Mihai Razvan Ungureanu, pe rand: evreu, bolsevic si liberal trotkist, spion si colonizator neoliberal

Discursul tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu, delegat al Organizaţiei Judeţene Iaşi la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985.

1.

http://www.ziuaveche.ro/zvonul-zilei/fata-nevazuta-a-premierului-%E2%80%9Cspion%E2%80%9D-mihai-razvan-ungureanu-73048.html

De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei.Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.

Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulataPolitica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.

Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles.L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

2.  http://diepresse.com/home/politik/aussenpolitik/67209/Rumaenien-wie-ein-neues-Bundesland

Ungureanu:  “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. 

“Rumänien wie ein neues Bundesland”

04.03.2006 | 00:00 |  VON WIELAND SCHNEIDER (Die Presse)

INTERVIEW. Außenminister Ungureanu über Österreichs Ängste vor rumänischem EU-Beitritt.

 Drucken SendenMerkenAAA Textgröße Kommentieren

Die Presse: Welche Herausforderungen hat Rumänien auf dem Weg in die EU noch zu bewältigen?

Mihai-Razvan Ungureanu: Rumänien muss seine Hausaufgaben bei den Themen machen, die Olli Rehn in seinem Brief nach dem Bericht vom 25. Oktober angesprochen hat. Eine wichtige Aufgabe ist, das Land dafür bereit zu machen, künftig EU-Fonds nützen zu können. Dazu kommen Reformen in Justiz- und Sicherheitsfragen.

Die EU hat immer wieder das Problem Korruption kritisiert.

Ungureanu: Wir widmen diesem Problem sehr große Aufmerksamkeit. Bei der Justizreform haben wir vor allem jene Bereiche berücksichtigt, die entweder Korruption ermöglichten oder davon selbst zerfressen waren. Wir kümmerten uns um die Lage der Beamten, reformierten die Beziehungen zwischen Justiz und Politik und erhöhten die Kapazität der Richter und Staatsanwälte, Fälle aufzuarbeiten.

Was würde passieren, wenn die EU den Beitritt Rumäniens um ein Jahr verschiebt?

Ungureanu: Das sind Spekulationen. Wir erwarten vom EU-Bericht im Mai eine technische Beurteilung dessen, was wir erreicht haben. Eine Verschiebung des Beitritts kann aus unserer Sicht keine technischen Gründe haben.

Würde Rumänien notfalls auch ohne Bulgarien der EU beitreten?

Ungureanu: Das ist eine harte Frage. Wir haben keine Alternative. Wir haben alle unsere Energien auf einen Beitritt 2007 ausgerichtet. Das ist für uns wie ein Mantra. Ich hoffe, dass unsere bulgarischen Freunde, die Erwartungen der EU erfüllen. Wir sind im selben Paket.

Viele Österreicher stehen dem EU-Beitritt skeptisch gegenüber.

Ungureanu: Österreich ist heute der wichtigste ausländische Investor in Rumänien. Sie müssen Rumänien fast wie ein neues Bundesland sehen. Rumänien ist so wichtig für die österreichische Wirtschaft wie Blut für den Körper. Ich weiß, dass es so etwas wie eine Erweiterungsmüdigkeit gibt. Wir müssen den Bürgern klar machen, dass durch die Erweiterung ihre Chancen auf Wohlstand steigen.

Gibt oder gab es CIA-Gefängnisse in Rumänien?

Ungureanu: Mittlerweile ärgere ich mich schon über diese Frage. Es gab bei uns niemals solche Gefängnisse. Natürlich arbeiten wir mit den USA im Kampf gegen den Terror zusammen – so wie auch die EU-Staaten. Aber wir werden dabei niemals die rote Linie der Menschenrechte überschreiten.

Menschenrechtsorganisationen sehen das anders.

Ungureanu: Es hat niemals Beweise gegeben. Wir haben Human Rights Watch um konkrete Fakten gebeten. Man hat uns aber gesagt: Es gebe “substanzielle Hinweise”. Das bedeutet: “Es ist nie passiert, aber wir können behaupten, dass es so war.” Wir haben nie die rote Linie überschritten. Punkt.

Fühlt sich Rumänien zwischen zwei Stühlen, den USA und der EU?

Ungureanu: Wir können es uns nicht leisten, in einem Psychodrama mitzuspielen. Bei psychoanalytischen Sitzungen kommt oft die Frage: Wen liebst du mehr, Mutter oder Vater? Wir sind aber nicht in der Position zu wählen. Offene Beziehungen zu den USA sind wichtig für uns – alleine wegen unserer strategischen Interessen in der Schwarzmeer-Region.

Und Europa?

Ungureanu: Auch für die EU werden Transnistrien, Moldowa und die ungelösten Konflikte in der Schwarzmeerregion noch ein wichtiges Thema werden. Dazu kommen alternative Routen für Energie – gerade nach der kalten Dusche durch die Russen im Dezember. Die Öl- und Gasleitungen werden in Zukunft über die Schwarzmeerregion, Bulgarien und Rumänien in den Westen verlaufen. Diese Alternative kann aber erst funktionieren, wenn die Sicherheitslage in der Schwarzmeerregion beständig ist. Dafür muss sich auch die EU engagieren.

3. Acuzatie exploziva: seful SIE, agent al unui serviciu secret strain http://www.inpolitics.ro/acuzatie-exploziva-seful-sie-agent-al-unui-serviciu-secret-strain-art50060.aspx#

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării
Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare  națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam
Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului
Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. (Bogdan Tiberiu Iacob)

4. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/ana-pauker-pe-peretele-lui-ungureanu.html

Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu

28 Iunie 2006

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administrare Publica EUROPA.

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.) 

ANA PAUKER face parte din galeria marilor călăi ai neamului românesc
(nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui – 3/06/1960, Bucuresti)

Supranumita “Doamna rosie” a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al þării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucureºti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. “A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului” (Liviu Vălenas, “Memorialul stalinismului”, pg. 166)

Ca sa intelegem mai bine cine e Mihai Razvan Radu Ungureanu

1947: Directivele NKVD pentru ţările din orbita sovietică http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp

Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47

[Documentul, strict autentic, elaborat de NKVD la 2 iunie 1947, a fost descoperit în biroul lui Boleslaw Bierut, preşedinte al Poloniei (1945-1952) şi publicat pentru prima dată în ziarul polonez "Novi Dzienic", în 1981. Acelaşi document a mai fost descoperit şi în Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. În mod sigur a fost aplicat şi în România, deşi SRI nu a confirmat existenţa lui în arhivele Securităţii.]

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import. (vezi NEOLIBERALISMUL de azi care e in legatura DIRECTA cu MARXISMUL. Romania importa in prezent 80% din produsele agro-alimentare, in timp ce satul e in saracie si in ruina)

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât. (exact ca in CAPITALISM)

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.  (exact ca in CAPITALISM)

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.

19. In legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial. (cum ni se spune si dupa 1990: romanii sunt prosti, fascisti, antisemiti, lenesi; numai strainii sunt buni)

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuăie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat. (punct esential si in doctrina NEOLIBERALA. Legislatia NEOLIBERALA e facuta in asa fel incat producatorul mic si taranul sa nu isi poata vine produsele naturale in piata pentru ca sunt mai scumpe decat cele modificate genetic din Kaufland sau Carrfoure).

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic. (exact ca in NEOLIBERALISMUL de azi, cand ai voie sa critici BIROCRATIA de stat si privata, dar nu ai voie sa iei masuri impotriva ei).

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului. .

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite “întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de “înaltă trădare”

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare. (valabil si azi acest punct. Nu esti intelectualul unui partid, nu esti “intelectual” si gata!)

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă. 

– Reprodus din “Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste” Comunicări prezentate la Simpozionul “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

Acesta este “intelectualul” crescut de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, alti “intelectuali”, pe filiera KGB.

Fac un apel catre statul roman sa ii retraga acestui detractor toate distinctiile si premiile acordate de universitatile si asociatiile din Romania, precum si retragerea dreptului de a mai preda vreodata Istoria in mediul universitar romanesc.

Statul şi pieţele, Autor: Prof.dr. Yvan Allaire

Prezentare la Academia Română

Bucureşti, 23 mai 2011

de

Prof. Yvan Allaire,

Fellow al Royal Society of Canada

Doctor în economie (MIT)

Preşedintele Institutului pentru guvernanţa organizaţiilor publice şi private (IGOPP), Montreal, Canada

 

(Redactat în parte pornind de la volumul Black Markets and Business Blues (FI Press, 2009) de Yvan Allaire şi Mihaela  Firsirotu)

 

Copyright: Allaire 2011

Textul nu poate fi reprodus fără consimţământul autorului

 

„Ceea ce ar fi trebuit să moară împreună cu comunismul este credinţa că societăţile moderne pot fi guvernate după un singur principiu, fie el cel al planificării impuse de o voinţă autoritară, fie cel al reglării dictate de piaţă.“ 

Charles Taylor, Etica autenticităţii, 1991

Criză financiară sau criză morală…?

•     Criza financiară din 2007-2008 s-a transformat în multe state în recesiune economică şi în criză fiscală;

•     Cruda ironie este că guvernele au trebuit să se îndatoreze pentru a salva sistemul financiar şi pentru a face faţă recesiunii pe care tocmai acest sistem o produsese; apoi guvernele au fost forţate să impună popoarelor lor politici de austeritate pentru ca aceleaşi bănci să nu cumva să sufere pierderi în urma creditelor acordate guvernelor;

•     Criza financiară a fost de fapt o criză morală, care încă nu a luat sfârşit;

•     În acest timp, se depun mari eforturi menite a reglementa funcţionarea sistemului financiar, sau cel puţin a lăsa impresia că se face aşa ceva…

•     „Şi totuşi, nu putem să nu fim cuprinşi de un sentiment de zădărnicie la vederea acestui masiv efort, de impresia că nu se vizează adevăratele cauze ale acestei crize care se încăpăţânează să persiste, că totul seamănă cu pregătirea pentru a lupta într-un război din trecut.

•     Nimic din ceea ce se propune nu schimbă de fapt caracterul sistemelor financiare, motivaţiile care le animă, lăcomia de care sunt infectate. Prin urmare, să ne pregătim pentru următoarea criză…“

Yvan Allaire, „After the melt-down“, în Policy Options, martie 2011 

Pieţe libere: câte păcate s-au comis în numele vostru!

Predicat şi practicat de Greenspan, ca şi de alţi ideologi croiţi după chipul şi asemănarea lui, neoliberalismul (sau fundamentalismul pieţei) se întemeiază pe credinţa aproape înduioşătoare în abilitatea pieţelor de a crea bogăţie pentru toţi (toţi cei care contează) şi de a se autoregla.

La un nivel mult mai practic, ea poate reflecta numai influenţa banilor asupra aleşilor care fac legile.

Cele şase convingeri ale crezului „neoliberal“

•     SUPREMAŢIA PIEŢELOR LIBERE: este convingerea fundamentală a crezului neoliberal

Piaţa stă la baza eficienţei; ea se autoreglează şi corectează rapid orice deviere de la echilibrul optim.

•     COMERŢUL LIBER ÎNTRE TOATE POPOARELE: este întotdeauna bun.

Doar sentimentalii neinformaţi, socialiştii care acţionează fără să gândească şi muncitorii plângăreţi şi imaturi nu acceptă acest  adevăr economic fundamental.

•     GRANIŢELE NAŢIONALE SUNT OBSTACOLE ARTIFICIALE ÎN CALEA EFICIENŢEI PIEŢEI

Deţinerea de către străini a avuţiei naţionale, a companiilor, a pământurilor arabile etc. este benefică pentru societate; capitalul trebuie să circule nestingherit de graniţe pentru a asigura cea mai bună performanţă economică.

•     DEREGLEMENTAREA

Reglementarea nu face decât să stânjenească pieţele în tendinţa lor spre autoreglare; birocraţii care se amestecă în mersul pieţei sunt întotdeauna contraproductivi. Ar trebui reduse dimensiunile guvernelor astfel încât neoliberalii „să le poată îneca în cada de baie“.

•     PRIVATIZAREA

Guvernele sunt ineficiente; întreprinderile private ar putea şi ar  oferi servicii mult mai eficient; prin urmare, orice entitate care oferă servicii sau bunuri cetăţenilor ar trebui privatizată. Sănătatea publică, educaţia publică etc. ar trebui să fie încredinţate sectorului privat, care ar oferi servicii mai bune la un preţ corect.

•     „SOCIETATEA“ ŞI „BINELE OBŞTESC“ SUNT NOŢIUNI LIPSITE DE CONŢINUT

Un grup de indivizi motivaţi de propriile interese sfârşeşte prin a face bine sub presiunea şi îndrumarea pieţelor eficiente. Conceptul de „bunuri comune“ (aerul pe care trebuie să îl respirăm, apa pe care trebuie să o bem etc.) miroase a comunism.

citeste restul pe Centrul pentru o Romanie Integra si Prospera……

Ce nu spun ziarele din Romania despre Libia

Bancherul

Distributism, capitalism si razboi

Alternativa la masina capitalista de razboi e distributismul, un model economic care nu genereaza razboi, in acord cu invataturile Sfintilor Parinti care scriu ca razboiul e generat de lacomie, de oligarhie, de iubirea de argint – vedeti aici conferinta pe acest subiect foarte importanta,

The Economics of Peace

http://vimeo.com/channels/theeconomicsofpeace/page:2

 

Science of Tyranny

Eisenhower identified more than one threat to the republic.

By Patrick J. Deneen

The Farewell Address is a short but profound masterpiece. Direct, compact, and riveting, in an economy of words it drives to the heart of America’s modern crisis: our loss of republican liberty in the name of power and liberation. Although Eisenhower’s admonitions about the rise of the military-industrial complex attract the most attention, equally worthy of note is his second theme, the dangers of the “technological revolution.”

America might be called the technological republic—born, nurtured, and raised to its mighty stature by its close affiliation with the modern scientific project. Befitting its creation during the Age of Reason, America’s heroes have often been its inventors and scientists, from Benjamin Franklin to Carl Sagan. If other nations can claim great theoreticians—the Darwins and Mendels and Heisenbergs—the reputation of American science lies more in its applications. As Alexis de Tocqueville wrote in 1835, “the more democratic, enlightened, and free a nation is, the greater will be the number of these interested promoters of scientific genius and the more will discoveries immediately applicable to productive industry confer on their authors gain, fame, and even power.”

The United States was self-consciously founded as a polity based upon technical knowledge. In the Federalist Papers, Alexander Hamilton attributed the proposed Constitution’s inspiration to “the new science of politics,” premised upon “reflection and choice” and no longer relying upon the unconscious accumulation of ancient practice, prejudice, and tradition, which he equated with “accident and force.” Reflecting this modern faith, the Constitution has been described as “the machine that would go of itself,” and the colonial physician Benjamin Rush characterized its citizenry as “republican machines.”

Later, John Dewey would argue that democracy and science were effectively indistinguishable, both predicated upon unending experimentation and progress, both devoted to the expansion of human power. Today Americans have an overwhelmingly favorable attitude toward science and scientists, with 84 percent stating their view to be “mostly positive,” according to a 2009 Pew Research Center poll.

Yet American confidence in scientific progress is met by equally longstanding misgivings about the costs of technology upon nature, community, and the human soul. Early voices such as Nathaniel Hawthorne warned of the deforming aspects of “the machine in the garden,” and a steady line of critics have expressed deep reservations in the varying refrains of religion, naturalism, and literature. Defenders of the natural order from Henry David Thoreau to Aldo Leopold to Wendell Berry have argued against the role of modern science in the decimation of the natural world and in fostering an ethic of plunder.

At the heart of this internal division is a disagreement over the nature of liberty, that permanent if contested American aspiration. According to the originators of the modern scientific project—especially Francis Bacon, considered by Thomas Jefferson to be one of the three greatest minds in human history—science would liberate humanity from the limits imposed by nature. Bacon said, “knowledge is power,”and modern science is the means to that empowering knowledge. This Baconian confidence is given official sanction in Article 1 of the Constitution, requiring Congress to support “the progress of Science and useful Arts.”

The voices cautioning against America’s embrace of science invoke an ancient idea of liberty as self-government. In this tradition, slavery is seen not primarily as subordination to another—a condition in which one’s soul could be free—but rather as submission to one’s unrestrained appetite. These Cassandras warned that the scientific project would lead not to thoroughgoing freedom, but instead to a more profound bondage, including the prospect that we would cease to possess the inclination or ability to control the very creations of science itself. They admonished against the tendency of liberty badly-defined to treat all relations—whether with the world or with other humans—in purely utilitarian terms, making the world and its living inhabitants fodder for our pleasure.

What makes the Farewell Address so extraordinary is that Eisenhower acknowledges that liberty depends not only on America’s ability to develop appropriate scientific and technological responses to great international threats, but also on America’s capacity to govern the consequences of the scientific imperative itself. Eisenhower saw clearly that America’s resistance to the temptations of power was giving way to the demands of a permanent garrison state. The project of defending American liberty would require a massive expansion of government—particularly the executive—and the extensive influence of military players in the political process would increase the need for “secrecy and dispatch.” But more, the dependence upon science would decisively tip the scale toward liberty conceived as the overcoming of nature, premised upon an unrelenting expansion of power.

No section of Eisenhower’s address gives more compelling witness to this fear than his warning that the military-industrial-scientific complex’s demands would require the transformation of the university. His prophecy—which has become history—not only portended the death knell of “free ideas,” but the demise of the university’s historic role in providing reflective cautions about the pursuit of forbidden knowledge. Instead, the academy has given itself over to forms of inquiry with the ultimate aim of overcoming human nature.

Today every research university measures itself against its peers by calculating comparative amounts of federal grant funds; meanwhile, the un-useful liberal arts decline in esteem, size, even presence. This demotion overturns a tradition that located liberty’s source not in the untrammeled expansion of scientific knowledge, but in the liberal (and civic) arts—those subjects that educated free citizens in the discipline of self-goverment.

Tocqueville discerned over 125 years before Eisenhower that the utilitarian pursuit of scientific knowledge would imperil democracy, above all by leading men to live and think in the short term. “To minds thus predisposed, every new method that leads by a shorter road to wealth, every machine that spares labor, every instrument that diminishes the cost of production, every discovery that facilitates pleasures or augments them, seems to be the grandest effort of the human intellect. It is chiefly from these motives that a democratic people addicts itself to scientific pursuits.” In a brief but telling section of his address, Eisenhower warns against the tendency to “live only for today,” urging his fellow citizens to think in terms of generational debts and obligations lest democracy become “the insolvent phantasm of tomorrow.”

We now tend to think our various forms of insolvency—economic, certainly; in natural resources, as gathering evidence suggests; and morally, at the root of our bankruptcy—can be answered by the application of better scientific technique. What America’s second voice has warned all along, and what Eisenhower powerfully articulated 50 years ago, was that our faith in science will not save us, but may in fact be the very source of our insolvency. What is needed instead is a sounder idea of liberty—in which (to paraphrase the forgotten second verse of “America the Beautiful”) we confirm our soul in self-control and find liberty in law.

Patrick J. Deneen is the Tsakopoulos-Kounalakis Associate Professor of Government at Georgetown University, where he is director of the Tocqueville Forum on the Roots of American Democracy.

This article is part of a symposium on the fiftieth anniversary of Eisenhower’s Farewell Address and the military-industrial complex.

Drafting History Robert Schlesinger How–and why–Ike’s farewell was written.  The Other Eisenhowers Bill Kauffman Ike’s anti-militarist roots. Read Eisenhower’s Address > Watch a Video >	.	The Liberal Complex Michael C. Desch Idealism, not economics, drives U.S. militarism.  I Don’t Like Ike Lew Rockwell He vastly expanded the garrison state.
This special symposium would not be possible without the support of our donors and print subscribers. Please make a donation or subscribe today!

 

- va urma –

Hurduzeu, Racu si Platon

Creştinism, Contra-Revoluţie şi Fascism: Eseu despre virtuţile, dinamica istorică şi limitele dreptei, de Alexandru Racu:

Introducere

Jean-François Lyotard, unul dintre principalii teoreticieni ai postmodernismului, se arăta cândva îngrozit de faptul că filozofia şi politica moderne au luat naştere sub semnul unei « crime oribile », mai exact, decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, pe care Lyotard îl descrie drept « un rege viteaz şi demn de toată dragostea, care reprezenta întruparea ideii de legitimitate »[1]. Nu trebuie uitat însă că deconstrucţia postmodernă, denunţând violenţa inerentă oricărei metaparadigme, îşi ia printre altele drept ţintă – şi aparent drept principala ţintă – raţionalismul iluminist, sau, altfel spus, discursul fondator al modernităţii.

Conceptele de dreapta si stânga apar în gândirea politică europeană odată cu Revoluţia Franceză. În Adunarea Stărilor Generale, convocată de Ludovic al XVI-lea în mai 1789, partizanii monarhiei s-au aşezat la dreapta regelui iar oponenţii ei la stânga sa. În acest sens, aşezarea istorică a dreptei a fost asociată cu o serie de categorii ce aparţineau ordinii instituite şi care se voiau a fi distruse prin intermediul violenţei politice de către stânga. Dreapta, aşadar, va fi de acum considerată drept partidul care se aşează de partea trecutului istoric, a tradiţiei, a autorităţii (politice şi religioase) instituite, o serie întreagă de categorii care, în discursul stângii, erau reduse la un singur element : « privilegiile » – nişte interese sociale cât se poate de circumscrise şi « nenobile », ascunse în spatele unei « ideologii » de clasă; temă ce va fi perpetuată de către marxism.

De la 1789 încoace, sub atacurile repetate ale stângii, dreapta tradiţională (care nu are nimic de-a face cu « dreapta » neoliberală ce coabitează de minune cu marxismul cultural, dreaptă neoliberală care reprezintă adevăratul învingător al istoriei politice a secolului XX) a pierdut şi continuă să piardă tot mai mult teren în societăţile europene. De cealaltă parte, în tot acest timp, proiectele contra-revoluţionare ale dreptei şi diversele lor metamorfoze, au rămas, per ansamblu, în cel mai bun caz sterile. Presupusa contra-revoluţie a dreptei europene din perioada interbelică a sfârşit nu doar printr-o catastrofă umanitară de proporţii teribile; dincolo de acest aspect, instrumentalizarea perversă a categoriilor dreptei de către mişcările fasciste a aruncat instituţiile tradiţionale într-o criză de legitimitate şi mai profundă, transformându-le în ţinte cu grad sporit de expunere la atacurile noii retorici de stânga (antifascistă şi care vede fascism în orice înrădăcinare şi în orice mişcare non-centrifugă). Per ansamblu, în cele din urmă, extrema dreaptă interbelică nu a făcut decât să grăbească triumful politic şi cultural al stângii.

Astăzi există gânditori cu sensibilitate conservatore care, conştientizând cât se poate de lucid dezastrul către care ne împinge în mod inexorabil capturarea cvasitotală a culturii societăţilor occidentale de către discursul actualei stângi libertare, afirmă pe de altă parte faptul conform căruia cea mai bună strategie politică în faţa acestui fenomen este aceea de a nu face nimic. Orice s-ar încerca, oricât de bune ar fi intenţiile, spun unii, reacţiunea nu va face decât să accelereze sfârşitul catastrofal. Astfel, dreapta pare condamnată să aleagă între regresiunea nostalgică cu rezonanţă patetică (dacă nu chiar penibilă), sau să se limiteze la aşteptarea pasivă şi perplexă a Apocalipsei.

[... citeste restul eseului pe alexandruracu.wordpress.com ...]

 

Ceea ce, întru Adevăr, contează, de Ovidiu Hurduzeu:

Pentru a ieşi din criza actuală este nevoie să distrugem, unul câte unul, idolii şi tabuurile lumii contemporane. Astăzi nu ne mai închinăm la copaci – deşi ecologiştii radicali au regresat către animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul şi abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeşte de raţiune, responsabilitate, tehnologie, eficienţă, „spirit ştiinţific“ pentru a se ascunde faptul că trăim într-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lăsăm vrăjiţi de noi şi noi demoni. Pe 3 mai 1961, Hruşciov îl avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toată seriozitatea, vreau să-ţi spun: comunismul este sacru“. O frază pe care a repetat-o în diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viaţa, activitatea şi numele lui Lenin este sacru“. Tot sacru este şi capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporaţie, consideră Novak, ar trebui privită într-o lumină teologică întrucât ea reprezintă „vocaţia sobornicească în activitatea economică“ iar „în cadrul lumii seculare, este cea mai apropiată de biserică“.

[... citeste restul pe atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com ...]

 

Economia de piaţă şi minciuna de subzistenţă, de Mircea Platon:

Motto: “Dacă cineva nu e oligarh, înseamnă că ceva nu e în regulă cu el.Toţi am pornit de la aceleaşi condiţii, oricine ar fi putut deveni oligarh.”(Mihail Hodorkovski, considerat astăzi un martir al pieţei libere, la sfârşitul anilor ’90)

 

1. (Neo)(Ordo)liberalii români nu citesc Wall Street Journal. Nici vorbă. Citesc, şi citează, de douăzeci de ani, pe optsprezece voci, doar Cărticica Şefului de Stat Minimal. De acolo, din lista bibliografică obligatorie şi exclusivă, află de “valorile modernităţii”. Care ar fi de centru. Adică de dreapta. Adică anticomuniste. Şi antifasciste. Mai ales antifasciste. Pentru că, după cum le spune unul din cei patru mari activişti minimali care erau trei, şi ăia vai de ei, Piciu şi Grivei, comunismul = stalinism = naţional-comunism = fascism = legionarism. Iar dacă dreapta e de centru, iar centrul e moderat în fermitate şi ferm în moderaţie, atunci dreapta se defineşte mai ales nu ca mod de viaţă, ca adevăr adică, ci doar ca mod de operare, ca minciună asumată tehnocratic.

De aceea, în România, economia de piaţă se bazează pe minciuna de subzistenţă. Minţi ca să te vinzi. Şi te vinzi ca să trăieşti. Te descurci. Sistemul se sprijină pe trepăduşi, pe spirite de închiriat. Dacă regimul comunist a produs, în ultimele-i două decenii, o mulţime de sub-ingineri, regimul capitalist produce, de două decenii, o mulţime de sub-gânditori: adică de spirite subalterne sub nivelul mării. Îi voi numi deci sub-marine: entităţi care se dau la fund, ţin legătura cu realitatea doar prin periscop, şi pot fi scufundate cu o singură şarjă.

[... citeste restul pe mirceaplaton.com ...]

Masonerie, ocultism si evrei

Astazi nu se mai discuta rational despre masonerie, marxism, bolsevism si evrei. Irationalismul dezbaterilor pe aceste teme e format de doua grupuri de atitudine: un grup care demonizeaza iudaismul uitand ca Hristos pe cruce s-a rugat pentru iudei – “Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. (Luca 23:34) -  si e greu sa credem ca rugaciunea lui Hristos nu a fost ascultata; si un alt grup care vrea sa faca din masonerie o organizatie non-secreta si “filantropica”, iar din evrei poporul cel mai persecutat din istoria umanitatii, Israelul neavand nicio vina in politica externa a ultimelor decenii asa cum evreii nu au avut nicio influenta in revolutia bolsevica.

Bolsevismul / marxismul si masoneria nu au nimic in comun cu religia iudaica.

Serghei Bulgakov: “Fata pe care o arata iudaismul in bolsevismul rus nu e deloc adevarata fata a lui Israel. Ea este dovada, chiar in sanul lui Israel, a unei stari de teribila criza spirituala care poate duce la bestialitate.” Citat de Soljenitin in “Doua secole impreuna. Evreii si rusii in epoca sovietica”.

Soljenitin arata in cele doua volume ca evreii care au participat la revolutia bolsevica (in numar imens, peste jumatate din bolsevici erau evrei, iar in CC absolut toti comunistii erau evrei in tot URSS-ul!), nu erau evrei in spiritul lor – adica iudei, mozaici – , ci evrei renegati. La fel rusii care au participat la revolutie, erau renegati.

Masa populatiei evreiesti era neincrezatoare in revolutionarii bolsevici, insa dupa ce evreii au ajuns la putere, aceasta masa a populatiei evreiesti nu a facut nimic sa opreasca crimele bolsevismului.

Burghezia evreiasca nu vedea deloc cu ochi buni participarea tineretului evreu la revolutie.

Ceea ce i-a contaminat pe evrei si ceea ce i-a facut sa intre in revolutie a fost nihilismul epocii, nicidecum Talmudul. Bolsevismul a distrus biserici la fel cum a distrus si sinagogi.

Aberatiile lui C. Z. Codreanu referitoare la “iudeo-bolsevism” sunt intemeiate pe iluzia ca intre marxism si iudaism exista o legatura genetica. Fals.

Numarul imens al evreilor bolsevici a creat iluzia ca marxismul si bolsevismul sunt iudaice in esenta. Insa adevarul e ca acei evrei amagiti, dezradacinati de traditiile lor religioase, nihilisti au facut jonctiunea cu bolsevismul. Trotki era evreu, din parinti evrei; insa nu era un evreu mozaic, ci dezradacinat, nihilist, ateu.

Cel mai tare argument ca masoneria nu e iudaica, asa cum nu e nici crestina, nici de vreo alta religie, e ca principiul tare al masoneriei, nucleul ei dur e SINCRETISMUL. Masoneria, fiind de origine fundamental gnostica e, ca si gnosticismul, sincretista.

Masoneria spirijina toate religiile lumi (inclusiv ateismul) neajutand de fapt niciuna pentru ca nu se afla in legatura organica cu nicio religie.

Masoneria nu ar exista daca masonii nu ar finanta crestinismul si toate religiile lumii, daca masonii nu ar construi biserici. Pentru ca principiul de baza al masoneriei e sincretismul. Creierul ocult stie ca, construindu-ti biserici, ajutand crestinismul la vedere, de fapt tu ca persoana crestina esti anulata odata ce ai intrat in masonerie din simplul motiv ca acolo practici gnosticismul si nu mai esti integru din punct de vedere rational, intelectual, moral, nu mai ai apartenenta fata de LOCUL crestin, ci fata de LUMEA crestina, o supraentitate la fel de abstracta ca si UMANITATEA. Interesant de observat ca in nicio rugaciune inchinata unui sfant sau lui Hristos nu se spune ca acel sfant sau Hristos insusi ar fi “iubitor de umanitate”, ci “iubitor de oameni”.

Si asta e si scopul masoneriei: sa distruga persoana crestina prin cooptarea ei in masonerie in schimbul ajutorului financiar sau material acordat crestinismului (fie ca e vorba de finanatare propriu zisa, sau imagine publica, sau politica, sau de orice alta natura).

Se observa cum acea persoana e depersonalizata dupa discursul pe care il are.

E un compromis pe care multi crestini il fac cu gandul ca astfel crestinismul (sau BOR, in speta) va iesi de sub greutatile lumii si ale zilei.

Nu sunt de acord cu acest compromis cata vreme acea persoana e silita (nu in sensul ca e obligata, ci in sensul ca, odata cu trecerea timpului, in mintea omului respectiv se produce mutatia paradigmatica in urma practicilor oculte) sa isi schimbe discursul radical ortodox, nationalist, localist.

Masoneria distruge orice religie, inclusiv iudaismul si mai ales crestinismul, pentru ca distruge personalitatea omului din religia respectiva (si nicio religie nu e mai personalista decat crestinismul) care, in ochii poporului respectiv, e un MODEL MORAL, INTELECTUAL girat, legitimizat tocmai de masonerie. MINTEA omului care intra in masonerie e TINTA ocultismului, asa cum MINTEA POPORULUI, A MASEI CRITICE e tinta masoneriei prin atentatul ideo-logic pe care il executa tocmai omul care e cooptat de masonerie.

Ce geniu a avut Cioran cand a spus ca razboaiele se fac in biblioteci, nu in Parlamente! Ideile cu care lucreaza “modelele” morale, intelectuale ale unei societati, ale unui popor, aceste idei sunt mai puternice decat bomba atomica. Dar Cioran a fost, dupa cum el a spus, un neintegrat, nu a facut parte din nicio organizatie.

Diferenta fundamentala dintre intelectualii de azi si cei din interbelic nu e de nuanta sau de calitatea culturii pe care o poseda, sau de cantitatea informatiei, ci de integritate morala. Astia de azi sunt intrati in mafie, aia de ieri nu erau.

Immanuel Wallerstein: THE GLOBAL ECONOMY WON’T RECOVER, NOW OR EVER

http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/01/02/unconventional_wisdom?page=0,9

Virtually everyone everywhere-economists, politicians, pundits — agrees that the world has been in some kind of economic trouble since at least 2008. And virtually everyone seems to believe that in the next few years the world will somehow “recover” from these difficulties. After all, upturns always occur after downturns. The remedies recommended vary considerably, but the idea that the system shall continue in its essential features is a deeply rooted faith.

But it is wrong. All systems have lives. When their processes move too far from equilibrium, they fluctuate chaotically and bifurcate. Our existing system, what I call a capitalist world-economy, has been in existence for some 500 years and has for at least a century encompassed the entire globe. It has functioned remarkably well. But like all systems, it has moved steadily further and further from equilibrium. For a while now, it has moved too far from equilibrium, such that it is today in structural crisis.

The problem is that the basic costs of all production have risen remarkably. There are the personnel expenses of all kinds — for unskilled workers, for cadres, for top-level management. There are the costs incurred as producers pass on the costs of their production to the rest of us — for detoxification, for renewal of resources, for infrastructure. And the democratization of the world has led to demands for more and more education, more and more health provisions, and more and more guarantees of lifetime income. To meet these demands, there has been a significant increase in taxation of all kinds. Together, these costs have risen beyond the point that permits serious capital accumulation. Why not then simply raise prices? Because there are limits beyond which one cannot push their level. It is called the elasticity of demand. The result is a growing profit squeeze, which is reaching a point where the game is not worth the candle.

What we are witnessing as a result is chaotic fluctuations of all kinds — economic, political, sociocultural. These fluctuations cannot easily be controlled by public policy. The result is ever greater uncertainty about all kinds of short-term decision-making, as well as frantic realignments of every variety. Doubt feeds on itself as we search for ways out of the menacing uncertainty posed by terrorism, climate change, pandemics, and nuclear proliferation.

The only sure thing is that the present system cannot continue. The fundamental political struggle is over what kind of system will replace capitalism, not whether it should survive. The choice is between a new system that replicates some of the present system’s essential features of hierarchy and polarization and one that is relatively democratic and egalitarian.

The extraordinary expansion of the world-economy in the postwar years (more or less 1945 to 1970) has been followed by a long period of economic stagnation in which the basic source of gain has been rank speculation sustained by successive indebtednesses. The latest financial crisis didn’t bring down this system; it merely exposed it as hollow. Our recent “difficulties” are merely the next-to-last bubble in a process of boom and bust the world-system has been undergoing since around 1970. The last bubble will be state indebtednesses, including in the so-called emerging economies, leading to bankruptcies.

Most people do not recognize — or refuse to recognize — these realities. It is wrenching to accept that the historical system in which we are living is in structural crisis and will not survive.

Meanwhile, the system proceeds by its accepted rules. We meet at G-20 sessions and seek a futile consensus. We speculate on the markets. We “develop” our economies in whatever way we can. All this activity simply accentuates the structural crisis. The real action, the struggle over what new system will be created, is elsewhere.

Immanuel Wallerstein is a senior research scholar at Yale University.

PNŢCD Cluj cere Patriarhului condamnarea publică a abdicării Regelui

Il asteptam pe Prea Fericitul Daniel sa ia crucea in mana si sa rosteasca Adevarul in vremuri in care clerul si-a pierdut total simtul politic si responsabilitatea sociala. 

In ultimii 70 de ani, clerul Bisericii s-a automutilat practicand moralismul asa cum politicienii s-au decredibilizat practicand politicianismul. Moralismul si politicianismul sunt cele doua fete ale spalarii pe creiere prin propaganda la care atat clerul cat si politicienii au fost redusi. Moralismul si politicianismul – cele doua carii care se sustin reciproc si care mananca pe dinauntru vocatia misionara a preotului precum si profesionalismul politicianului. In ultimii 70 de ani politizarea excesiva a societatii romanesti a cuprins si clerul Bisericii care nu mai are de gand sa iasa din scleroza moralist-politicianista!

Ceea ce inseamna ca nu Biserica si nu Politica sunt in criza, ci, cum spune Tutea, personalul administrativ care le locuieste e in criza.

Romania Libera - http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/taranistii-cer-patriarhului-condamnarea-publica-a-abdicarii-regelui-mihai-211465.html

PNŢCD Cluj cere Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai printr-o decizie a Sfântului Sinod, pe motiv că autorităţile comuniste au rupt la 30 decembrie 1947 “un legământ consfinţit de către Biserică”, transmite Mediafax.

Potrivit unei scrisori deschise adresată, miercuri, Patriarhului Daniel, PNŢCD Cluj a susţinut că Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul.

“Pe data de 30 decembrie se împlinesc 63 de ani de la aşa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane şi deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria ţării a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. La 30 decembrie 1947 comuniştii au rupt un legământ consfinţit de către Biserică şi, prin urmare, în spiritul adevărului şi dreptăţii, solicităm Prea Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al BOR. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul”, se arată în comunicat.

Ţărăniştii clujeni au subliniat că sistemul izolaţionist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere faţă de restul lumii civilizate, iar regimul totalitarist “a încălcat toate libertăţile fundamentale”.

Reprezentanţii PNŢCD au precizat că abdicarea Regelui Mihai este un act lovit de nulitate şi că populaţia României nu a fost consultată în legătură cu schimbarea formei de stat.

“Orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti. Legiferarea abdicării regelui şi proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă”, se menţionează în scrisoare deschisă.

De asemenea, ţărăniştii clujeni au subliniat că, din punct de vedere mistic, “în faţa Divinităţii, Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică în calitate de rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice”

Radu Golban: Umbra imperialismului german in UE

Cercetatorul Radu Golban – economistul care a descoperit datoria istorica a Berlinului fata de Romania – lanseaza o ipoteza socanta: sub acoperirea politicilor europene, Germania s-a intors, de fapt, la vechea sa filosofie hegemonica, responsabila pentru declansarea a doua razboaie mondiale. Sau, poate, nu a abandonat-o niciodata…

In timp ce Europa este numele geografic al continentului, Uniunea Europeana este rezultatul politicilor comune ale membrilor sai. O mai buna intelegere a acestei constructii politice presupune o dezbatere obiectiva privind politica europeana a celui mai mare si puternic stat din UE, Germania.

Un mod de a influenta mediul politic al altor state europene este activitatea diferitelorfundatii germane, care se bucura de o finantare generoasa din parte MAE al Germaniei, acestea actionand in numele diferitor valori universale, insa penetrand politica statelor gazda mai eficient decat diplomatia. In cazul implicatiilor si rolului fundatiei germane Konrad Adenaur in relatie cu proaspat infiintata Fundatie Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi, am gasit un nume care m-a facut sa activez memoria istorica. Este vorba despre Holger Dix, directorul reprezentantei „Konrad Adenauer Stiftung” (KAS) din România si Republica Moldova.

Numele Dix coincide cu cel al reprezentantului de frunte al geo-politicii germane, Arthur Dix (1875-1935). Aceasta problematizare a politicii europene a Germaniei este pe deplin justificata in contextul politic actual, deoarece ar putea exista o continuitate care sa preceada eforturile vest-germane postbelice pentru o Europa unita. Ar fi posibil sa se ascunda si astazi in spatele politicii germane in UE si alte ambitii germane? Exista, de asemenea, un element tipic german de integrare in UE a Europei de astazi, care ar putea fi in defavoarea altor natiuni europene?

Parintele geopoliticii este considerat a fi Friedrich Ratzel (1844-1904), geograf si zoolog german, autorul celebrei lucrari „Geografia Politica” (1897). Ratzel si epigonii lui, printre care si Arthur Dix, au impus un asa-numit „determinism geografic”, potrivit caruia starea si dezvoltarea unei natiuni trebuie definita in functie de factori geografici: clima, configuratia solului, pozitie pe harta, etc. Spatiul geografic, cu toate caracteristicile lui, este important (erau de parere geo-politicienii) pentru politica unui stat, pentru istoria lui si, in final, pentru destinul neamului.

Geopolitica evalueaza statele ca fiind dependente de urmarile dezvoltarii legilor biologice. Astfel, conceptiile geopolitice au fost impregnate cu teorii rasiste, social-darwiniste si potrivit politicii demografice a lui Malthus. Cu astfel de argumente, Imperialismul german, care a generat cele doua razboaie mondiale, isi legitima orice agresiune armata, anexionismul si expansionismul ca fiind acoperite de dovezile „stiintifice” ale „cercetatorilor” germani.

[... citeste restul pe CorectNews.com ...]

Mai citeste si:

1. Radu Golban: O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romånia. asta e primul text al economistului roman din elvetia care a descoperit in arhive datoria.

2. Aventurile lui Radu Golban, de la arhivele din Basel, in Absurdistan:

Viata linistita a lui Radu Golban, un reputat economist stabilit in Elvetia, s-a schimbat radical dupa ce, documentandu-si lucrarea de doctorat, a descoperit in arhivele din Basel probe referitoare la datoria istorica a Germaniei fata de tara noastra. Cercetatorul s-a trezit brusc intr-o Romanie absurda, inconjurat de intrigi incalcite. Functionari din Guvern, Presedintie si BNR, vanatori de comori, jurnalisti, fosti revolutionari – toti l-au scotocit de „cheia” comorii, dupa care i-au inchis usa in nas. Fara explicatii.

3. Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman:

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

4. Creanta germana: Romania nu e interesata sa recupereze 19 miliarde de euro:

Toate datoriile pe care statul roman le-a contractat in ultimii ani ar putea fi acoperite cu usurinta de o creanta uitata timp de aproape sapte decenii. Autoritatile de la Bucuresti par complet neinteresate de acest subiect si il evita cu obstinatie. Chiar daca, recent, Guvernul a primit oferta de a vinde creanta unor “institutii financiare internationale”.

5. Basescu-Merkel: scenariul pactului secret:

Traian Basescu s-ar fi angajat sa nu abordeze chestiunea datoriei germane in timpul mandatului sau in schimbul sustinerii din partea Berlinului pentru aderarea Romaniei la Schengen. Dezvaluirea vine de la Eugen Anca si invoca drept sursa un consilier prezidential care a dorit sa-si pastreze anonimatul. Un asemena targ ar echivala, insa, cu renuntarea la creanta in valoare de peste 19 miliarde de euro, fiindca datoria se prescrie in octombrie 2012.

6. Germania a evitat plata datoriilor de razboi, dar a uitat de creanta romaneasca:

Contrar perceptiei generale, Germania nu a platit decat selectiv si sporadic despagubiri de razboi la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind protejata in mod deliberat de tratatele de pace. O slabiciune de formulare face, insa, ca Romania sa fie astazi singurul stat in masura sa ridice pretentii – explica Radu Golban, intr-un interviu exclusiv pentru CorectNews.

7. INTERVIU. Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers:

Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii “UEM – incotro?” (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.

8. Mircea Platon: La Loc (Tele)comanda:

Nu de alta, dar nemţii nu au mână bună. Ruşilor, conservatorii germani l-au trimis, în tren blindat, “ca bacilul în eprubetă”, pe Lenin, în 1917. Nouă, în primul război mondial ne-au compromis Partidul Conservator, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti (1918), iar în al doilea război mondial ne pregătiseră un “guvern de la Viena” (cu Horia Sima). Nu ştiu cum se face, dar, spre deosebire de Germania burgurilor, Germania imperială modernă a tins întotdeauna să distrugă elitele reprezentative ale altor ţări şi să exporte diktaturi, oameni de mâna a doua şi instabilitate.

9. Iulian Urban: Cine raspunde de [ne]incasarea creantelor externe ale Romaniei ? Ati auzit de CIAMICR ? Cum arata o lege facuta cu dedicatie celor care au vanat creantele Romaniei in 1994:

Intelegem ca atat Legea 29 din 1994 cat si HG 732 din 1994 au fost unele cu “dedicatie” pentru vanatorii creantelor externe ale Romaniei, ce se grabeau sa le valorifice in interes personal avand grija ca Romania sa nu vada un cent din aceste creante.

Oligarhia kapitalista e ereditara

Citesc ca România şi alte state membre UE: Vrem condamnarea crimelor comunismului, ca şi în cazul Holocaustului. Frectie la picior de lemn! Nu sunt de acord cu ce propune dl Baconschi.

Eu vreau sa se lucreze la un raport care sa interzica pe viata accesul in politica si economie al celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, dar mai ales sa se interzica, in politica si economie, accesul copiilor celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, pana la a treia generatie. Mi se pare imoral ca copiii bolsevicilor (Patapievici, Baconschi, Tismaneanu, etc.) sa dea lectii de morala, in timp ce copiii celor care au refuzat sa colaboreze cu comunismul sunt cenzurati in presa si pusi la zid prin terorism intelectual de catre copiii bolsevicilor. Mi se pare imoral ca puterea de stat si cea financiara / BNR sa fie impartita intre exact aceleasi clanuri ideologice materialiste care au fost in comunism. De ce nu se practica impartialitatea in viata publica din fostele tari comuniste?

Nu numai monarhia e ereditara, dar si oligarhia care a eradicat monarhia e ereditara. Ceea ce se petrece azi in Romania nu e altceva decat oligarhie dinastic-ereditara! Nu-i de mirare de ce directorii bancilor kapitaliste straine si managerii corporatiilor din Romania sunt toti / majoritatea copiii generalilor si securistilor din comunism.

Asta ar fi adevarata lustratie, adevarata revenire la normalitate. In rest, ce vrea Baconschi e frectie la picior de lemn.

Neomarxistul Baconschi, pe urmele lui Ion Iliescu, recunoaste:

“In 1990, Parisul a gazduit un colocviu intitulat “Triburile si Europa”. Scopul actiunii era acela de a calma febra nationalista din proaspat-emancipata zona rasariteana a continentului. Operatiune de culpabilizare si de pedagogie neomarxista. [...] Unii dintre contestatrii loviturii de stat – urcati in balconul din Piata Universitatii – n-au inteles din primul moment riscul ca noul nationalism (asortat cu subite nostalgii legionare) sa-l continue pe acela forjat de aparatul represiv al lui Ceausescu. [...] Ne place sau nu, organizatorii colocviului de la Paris aveau dreptate. Manifestam inca o gandire tribala, nu una inspirata de modernitatea contractului politic.” (“Crestinism si democratie“, Curtea Veche, 2010, p. 76-77).

Ce bine minte dl “teolog” de Sorbona. Imediat a nascocit si motivul de a ingropa, exact ca Ion Iliescu, revolta din Piata Universitatii: erau “legionari”, “fascisti”, iar neomarxistii de la Paris aveau dreptate.

E curios cum, dupa 50 de ani de comunism si vanatoare de facisti si legionari, in decembrie 1989 in Piata Universitatii erau inca “legionari”, “fascisti”….. tare curios.

La loc (tele)comanda!, Mircea Platon

- posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta -

Imprimă articolul

1. La începutul anului 2003, Germania era în şoc: ministrul de finanţe social-democrat Hans Eichel dezvăluise că bugetul federal al Germaniei are o “gaură” de 15 miliarde de euro.1 Germania depăşise deja deficitul bugetar de 3% permis de acordurile care au stat în anii ’90 la baza creării euro. Economia Germaniei, anunţau agenţiile de presă, era în “pragul recesiunii”.2 Şomajul era în creştere, iar Cancelarul Gerhard Schroeder (la putere între 1998-2005) anunţa măsuri de reducere a ajutoarelor de şomaj şi a pensiilor. Sute de mii de oameni protestau în stradă. Atât patronatul cât şi sindicatele se arătau puţin dispuse să facă sacrificii reale pentru a accepta reformele lui Schroeder.3 În 2005, după adoptarea unui plan de măsuri dure de reducere a ajutoarelor de şomaj, Gerhard Schroeder a pierdut alegerile în favoarea Angelei Merkel.

2. În 2010, agenţiile de presă şi editorialiştii se entuziasmează de performanţele economiei germane.4 Prin contrast cu ceea ce presa engleză a numit “PIGS” (Portugalia, Italia, Grecia, Spania), dar şi cu Irlanda, Franţa, România sau chiar Marea Britanie, Germania apare ca un model de hărnicie şi cumpătare. Faptul că întreaga Europă are de ales între prăbuşirea totală şi pax germanica nu miră pe nimeni. Şi nici nu scandalizează. La urma urmelor, nemţii nu fac nimic altceva decât să vină şi să repare ce-au stricat alţii, să pună ordine cu eficienţă tipică în neorânduiala celtico-mediteraneano-balcanică a altora: “Nu vreau să critic Germania în nici un fel. Nu a fost ceva ce a căutat. Mai degrabă a fost ceva ce i s-a aruncat în braţe datorită propriei conştiinciozităţi, hărnicii şi constante aplicări a inteligenţei la economia reală mai degrabă decât la cea virtuală.”5Aşadar, în numai 5 ani, din 2005 şi până astăzi, nemţii au muncit atât de mult încât au ajuns să cumpere insulele grecilor la pachet cu jumătate din continent. Cum e cu putinţă acest lucru?

[... citeste restul pe mirceaplaton.com ]

 

Ce minte Baconschi si ce spun profesionistii

Ce spune Farage si ce spune Baconschi in ultima lui carte-maculatura “Crestinism si democratie”.

Am citit zilele astea ultima carte a ministrului de externe Teodor Baconschi, Crestinism si democratie, Curtea Veche, 2010. E o mare bucurie sa observ ca am sansa istorica sa fiu contemporan cu prabusirea lichelelor sistemului defect pe care si dl Baconschi le perpetueaza.

Cartea e mica si subtire in substanta, ca sa nu spun nula.

Dl Baconschi continua sa filosofeze in directia unor idei sinucigase si falimentare. Desi scrie ca neoconservatorismul e de stanga (deci Tismaneanu e cretin, dar ma rog, nu asta conteaza), ca individualismul ne distruge (deci capitalismul e boala, dar nu conteaza, sa fim capitalisti, ne indeamna acelasi Baco), ca liberalismul de tip laissez-faire e o catastrofa, dl Baconschi nu schiteaza un proiect politic care sa o rupa cu aceste ideologii. Din contra, dl Baconschi le imbratiseaza tacit in spatele cuvintelor care pentru domnia sa nu mai au absolut nicio valoare.

Imi pare rau sa vad cum dl Baconschi isi distruge si mai mult credibilitatea mintind. Dl Baconschi pune pe aceeasi linie “conservatorismul” republicanilor americani cu conservatorismul britanicilor distributisti, asimileaza conservatorismul unui Iuliu Maniu cu fondatorii Uniunii Europene, sustine cu sete proiectul UE acum cand el isi traieste ultimele momente.

N-am mai citit pana acum o carte atat de proasta. N-am crezut ca un teolog format la Sorbona se va contrazice de doua ori pe o singura pagina, ca logica e ceva demn de demonizat, ca relativismul si nihilismul sunt atribute ale cugetarii crestine si nu in ultimul rand, n-am crezut ca groparii aceste tari vor fi teologi. Ei, iata ca aceste lucruri le gasiti in ultima carte a ministrului Baconschi.

Ministrul Baconschi nu ii scrie poporului roman, ci politrucului autohton. E o carte care se adreseaza activistilor de partid, nu romanului lucid.

Baconschi: “Dar suntem un neam destul de lenes, subjugat de fascinatia orientala a minimului efort” (p. 113). Pacat pentru domnul Baconschi ca prefera sinuciderea in loc sa-si rezerve un viitor in cartea de istorie a Romaniei. I-a scapat ministrului Baconschi ca sondajele efectuate chiar de Uniunea Europeana inca din 2008 arata ca romanii muncesc cel mai mult din UE: http://www.google.ro/#sclient=psy&hl=ro&q=romanii+muncesc+cel+mai+mult+din+ue&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&pbx=1&fp=ddf48388b8228db9

Muncim cel mai mult din UE si suntem cei mai saraci. De ce aceasta ciudatenie, domnule Baconschi?

Baconschi cugetand “teologal” ajunge la concluzia ca, oricum am da-o, credinta e obscura si imbecila: “Credinta singura naste fanatism, imbecilitate agresiva, spirit retrograd, animalitate sublima. Credinta insotita de ratiune descopera, in schimb, propria relativitate: e o cale printre altele, la fel de nesigura, la fel de probabila, la fel de obscura.” (p. 107).

NO COMMENT.

Daca Baconschi va ajunge presedintele Romaniei, asa cum a declarat, va avea soarta lui Ion Iliescu pentru posteritate. Nu pot decat sa il compatimesc pe dl Baconschi si sa ii urez un sincer succes in ce si-a propus sa faca.

Ma intreb totusi, cu ce voturi va ajunge Baconschi presedinte, cu voturile “neamului lenes” sau cu voturile clubului de partid harnic?

>>> Criza euro se adânceşte; spreadurile datoriilor Spaniei, Italiei şi Belgiei ating un maxim record

>>> Roubini: Portugalia se apropie tot mai mult de un ajutor financiar extern

>>> Irlanda este în colaps. Încă un împrumut din partea UE şi FMI

>>> Speranta moare ultima si a murit: UE

>>> Ce implică dezmembrarea zonei euro

>>> Belgia, aproape de situaţia Irlandei

 

>>> Roubini ne pregăteşte un scenariu de coşmar: orice încercare de a interveni pentru salvarea încă unei ţări nu va face decât să agraveze situaţia

 

>>> Distrugerea clasei de mijloc, realizată deliberat

 

>>> Doctor Doom: Franţa nu se află într-o stare mai bună decât Grecia sau Irlanda

 

>>> Seful FMI (nu ca asta ar fi vreun profesionist!) despre Romania: prapastia este in fata

 

Ii amintesc domnului Baconschi ca, atunci cand puterea se joaca cu nervii poporului, cand un popor e pe primul loc in Europa si pe 12 in lume in ceea ce priveste riscul de infometare, cand nu vom iesi bine din criza economica si vom intra in criza alimentara globala care se vede la orizont, situatia devine chiar incontrolabila si nu mai poti sa minti un popor cu maculatura de 3 lei.

George Friedman, fondatorul Stratfor: Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu

Cred ca acest interviu e unul care pune punctul pe i in ce priveste politica economica si externa a R0maniei din ultimii 20 de ani. Trebuie citit, recitit, recitit, recitit. Cu ce ne mint politrucii de la Bucuresti si ce spun specialistii. Semnalele au fost date: “baieti, nu mai merge sa va milogiti la Poarta UE, NATO, SUA, FMI. Riscati daca vreti sa fiti o natiune respectata in lume.”

Baconschi e in off-side. Clasa politica de la Bucuresti primeste o palma dura. Se pare ca, in momentul de fata, politicienii romani pur si simplu nu mai sunt agreati peste Ocean.

Vezi si “Romania se numara printre tarile care in viitor ar putea sa lupte pentru autonomia lor impotriva zonelor concurente de influenta”, se afirma intr-un articol publicat de revista “Newsweek” sub semnatura profesoruluiJoel Kotkin. Romania se afla in grupul asa-numitelor “state de frontiera”, alaturi de Belgia, Cehia, Ungaria, Irlanda sau Marea Britanie. La randul ei, Moldova este plasata in zona Noului Imperiu rus. Materialul sustine ca asa-numitele “legaturi tribale” (in care sunt incluse rasa, etnia si religia) devin in prezent “mult mai importante decat granitele”. -> http://www.hotnews.ro/stiri-international-7851975-noua-ordine-mondiala-viziunea-newsweek-romania-grupul-statelor-frontiera-alaturi-belgia-cehia-ungaria-irlanda-sau-marea-britanie.htm

>>> Mihaela Fîrşirotu, profesor de strategia afacerilor, Montreal, Canada: De ce emigrează românii în Canada?
“[...] organizarea unui forum de dezbateri privind modul în care diaspora ar putea transfera cele mai bune practici sociale, administrative, de cooperaţie şi de afaceri din societatea de adopţie în România.”

 

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8042524-video-george-friedman-fondatorul-stratfor-romania-terbuie-invete-fie-mai-periculoasa-pentru-exista-fie-risc-pentru-rusi-germani-dece-nu-americani.htm?cfnl=

Cateva fragmente tari.

UE si NATO nu asigura Romaniei securitatea la care se gandea cand a vrut sa adere, de aceea Romania trebuie sa isi intareasca suveranitatea, sa​ aiba propria politica, bazata pe urmarirea intereselor nationale, spune fondatorul Stratfor, George Friedman intr-un interviu acordat HotNews.ro.

Este orientata spre UE, dar este una dintre multele tari din uniune al carei loc nu este acolo.
Sa ne uitam la structura de baza a UE. In centru este Germania. Germania este o putere exportatoare masiva, al carei model este ciudat, pentru ca a inceput cu un model de tara exportatoare si asta nu a incetat nici acum.Pentru ca Romania sa se dezvolte, trebuie sa profite de avantajul sau competitiv. Iar avantajul ei este sa devina o tara exportatoare. Problema este ca in centrul UE se gaseste o putere gigantica ce exporta in Romania si este foarte greu pentru Romania sa gaseseasca locul in UE unde sa-si vanda bunurile.

Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii – si nu numai ei – si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.

Pentru 20 de ani a fost mai usor si cred ca faceti confuzie intre acesti 20 de ani si viitorul vostru. Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul – care e diferit de al tuturor celorlalti – iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce face ea in UE si NATO este sa se eschiveze de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.

Aceasta era ideea in intreaga Europa, ca UE va rezolva problemele, dar acum nu mai suntem in 2005, ci in 2010, la doi ani dupa 2008, cand Romania are un sistem bancar detinut in mod coplesitor de banci staine, cel din Cehia e detinut in proportie de 96% de banci straine.

Aveti un sistem financiar care nu e numai sub controlul Bruxelles-ului, ci si sub controlul italian, austriac si al altora. Chestiunea e urmatoarea: ati fost dispusi sa renunati la suveranitate in schimbul securitatii. Si intrebarea este: sunteti in siguranta? Infloreste economica romaneasca? Ideea este sa lasati sa treaca doar cativa ani. Eu insa cred ca atunci cand in centrul UE se afla o masina uriasa de export, tarile mai mici nu isi pot gasi un loc in UE si nu se pot proteja de exporturile germane. Nu vad in UE siguranta economica pe care o cautati. NATO, in ciuda intalnirilor institutionalizate, nu mai functioneaza ca o alianta militara.

Dar Romania trebuie sa se intoarca la istorie si asta e greu, pentru ca n-a fost niciodata o parte a istoriei, spre deosebire de Polonia, sau chiar Ungaria.

Romania trebuie sa isi construiasca propriile capacitati, dar in acelasi timp trebuie sa aiba relatii bilaterale. Una cu SUA, alta cu Turcia, o mare putere la Marea Neagra. Marele noroc al Turciei este ca nu e membra a UE, altfel nu s-ar fi descurcat atat de bine cum o face acum. Este un potential partener comercial, un investitor, un hub energetic, si voi puteti deveni un punct nodal energetic prin proiectul AGRI, iar Azerbaidjanul este puternic influentat de Turcia. Conceputul cooperarii la Marea Neagra are sens, iar in acest context, Turcia este o mare putere, nu mai e Turcia de acum 10 ani. O orientare a Romaniei in aceasta directie, fara sa se neglijeze UE, ar fi foarte buna.

Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. Si, uitandu-ne la Marea Neagra, puteti avea succes. Rusii vorbesc cu turcii pentru ca au o armata mare, au o economie solida si le vorbesc cu grija. Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu poate fi luata ca atare.

Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.

Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca  Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.

Cred ca Romania este la un punct de rascruce. Epoca sa de post-razboi rece s-a terminat. S-a terminat in 2008-2009 si inca nu si-a definit cum va merge inainte si e greu sa-si doreasca o continuare a unei epoci trecute.

E interesant ca romanii se vad mai slabi decat ii vad altii: e o tara in sud-estul Europei, este mare, substantiala, poate insemna ceva. Dar romanii vor sa creada ca sunt slabi, pentru ca, daca sunt foarte slabi, nu trebuie sa actioneze, iar ei vor sa evite actiunea. Este ca si cum uneori isi spun ca, daca se conving ca sunt neajutorati, istoria isi va urma cursul si ei nu pot impiedica asta. Insa eu am sentimentul ca sunt constienti de asta, insa nu vor face nimic in aceasta privinta. (…) Exista un fel de pace in neajutorare. Cand esti neajutorat, nu poti face nimic.

In final Romania se va intoarce la istorie si va deveni o natiune istorica, actionand, asumandu-si riscuri. Va fi dureros psihologic, tind sa cred ca in Romania crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.

Va vad ingrijorati din cauza Rusiei, in timp veti fi ingrijorati si referitor la Turcia. Insa problema voastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-va unei coalitii. Iar ea este Intermarium, singura capabila sa va asigure promovarea propriilor interese.

Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele vostru cu rusii, sunteti in capcana de aceasta data. Dar Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.

Banca Populară „Gilortul” din Novaci si de ce capitalistii au distrus piata libera

http://www.verticalonline.ro/banca-populara-%E2%80%9Egilortul-din-novaci

La începutul secolului XX, la iniţiativa lui Spiru Haret, în România a luat naştere o mişcare de asociere a elitelor din mediul rural în bănci populare. Scopul acestora era de a oferi credite ieftine ţărănimii, necesare pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol, fără a plăti dobânzi cămătăreşti, de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranţei, pentru propăşirea satului românesc. restul aici.

Am spus in postarea anterioara ca bancherii capitalisti / camatari au finantat comunismul si nazismul. In Germania nazista, evreii exterminati erau mici intreprinzatori proprietari. Bancile capitaliste s-au imbogatit de pe urma nazismului cu aurul luat de la evrei.

Care a fost motivul real pentru care bancherii capitalisti au finantat nazismul si comunismul? Motivul real a fost de a distruge pentru totdeauna sistemul bancar distributist care, in Europa de Est si Centrala, cunostea cea mai mare inflorire din lume. Clasa de mijloc si societatea civila cunosteau o puternica inflorire in societatile distributiste din Estul Europei, dupa cum spune si istoricul Alain Besancon.  Sa nu uitam ca in aceasta parte a Europei, capitalismul NU EXISTA, astfel ca pentru bancherii capitalisti / camatari pur si simplu era imposibil de actionat in aceasta zona a lumii. Taranimea distributista reprezenta peste 80 % din totalul populatiei din fiecare tara din Estul Europei. Clasa de mijloc era in crestere. Astfel ca singura sansa de trecere la capitalism a acestor societati fundamental agrare, dar cu o crestere vertiginoasa a economiei si culturii, a fost instaurarea comunismului.

In acest scop mafia bancara a creat o diversiune pentru a falsifica istoria reala a natiunilor: presupusa “opozitie” dintre comunism si capitalism. Asa ceva nu exista.

Conform acestei diversiuni, se formeaza o teorie istorica noua: una conform careia comunismul a fost un demers natural si organic al societatilor agrare. Insa realitatea istorica si stiintifica e cea conform careia comunismul a fost impus cu forta din exteriorul societatilor agrare.

Ca sa-si apere crimele si sa-si inventeze o legitimitate, capitalistii sustin ipoteza conform careia comunismul a fost organic si natural in Estul Europei. Mereu aud clica domnului Patapievici cum da vina pe taranime pentru comunismul autohton, cum taranimea a fost si este fundamental inculta si deci, marxista. In “argumentele” capitalistilor mereu se invoca incultura ca prima cauza a marxismului; am fost inculti, deci am trecut prin comunism. Acest “argument”, in realitate, e unul marxist si capitalist deopotriva. Numai marxistii si capitalistii protestanti sunt intelectualisti pana peste cap, cauzele tuturor problemelor politice, sociale si economice sunt fundamental intelectuale pentru ei.

Insa istoria reala e alta: comunismul a fost impus cu forta din afara societatilor agrare prin finantare capitalista. Asa spun ISTORICII, nu papagalii de serviciu ai oligarhiei globale.

Eu zic sa inlocuim votul printr-o revolta social-conservatoare impotriva capitalismului camatar si bancar!

Guvernul vrea modificarea Codului Muncii. VEZI SCHIMBĂRILE

Guvernul se pregăteşte să modifice Codul Muncii şi nu oricum. Executivul vrea să staţi 12 ore pe zi la muncă, iar în cazul în care angajatorul vrea să vă concedieze să o poată face mai uşor.

Concedierea mai simplă a angajaţilor neperformanţi, perioade mai lungi de probă şi contracte cu durată determinată mai uşor de încheiat sunt principalele modificări ale Codului Muncii, aflat în dezbatere.

Proiectul de modificare a Codului Muncii care este discutat acum cu sindicatele prevede simplificarea procedurii de concediere a angajaţilor, mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, extinderea intervalului de probă până la 120 de zile,  introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracţionarea concediului de odihnă, precum şi scăderea amenzilor pentru munca la negru.

 

Nu este niciun secret ca nazismul si comunismul au fost posibile numai cu ajutorul financiar al sistemului bancar capitalist.

>>>> 7 noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

Alain Besancon in “Originile intelectuale ale leninismului”, o carte recomandata intens si de dl profesor Vladimir Tismaneanu:

“Lenin a facut deci un compromis cu adversarii din interior, de acelasi tip cu cel incheiat cu adversarii din exterior si care ia numele de NEP (Noua Politica Economica, adoptata in martie 1921). [...] Cum s-a intamplat intotdeauna, compromisul nu este o situatia stabila. Este, cum zice Lenin, un anumit “tribut” platit capitalismului mondial, prin care ne rascumparam de la el si ne asiguram numaidecat, intr-o anumita masura, consolidarea situatiei Puterii sovietice. (p. 336-337).

Intr-o alta carte recomandata intens de dl profesor Tismaneanu, Trotki eternul radical, iata ce spunea Lenin intr-o scrisoare adresata bolsevicului Elava din Turkestan:

“Banii nu constitutie o probelma, vom trimite suficient aur si valuta straina. Chestiunea trebuie rezolvata in cel mai deplin secret (asa cum lucram pe vremea tarului). Salutari, Lenin”.

Astfel ca finantarea exacta a fiecarui agitator din China de Nord si Coreea era nici mai mult nici mai putin de 10.000 ruble aur.

In Octombrie 1921 Trotki a propus sa se aloce suplimentar inca 10.000.000 de ruble aur pentru achizitionarea de arme din America. Lenin s-a declarat de acord cu propunerea.

Lenin in 1917, pledeaza pentru consumism:

„Naţionalizarea băncilor. Proprietatea capitalului, care este manipulat de bănci şi care nu este pierdut sau schimbat când băncile sunt naţionalizate şi fuzionează într-o singură bancă de stat, aşa că se poate ajunge la o etapă în care statul ştie încotro, cum, de unde şi cînd curg milioanele şi miliardele. Numai controlul asupra operaţiunilor bancare, cu condiţia ca toate să fie contopite într-o unică bancă de stat, va permite, simultan cu alte măsur i ce pot fi uşor implementate, aplicarea reală a impozitului pe venit fără tăituirea proprietăţii şi a venitului (…)Naţionalizarea băncilor ar obliga prin lege circulaţia cecurilor pentru toţi bogaţii şi ar introduce confiscarea proprietăţilor pentru tăinuirea veniturilor. Cele cinci puncte (sic) ale programului dorit sunt aşadar: naţionalizarea băncilor, naţionalizarea sindicatelor, abolirea secretelor comerciale şi organizarea obligatorie a populaţiei în asociaţii de consumatori”.

Scopul bancilor capitalist-camatare a fost dintotdeauna acelasi cu scopul marxistilor:  monopolul asupra mijloacelor de productie si desproprietarirea clasei de mijloc. Singura diferenta dintre marxisti si capitalistii financiari e ca marxistii pledeaza pentru monopolul de stat, in timp ce capitalistii pledeaza pentru monopolul privat. Insa ideea de monopol, indiferent ca e de stat sau privat, e contrara ideii de piata libera.

In Manifestul Partidului Comunist, Marx scrie ca statul trebuie sa detina monopolul asupra creditului printr-o banca centrala. E exact ce se intampla azi prin crizele capitalismului declansate de banci in urma carora clasa de mijloc e desproprietarita, cu singura diferenta ca Bancile Centrale sunt private si ca statele depind total de ele, prin ele statul degenereaza creditul de consum declansand consumismul, exact cum isi dorea Lenin.

61% din americani (cu 12% mai mult decât în 2008) trăiau în 2009 de la un salariu la altul. Pentru prima oară în istoria ţării băncile deţin mai multe case decât toţi proprietarii de case la un loc. 83% din acţiunile din SUA sunt deţinute de 1% din populaţie, în timp ce 50% din populaţie deţine mai puţin de 1% din avuţia naţiunii. Pentru a găsi azi o slujbă sunt necesare în medie 35,2 săptămâni. Pentru fiecare nou loc de muncă sunt de regulă şase candidaţi.

Bancherii camatari au creat comunismul si nazismul ca sa distruga piata libera si sa fure bogatia personala a oamenilor si comunitatilor. Iata ce se urmarea inca din 1892 in Manifestul Bancherilor:

THE BANKERS MANIFESTO OF 1892
“When through the process of the law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and easily governed through the influence of the strong arm of the government applied to a central power of imperial wealth under the control of the leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders.”

THE BANKERS’ MANIFESTO OF 1934
“Capital must protect itself in every way, through combination and through legislation. Debts must be collected and loans and mortgages foreclosed as soon as possible. When through a process of law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and more easily governed by the strong arm of the law applied by the central power of wealth, under control of leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders. This is well known among our principle men now engaged in forming an IMPERIALISM of capital to govern the world. By dividing the people we can get them to expend their energies in fighting over questions of no importance to us except as teachers of the common herd. Thus by discrete action we can secure for ourselves what has been generally planned and successfully accomplished.”

Dintr-o alta carte recomandata de profeosrul Tismaneanu, “Viata si destin” de Vasili Grossman, aflam ca si nazismul, comunismul si capitalismul au aceeasi esenta; iata ce spune nazistul Liss in dialog cu bolsevicul Mostovskoi:

“Noi suntem forma aceleasi esente: a statului partinic. Capitalistii nostri nu sunt proprietari. Statul le da un plan si un program. Statul isi insuseste productia lor si profitul. ” (p. 416).

Dl Cucerai scris in revista Idei in Dialog acelasi lucru: „conditia fundamentală de posibilitate a unei ordini capitaliste este absenta autonomiei individuale în sensul de proprietate asupra unei surse de hrană”. Continua dl Cucerai pe aceeasi linie: „libertatea si prosperitatea capitalismului” sînt posibile doar blocînd „tendinta naturală a oamenilor de a-si însusi o sursă de hrană si un adăpost”.

Iata ce spunea Alain Besancon despre conservatorismul societatii civile din Rusia, distributist, in “Istoria intelectuala a leninismului“:

“Societatea civila este in plina dezvoltare. Ea ocupa terenul lasat prin retragerea statului. Ea cunoaste o sporire numerica apreciabila. Ea a fost capabila sa construiasca un aparat politic la scara nationala , pluralist, cum se si cuvine, si exprimand toate nuantele liberalismului, de la un radicalism destul de viguros, pana la conservatorismul cel mai prudent. In domeniul economic, societatea civila ia initiativa si se dispenseaza de tutela statului. Ajunge sa-si ataseze o fractiune importanta a taranimii, taranimea proprietara si cea cooperativa. (p. 135).”

Ma intreb pana cand va mai fi dispusa aceasta populatie indobitocita sa voteze cu acesti politicieni cumparati de bancherii capitalisti care au dus Romania in sapa de lemn din 1945 pana in prezent. In fine, se pare ca vom fi primul stat din UE in care se practica sclavia totala a populatiei prin prezentul plan de modificare a Codului Muncii.

Ori se intampla ceva, ori suntem in plin proces de disparitie

Mereu ii ascult pe felosofii patriei cand apar in fata micului ecran. Se pare insa ca dl felosof Gabriel Liiceanu nu stie exact cu cati bani a fost escrocat romanul de rand atunci cand afirma pompos ca ce am avut noi in Romania in ultimii 20 de ani nu a fost capitalism, neoliberalism, ci altceva; nu a fost privatizare, ci altceva; nu a fost capitalism, ci escrocherie.

Uite ca marele concern Ford procedeaza cu statul roman dupa modelul Sorin Ovidiu Vantu & Co.: compania “cumpara” de la statul roman uzina Craiova cu 57 milioane de Euro, iar apoi statul ofera ajutor de 200 milioane de Euro! Dar felosoful nostru e prea ganditor ca sa gandeasca.

Nu e asta capitalism in stil american? Oare nu asa se practica si in America de atat amar de vreme, mai ales din 2008 incoace? Felosofii nu vor sa ne spuna daca asa e sau nu.

Contrar cu ce spune felosoful, romanii viciati si corupti traiesc in perpetuarea ideilor acestor creatori de carii urat mirositoare ale ratiunii.

Generalitatea pe care am observat-o e ca populatia ascultatoare de Liiceni si Plesi invoca urmatorul argument: “Trebuie sa votezi cu cineva pentru ca tot trebuie sa castige cineva din ei, chiar daca toti sunt la fel”. Deci sistemul e justificat de romanul beat prin faptul ca, desi toate partidele sunt la fel, romanul trebuie sa voteze pentru ca e “dreptul” lui.

Dar eu vad problema in alta parte si mai grava: suntem cred cel mai supus, cel mai slugarnic popor din lume. Romanii, in starea de ebrietate in care se afla azi,  nu au in ei vana de nesupunere civica fata de putere. Nu eram chiar asa in trecut, din contra. Acum nici tineretul care se pretinde “nonconformist” n-ar iesi in strada sa dea cu piatra in Palatul Victoria sau in ICR de frica bodyyguardzilor de pe strada. Adevarul e ca au si inmultit escrocii securitatea, acum mai e si privata. Securitate privata pusa sa vegheze spatiul public – asta numai in state mafiote exista, fundamental mafiote. Cum e pe Wall Street, asa e in toata Romania. Macar in SUA e doar pe Wall Street asa, la noi e peste tot. Romania – un Wall Street imens.

Supusenia ne strica.

Despre fundamentele psihologice ale populatiei care duc la acceptarea sistemului , cred ca o parte din ele actioneaza ca rezultat a ceea ce a fost in comunism, indiferent de varsta oamenilor, dar o parte din ele actioneaza si ca miraj si iluzie in fata luxului corporatist actual.

Ca in Romania e un lux peste tot si o saracie cronica. O parte din resorturile psihologice ale romanilor sunt create in laboratoarele corporatiilor. Astea constau in simplul fapt ca  fiecare cartier din orice oras din Romania are un hipermarket sau un Mall si romanii chiar cred ca e bine, se bucura cand mai apare un Mall sau un hipermarket “langa bloc”, au impresia ca asta e semn de prosperitate. Romanii sunt psihologic satisfacuti cand intra intr-un hipermarket, se simt importanti, bogati pentru ca luxul din hipermarket are efect de vraja asupra lor.

Eu cred ca daca venea criza asta fara sa fie in Romania niciun Mall si niciun hipermarket, alta era starea de spirit din strada. Masele de oameni din Mall nu isi dau seama ca ce e acolo nu le apartine deloc, ei spun ca daca e in Romania, e pentru Romania.

Ce partid are cele mai mari sanse sa castige puterea pentru ca il voteaza romanii? Partidul care, in primaria in unde e la putere, aduce cat mai multe Malluri, hipermarketuri si spectacole in piata centrala a orasului. Suntem o regiune cu o populatie de vanzatori in Malluri la produse straine care in fiecare sambata seara se muta in centrul orasului ca sa vada nu stiu ce “trupa” cum canta.

Mai e o categorie de sclav caruia, daca nu ii place Mallul, ii place salariul de 2000 de Euro pe care i-l da corporatia, dar nu-l intereseaza ca statul a fost ingenuncheat de respectiva corporatie sau ca economia locala e distrusa. El sa fie salariat de lux intr-o mare de saracie cronica, altceva nu conteaza. Mentalitatea asta de sclav fericit nu e productiva deloc.

Apoi  reflexele psihologice rezultate din comunism se completeaza cu astea rezultate din lux.

Apoi mai e televizorul, 90% dintre romani isi petrec timpul liber in fata televizorului. Si Plesu se uita in fiecare seara la OTV, mereu spune asta. Daca Plesu se uita, nu conteaza ca se uita “critic”, conteaza ca POATE sa se uite, va dati seama ca toata Romania se uita la OTV din PLACERE? Un om normal nu poate sa se uite la OTV sau la TV.

Parerea mea e ca resorturile psihologice ale romanilor sunt fabricate de marea industrie si societatea tehnologica, nu sunt proprii romanilor; poate ca numai romanii le au in masa pentru ca la ele participa si intelectualii, dar nu sunt proprii romanilor. Sa zicem ca nu luam in calcul comunismul. Dar daca in ultimii 20 de ani nu intram in corporatism, romanii nu gandeau asa cum gandesc azi. Erau total videcati de comunism in 20 de ani si nu mai erau supusi.

Si desigur ca peste 20 de ani, cand romanii vor fi si ei vreo 20 % din populatia muliculturala a subcarpatilor, aia 20% vor vota tot cu puterea care i-a dus la disparitie, vor zice ca astea sunt vremurile si atunci. Nu conteaza varsta, ideile nu au varsta, indiferent ca sunt criminale sau nu.

Il cred pe Puric cand zice ca Romania se va face bine din capilarele ei, din margini, nu de la centru, dar asta numai daca marginile ajung la putere, altfel nu. Minoritatea aia de 2% sau de cat o fi, aia trebuie sa conduca Romania intr-un final daca vrem sa ne indreptam, altfel e imposibil.

Altfel, eu cred ca Romania dispare aici si acum. Ori se schimba paradigma economica cu tot cu Plesi si Liiceni, ori suntem in plin proces de disparitie.

♦

Am citit zilele astea panarama de program PSD de “modernizare” a satului.

Va rog sa va pierdeti putin timpul si sa cititi programul de guvernare al PSD privind “dezvoltarea” agriculturii. Citind propunerile socialistilor de “dezvoltare” agricola nu pot sa nu observ ca acesti oameni nu sunt nici macar analfabeti in domeniu, ci pur si simplu sub-analfabeti si platiti de mafia globala ca sa distruga satul si agricultura.

Cateva paragrafe ca sa radem putin cu acesti handicapati care au scris asa ceva.

1. “Partidul Social Democrat îşi propune să apropie AGRICULTORUL ROMAN de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea AGRICULTORUL EUROPEAN, aplicând politica agricolă comună, utilizând o parte corespunzătoare din bugetul Uniunii Europene şi asigurând, din bugetul naţional, cofinanţarea proiectelor de transformare a proprietarilor de pământ în producători de mărfuri agroalimentare.” Dar de ce nu o apropiere a agricultorului roman de agricultorul francez sau anglez?

2. “Asigurarea de venituri la nivelul salariului minim pe economie pentru agricultorii din fermele gospodăreşti de subzistenţă” Deci pentru ei, guvernul stabileste salariul minim al agricultorului.

3. Ce inteleg socialistii prin modernizarea satului? Iata: “Modernizarea ruralului se poate face printr-un singur fel, prin edificarea de atribute urbane. [...] Modernizarea ruralului se poate face numai printr-o hotarata INTERVENTIE A STATULUI in favoarea acestui proces”. Asta e posibil numai daca “sustinerea din fonduri PUBLICE a modernizarii infrastructurilor si serviciilor publice din rural” e atinsa. Nici vorba despre cooperatii, cooperative agricole sau alte chestii “fasciste” prin care satul se poate dezvolta DE LA SINE SI SINGUR, fara INTERVENTIA STATULUI. De fapt, neo-marxistii propun moartea satului.
“Si mai multa centralizare” e deviza PSD.

4. Educatia agricola pentru tarani o va face…. Ministerul Agriculturii. Matrix, frate! “Propunerea noastra este sa declansam un vast program de educatia agricola. Va fi sarcina Ministerului Agriculturii sa conceapa un program de educatie agricola, particularizat pentru fiecare zona…”.

Atentie acum la ce sta scris cu litera de lege: “Pe termen lung, ne propunem chiar ca nimeni, indiferent cat de mult teren agricol are in proprietate, sa nu poata sa faca agricultura, inclusiv sa nu poata creste animale pentru vanzare, daca nu este certificat ca are calificarea de agricultor”. Ati inteles, nu?

5. “Consideram ca o strategie fundamentala a modernizarii ruralului este SEPARAREA gospodariei agricole de gospodaria rurala”. Adica hai sa facem agricultura cu mafiotii de Bucuresti, nu cu taranii. Pai asta se face de 20 de ani, nu e o noutate.

6.. Monsanto ii conduce: “Pentru asigurarea seminţelor, propunem restructurarea sectorului de dezvoltare – producerea de seminţe şi material săditor pe principiul societăţilor comerciale pe acţiuni, având ca bază prevederile Legii 45/2009, cap. 6 „asocierea în participaţiune”, respectarea directivelor UE de marketing al seminţelor, respectarea dreptului proprietăţii intelectuale prevăzute în cadrul legislativ european şi în Legea 255/1998. În baza acestor reglementări, actualul sistem de multiplicare al seminţelor practicat de institute şi staţiuni trebuie să se modifice, astfel încât titularul de brevet va încheia contracte de licenţiere cu întreg lanţul de multiplicare, prelucrare şi comercializare a seminţelor pentru a avea controlul total asupra activităţii şi conlucrarea directă între amelioratori şi distribuitor. “

Un interviu despre Monarhie si Republica cu istoricul Filip-Lucian Iorga, la 20 de ani de la lovitura de stat FSN-ista

După 1989, s-a ratat şansa istorică a restaurării Monarhiei şi am continuat să ne complacem în Republica lui Ion Iliescu, susţinută straşnic de bâtele minerilor şi de baronii roşii. Astăzi, Republica lui Traian Băsescu marchează, indiscutabil, unul dintre momentele cele mai grele prin care a trecut vreodată România. La peste 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, se fac din nou simţite accente autoritariste, nivelul de moralitate din viaţa publică este mai scăzut decât oricând, situaţia economică e dezastruoasă, mare parte din intelectualitate este grav compromisă de colaborarea cu regimul Băsescu, iar conducerea ţării este pe mâini corupte şi iresponsabile. Valorile sunt răsturnate, selecţia inversă (aceea care îi favorizează pe incompetenţii şantajabili) este criteriul predominant de accedere în funcţiile de conducere.

După câştigarea celui de-al doilea mandat, regimul Băsescu s-a grăbit să îl înlăture pe unul dintre puţinii oameni care chiar lucrau practic în direcţia condamnării crimelor comunismului. E vorba de Marius Oprea. Dacă regimul comunist a fost caracterizat de Preşedinte ca fiind “ilegitim şi criminal”, nu văd de ce Republica, vehiculul instituţional prin intermediul căruia comunismul şi-a înfăptuit crimele, mai supravieţuieşte încă. [ ...citeste restul aici... ]

Criza educatiei din Romania

Invatamantul romanesc e in cadere libera mai ales de cand a inceput criza economica globala

1. Educatia in perioada premergatoare crizei economice (2001-2008)

Partea I

Un studiu realizat de Ministerul Educatiei pentru perioada 2001-2008, inaintat de Guvern Parlamentului, arata ca invatamantul romanesc se afla in plin regres. Chiar daca procentul din PIB destinat educatiei a crescut constant in ultimii ani, intre 2000 si 2008 cresterea fiind apropae dubla, de la 3,4% la 6%, cea mai mare parte a lui a fost alocata invatamantului superior, in timp ce testele internationale de tip PISA masoara performantele elevilor din perioada preuniversitara.

Romania aloca educatiei 4,3 % din PIB in anul 2006, in timp ce in Danemarca ponderea era de 8%, in Suedia de 6,9%, in Slovenia de 5,7%, iar in Bulgaria de 4,2%.

Evaluarea PISA din 2006 indica faptul ca Romania se afla in randul tarilor cu un nivel ridicat de analfabetizare in randul elevilor, ocupand locul 47 din 57 de tari participante. De consemnat ca peste jumatate din elevii romani se aflau atunci la un nivel foarte scazut in domeniul citirii, in timp ce la matematica si stiinte, rezultatele PIRLS din 2007 au scazut foarte mult in comparatie cu cele din 2003.

In comparatie cu anul 2001, costul mediu pe student a crescut pana la 5.023 lei in 2008, insa la paritatea puterii de cumparare, Romania si Slovenia inregistreaza cel mai scazut cost, conform raportului Key Data on Education (2009).

Un alt studiu realizat de European Lifelong Learning Indicators si dat publicitatii de fundatia germana Bertelsmann Stiftung arata ca Romania ocupa ultimul loc din Europa, 27, in ce priveste calitatea invatamantului pe durata intregii vieti, iar danezii primul loc, desi, spun realizatorii studiului, acest fapt nu inseamna ca danezii sunt mai inteligenti decat romanii. Pe locul secund se afla Suedia, iar Germania si Franta sunt la mijlocul clasamentului. Clasamentul se concentreaza pe cele patru dimensiuni ale invatarii definite de UNESCO: “invatarea pentru a sti”, “invatarea pentru a face”,  “invatarea convietuirii” si “invatarea organizarii propriei vieti”.

Dr. Jorg Drager, membru al fundatiei Bertelsmann, a tinut sa preziceze ca invatatul nu se limiteaza doar la perioada in care omul se afla in institutiile educationale, ci pe parcursul intregii vieti (http://www.realitatea.net/romanii-pe-ultimul-loc-din-europa-la-invatat-danezii-ocupa-pozitie-fruntasa_738433.html)

“Oamenii învaţă şi la locurile de muncă, în cadrul organizaţiilor politice, în interiorul familiilor şi în timpul activităţilor desfăşurate în timpul liber”, a precizat Drager.

Personalul didactic necalificat nu este una din cauzele defictului calitativ al educatiei, chiar daca in mediul rural exista doar 10% cadre didactice calificate. In mediul universitar, aceasta problema a fost rezolvata inca din anul 2004/2005.

Potrivit raportului PISA pe anul 2006, Romania sta mai bine decat media europeana la acest capitol. Doar 2,2% dintre elevii romani studiaza in tari cu un deficit ridicat de personal calificat, in timp ce media europeana e de 14,9 %.

Aceste date furnizate de catre institutiile internationale de specialitate sunt in acord si cu rezultatele testelor organizate de Ministerul Educatiei. De exemplu, in anul scolar care a trecut, un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu au promovat evaluarea la matematica, in timp ce promovabilitatea la bacalaureat a fost de numai 35%.

 

2. Educatia in perioada de dupa inceperea crizei economice (2008-2010)

Incepand cu anul 2008, situatia bugetului destinat educatiei se schimba radical. Desi in anul 2008/2009 raportul elevi/studenti la un cadru didactic era de 11, respectiv 28, spre deosebire de anul 2006 cand raportul era de 14,7 elevi la un professor, sporul natural, salariile personalului din invatamant si disparitia scolilor de meserii se pare ca au cantarit masiv la erodarea sistemului educational romanesc. Cum in orice domeniu rezultatele si efectele se vad dupa 20 de ani de la punerea in miscare a cauzelor politico-economice intr-o societate, in prezent se culeg roadele. Dupa 1990 nu s-a revenit la reinfiintarea scolilor vocationale de arte si meserii, toti tinerii fiind siliti sa urmeze o facultate fara ca toti sa fie capabili sa aprofundeze studiile superioare.

La acest aspect se adauga scaderea drastica a numarului de elevi, in 2008/2009 tineretul cu varsta de scolarizare era in numar de 5.432, fata de 6.450 cati erau  in 2001. Rata de participare la sistemul de invatamant era in 2006 pe unul din ultimele locuri din Europa, devansand numai Bulgaria si Cipru, cu o rata de 56,1 %, fata de media europeana de 63,9 %, fata de Lituania – 67,9% si Polonia – 62,9%.

Elevii romani au o speranta de viata educationala mica, de 16 ani, in comparatie cu media europeana care e de 18 ani.

O alta problema acuta e ca, odata cu inceperea crizei in toamna anului 2008, cresterile procentuale ale bugetului destinat educatiei nu exista decat pe hartie. “Subfinanţarea cronică de-a lungul anilor, în jurul a 3% din PIB, deşi legile prevăd alocarea a 6-7% din PIB şi chiar o diminuare a bugetului educaţiei în 2010, este una din marile probleme cu care se confruntă învăţământul românesc”, spunea Gheorghe Isvoranu, presedintele Federatiei Sindicale din Invatamant „Spiru Haret”, in septembrie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/lipsa-finantarilor-si-demotivarea-personalului-problemele-invatamantului-romanesc-907312.html).

In anul 2009, Ministerului Educatiei ii revenea de la bugetul de stat 11,9 miliarde de lei din 579 miliarde de lei cat a fost Produsul Intern Brut. Altfel spus, educatia a primit numai 2,1% din PIB. Din cele 11,9 miliarde de lei, 2,9 miliarde de lei au fost alocate pentru investitii.

In anul 2010, bugetul educatiei e doar de 5,53 miliarde de lei, PIB-ul fiind de 525 miliarde de lei. Educatia a primit pe 2010 doar 1,08% din Produsul Intern Brut.

Cadrele didactice vor avea salarii mult diminuate datorita coeficientilor de ierarhizare mai mici  pentru personalul din invatamantul preuniversitar. Astfel ca un profesor debutant cu studii superioare de lunga durata va avea un coeficient de doar 1,90 fata de 2,10 cat avea pana acum. Conform legii salarizarii unitare, salariile profesorilor din mediul rural  vor fi reduse in 2011 cu pana la 60%.

Daca in 2010, inainte de reducerea cu 25% a salariilor, un profesor cu gradul I si cu o vechime de 25-30 de ani avea un salariu de 2.365 lei, in prezent are 1.774 de lei. Insa din 2011 va avea  142 de lei.

In octombrie 2009, salariul mediu brut in invatamant era de 2.085 lei, iar in octombrie 2010 e de 1.300 lei.

Pentru perioada 2011-2013, Guvernul a anuntat taieri masive in bugetul pentru Educatie, de la 1,08% in 2010 la 1,03% in 2011, revenind sa creasca in 2012 la 1,08%, iar in 2013 la 1,29% din PIB, potrivit Mediafax (http://www.mediafax.ro/social/exclusiv-guvernul-taie-din-banii-alocati-de-la-bugetul-de-stat-pentru-educatie-agricultura-aparare-7259235)

 

3. Concluzii: unde ne aflam in Europa si ce cred romanii

Daca punem in balanta salariul mediu brut pe an al unui profesor din Romania cu cel al unui profesor din Occident, atunci observam mai bine calitatea invatamantului.

Salariul mediu pe an al unui profesor din Romania e de 32.500 lei, ceea ce inseamna aproximativ 13.700 de dolari.

Dintre tarile  membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), salariul mediu anual incasat de un profesor cu peste 15 ani vechime  in invatamantul preuniversitar este de 41.993 dolari. Profesorii din Luxemburg sunt pe primul loc, cu aproape 90.000 de dolari, iar pe locul doi sunt profesorii din Elvetia cu 62.183 de dolari.

Partea a II-a

Astfel ca, 81% dintre romani cred ca profesorii sunt prost platiti si 61% dintre romani sunt de parere ca invatamantul romanesc e de proasta calitate, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Startegie (IRES), informeaza evz.ro (http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanii-cred-ca-scoala-noastra-e-slaba-906864.html), in timp ce doar 36% dintre romani au o parere pozitiva.

95% dintre romani cred ca reinfiintarea scolilor profesionale si de meserii ar fi un lucru benefic, 77% afirma ca tinerii nu sunt pregatiti sa faca fata cerintelor de pa piata muncii, iar 78% cred ca invatamantul e centrat mai mult pe teorie si mai putin pe formarea de competente.

Schimbarile frecvente ale legislatiei din invatamant nu sunt vazute cu ochi buni de catre 86% dintre respondenti, iar 84% dintre cei chestionati sunt de parere ca ar trebui reintroduse uniformele scolare.

Rezultatul imediat al acestor lipsuri in educatie i-au facut pe 91% dintre parinti sa apeleze la meditatii particulare pentru copiii lor, convinsi ca profesorii nu isi fac datoria la scoala.

A inceput campania electorala. Nu va lasati mintiti. Escrocul capitalist (camatar) Baconschi e in cautare de votangii

Citesc stirea ca Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat, vineri, ca Romania are un potential agricol enorm si ca “ar putea sa redevina, intr-o forma extrem de tehnologica si cu standardele de securitate alimentara necesare, un nou granar al Europei”.

Nu va lasati mintiti! Cu un escroc capitalist ca Baconschi la putere nu vom ajunge niciodata granarul Europei. Baconschi a inceput vanatoarea de votangii, e in campanie electorala. Atentie: distributismul (adevarata stiinta a pietei libere), si nu capitalismul a facut din Romania granarul Europei in interbelic. Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga – democratii distributisti despre care liberalii (citeste camatarii) din gasca lui Baconschi nu sufla o vorba in “tratatele” lor “politice”.

Adrian Papahagi, coordonatorul colectiei “Democratia crestina” alaturi de Neamtu la editura Curtea Veche, a scris in 22 un eseu de o inconsecventa uluitoare pentru un doctor al Universitatii Sorbona. http://www.revista22.ro/22-plus-cre351tinism-351i-democra355ie-8134.html

Se face elogiul “Parintilor Fondatori ai Uniunii Europene” – de parca democratia crestina incepe odata cu Uniunea Europeana – , nu se spune absolut nimic despre democratia romaneasca interbelica – Iuliu Maniu, Virgil Madgearu (campionii democratiei crestine romane, dar ne-am obisnuit sa se treaca sub oblon traditia democrata romana, asa ceva nu exista!) – , se mimeaza personalismul crestin cu cea mai mare inconstienta posibila, se ataca justitia sociala stangista, dar nu se spune ce fel de justitie sociala propune personalismul crestin – asta ar duce la distributism, deci nu e bine – , se pune intr-o lumina favorabila Partidul Popular European, desi Partidul Conservator Britanic a iesit din el – ma rog, Papahagi stie mai multa democratie crestina decat doctrinarii anglo-saxoni ai democratiei crestine -, dupa ce ataca in primul paragraf relativismul iluminist – “Aşa de însetat să fie românul după relativismul progresist al luminilor încât să-şi fi pierdut apetenţa pentru certitudinea temeiurilor pe care au clădit generaţiile anterioare?” – mai jos revine la liberalismul utopic si relativist al lui Kant care milita pentru pacea eterna si la iluminismul si sectarismul relativist al lui Locke – “Adevăratul liberal ştie însă, pe urmele lui Locke, Kant sau Tocqueville, că o societate lipsită de religie nu poate avea coeziune”.

Adica hai sa ne invartim cu gratie in jurul ideilor si sa facem un ghiveci ca sa ametim fraierii.

Liberalismul tolereaza doar “ideea de Dumnezeu”, pentru ca nu e personalism, ci individualism, si cauta sa distruga Trinitarismul personalist crestin.

E penibil sa se scrie despre personalismul crestin si in acelasi timp sa se laude liberalismul, cum fac ai nostri “crestin-democrati”. Orice elev de liceu stie ca liberalismul e individualist si ca individualismul e opus personalismului; sa mai fii si doctor la Sorbona (si teolog pe deasupra) sau in vreo alta universitate occidentala si sa pui liberalismul pe aceeasi treapta categoriala cu personalismul…… nu mai spun nimic. Astia sunt “intelectualii” de tranzitie din postcomunism.

Patapievici, Plesu, Liiceanu, Baconschi, Tismaneanu (toti au un arbore genealogic bolsevic) vorbesc foarte frumos despre nimic. Multi cad in capcana de a admira estetica nimicului. Asta e principalul atuu al intelectualului postmodern: e estet al nimicului. E mult mai usor si mai profitabil sa iti educi discursul decat sa spui lucruri care cu adevarat sunt importante. De altfel, utopicii sunt experti in estetica nimicului: lucruri absolut inutile vietii si oranduirii sociale le iau si le imbraca intr-o haina alba si stralucitoare. Morminte frumoase pe dinafara, dar pline de oase goale pe dinauntru.