30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum

Recomand interviul de mai jos ca un model de urmat pentru un Altfel de anti-comunism decat cel predicat de copiii bolsevicilor din “cultura” romana, din  ”elita intelectuala”.

Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor.

[...] Totuşi, rana din 30 decembrie 1947 nu se va închide definitiv decât atunci când republica, instaurată în mod ilegal şi reprezentantă a multor decenii de crime, umilinţe şi privaţiuni, va dispărea lăsând locul formei legitime de guvernământ a României, Monarhia constituţională.

[...] citeste restul aici: http://www.dcnews.ro/2010/12/30-decembrie-1947-republica-instaurata-ilegal-de-un-parlament-ilegitim-intr-o-sedinta-fara-cvorum/

Alo, Volo, Neamtu, Patapievici, Radio Europa Libera si Vocea Americii, se aude???

>>> Liviu Ioan Stoiciu: Abdicarea Regelui e lovita de nulitate, de ce nu redevine regat Romania?

Joi, 30 decembrie 2010. Nu-si mai aminteste nimeni de Regatul Romaniei, atat de respectat de familia europeana la inceputul secolului trecut si de populatia Romaniei (monarhia se plia pe aspiratiile naturale ale romanilor). Din 30 decembrie 1947, de cand Regele Mihai a fost obligat sa abdice, Romania nu si-a mai venit in fire.

De 63 de ani trecem dintr-o republica in alta (populara, socialista si postcomunista) si tot in marasm ramanem, pe toate planurile. Daca ar fi fost cu adevarat Revolutie in decembrie 1989, ar fi fost adus inapoi pe Tron Regele Mihai – fiindca atunci, acel act al abdicarii din 30 decembrie 1947 a fost lovit de nulitate. Dar n-a fost Revolutie, ci lovitura de stat, Moscova  lui Mihail Gorbaciov a vrut sa-l inlature pe dictatorul Ceausescu (care facea de ras lagarul comunist) cu Ion Iliescu, sa impuna Perestroika sovietica, totul a fost coordonat in acest sens. Daca strada s-ar fi trezit la realitate si ar fi scandat „Regat!” si „Regele Mihai!”, azi am fi putut vorbi de o Revolutie in adevaratul sens al cuvantului si am fi avut o cu totul alta Romanie.

Dar n-am avut cu cine, Radio Europa Libera si Vocea Americii (dovedite oficine controlate de Securitatea-KGB, cu agenti acoperiti acolo) n-a cultivat memoria Regatului Romaniei in 1989, din contra, atunci cele doua posturi de radio ascultate de romani il acuzau pe Regele Mihai ca a tradat romanii, semnand un apel de dezmembrare a Romaniei, o prostie demonstrata in timp. Romanii au fost manipulati continuu de „oamenii KGB din Securitatea romaneasca”. La Revolutie singurul legitim sa preia puterea era Regele Mihai. E incredibil ce s-a intamplat imediat dupa Revolutie, dupa ce a fost instalat la putere „comunistul de omenie” Ion Iliescu (fost membru CC al PCR si prim-secretar PCR judetean sau ministru) – era obsedat ca revine in tara Regele Mihai (exilat in Elvetia) sa-si ceara drepturile legitime la Tronul tarii! Cu atat mai mult cu cat PNTCD, prea tarziu, dupa ce fusese preluata in totalitate puterea in decembrie 1989 de catre comunistii vopsiti ai lui Gorbaciov, insista pe seama intoarcerii in tara a Regelui Mihai. Innebunit de teama ca Regele Mihai isi poate demonstra legitimitatea (a fost obligat sa abdice de catre bolsevicii lui Stalin), sa nu cumva sa le bage in cap romanilor ideea de monarhism constitutional (cu care au trait pana la 30 decembrie 1947), Ion Iliescu si ai lui au fortat clasa politica postcomunista sa voteze o noua Constitutie republicana si pur si simplu a interzis sa treaca Regele Mihai granita in Romania… Va dati seama cum s-a scris istoria recenta peste capul majoritatii romanilor. Exact ca dupa 30 decembrie 1947, cu complicitatea Occidentului, inainte de 30 decembrie 1989 a fost instalat un comunist „reformator” (asa era considerat din cauza adeziunii lui la Perestroika lui Gorbaciov) in fruntea statului roman. Trebuie o data sa intelegem ca Romania a fost tradata de Occident (de monarhiile occidentale, in principal), in mod repetat, in 1947 si 1989, si ca abia in 2007, cand Romania a fost primita in Uniunea Europeana s-a facut partial dreptate Romaniei – dar cu ce pret! Romania a fost si e condusa de 21 de ani de aceiasi comunisti de tip FSN, impartit intre PSD si PDL, cu pielea schimbata. Numai intoarcerea Regelui Mihai in fruntea unui nou Regat al Romaniei (cu o Constitutie noua monarhista, dupa modelul celei din 1921) ne-ar fi redat cu adevarat demnitatea… Ce scriu eu? Intr-o Romanie in care poporul roman continua sa motaie pe picioare (sa n-aiba atitudine publica), lasata pe mana unor conducatori republicani de rea-credinta, n-ai unde sa ajungi. A trecut anul Revolutiei (care avea sa provoace totusi caderea oficiala a comunismului de tip sovietic), n-am stiut sa profitam la maximum de fereastra deschisa de istorie, Regele Mihai e o umbra a ceea ce a fost, a facut greseala sa o declare regina pe fiica lui, Margareta (e un ghinion semnificativ, sa nu aiba urmasi masculini drept mostenitori ai Tronului Romaniei), fara personalitate, imposibil de confundat cu identitatea romaneasca… Ar fi fost oricum o tara atipica Romania daca s-ar fi intors la regat? Unde n-a dat Dumnezeu sa fie… Fiindca in nici o tara din lagarul comunist, fost regat, nu s-a intors monarhia constitutionala, nici macar in regatele fostei Iugoslavii, macar in Serbia. Nici macar in Cehia! A fost in Bulgaria un exemplu de intoarcere a regelui lor mostenitor, Simeon al II-lea, fost rege al Bulgariei intre 1943-1946 (tatal lui a fost tarul Boris al III-lea), care a acceptat sa fie premier intre 2001-2005 (dupa ce, in mod aberant, a devenit lider de partid de succes; bulgarii si-au pus mari sperante in intoarcerea monarhiei, astfel, pe usa din dos; dar experimentul a esuat). Comunismul a sters efectiv memoria populatiilor din fostul lagar totalitar rosu, eventualitatea organizarii unor referendumuri care sa introduca monarhia constitutionala n-ar avea succes, cu atat mai mult cu cat tinerii postcomunisti habar nu au de idealurile unor asemenea revolutii de sistem. Nu spun ca romanii, dupa 63 de ani de la desfiintarea ilegala a Regatului Romaniei de catre comunisti, s-au dovedit a fi cei mai prosti sustinatori ai „dreptului divin” (recunoscut in persoana unui rege autohton), desi se declara mari credinciosi in proportii ametitoare… Romanii au pierdut si aceasta oportunitate, a intoarcerii Romaniei la forma de guvernamant a monarhiei constitutionale. Personal, de la infiintarea ziarului lui Ion Ratiu Cotidianul (confundat cu un ziar regalist si taranist; mi-am tocat 14 ani din viata pe altarul acestui ziar, care pana la urma, dupa ce eu am fost inlaturat de la ziar, in noiembrie 2004, a ajuns sa-l ridice in slavi pe „omul lui Ceausescu”, agent acoperit al Securitatii, Traian Basescu, vandut pe bani grei), m-am omorat cu firea. Cotidianul a aparut anume pe 10 mai 1991 („10 mai” era Ziua Nationala a Regatului Romaniei pana la venirea comunistilor; pe 10 mai 1881 a fost incoronat rege al Romaniei Carol I; dupa ce pe 10 mai 1866 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti si depune juramantul in fata Parlamentului si un deceniu mai tarziu, pe 10 Mai 1877, acelasi Carol I proclama Independenta absoluta a Romaniei), in acest ziar de tip occidental am militat pentru intoarcerea Romaniei la regat de tip european si pentru intoarcerea Regelui Mihai pe Tron, vazand ca ascendenta neocomunista ia proportii aberante si ca Romania se duce de rapa pe mana „democratiei originale”. In acelasi timp, scriam articole la revista monarhista Cuget, scoasa de Valentin Hossu-Longin – si? Am adunat o carte cu articole monarhiste, pe care nu o voi publica niciodata. Azi, dupa 21 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, Regele Mihai e asteptat sa dispara in anonimat, mai trimite cate un comunicat in gol, in care le reaminteste romanilor ca in viata conteaza valorile si competenta.

PNŢCD Cluj cere Patriarhului condamnarea publică a abdicării Regelui

Il asteptam pe Prea Fericitul Daniel sa ia crucea in mana si sa rosteasca Adevarul in vremuri in care clerul si-a pierdut total simtul politic si responsabilitatea sociala. 

In ultimii 70 de ani, clerul Bisericii s-a automutilat practicand moralismul asa cum politicienii s-au decredibilizat practicand politicianismul. Moralismul si politicianismul sunt cele doua fete ale spalarii pe creiere prin propaganda la care atat clerul cat si politicienii au fost redusi. Moralismul si politicianismul – cele doua carii care se sustin reciproc si care mananca pe dinauntru vocatia misionara a preotului precum si profesionalismul politicianului. In ultimii 70 de ani politizarea excesiva a societatii romanesti a cuprins si clerul Bisericii care nu mai are de gand sa iasa din scleroza moralist-politicianista!

Ceea ce inseamna ca nu Biserica si nu Politica sunt in criza, ci, cum spune Tutea, personalul administrativ care le locuieste e in criza.

Romania Libera - http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/taranistii-cer-patriarhului-condamnarea-publica-a-abdicarii-regelui-mihai-211465.html

PNŢCD Cluj cere Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai printr-o decizie a Sfântului Sinod, pe motiv că autorităţile comuniste au rupt la 30 decembrie 1947 “un legământ consfinţit de către Biserică”, transmite Mediafax.

Potrivit unei scrisori deschise adresată, miercuri, Patriarhului Daniel, PNŢCD Cluj a susţinut că Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul.

“Pe data de 30 decembrie se împlinesc 63 de ani de la aşa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane şi deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria ţării a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. La 30 decembrie 1947 comuniştii au rupt un legământ consfinţit de către Biserică şi, prin urmare, în spiritul adevărului şi dreptăţii, solicităm Prea Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al BOR. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul”, se arată în comunicat.

Ţărăniştii clujeni au subliniat că sistemul izolaţionist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere faţă de restul lumii civilizate, iar regimul totalitarist “a încălcat toate libertăţile fundamentale”.

Reprezentanţii PNŢCD au precizat că abdicarea Regelui Mihai este un act lovit de nulitate şi că populaţia României nu a fost consultată în legătură cu schimbarea formei de stat.

“Orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti. Legiferarea abdicării regelui şi proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă”, se menţionează în scrisoare deschisă.

De asemenea, ţărăniştii clujeni au subliniat că, din punct de vedere mistic, “în faţa Divinităţii, Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică în calitate de rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice”

Oligarhia kapitalista e ereditara

Citesc ca România şi alte state membre UE: Vrem condamnarea crimelor comunismului, ca şi în cazul Holocaustului. Frectie la picior de lemn! Nu sunt de acord cu ce propune dl Baconschi.

Eu vreau sa se lucreze la un raport care sa interzica pe viata accesul in politica si economie al celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, dar mai ales sa se interzica, in politica si economie, accesul copiilor celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, pana la a treia generatie. Mi se pare imoral ca copiii bolsevicilor (Patapievici, Baconschi, Tismaneanu, etc.) sa dea lectii de morala, in timp ce copiii celor care au refuzat sa colaboreze cu comunismul sunt cenzurati in presa si pusi la zid prin terorism intelectual de catre copiii bolsevicilor. Mi se pare imoral ca puterea de stat si cea financiara / BNR sa fie impartita intre exact aceleasi clanuri ideologice materialiste care au fost in comunism. De ce nu se practica impartialitatea in viata publica din fostele tari comuniste?

Nu numai monarhia e ereditara, dar si oligarhia care a eradicat monarhia e ereditara. Ceea ce se petrece azi in Romania nu e altceva decat oligarhie dinastic-ereditara! Nu-i de mirare de ce directorii bancilor kapitaliste straine si managerii corporatiilor din Romania sunt toti / majoritatea copiii generalilor si securistilor din comunism.

Asta ar fi adevarata lustratie, adevarata revenire la normalitate. In rest, ce vrea Baconschi e frectie la picior de lemn.

Neomarxistul Baconschi, pe urmele lui Ion Iliescu, recunoaste:

“In 1990, Parisul a gazduit un colocviu intitulat “Triburile si Europa”. Scopul actiunii era acela de a calma febra nationalista din proaspat-emancipata zona rasariteana a continentului. Operatiune de culpabilizare si de pedagogie neomarxista. [...] Unii dintre contestatrii loviturii de stat – urcati in balconul din Piata Universitatii – n-au inteles din primul moment riscul ca noul nationalism (asortat cu subite nostalgii legionare) sa-l continue pe acela forjat de aparatul represiv al lui Ceausescu. [...] Ne place sau nu, organizatorii colocviului de la Paris aveau dreptate. Manifestam inca o gandire tribala, nu una inspirata de modernitatea contractului politic.” (“Crestinism si democratie“, Curtea Veche, 2010, p. 76-77).

Ce bine minte dl “teolog” de Sorbona. Imediat a nascocit si motivul de a ingropa, exact ca Ion Iliescu, revolta din Piata Universitatii: erau “legionari”, “fascisti”, iar neomarxistii de la Paris aveau dreptate.

E curios cum, dupa 50 de ani de comunism si vanatoare de facisti si legionari, in decembrie 1989 in Piata Universitatii erau inca “legionari”, “fascisti”….. tare curios.

Banca Populară „Gilortul” din Novaci si de ce capitalistii au distrus piata libera

http://www.verticalonline.ro/banca-populara-%E2%80%9Egilortul-din-novaci

La începutul secolului XX, la iniţiativa lui Spiru Haret, în România a luat naştere o mişcare de asociere a elitelor din mediul rural în bănci populare. Scopul acestora era de a oferi credite ieftine ţărănimii, necesare pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol, fără a plăti dobânzi cămătăreşti, de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranţei, pentru propăşirea satului românesc. restul aici.

Am spus in postarea anterioara ca bancherii capitalisti / camatari au finantat comunismul si nazismul. In Germania nazista, evreii exterminati erau mici intreprinzatori proprietari. Bancile capitaliste s-au imbogatit de pe urma nazismului cu aurul luat de la evrei.

Care a fost motivul real pentru care bancherii capitalisti au finantat nazismul si comunismul? Motivul real a fost de a distruge pentru totdeauna sistemul bancar distributist care, in Europa de Est si Centrala, cunostea cea mai mare inflorire din lume. Clasa de mijloc si societatea civila cunosteau o puternica inflorire in societatile distributiste din Estul Europei, dupa cum spune si istoricul Alain Besancon.  Sa nu uitam ca in aceasta parte a Europei, capitalismul NU EXISTA, astfel ca pentru bancherii capitalisti / camatari pur si simplu era imposibil de actionat in aceasta zona a lumii. Taranimea distributista reprezenta peste 80 % din totalul populatiei din fiecare tara din Estul Europei. Clasa de mijloc era in crestere. Astfel ca singura sansa de trecere la capitalism a acestor societati fundamental agrare, dar cu o crestere vertiginoasa a economiei si culturii, a fost instaurarea comunismului.

In acest scop mafia bancara a creat o diversiune pentru a falsifica istoria reala a natiunilor: presupusa “opozitie” dintre comunism si capitalism. Asa ceva nu exista.

Conform acestei diversiuni, se formeaza o teorie istorica noua: una conform careia comunismul a fost un demers natural si organic al societatilor agrare. Insa realitatea istorica si stiintifica e cea conform careia comunismul a fost impus cu forta din exteriorul societatilor agrare.

Ca sa-si apere crimele si sa-si inventeze o legitimitate, capitalistii sustin ipoteza conform careia comunismul a fost organic si natural in Estul Europei. Mereu aud clica domnului Patapievici cum da vina pe taranime pentru comunismul autohton, cum taranimea a fost si este fundamental inculta si deci, marxista. In “argumentele” capitalistilor mereu se invoca incultura ca prima cauza a marxismului; am fost inculti, deci am trecut prin comunism. Acest “argument”, in realitate, e unul marxist si capitalist deopotriva. Numai marxistii si capitalistii protestanti sunt intelectualisti pana peste cap, cauzele tuturor problemelor politice, sociale si economice sunt fundamental intelectuale pentru ei.

Insa istoria reala e alta: comunismul a fost impus cu forta din afara societatilor agrare prin finantare capitalista. Asa spun ISTORICII, nu papagalii de serviciu ai oligarhiei globale.

Eu zic sa inlocuim votul printr-o revolta social-conservatoare impotriva capitalismului camatar si bancar!

Guvernul vrea modificarea Codului Muncii. VEZI SCHIMBĂRILE

Guvernul se pregăteşte să modifice Codul Muncii şi nu oricum. Executivul vrea să staţi 12 ore pe zi la muncă, iar în cazul în care angajatorul vrea să vă concedieze să o poată face mai uşor.

Concedierea mai simplă a angajaţilor neperformanţi, perioade mai lungi de probă şi contracte cu durată determinată mai uşor de încheiat sunt principalele modificări ale Codului Muncii, aflat în dezbatere.

Proiectul de modificare a Codului Muncii care este discutat acum cu sindicatele prevede simplificarea procedurii de concediere a angajaţilor, mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, extinderea intervalului de probă până la 120 de zile,  introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracţionarea concediului de odihnă, precum şi scăderea amenzilor pentru munca la negru.

 

Nu este niciun secret ca nazismul si comunismul au fost posibile numai cu ajutorul financiar al sistemului bancar capitalist.

>>>> 7 noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

Alain Besancon in “Originile intelectuale ale leninismului”, o carte recomandata intens si de dl profesor Vladimir Tismaneanu:

“Lenin a facut deci un compromis cu adversarii din interior, de acelasi tip cu cel incheiat cu adversarii din exterior si care ia numele de NEP (Noua Politica Economica, adoptata in martie 1921). [...] Cum s-a intamplat intotdeauna, compromisul nu este o situatia stabila. Este, cum zice Lenin, un anumit “tribut” platit capitalismului mondial, prin care ne rascumparam de la el si ne asiguram numaidecat, intr-o anumita masura, consolidarea situatiei Puterii sovietice. (p. 336-337).

Intr-o alta carte recomandata intens de dl profesor Tismaneanu, Trotki eternul radical, iata ce spunea Lenin intr-o scrisoare adresata bolsevicului Elava din Turkestan:

“Banii nu constitutie o probelma, vom trimite suficient aur si valuta straina. Chestiunea trebuie rezolvata in cel mai deplin secret (asa cum lucram pe vremea tarului). Salutari, Lenin”.

Astfel ca finantarea exacta a fiecarui agitator din China de Nord si Coreea era nici mai mult nici mai putin de 10.000 ruble aur.

In Octombrie 1921 Trotki a propus sa se aloce suplimentar inca 10.000.000 de ruble aur pentru achizitionarea de arme din America. Lenin s-a declarat de acord cu propunerea.

Lenin in 1917, pledeaza pentru consumism:

„Naţionalizarea băncilor. Proprietatea capitalului, care este manipulat de bănci şi care nu este pierdut sau schimbat când băncile sunt naţionalizate şi fuzionează într-o singură bancă de stat, aşa că se poate ajunge la o etapă în care statul ştie încotro, cum, de unde şi cînd curg milioanele şi miliardele. Numai controlul asupra operaţiunilor bancare, cu condiţia ca toate să fie contopite într-o unică bancă de stat, va permite, simultan cu alte măsur i ce pot fi uşor implementate, aplicarea reală a impozitului pe venit fără tăituirea proprietăţii şi a venitului (…)Naţionalizarea băncilor ar obliga prin lege circulaţia cecurilor pentru toţi bogaţii şi ar introduce confiscarea proprietăţilor pentru tăinuirea veniturilor. Cele cinci puncte (sic) ale programului dorit sunt aşadar: naţionalizarea băncilor, naţionalizarea sindicatelor, abolirea secretelor comerciale şi organizarea obligatorie a populaţiei în asociaţii de consumatori”.

Scopul bancilor capitalist-camatare a fost dintotdeauna acelasi cu scopul marxistilor:  monopolul asupra mijloacelor de productie si desproprietarirea clasei de mijloc. Singura diferenta dintre marxisti si capitalistii financiari e ca marxistii pledeaza pentru monopolul de stat, in timp ce capitalistii pledeaza pentru monopolul privat. Insa ideea de monopol, indiferent ca e de stat sau privat, e contrara ideii de piata libera.

In Manifestul Partidului Comunist, Marx scrie ca statul trebuie sa detina monopolul asupra creditului printr-o banca centrala. E exact ce se intampla azi prin crizele capitalismului declansate de banci in urma carora clasa de mijloc e desproprietarita, cu singura diferenta ca Bancile Centrale sunt private si ca statele depind total de ele, prin ele statul degenereaza creditul de consum declansand consumismul, exact cum isi dorea Lenin.

61% din americani (cu 12% mai mult decât în 2008) trăiau în 2009 de la un salariu la altul. Pentru prima oară în istoria ţării băncile deţin mai multe case decât toţi proprietarii de case la un loc. 83% din acţiunile din SUA sunt deţinute de 1% din populaţie, în timp ce 50% din populaţie deţine mai puţin de 1% din avuţia naţiunii. Pentru a găsi azi o slujbă sunt necesare în medie 35,2 săptămâni. Pentru fiecare nou loc de muncă sunt de regulă şase candidaţi.

Bancherii camatari au creat comunismul si nazismul ca sa distruga piata libera si sa fure bogatia personala a oamenilor si comunitatilor. Iata ce se urmarea inca din 1892 in Manifestul Bancherilor:

THE BANKERS MANIFESTO OF 1892
“When through the process of the law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and easily governed through the influence of the strong arm of the government applied to a central power of imperial wealth under the control of the leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders.”

THE BANKERS’ MANIFESTO OF 1934
“Capital must protect itself in every way, through combination and through legislation. Debts must be collected and loans and mortgages foreclosed as soon as possible. When through a process of law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and more easily governed by the strong arm of the law applied by the central power of wealth, under control of leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders. This is well known among our principle men now engaged in forming an IMPERIALISM of capital to govern the world. By dividing the people we can get them to expend their energies in fighting over questions of no importance to us except as teachers of the common herd. Thus by discrete action we can secure for ourselves what has been generally planned and successfully accomplished.”

Dintr-o alta carte recomandata de profeosrul Tismaneanu, “Viata si destin” de Vasili Grossman, aflam ca si nazismul, comunismul si capitalismul au aceeasi esenta; iata ce spune nazistul Liss in dialog cu bolsevicul Mostovskoi:

“Noi suntem forma aceleasi esente: a statului partinic. Capitalistii nostri nu sunt proprietari. Statul le da un plan si un program. Statul isi insuseste productia lor si profitul. ” (p. 416).

Dl Cucerai scris in revista Idei in Dialog acelasi lucru: „conditia fundamentală de posibilitate a unei ordini capitaliste este absenta autonomiei individuale în sensul de proprietate asupra unei surse de hrană”. Continua dl Cucerai pe aceeasi linie: „libertatea si prosperitatea capitalismului” sînt posibile doar blocînd „tendinta naturală a oamenilor de a-si însusi o sursă de hrană si un adăpost”.

Iata ce spunea Alain Besancon despre conservatorismul societatii civile din Rusia, distributist, in “Istoria intelectuala a leninismului“:

“Societatea civila este in plina dezvoltare. Ea ocupa terenul lasat prin retragerea statului. Ea cunoaste o sporire numerica apreciabila. Ea a fost capabila sa construiasca un aparat politic la scara nationala , pluralist, cum se si cuvine, si exprimand toate nuantele liberalismului, de la un radicalism destul de viguros, pana la conservatorismul cel mai prudent. In domeniul economic, societatea civila ia initiativa si se dispenseaza de tutela statului. Ajunge sa-si ataseze o fractiune importanta a taranimii, taranimea proprietara si cea cooperativa. (p. 135).”

Ma intreb pana cand va mai fi dispusa aceasta populatie indobitocita sa voteze cu acesti politicieni cumparati de bancherii capitalisti care au dus Romania in sapa de lemn din 1945 pana in prezent. In fine, se pare ca vom fi primul stat din UE in care se practica sclavia totala a populatiei prin prezentul plan de modificare a Codului Muncii.

Un interviu despre Monarhie si Republica cu istoricul Filip-Lucian Iorga, la 20 de ani de la lovitura de stat FSN-ista

După 1989, s-a ratat şansa istorică a restaurării Monarhiei şi am continuat să ne complacem în Republica lui Ion Iliescu, susţinută straşnic de bâtele minerilor şi de baronii roşii. Astăzi, Republica lui Traian Băsescu marchează, indiscutabil, unul dintre momentele cele mai grele prin care a trecut vreodată România. La peste 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, se fac din nou simţite accente autoritariste, nivelul de moralitate din viaţa publică este mai scăzut decât oricând, situaţia economică e dezastruoasă, mare parte din intelectualitate este grav compromisă de colaborarea cu regimul Băsescu, iar conducerea ţării este pe mâini corupte şi iresponsabile. Valorile sunt răsturnate, selecţia inversă (aceea care îi favorizează pe incompetenţii şantajabili) este criteriul predominant de accedere în funcţiile de conducere.

După câştigarea celui de-al doilea mandat, regimul Băsescu s-a grăbit să îl înlăture pe unul dintre puţinii oameni care chiar lucrau practic în direcţia condamnării crimelor comunismului. E vorba de Marius Oprea. Dacă regimul comunist a fost caracterizat de Preşedinte ca fiind “ilegitim şi criminal”, nu văd de ce Republica, vehiculul instituţional prin intermediul căruia comunismul şi-a înfăptuit crimele, mai supravieţuieşte încă. [ ...citeste restul aici... ]

De la cititorii Ziare.com: Monarhia, cea mai buna solutie pentru Romania

Aceasta criza economica si politica in care ne aflam anunta nevoia unor schimbari radicale de paradigma pe care Romania profunda le doreste. Ne-am saturat de politicianism, manipulare, diversiune si amatorism. Vrem profesionalism si moralitate.

De la cititori: Monarhia, cea mai buna solutie pentru Romania

Domnul Iulian Leca a publicat de curand pe Ziare.com un articol in care se intreba daca monarhia ar fi o solutie viabila pentru Romania. Va spun sincer ca si pe mine ma framanta aceasta intrebare de ceva vreme, iar odata cu trecerea timpului ma conving tot mai mult ca asta este singura cale aducatoare de progres pentru tara si cetatenii ei.

Romania are de multa vreme probleme in a promova competenta si profesionalismul. Am vazut cu totii ce inseamna un profesionist adevarat in filmele cu Bruce Lee, care era in stare sa se lupte cu 50 de derbedei deodata. Tot asa de competenti ne-am dori sa fie si angajatii statului, fie ca lucreaza in invatamant, in sanatate sau in Parlament.

Opinii: Mai poate monarhia salva Romania?

Problema este ca nu-i avem si nu-i avem pentru ca nu-i crestem, iar pe cei care devin asa prin mila lui Dumnezeu, nu-i recunoastem si nu-i promovam, ca asa e la noi.

Cu cat urci mai sus in ierarhie, cu atat mai important devin profesionalismul si caracterul omului. Ca sa devii profesionist ai nevoie de ani, iar caracterul se castiga jumatate prin ereditate si jumatate prin educatie si autoeducatie.

Familia regala are si aceasta sarcina, sa-si perpetueze specia cu sange albastru. De cum iese din gaoace, pruncul regal e condus deja cu grija si dragoste pe drumul predestinat.

Familia regala ii da cea mai buna crestere si-i vegheaza evolutia cu grija in vederea misiunii dificile ce-l asteapta. Cand ajunge la maturitate, el a invatat deja de mic tot ce-i trebuie ca sa devina conducator de stat. Pe viata!

De ce pe viata? Pentru ca nu formezi un profesionist 20 de ani ca apoi sa-l pui sa conduca tara 5. N-ar fi nici logic si nici profitabil. Daca se dovedeste un conducator vrednic, e chiar de dorit ca sa aiba viata cat mai lunga.

Ce s-ar fi ales de Stefan cel Mare, dar mai ales de Moldova, daca domnea numai 5 ani? Cu regele pe viata nu va mai pierde nimeni vremea sa-l suspende, nu se vor mai face cheltuieli din 5 in 5 ani cu alegerile presedintelui, nu se vor mai invrajbi oamenii pentru candidatii care la urma se dovedesc cu totii tot o apa si-un pamant.

Una din marile probleme ale noastre este ca avem politicieni nu numai nepregatiti si fara caracter, dar multi sunt si iresponsabili.

Cine poate impiedica acum un guvern sa nu prade tara cu cateva luni inainte de a fi debarcat? Iar presedintele, ca e si el om, va mai fi el interesat de soarta tarii cand va mai avea cateva luni de mandat, cand nu e sigur ce soarta va avea el insusi in curand?

Romania duce lipsa de o strategie de lunga durata. Nimeni nu s-a preocupat de intocmirea unui plan de dezvoltare pe termen lung, pana in anul 2100. De ce s-ar fi implicat politicienii romani in asemena proiecte mamut, cand ei stiu ca au mandat limitat la 4 sau poate 8 ani si asta doar daca au noroc?

Doar un rege ales pe viata poate asigura continuitate si perseverenta in politica romaneasca. De asemenea, lipseste forta politica stabila si echidistanta fata de partide, care sa fie si un reper moral totodata. Poate oare cineva sa-si inchipuie ca presedintele adus la putere de un partid isi va uita vechii camarazii de ieri peste noapte?

Cu regele in fruntea tarii am avea linistea necesara constructiei durabile, nu ne-am mai pierde vremea in polemici inutile. Cata energie se consuma azi in presa si nu numai pentru ca presedintele tarii sa fie facut cu ou si cu otet? De rege nu te poti atinge, ca e Lesmajestate!

Daca cititi Constitutia din 1923, veti gasi probabil si alte avantaje pe care le-ar aduce instaurarea monarhiei la noi, fiindca cred ca mai sunt destule.

Dar sa nu cumva sa ramaneti cu impresia ca m-am gandit la un anumit rege, din partea mea poate sa fie si o regina, ca nu ma supar.

Iar familii regale sunt inca destule in Europa, am avea de unde-alege. Ceea ce ma preocupa pe mine este ca daca nu o facem repede, s-ar putea ca, pana ne vine noua mintea la cap, sa nu mai fie dispusa nici o familie regala sa se insoteasca cu noi. Si atunci sa-mi spuneti mie ce ne facem?

Opinii: Mai poate monarhia salva Romania?

Comparatia lui Traian Basescu cu Al. I. Cuza pare a fi in dezavantajul presedintelui. Finului sau, Gheorghe Falca, pare a-i fi scapat cateva asemanari cel putin neprietenoase. Atunci cand primarul Aradului ii asemana pe cei doi in lupta cu sistemul ticalosit care i-ar respinge din cauza masurilor reformatoare nu lua in calcul si perioada care a urmat domniei lui Cuza.

Ori Romania a cunoscut cea mai frumoasa perioada a dezvoltarii sale istorice abia dupa abdicarea lui Cuza, odata cu instaurarea domniei lui Carol I. Dupa 1866, Romania a intrat in cea mai prospera era a istoriei. Incepand cu domnia lui Carol I au fost puse bazele celor mai importante institutii, iar Constitutia adoptata in 1866, pe 1 iulie, la doar doua luni de la proclamarea lui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen domn al Romaniei, avea sa aseze Romania pentru prima oara in randul democratiilor europene.

Constitutia din 1866 instaura principiile unei democratii in premiera pentru Romania de atunci. Separarea puterilor in stat, responsabilitatea ministeriala, drepturi si libertati cetatenesti. In ciuda faptului ca mentinea votul cenzitar, Constitutia din 1866 a reprezentat temeiul principal pentru stabilitatea politica si economica a tarii.

Insa factorul principal care a facut posibila siguranta stabilitatii politice si sociale a fost domnia lui Carol I. Ea a pus capat certurilor interminabile interne, rafuielilor si ranchiunilor politice intre diversele tabere ale partidelor si a asigurat liantul de care Romania a avut nevoie pentru a se dezvolta in liniste.

O situatie comparabila cu cea de acum. Pana si “monstruoasa coalitie”, invocata cu atata foc de actuala putere, care a stat si la baza abdicarii lui Cuza, si suspectata si astazi ca isi doreste alungarea lui Traian Basescu de la Cotroceni este un element comun al celor doua perioade.

Lungul sir al scandalurilor politice, neintelegerile si conflictele generate tocmai de presedinte, a carui functie nici macar nu defineste republica – ea fiind totusi una parlamentara – si-ar putea gasi rezolvarea in monarhie. Functia presedintelui, exagerata atat de cel care o detine, cat si de Opozitie, toate blocajele mecanismului politic democratic la care suntem martori de cel putin sase ani si-ar putea gasi rezolvarea prin inlocuirea institutiei Presedintiei cu Casa Regala.

Un schimb care va fi impus de istorie, daca societatea si clasa politica in majoritatea ei va ajunge din nou la concluzia ca aceasta este singura iesire onorabila din blocajul semi-permanent in care se scalda institutiile statului. Desigur, in prezent, aceasta viziune pare imposibila din moment ce Traian Basescu impreuna cu Partidul Democrat Liberal detin aproape intreaga putere in stat.

Insa intr-un viitor nu foarte indepartat, mai ales in cazul in care suspendarea presedintelui va reusi mai devreme sau mai tarziu, aceasta varianta nu este cu totul si cu totul imposibila. Cu atat mai mult cu cat, haosul economic, social si politic vor pune stapanire in tara. Atunci s-ar putea ca monarhia sa apara ca unica varianta eleganta de a iesi din blocajul institutional permanent, garantat de actuala Constitutie.

Cealalta posibilitate, schimbarea Constitutiei insasi, pentru reechilibrarea puterilor in stat, este varianta la care sa speram ca nu va apela niciun partid pentru a-si consolida si mai mult puterea detinuta la un moment dat.

Anticomunismul de catifea

Mihail Neamtu, director stiintific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, a discutat online cu cititorii HotNews.ro

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului trebuie desfiintat cat mai repede. Mai ales ca mananca o groaza de bani de la buget fara absolut niciun rezultat.

Stati, domnule Neamtu, si filosofati, cercetati si studiati despre crime in institutii ale statului in care nu ar trebui sa se faca asa ceva, ci sa se se promulge LEGI, sa se treaca la fapte. De filosofat se filosofeaza acasa, in biblioteci, in reviste, nu in institutiile statului.

Statul de drept e caractizat de institutii care legifereaza pedepsind atitudinile anti-totalitare, nu filosofand despre crime.

De ce majoritatea romanilor il agreaza pe Ceausescu? Raspunsul e simplu: pentru ca despre comunism s-a filosofat de 20 de ani la TV din scaunele institutiilor statului in loc sa se elaboreze legi in suprema institutie a statului – Parlamentul – care sa pedepseasca si sa interzica muzeele dedicate lui Ceausescu, Zelea Codreanu, etc.

In loc ca statul sa construiasca din banii publici monumentul de la Aiud si alte monumente in memoria victimelor regimului comunist, dl Neamtu cu clica lui de iresponsabili intelectualoizi stau pe banii publici si filosofeaza. Stati, fratilor, si mirati-va de ce romanul e o “lichea”.

In loc ca dl Neamtu sa refuze orice compromis cu statul pana ce acesta nu elaboreaza LEGI care sa sanctioneze atitudinile totalitare, dl Neamtu pretinde ca face ceva bun filosofand despre ce n-ar trebui sa se faca. De cand a intrat in aceasta institutie, dl Neamtu nu filosofeaza despre ce ar trebui sa se faca: adica despre pedepsirea tortionarilor si despre legiferarea sanctiunilor atitudinilor totalitare din societate.

Domnul Neamtu participa la aceasta inginerie culturala care se numeste “anticomunism de catifea”. Macar daca nu am avut o “revolutie de catifea”, sa avem un “anticomunism de catifea”.

Urmeaza Basescu

Pentru ca istoria nu iarta niciodata, Ion Iliescu e primit cu lozinci si huiduieli la lansarea unei carti scrise de el. In foarte scurt timp asa se va intampla si cu Basescu. Desi in ultimele 6 luni are la Palatul Victoria un guvern puternic sustinut politic de PDL, regimul Basescu nu a dat inca o lege – si nici nu o va da – care sa pedepseasca penal cu inchisoare de la 1 an pana la 3 ani negarea crimelor comunismului si ale nazismului, asa cum a facut in aceasta saptamana guvernul de dreapta de la Budapesta, aflat la putere de aproape doua luni. In Ungaria se pare ca nu sunt intelectuali recunoscuti international pentru academismul anticomunist si uite ca se poate. In schimb, guvernul “roman” nu restituie decat proprietatile evreilor din Romania confiscate de nazisti, in timp ce proprietatile romanilor conficate de comunisti raman si acum in posesia comunistilor – Basescu (aici si aici) si Tismaneanu sunt doar doi dintre ei. Dupa cum spuneam, urmeaza Basescu cu clica lui de intelectualoizi sa ia bice pe sale in scurt timp. Tismaneanu ar trebui sa stie cel mai bine: istoria nu iarta niciodata.

Lucia Hossu Longin: “Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.”

Domnule Plesu, de ce va stergeti articolele din presa online?

Cautand in arhiva ziarului Adevarul articolul dlui Plesu Andrei din 28 ianuarie 2009, articol intitulat “O amintire“, observ cu stupefactie ca acest articol, ca multe altele,  nu mai exista pe net. De altfel, dl Plesu si-a sters de pe editia online a ziarului Adevarul toate articolele scrise din 12 noiembrie 2008 pana in 3 iunie 2009!!! Articolul e foarte important pentru ca in el Plesu isi da arama pe fata, citim cum recunoaste ca a fost omul lui Ion Iliescu imediat din zorii loviturii de stat din decembrie 1989, gorbaciovist convins alaturi de Dinescu Mircea. Iata ce spunea in el:

Sigur pe buna funcţionare a proaspăt instalatei noastre democraţii, am pus mâna pe telefon şi l-am întrebat, cu aplomb revoluţionar, pe dl Virgil Măgureanu, directorul abia înfiinţatului SRI: „Domnule, ne mai ascultă cineva sau nu? Dar sincer!” Răspuns: „Domnu’ Pleşu, sincer nu ştiu! Tot ce pot să vă spun e că securitatea e cea dintâi instituţie care s-a privatizat. Unii dintre membrii instituţiei au plecat cu dosare, cu documente, cu aparatură şi nimeni nu-i poate controla. Noi, în centrală, nu facem ascultări. Dar nu vă pot garanta că nu vă ascultă nimeni”.

N-aş zice că răspunsul era foarte lămuritor. Dinescu a fost de părere că trebuie să-l abordăm, pentru elucidarea chestiunii, pe Ion Iliescu. Zis şi făcut. Ne ducem, suntem primiţi imediat (ce vremuri!), iar Dinescu, în stilul lui inconfundabil, pantomimic, precipitat, ultimativ, îl ia de braţ pe preopinent şi-i spune: „Bre! Cred că iar ne-ascultă! Matale ce ştii?” Preşedintele zâmbeşte nostalgic şi trece la mărturisiri: „Dracu’ ştie! Nevastă-mea zice că aude în telefon aceleaşi zgomote pe care le auzea şi înainte de revoluţie.”

Am plecat amândoi într-o stare de adâncă stupefacţiune. Până la urmă, am conchis că avem de a face cu o manifestare tipică a haosului postrevoluţionar. Faptul că întrebarea noastră a rămas până astăzi fără răspuns dovedeşte că haosul postrevoluţionar a rămas valabil.

Daca se sterg articolele de pe internet, ma intreb daca mai exista la BCU arhiva ziarului Adevarul (decembrie 1989  -1992), ca tot ma chinuie gandul sa citesc presa din acea perioada si sa vad ce “intelectual” cu pipa in gura il slavea pe Iliescu in vremea mineriadelor. Trebuie sa mai cada cateva papioane ca prea si-au luat lumea in cap. Oamenii astia sunt in stare sa stearga orice urma de colaborare cu KGB. De acum inainte am sa salvez in Word toate articolele. Pana la urma presa online in care scriu specimenele astea e a lor… nu poti avea incredere in ea.

Lumea ar merge la vot

Prezenta la vot a romanilor e foarte scazuta. Oamenii nu au incredere in politicieni; politicienii nu pot fi trasi la raspundere de catre oameni.  Cum Justitie nu avem, acest sistem de vot ar inlocui Justitia si in timp ar face si din Justitie un corp INDEPENDENT. Iata un program electoral prin care politicienii si partidele sunt trase la raspundere:

http://eugenbadauta.screab.ro/A_Treia_Forta/Lumea_ar_merge_la_vot.html

Pe scurt este vorba despre oficializarea posibilitatii de a vota “Nimeni” (“Vot nul” am inteles ca exista in Belgia).
Daca se voteaza rubrica “Nimeni” astfel incat sa nu aiba niciun nume/candidat dupa (adica sa aiba cele mai putine voturi , ex. : A – 1000 voturi, B- 700 voturi, C- 300 voturi , Nimeni : 150 voturi ) cel de pe primul loc castiga si toti ceilalti mai pot participa ulterior la alte alegeri. Oricine iese dupa “Nimeni” nu mai poate candida si daca ies toti candidatii dupa “Nimeni” , nu numai ca nu mai pot candida vreodata dar sunt si amendati ! Iar “pedepsirea” se face si pentru recidiva. In tot acest timp statul functioneaza , iar alesii vor vrea efectiv sa faca ceva pentru tara , nu numai …bani, bani, si iarasi bani pentru ei si familiile lor !!!

——–

- Lumea ar merge la vot pentru Parlament, daca acesta ar fi reprezentativ. Acum nu este si incalca Constitutia. Parlamentul actual este complet anticonstitutional, atata timp cat un candidat poate ajunge in Parlament de pe locul 2-3.

- Lumea ar merge la vot si daca alaturi de numele candidatilor ar fi o pagina/rubrica separata cu mentiunea/textul : “Votat Nimeni”. Acestei posibilitati trebuie sa i se adauge si regulile urmatoare :
1) Daca pe prima pozitie ca numar de voturi corect exprimate si validate apare “Nimeni”, atunci toti cei inscrisi pierd dreptul de a candida si trebuiesc inlocuiti cu altii in maxim 2 saptamani , iar votul se repeta peste alte doua saptamani cu alti candidati. Si regula se repeta.

2) Fiecare inscriere ratata in cursa electorala din cauza de mai sus, duce la penalizarea partidelor/independentilor ce au facut propunerea cu suma de 1.000.000 EUR (destul de mica in comparatie cu ce bani se invart in tara asta)

3) Daca si acum apare pe prima pozitie “Nimeni” , se valideaza primul de pe lista (de dupa “Nimeni”) cu obligatia de a conduce/reprezenta numai 2 ani in loc de 4.

4) Dupa aceasta (sau atunci cand apare un astfel de caz), daca la alegerile imediat urmatoare se repeta sitautia de mai sus , se trece la modificarea (in cei 2 ani de mandat care vor fi si in acest caz) tipului de reprezentare politica, iar in aceasta perioada de tranzitie la noua legislatie pt. alegeri se foloseste conducerea “prin rotatie” pe perioade de 1 an. Rotatia (ceva asemanator exista in Elvetia) este formata din primele doua partide aflate ca pondere la ultimele alegeri si poate dura maxim 2 ani (1+1). In acesti 2 ani , parlamentarii vor avea ca obiectiv obligatoriu modificarea adecvata a legislatiei alegerilor (parlamentare in primul rand)tinand cont de cerintele populare. Se vor purta dezbateri, se vor face consultari, etc., iar forma finala a legilor alegerilor vor fi publicate in mass-media cu cel putin 6 luni inainte de expirarea celor 2 ani. Inainte cu 3 luni de expirarea celor 2 ani se va organiza o validare a noilor legi prin Referendum (vot obligatoriu!)

5) Daca si acest vot este Negativ (la Referendum) toti parlamentarii care au compus legile vor plati o amenda de 100.000 EUR si nu vor mai avea dreptul sa candideze pentru functii publice. Se va trece la alegeri parlamentare pentru inca o perioada de 2 ani , timp in care noii alesi (altii decat cei de mai sus) vor avea obligatia de a face o legislatie “validabila” prin Referendum. Daca nu vor reusi vor fi penalizati cu 200.000 EUR/persoana si vor pierde dreptul de a candida in functii publice.
Si … tot asa !

Putem extinde ceva asemanator si la Presedinte sau … sa alegem Republica Parlamentara ! Nu isi aleg Prededinte intr-o luna … alegeri iarasi !
Nu sustin guvernul , Presedintele ales de Parlament (!!!) , poate dizolva Parlamentul !

Nu cred ca isi vor permite sa se ajunga pana aici , dar merita incercat.

A ne invarti in acelasi tip de alegeri ca intr-un cerc vicios , si a spune ca votul este singura sansa este fals atata timp cat votul este dat pentru o solutie proasta.

Eugen Badauta

Ion Varlam despre clasa politica

• Autor al cartii PseudoRomania.
• Un cap politic, de Dan Ciachir.
• Ion Varlam : «Comisia Tismaneanu» [O insulta la adresa democraţiei şi un scandal moral]

10 Mai, Ziua Regalitatii

>>> Statul micilor proprietari, de Ovidiu Hurduzeu, in Adevarul de azi.

——————————————————————————-

Cine mai stie ca azi, 10 Mai, e Ziua Regalitatii in Romania? Nimeni. Tismaneanu, Nemtu, Patapievici, Plesu sau Liiceanu? Apel la memorie, cica… la o memorie fara istorie. Comunistii s-au straduit sa stearga din istoria Roamaniei aceasta zi. Azi, urmasii comunistilor, fiii bolsevicilor si acolitii lor – “elita intelectuala” – duc mai departe idealurile comuniste.

Monarhia, o soluţie salvatoare pentru România?

Alături de profesori, cercetători şi muzeografi, zeci de ţărănişti constănţeni s-au reunit, duminică, la Casa de Cultură Constanţa pentru a rememora cele mai importante realizări ale României din timpul monarhiei. Cum 10 Mai este Ziua regălităţii, cei prezenţi la dezbatere au ţinut să evidenţieze necesitatea şi importanţa monarhiei în evoluţia României de astăzi. În urma cu 142 de ani, în 1866, Principele Carol I era proclamat “domnitor al tuturor românilor”, iar 15 ani mai tarziu, în 1881, România a fost proclamată Monarhie.

“Istoria noastră a dovedit că în marile momente de cumpănă regalitatea s-a ridicat la nivelul aşteptat. Anul 1866 i-a găsit pe români dezbinaţi, Unirea Principatelor era în pericol de a fi distrusă. Venirea prinţului Carol a salvat România şi i-a unit pe români. În 1918, după o serie de victorii şi înfrângeri, a fost decizia regelui Ferdinand de a nu ratifica pacea încheiată cu Puterile Centrale, salvând astfel onoarea României şi făcând posibilă Marea Unire. În anul 1947, regele Mihai I a preferat să părăsească cu demnitate tronul şi România decât să fie vărsat sângele românilor. Monarhia, prin verticalitatea manifestată în unele momente istorice, poate contribui la refacerea prestigiului României şi românilor în Europa şi în lume”, a declarat liderul ţărăniştilor constănţeni, Tudorel Chesoi, potrivit Cuget Liber.

În opinia acestuia, monarhia reprezintă o soluţie pentru România de astăzi, pentru cele două treimi de români care nu se regăsesc în ofertele partidelor politice. “Monarhia, prin echidistanţă, este o alternativă care să conducă la stingerea disputelor dintre partide şi la atenuarea planurilor pe care le manifestă politicienii, care partide şi care politicieni comit un păcat major neţinând seama de nevoile românilor. Este nevoie prin urmare să servim cauza monarhică care poate fi într-adevăr soluţia salvatoare pentru România şi pentru români”, a mai afirmat el.

Participanţii la dezbatere şi-au amintit şi de vremurile în care, în data de 10 Mai, era sărbătorită “Ziua tuturor românilor”, dar şi de Imnul Regelui. Un imn care altădată stătea pe buzele tuturor, făcea parte din cultura şi din tradiţia noastră. “Din păcate, această zi de 10 Mai a fost o problemă majoră pentru era comunistă. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca această zi să fie uitată, ca regele şi casa regală să fie compromişi în fiecare moment până la a fi uitaţi şi trataţi ca mari duşmani ai poporului. Acum, după 20 de ani, suntem în prelungirea epocii comuniste. Am ţinut să fie altfel, dar, din păcate, nu a fost aşa”.

Dl Vladimir Tismaneanu l-a cunoscut cel mai bine pe Seniorul Coposu, are chiar si poze cu el, domnule….

10 Mai în loc de 1 Decembrie, Val Valcu, Puterea:

Unii sociologi cred că aşezarea Zilei Naţionale în data de 1 Decembrie este o greşeală. În opinia lor, această zi ar fi trebuit să fie un prilej de a-i aduna pe români, de a-i aduce împreună la manifestări care să le întărească sentimentul de echipă. Or, team-buildingul presupune vreme frumoasă, să poţi ieşi în stradă ca să te bucuri cu familia, prietenii sau chiar cu necunoscuţii, nu ca să tremuri de frig la o paradă de 15 minute. Majoritatea ţărilor europene aniversează Ziua Naţională vara, şi este firesc: campaniile militare de la care se revendică aceste simboluri erau corelate cu anotimpurile. Nu întâmplător Ziua Independenţei cade pe 9 Mai. Armatele româno-ruse n-ar fi putut mărşălui spre Plevna la vreme de iarnă. Americanii au stabilit ca Zi Naţională momentul când s-au desprins de britanici, nu ziua când a intrat în Uniune cel de-al 50-lea stat. Franţa sărbătoreşte începutul Revoluţiei, nu alegerea primului preşedinte. De ce aniversează România finalul procesului pornit la 9 mai 1877? Din considerente politicianiste: Iliescu acţiona în viaţa reală ca un satelit al ruşilor, aşa că dădea bine, ca imagine, să-şi sfideze, chipurile, marele vecin, strecurând ideea că am fi preocupaţi de reîntregire. Poate înainte de 1989, 1 Decembrie ar fi însemnat un act de disidenţă. După, n-a mai băgat nimeni în seamă această sărbătoare, cu excepţia activiştilor de la Bruxelles, încurcaţi de suprapunerea ei cu Ziua SIDA. Nu este însă prima manipulare politică. De fapt, proclamarea Independenţei era programată pe 10 Mai, dar Kogălniceanu a devansat celebra sa cuvântare pentru a nu  asocia  momentul cu Ziua Monarhiei, aniversată, la vremea aceea, de doar 11 ori.  Astăzi, când ar fi putut fi a 144-a Sărbătoare Naţională de 10 Mai, preşedintele Băsescu ne dă de gândit pe această temă. Băsescu a susţinut că un parlament bicameral este scump şi favorizează corupţia. Participanţii la referendum au confirmat ipoteza. Dar ei nu au privit şi la costurile campaniilor electorale: banii oferiţi de sponsori trebuie întorşi de administraţie, prin contracte preferenţiale, scutiri de taxe etc. Cu cât avem mai puţine campanii, cu atât se vor rări  „pomenile” electorale cu bani de la buget. Logic ar fi să comasăm alegerile prezidenţiale cu cele parlamentare sau să renunţăm la alegerea directă a preşedintelui.  Fiindcă parlamentul are o imagine proastă, un preşedinte ales ca în Germania ar fi şi el impopular. Aşa că monarhia constituţională, având funcţii de reprezentare, ar fi mai ieftină ca republica eternului show electoral şi chiar mai populară.  Mii de studenţi şi-au riscat viaţa, în 1947, strigând „10 Mai, Regele Mihai”! Cinstit vorbind, îşi va risca cineva, vreodată, viaţa pentru un politician, fie el şi mare lider în sondajele de opinie?

“Omul nou” – mostenirea comunismului

“A aparut un nou tip de om: omul smecher”, spunea Steinhardt despre omul mosit de comunism. Astazi nu se mai spune nimic despre distrugerea omului de catre regimul comunism. Se pune accent in schimb pe distrugerea societatii de catre comunism, pe distrugerea partidelor politice, pe distrugerea vietii publice, pe distrugerea institutiilor, pe distrugerea economiei de catre comunism. E normal sa se vorbeasca despre distrugerea acestora fara sa se vorbeasca mai intai despre nucleul acestor functii – distrugerea omului? Sau: e normal ca, in condamnarea comunismului, sa se plece de la nivel macro spre nivel micro? Nu e normal. “Intelectualii publici” de azi tocmai asta fac: condamna comunismul plecand de la abstractiuni, nu de la lucruri concrete. Se uita faptul ca regimul comunist a distrus omul mai intai si de aici a urmat distrugerea celorlalte functii sociale.

Nu institutiile sunt atat de importante, nu partidele politice sunt atat de importante, cat omul. Daca omul este distrus, toate acestea pier automat. De aceea Evangheliile nu spun nimic despre institutiile publice, despre partidele politice, despre vreun tip de regim politic, ci despre desavarsirea omului. Hristos nu a recomandat niciun sistem politic care sa fie in acord cu mantuirea omului; El doar a spus ca omul sa fie desavarsit. Dar prin asta Hristos a spus totul, prin asta Hristos a subordonat politicul in fata omului crestin. Pentru ca omul e celula societatii, celula politicului. Daca omul e desavarsit in Hristos, atunci si regimul politic condus de astfel de oameni e liber, nu opresiv. Dar daca omul nu e desavarsit si nu cauta poruncile Evangheliei, atunci si regimul politic e bolnav, dictatorial.

Asadar, in condamnarea unui regim dictatorial nu trebuie sa se plece de la aspectele sau cauzele  sociologice, institutionale sau politice. De ce? PENTRU  CA  ASEMENEA  CAUZE  NU  EXISTA! Condamnand comunismul plecand de la semenea cauze inventate, de fapt, nu se condamna comunismul, ci se propaga si mai mult maladiile lui. In condamnarea regimului dictatorial trebuie sa se plece de la maladiile omului prin care acest regim a fost pus in practica. Vedem azi cum se duce in derizoriu dezbaterea despre comunism, se discuta despre sociologia comunismului, despre politologia comunismului, se face o critica a comunismului de pe pozitii pur fanteziste, dar nu se discuta deloc despre antropologia comunistului. Ce tip de om a pus in practica iadul comunist? – iata intrebarea la care trebuie sa raspunda orice demers riguros de condamnare a comunismului.

O spun fara niciun fel de jena: s-a scris destul despre comunism; nimeni nu mai are nevoie sa citeasca alte carti “noi” despre comunism; au scris victimele comunismului, au scris oamenii anti-comunisti; si au fost cenzurati de catre acei intelectualoizi care nu vor sa discute despre antropologia comunistului. Cititi-le cartile si ajunge! Ajunge cu scrierea de carti “noi” despre comunism!

Antropologia comunistului se observa din cartile care expun vietile oamenilor din puscariile comuniste. Memorialistica si viata persoanala a unui Valeriu Gafencu demasca imediat antropologia comunistului. Dar asa ceva nu vrea sa se afle intelectualoidul viciat de comunist. Si ce observam din aceasta antropologie?

Pe comunist nu-l intereseaza regimul care il aduce la putere, cat puterea in sine. Faptul de a fi la putere permanent – asta il caracterizeaza pe comunist. Din aceasta cauza regimului comunist a stat in legatura cu schimbarea puterii dupa 1989: puterea a ramas aceeasi oala populata de jivine comuniste, chiar daca regimul comunist a cazut.

Omul fascinat de putere – asta e comunistul; nu de regim. De aceea, daca puterea va fi capitalista, comunistul va fi si el capitalist. Daca puterea va fi tehnocrata, comunistul va fi si el tehnocrat. Daca puterea va fi democrata, comunistul va fi si el bun democrat. Orice va fi comunistul, numai sa fie la putere. Daca ar fi sa caracterizam antropologia comunistului, atunci am spune numai atat: dorinta de putere permanenta.

Comunistul nu are scrupule cum nu are nici identitate si nici culoare: el e cameleon, mereu in schimbare, mereu in tranzitie dupa cum se metamorfozeaza undele puterii in timp.

Daca puterea va fi conservatoare, comunistul va fi chiar si conservator numai sa ramana la putere. Va fi si distributist, numai sa ramana la putere! Comunistul va distruge orice regim politic pentru ca el, in mintea lui senila, crede utopic in permanenta puterii in slujba careia se pune, comunistul neslujind o cauza nobila, nu slujeste un anumit regim poitic, ci slujeste puterea, “vointa de putere”, nihilismul. Comunistul nu face diferenta intre putere si regimul politic; un regim politic se imbunatateste atunci cand nu e dependent de putere. Or, deoarece comunistul e ahtiat de putere, el distruge orice regim politic; comunistul nu concepe ca un regim politic sa fie in opozitie, adica sa nu fie dependent de putere. Pentru el “scopul scuza mijloacele”, si scopul comunistului e puterea iar mijloacele sunt orice regim politic.

Comunistul nu discerne, are atrofiat simtul despartirii graului de neghina. Pentru el nu exista Bine si Rau. Din cauza asta e un om handicapat mental. E fara raspundere si nu detine semnificatia corecta a cuvintelor.

Oamenii presedintelui – ei insisi “oameni noi”, smecheri – condamna de fapt cauze ale comunismului inventate tot de ei, dar nu condamna tipologia omului comunist. Nu prin conferinte internationale despre comunism se iese din consecintele comunismului, ci prin izolarea acelui om handicapat prin care s-a pus in practica comunismul.

Americanii au sprijinit FSN-ul (2)

Prima parte din “Americanii au sprijinit FSN-ul” e aici. A doua suna asa:

Continuând cu dezvăluirile, Cornel Dinu a declarat că Bush şi Gorbaciov au fost cei care, la Malta, au stabilit că în România trebuiesc schimbate lucrurile. “S-a stabilit cine contează în România şi cine va organiza lovitura de stat cu public. România a rămas în sfera Uniunii Sovietice, iar Ceauşescu a trebuit împuşcat pentru că ştia mult prea multe“, a precizat Dinu.

Pentru cei care au votat cu marinarul bolsevic si “anticomunist” Basescu

Cunoscutul istoric britanic Dennis Deletant a demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCMER, condus de Vladimir Tismaneanu.

“Noua Hotărîre de Guvern mută centrul de greutate spre studiul teoretic. Şi atît. Nu mai vorbim despre Securitate şi despre securişti, despre faptele lor, nu-i mai cercetăm. ” – Marius Oprea

Cititi, va rog, interviul luat lui Marius Oprea, vedeti de ce a fost dat afara de catre clica lui Tismaneanu.

“Noi am lucrat mereu într-un paradox. Actualul regim, pe de o parte, a condamnat comunismul, pe de altă parte, tot acest regim nu vrea să vadă nici un activist sau securist în puşcărie. La toate dosarele pe care noi le-am înaintat spre Parchet, dosare bazate pe expertize diverse, de natură arheologică, medico-legală, i-am identificat şi pe cei care au ucis, torturat sau răpit. I-am identificat cu nume, prenume, funcţia de atunci, am prezentat faptele. Şi, în toate cazurile, ni se dau soluţii de NUP (neînceperea urmăririi penale) şi SUP (suspendarea urmăririi penale). Asta înseamnă fie că autorităţile judiciare nu înţeleg că în ţara asta a fost condamnat comunismul, fie că această condamnare a comunismului a fost una de faţadă. O condamnare politică, fără consecinţe, fără vinovaţi care să răspundă în faţa legii.”

“De acum încolo, din cîte am înţeles eu din spusele domnului profesor Tismăneanu, Institutul se va ocupa de condamnarea comunismului în latura ei ideologică. Aici este o diferenţă clară de opinie între mine şi domnul profesor Tismăneanu. Eu nu cred că o ideologie poate fi adusă în faţa instanţei judecătoreşti. Eu cred că oamenii care au comis crime pot fi aduşi în instanţă. “

“Domnul profesor Tismăneanu, cu Hotărîrea de Guvern alături, ar trebui să schimbe titulatura instituţiei, cu domnia sa în fruntea institutului nu se vor mai face investigaţii, se va discuta teoretic despre comunism, va fi un institut care nu va mai deranja pe nimeni, vor face multe, multe simpozioane, seminarii, iar ucigaşii, deşi avem probe pentru aducerea lor în justiţie, se vor plimba liniştiţi printre noi. Aici se va ajunge. Iar eu înţeleg să spun aceste lucruri, să nu tac, chiar dacă voi ajunge muritor de foame.”

“Problema e că discursuri bine construite avem suficiente. Discursurile nu ne lipsesc în ţara asta, ne lipsesc faptele. Noi, la IICCR, am trecut la fapte. Ăsta a fost „viciul nostru de procedură“. Eu n-am nimic cu domnii Tismăneanu şi Stanomir, ca persoane. Au susţinut puterea, i-au furnizat atuuri în lupta electorală, acum aşteaptă o răsplată. Eu n-am vrut să fiu pro-putere, să fac elogii, m-am împotrivit puterii, chiar pe banii puterii.”

Lucia Hossu Longin: “Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.”

„Îi solicit actualului guvern român, să dea dovadă de  suficientă maturitate  pentru a înţelege întreaga importanţă a  IICCR  pentru viitorul ţării şi necesitatea de a păstra  în fruntea  acestuia,  pe omul   care  îi este sufletul.” Stephane Courtois

Mircea Platon: „La alegerile din 20 mai 1990, anticomuniştii obţineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comuniştii şi anti-anticomuniştii obţineau 80%. În rândul celor din urma se afla şi Traian Băsescu. Confruntarea de acum douăzeci de ani s-a transformat, şi datorită experimentului CNSAS, într-o bătălie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevăr şi anticomunismul ca afacere. Pe primul îl sabotează călăii. Împotriva celui de-al doilea striga sângele martirilor. Struţocămila rezultată din împerecherea mai multor generaţii de comunişti, „anticomunismul” oficial din România are cearcăne furişat-cominterniste, mâini mercenare şi picioare, bugetare, de lut. Un întreg sistem politico-economic bazat pe ticăloşie, jaf şi minciună are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. După cum au nevoie toţi dictatorii. Unii dictatori sunt comunişti. Alţi dictatori sunt anticomunişti. Dar toţi dictatorii mint.”

Despre memoria scurta a domnului Tismaneanu

http://www.ziuaonline.ro/eveniment/8-eveniment/835-cadou-de-aniversara-pentru-ion-iliescu-de-la-vladimir-tismaneanu.html

Dosarul 10.947, volumul 9

Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezintă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu. Astfel, fişa (strict secretă), întocmită la 13 august 1987, dă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu.

Născut la 4 iulie 1951, la Braşov, Vladimir Tismăneanu a absolvit “Facultatea de Filosofie” din Bucureşti, având profesia de sociolog şi cunoscând ca limbi străine franceza şi engleza.

Înscris la facultate în 1970, Vladimir Tismăneanu absolvă studiile în 1974, cu examen de stat.

Din 1974 până în 1976, Vladimir Tismăneanu a funcţionat la Institutul de Proiectări “Proiect” Bucureşti. Că filosof, Vladimir Tismăneanu a reuşit să ocupe un post la “laboratorul de sociologie” al institutului. Aşadar, din facultate, Vladimir Tismăneanu este angajat – direct – fără stagiu în provincie la un institut principal din Bucureşti.

La vremea respectivă, stagiul în provincie era obligatoriu.

Ulterior, Vladimir Tismăneanu se transferă la “Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate” – tot ca sociolog – până în noiembrie 1981, când fostul membru PCR (din 1973) pleacă în străinătate cu mama şi nu mai revine în ţară.

Conform Fişei din 13 august 1987, Vladimir Tismăneanu beneficiază până la fuga din 1981 de “mai multe călătorii peste graniţă, ca turist, în ţări socialiste şi capitaliste”, se notează în Fişă.

În aprecierea lui Vladimir Tismăneanu au contat foarte mult părinţii. Leonid (născut la Soroca, în 1913) şi Hermină Marcu Sohn (de profesie medic) au activat în celule komintern-iste din perioada interbelică. Tatăl, condamnat în 1935 pentru activitatea pro-sovietică, a luptat ulterior, împreună cu Hermină, în războiul civil din Spania, de partea aşa-zişilor republicani (comunişti). După încheierea războiului din Spania, Leonid şi Hermină Tisminetchi s-au refugiat în URSS, unde au lucrat la “Radio Moscova”, cunoscând-o bine pe Ana Pauker (1942-1943).

Conform revistei “Arhivele Totalitarismului” (studiul lui Petre Opris), părinţii lui Tismăneanu au revenit în ţară abia în martie 1948. Leonid a fost încadrat în aparatul CC al PCR, la “Direcţia de Propagandă şi Agitaţie”. Din 1952 – după căderea Anei Pauker – a devenit director-adjunct la “Editura de Stat pentru Literatură Politică”.

Ani în şir, Leonid Tisminetchi a fost şeful catedrei de marxism-leninism a Universităţii “Constantin I. Parhon” şi şeful catedrei de “Istoria Partidului Comunist al URSS”, la “Şcoala Superioară de ştiinţe Sociale A.A. Jdanov”.

Leonid Tisminetchi a fost exclus din partid în 1960, dar a fost reprimit în partid în 1964. A decedat în 1981, la “Institutul Ana Aslan” de la Otopeni.

Tismăneanu a plecat din România cu ajutorul Securităţii

Ceea ce dezvăluie Fişa din 13 august 1987 este un fapt neaşteptat: Vladimir Tismăneanu a plecat din România, în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securităţii!

U.M. 0617 nu este însă alta decât codificarea “Direcţiei a ÎI-a” a Securităţii, specializată în contra-informaţii economice.

Mihai Pelin, în “Opisul emigraţiei politice” – carte editată la “Compania” (coordonatorul seriei Clar/Obscur Petru Romoşan, redactor Adina Keneres) – făcea aceeaşi observaţie, la pagina 325, că Vladimir Tismăneanu a fost ajutat să plece din ţară de U.M. 0617 (Direcţia a ÎI-a).

“Direcţia a ÎI-a” (0617) este fostă “Direcţie Contra-Sabotaje”, din anii ’50. Ofiţerii şi colaboratorii “Direcţiei a ÎI-a” aveau în instituţii birouri proprii, dotate cu tehnică de înregistrare a convorbirilor telefonice şi de supraveghere filmică şi fotografică a încăperilor care prezentau un interes “operativ” în obţinerea de informaţii secrete sau în verificarea unor date obţinute de la reţeaua informativă de întreprindere.

“Direcţia a ÎI-a” acţiona contra-informativ împotriva spionajului economic, veghea ca datele secrete ale unor contracte să nu ajungă la firme concurente, împiedica scurgerea de patente etc.

Un “sociolog” putea acţiona foarte bine în această “Direcţie”, ca “ofiţer acoperit”.

Lector în CC al UTC

În Fişă se notează: “Ca membru PCR (Vladimir Tismăneanu), a fost antrenat la realizarea diferitelor sarcini, printre care şi cea de lector al Comisiei de propagandă a Comitetului Municipal PCR Bucureşti”.

În noiembrie 1981, Vladimir Tismăneanu pleacă cu mama (Hermină) într-o călătorie în Franţa şi Spania.

În Spania, Hermină – luptătoare în Războiul Civil de partea comuniştilor – apelează la “vechii tovarăşi” din anii ’30. Astfel, Vladimir Tismăneanu ajunge la “comuniştii” din Venezuela, care îl adăpostesc o vreme.

Prin comuniştii din Venezuela, Vladimir Tismăneanu stabileşte o legătură cu secretarul general al Partidului Comunist din SUA.

Ca urmare a acestei legături, Vladimir Tismăneanu scrie un fel de “hagiografie” a acestuia, o adevărată apologie a comunismului american.

Secretarul general al PCA intervine la Departamentul de Stat şi la CIA, astfel că Vladimir Tismăneanu este admis în Statele Unite.

Familia lui Ion Iliescu (Alexandru, Etimie – tată şi unchi – precum şi Ion) au cunoscut foarte bine familia Tisminetchi. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul CC al UTM. Apoi în funcţia de secretar al “Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Români”, aflaţi la studii în URSS, la începutul anilor ’50. [... citeste restul articolului pe ziuaonline.ro ...]

INTERVIU ZIUAONLINE Mircea Platon: Anticomunismul prezidenţial e doar un mod de a perpetua stăpânirea comuniştilor în România

“Comuniştii, ca să rămână la putere, se pot metamorfoza în orice, chiar şi în anticomunişti. Nu înţeleg de ce trebuie să facem o comisie prezidenţială care să condamne “comunismul” şi un institut care să ne explice cum au combătut Raymond Aron şi Arthur Koestler comunismul. E ridicol. Comuniştii nu s-au instalat în România din cauză că românii nu-l citiseră pe Aron. Comuniştii au fost impuşi românilor de tancurile unei armate de ocupaţie. Regimul comunist nu s-a instalat în România din cauza slăbicunii dialectice a poporului român, ci din cauza diavoleştii subtilităţi dialectice a altora. Deci ăia trebuie să fie acum îndoctrinaţi “anticomunist”, în spirit neoliberal, nu noi. Noi ar trebui să fim lăsaţi să ne îngropăm/dezgropăm morţii (mă refer aici la cei din gropi comune), să ne cunoaştem şi slăvim martirii, şi să punem Procuratura să instrumenteze dosarele celor responsabili de crime şi samavolnicii în slujba regimului comunist. Comuniştii au un talent deosebit la rescrierea istoriei: Lenin i-a rescris pe menşevici, Stalin pe Troţki, Hruşciov pe Stalin, Gorbaciov pe Hruşciov, Dej pe Pauker, Ceauşescu pe Dej, Iliescu pe Ceauşescu. Acum vine Băsescu care vrea să-i rescrie el pe toţi. Să-i treacă pe curat cum ar veni. Anticomunismul prezidenţial e doar un mod de a perpetua stăpânirea comuniştilor în România. Comunismul ne-a fost impus ca mod de viaţă. Domnul Preşedinte Băsescu va “condamna” comunismul la moarte doar atunci când ne va oferi un alt mod de viaţă, diferit de cel comunist, bazat pe minciună. Până una-alta, văd că oameni care nu sunt cetăţeni români şi ai căror părinţi nu au sângerat pentru libertatea acestei ţări vin şi ne manipulează istoria sub oblăduire “de sus”. Aşa a fost şi în anii ’50. Cred că, mai degrabă decât orice comisie prezidenţială, condamnarea comunismului o va face chiar poporul român, care va ajunge să se uite cu groază şi la comunism, şi la lupta tipic comunistă pe seama “condamnării” comunismului.” [... restul interviului aici ...]

Despre comunism: Experimentul Pitesti

“În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din Piteşti la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, a însemnat experimentul comunist care a fost dus cel mai departe, experimentarea unei inginerii psihologice. Comuniştii au făcut multe inginerii sociale: adică au încercat să modifice societatea exterminând o anumită parte a populaţiei: elitele sau o parte ori alta a ei. Dar în acest caz avem un fel de experienţă în eprubetă ca într-un laborator, o experienţă de inginerie psihologică. Adică se iau studenţi care sunt naţionalişti şi creştini şi se încearcă, prin tortură fizică şi psihică adecvată, transformarea lor în oameni noi, în comunişti. Deci, după câte ştiu eu, este cu adevarat un experiment de necrezut, cel mai dus la extrem. S-au mai experimentat desigur inginerii psihlogice, cum ar fi cea asupra populaţiei Cambodgiei de către khmerii roşii. Dar asta a fost ceva destul de banal: oamenii erau obligaţi după muncă să participe la mitinguri unde trebuiau să repete întruna lozinci. În timp ce la Piteşti se lucra zi şi noapte, fără întrerupere, asupra psihologiei tinerilor, pentru a o transforma total.” -  Stéphane Courtois.

“Si până în acest moment, după ştiinţa mea, asta e singura experienţă de acest fel. Poate că se vor descoperi lucruri noi în arhivele de la Moscova, în cele din China sau în alte părţi, dar în actualul stadiu al cunoaşterii istorice, este o experienţă unică. Este de mare interes pentru că ne arată până unde poate fi dus proiectul comunist, până unde poate fi împins un experiment. Cred că e foarte revelator şi semnificativ pentru caracterul fundamental totalitar al acestei mişcări, al proiectului început de Lenin şi continuat de Stalin. Acest proiect nu vizează doar schimbarea societăţii, ci şi transformarea omului, a individului, a naturii umane. Un asemenea proiect este totuşi demn de Dumnezeu. De altfel, pe de o parte comuniştii negau existenţa lui Dumnezeu, dar pe de altă parte se considerau ei înşişi creatorii unei lumi noi. Deci cred că e o experienţă extrem de semnificativă din toate punctele de vedere. Desigur, am putea insista mai mult asupra detaliilor… Dar ne punem întrebarea dacă nu cumva calitatea psihologică a experienţei de la Piteşti nu provine de la profesioniştii în psihologie. E o întrebare pe care mi-o pun de mult. ştim că psihanaliza s-a născut parţial la Odessa. ştim că unul dintre marii psihanalişti ai anilor ’20, ’30, ’40, Eitingon, era fratele unuia din şefii NKVD-lui la Moscova. Ne putem întreba până la ce punct psihologii profesionişti de la vârful poliţiei politice din URSS şi eventual din alte ţări, n-au jucat rolul de experimentatori în încercarea lor de a transforma omul, făcând o mică experienţă în eprubetă precum în laboratorul de la Piteşti.” - Stéphane Courtois.

“Este o întrebare pe care mi-o pun. E adevărat că istoricii nu-şi pun această întrebare pentru că lor nu le prea place să lucreze cu psihologii. Ei consideră istoria o ştiinţă cu care psihologii, psihanaliştii, nu prea au legătură. Ceea ce e total fals. Am descoperit în arhivele de la Moscova că, dimpotrivă, comunismul nu ar fi putut funcţiona în parametrii lui, decât cu oameni de un tip psihologic special. Ca atare, studiul psihologiei şefilor comunişti, a cadrelor comuniste, a responsabililor poliţiei politice, studiul psihologiei unui asemenea tip de om – cum îl numeşte Dostoievski, este indispensabil pentru a înţelege cum a putut funcţiona regimul comunist. Pentru că cei care au făcut să funcţioneze regimul comunist nu au fost oameni obişnuiţi, normali. Ei au fost mari psihopaţi, mari paranoici, mari megalomani, şi acest lucru trebuie cunoscut. Mao a fost un foarte mare megaloman care s-a considerat fondatorul Imperiului chinez “Che Yong Ti”(?) etc., a funcţionat ca un împarat cu tot ce implica această poziţie, concubine etc.. Avem de-a face cu un tip de om cu totul special, nu un om politic normal, obişnuit. Acelaşi lucru şi cu Stalin: a fost un mare paranoic. Dar să ne intoarcem la Lenin, fondatorul sistemului. Se spune mereu că “bunul” Lenin a fost un om agreabil, plăcut. Nu este adevarat. Când îi citim cu atenţie scrierile din anii 1900, 1901, 1902, personalitatea lui Lenin apare ca aceea a unui om dominat de o impresionantă dorinţă de putere! Numai dorinţa de putere nelimitată îl animă! Or, evident, aceasta e baza totalitarismului.” - Stéphane Courtois.

“Deci, baza totalitarismului e dorinţa de putere, voinţa de a controla totul, de a domina totul, ceea ce de altfel Lenin făcea în micul lui grup bolşevic, înainte de a lua puterea. Apoi a transferat acest model asupra partidului care pusese stăpânire pe stat, un partid-stat. De aici încolo, mijloacele de dominare au crescut imens, la o putere aproape infinită. şi ceea ce Lenin a iniţiat, Stalin a sistematizat, a generalizat, şi bineînţeles, toţi ceilalţi conducători comunişti le-au urmat exemplul: Mao, Ceauşescu etc.. De fiecare dată a fost nevoie de mari paranoici, de mari megalomani, pentru a conduce un asemenea sistem totalitar. Priviţi capacitatea intelectuală a lui Ceauşescu! Ce căuta un asemena om în fruntea statului? E de necrezut. şi în aceeaşi situaţie sunt toţi liderii comunişti. Cred că există o relaţie strânsă între experimentul psihologic de la Piteşti şi caracteristicile psihologice particulare ale marilor conducători comunişti. Ceea ce a fost la Piteşti depăşeşte simplul experiment, şi în cruzime, şi în teroare etc.. Nu a fost doar un proiect de schimbare a omului. Acest experiment ne trimite totodată la tipul psihologic al şefilor comunişti. Ei nu sunt oameni normali ca dvs şi ca mine, ci oameni cu adevărat marcaţi psiho-patologic. şi asta nu poate fi ocultat, nu te poţi preface că nu există. Dacă nu ar fi existat aceşti oameni realmente posedaţi, …ăsta a fost titlul marelui roman al lui Dostoievski, “Posedaţii”(“Demonii”), precum şi afacerea Neciaev şi tot ce a însemnat ea ca sursă de inspiraţie a cărţii, nu am fi putut întelege atât de bine cum funcţionează acest tip de om. Căci Piteştiul, într-un anume fel, îşi are originea în Neciaev!” -  Stéphane Courtois.

“Să nu uităm că istoria lui Neciaev este a unui revoluţionar rus megaloman care îşi formase un mic grup revoluţionar format din vreo zece studenţi. Deodată, unul dintre ei, Ivanov, îşi dă seama că Neciaev e un megaloman, un fabulator, şi îi spune: “Eu nu merg mai departe. Vreau să ies din grup.” şi ce-i raspunde Neciaev? “Nu poţi ieşi din grup. Eu comand grupul. Nu ai dreptul să ieşi din grup fără autorizaţia mea!” şi ce decide apoi Neciaev? “Îl vom omorî pe Ivanov pentru că nu putem accepta să plece din grup!” Îl omoară pe Ivanov, îl aruncă într-un lac, dar nefiind profesionişti, poliţia descoperă repede cadavrul şi se declanşează un mare scandal. Trebuie să menţionăm că Dostoievski nu era în Rusia, dar a aflat din ziare toată istoria şi înţelege imediat că se întâmplă ceva. Lasă deoparte tot ce avea pe masa de lucru şi începe imediat să scrie faimosul său roman “Demonii” în care descrie prima oară cu funcţionează un grup revoluţionar totalitar. Ce e extraordinar, în timp ce lucrează la roman, îi scrie unui prieten: “Cred c-am înţeles de ce tip de om e nevoie pentru a putea face ceea ce s-a întâmplat în grupul lui Neciaev.” Ce tip de om… Iată că Dostoievski a înţeles imediat. Pentru asta e necesar un anume tip de om. şi de altfel, acesta e foarte clar descris chiar de Neciaev în cunoscutul său Catehism al revolutionarului apărut în 1869. Iată ce spune Neciaev: “Revoluţionarul este un om pierdut din start. Revoluţionarul este un om care nu are nume, nu are prieteni, nu are familie.” Deci iată tocmai descrierea tipului de om care se rupe deliberat de societate, vrea s-o distrugă şi apoi vrea să domine, total, viitorul. Aşadar, referindu-ne la Piteşti, cred că ne aflăm în centrul întregului dispozitiv care a dus la crearea comunismului totalitar.” – Stéphane Courtois.

“Sorin Ilieşiu: De ce se poate crede, se poate considera, că România a fost aleasă pentru a aplica acest experiment?

Stéphane Courtois: Bună întrebare! Este interesant de văzut că la sfârşitul experimentului Piteşti au fost împuşcaţi repede-repede responsabilii experimentului. Pentru a nu mai exista martori… Dar se ştie foarte bine că începând din anii ’45, ’46, ’47 şi până la moartea lui Stalin, toate poliţiile politice ale Europei de Est au fost sub controlul sever al responsabililor KGB. Toate procesele trucate au fost organizate de către generalul Bielkin de la Moscova, un general KGB însărcinat cu acestea. Deci pentru mine este de neconceput ca sovieticii să nu fi fost la curent cu experimentul de la Piteşti. Este foarte probabil că experimentul a fost urmărit de ofiţeri KGB. Ne putem întreba aşadar dacă nu ei l-au împins pe ţurcanu să lanseze o asemenea experienţă, tocmai ca să vadă cum se va derula ea. Trebuie spus foarte clar că în URSS nu se mai putea face un astfel de experiment deoarece tot ce era naţionalist sau creştin fusese exterminat demult. Acolo nu mai existau cobai. Dar în Romania erau. În orice caz, este de necrezut ca KGB să nu fi fost informat îndeaproape de ceea ce s-a petrecut la Piteşti deoarece în acea perioadă toate poliţiile politice erau sub controlul total al KGB .”

“Sorin Ilieşiu: În ce consideraţi dvs. că constă extraordinara barbarie a acestui experiment?
Stéphane Courtois: Extraordinara barbarie este că oamenii au fost împinşi să se distrugă ei înşişi. Pentru că acesta a fost fondul experienţei psihologice: de a face astfel încât victima să fie propriul ei călău. În asta constă interesul problemei. Aceasta este raţiunea comunismului. Ai mijloace limitate: iei victime care vor deveni proprii călăi. Nu mai e nevoie astfel să faci treaba călăului. şi acesta este fondul experimentului Piteşti: toate aceste forme de smulgere a măştilor una după alta, de renegare a prietenilor până la propria renegare, de auto-renegare, de torturare a propriilor prieteni trecând astfel în tabăra călăilor. Asta e baza experimentului Piteşti: o inginerie psihică de autodistrugere a individului de către el însuşi. Aceasta este pentru mine cea mai mare oroare. Dacă eşti chinuit, omorât de duşmanul tău, e OK: ştii că e duşmanul tău. Dar dacă te torturezi singur fără să poţi împiedica aşa ceva… Ce e asta? E realmente distrugerea identităţii individului. Pentru mine aceasta este ingineria psihică. Să obligi indivizii să se autodistrugă şi apoi, evident, să se supună puterii comuniste care impus acest experiment.”

Mai multe pe http://www.experimentulpitesti.org/public/video-clipuri/.
Vezi si Fenomenul Pitesti, marxism, socialism, comunism, umanism.

SCOALA LUI PLATON / Lichidarea Romaniei

[click pe imagine pentru articol]