humanistic Studies, The Atlantic Institute si Grupul Bilderberg sunt puse sa raspandeasca si sa coordoneze planurile in vederea realizarii asa-numitei Noii Ordini Mondiale in marea finanta, marile centre de afaceri, cercurile universitare si guvernamentale (…) Astazi, ideologia acestor grupuri se numeste globalism (…) Din punctul de vedere globalist statele si granitele nationale nu mai conteaza. Filozofiile si principiile politice par sa devina o chestiune relativa. Chiar si constitutiile devin irelevante in exercitarea puterii. (…) Globalismul considera ca activitatile fortelor financiare si industriale trebuie sa fie orientate spre transpunerea in viata a proiectului unei singure societati globale. Aceasta se va realiza in principal prin convergenta sistemelor american si sovietic. Singurul lucru care conteaza cu adevarat pentru aceste grupuri este obtinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practica pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi piloni: indatorarea tarilor si politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolista a activitatii economice si spre sclavie politica‘”. (“A treia forta: Romania profunda” de Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon, Editura Logos, 2008)

“În sfera politicii, se poate pune întrebarea dacă prăbuşirea Cortinei de Fier şi a puterii comuniste în Rusia nu corespunde „spulberării statului nihilist” pe care a descris-o Eugene, după care urmează „o unică ordine mondială în istoria umanităţii”. Comunismul şi-a făcut treaba: a distrus eficient Vechea Ordine; iar acum trebuie să aibă loc o „deschidere” care să facă loc noului stadiu al programului nihilist. Aşa cum scria Eugene, epoca finală nu va mai fi caracterizată de dispute naţionale şi de privarea criminală a omului de nevoile sale elementare, ci de o „unitate” superficială a lumii şi de satisfacerea acestor nevoi prin intermediul substitutelor inteligente.
Cu trei decenii înainte de prăbuşirea puterii sovietice, Eugene scria următoarele cuvinte, care au menirea să ne dezmeticească prin caracterul lor profetic: „Violenţa şi negarea sunt, în mod cert, o lucrare preliminară; dar această lucrare nu este decât o parte a unui plan mult mai larg al cărui sfârşit promite să fie nu ceva mai bun, ci ceva incomparabil mai rău decât epoca nihilismului. Dacă în vremea noastră sunt semne că epoca violenţei şi a negării e pe sfârşite, asta nu înseamnă că nihilismul a fost «depăşit» sau «înfrânt», ci doar că şi-a încheiat misiunea şi nu mai este util. Revoluţia, probabil, începe să evolueze de la faza ei răuvoitoare la una mai «binevoitoare» – nu pentru că şi-a schimbat intenţia sau direcţia, ci pentru că se apropie de atingerea ultimului scop pe care nu a încetat niciodată să îl urmărească; satisfăcută de succesul ei, se poate pregăti să se relaxeze savurându-şi victoria”.
În timpul epocii „glasnostului” de la sfârşitul anilor ’80, preşedintele partidului comunist din Rusia spunea poporului că de acum comunismul nu mai trebuie să se situeze pe o poziţie ostilă faţă de restul lumii, pentru că există pretutindeni în lume organizaţii care, deşi nu se numesc „comuniste”, urmăresc acelaşi scop. Francmasoneria, mişcarea „New Age”, sectele evreieşti şi pseudo-creştine, marile puteri economice şi o mulţime de grupuri politice de interes – toate au dorinţa comună de a instaura „o nouă ordine mondială în istoria umanităţii”, absolut distinctă de Vechea Ordine a concepţiei tradiţionale creştine despre lume. Şi liderii politici ai Statelor Unite au ridicat, conştient sau inconştient, stindardul „noii ordini mondiale”.” (Serafim Rose, Nihilismul – o filosofie luciferica)

Minciuna Obama si adevarul Ron Paul

• Justin Raimondo: The Democrats’ War Tax.
• Paul Craig Roberts: A Kept Man.