Radu Golban: Umbra imperialismului german in UE

Cercetatorul Radu Golban – economistul care a descoperit datoria istorica a Berlinului fata de Romania – lanseaza o ipoteza socanta: sub acoperirea politicilor europene, Germania s-a intors, de fapt, la vechea sa filosofie hegemonica, responsabila pentru declansarea a doua razboaie mondiale. Sau, poate, nu a abandonat-o niciodata…

In timp ce Europa este numele geografic al continentului, Uniunea Europeana este rezultatul politicilor comune ale membrilor sai. O mai buna intelegere a acestei constructii politice presupune o dezbatere obiectiva privind politica europeana a celui mai mare si puternic stat din UE, Germania.

Un mod de a influenta mediul politic al altor state europene este activitatea diferitelorfundatii germane, care se bucura de o finantare generoasa din parte MAE al Germaniei, acestea actionand in numele diferitor valori universale, insa penetrand politica statelor gazda mai eficient decat diplomatia. In cazul implicatiilor si rolului fundatiei germane Konrad Adenaur in relatie cu proaspat infiintata Fundatie Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi, am gasit un nume care m-a facut sa activez memoria istorica. Este vorba despre Holger Dix, directorul reprezentantei „Konrad Adenauer Stiftung” (KAS) din România si Republica Moldova.

Numele Dix coincide cu cel al reprezentantului de frunte al geo-politicii germane, Arthur Dix (1875-1935). Aceasta problematizare a politicii europene a Germaniei este pe deplin justificata in contextul politic actual, deoarece ar putea exista o continuitate care sa preceada eforturile vest-germane postbelice pentru o Europa unita. Ar fi posibil sa se ascunda si astazi in spatele politicii germane in UE si alte ambitii germane? Exista, de asemenea, un element tipic german de integrare in UE a Europei de astazi, care ar putea fi in defavoarea altor natiuni europene?

Parintele geopoliticii este considerat a fi Friedrich Ratzel (1844-1904), geograf si zoolog german, autorul celebrei lucrari „Geografia Politica” (1897). Ratzel si epigonii lui, printre care si Arthur Dix, au impus un asa-numit „determinism geografic”, potrivit caruia starea si dezvoltarea unei natiuni trebuie definita in functie de factori geografici: clima, configuratia solului, pozitie pe harta, etc. Spatiul geografic, cu toate caracteristicile lui, este important (erau de parere geo-politicienii) pentru politica unui stat, pentru istoria lui si, in final, pentru destinul neamului.

Geopolitica evalueaza statele ca fiind dependente de urmarile dezvoltarii legilor biologice. Astfel, conceptiile geopolitice au fost impregnate cu teorii rasiste, social-darwiniste si potrivit politicii demografice a lui Malthus. Cu astfel de argumente, Imperialismul german, care a generat cele doua razboaie mondiale, isi legitima orice agresiune armata, anexionismul si expansionismul ca fiind acoperite de dovezile „stiintifice” ale „cercetatorilor” germani.

[... citeste restul pe CorectNews.com ...]

Mai citeste si:

1. Radu Golban: O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romånia. asta e primul text al economistului roman din elvetia care a descoperit in arhive datoria.

2. Aventurile lui Radu Golban, de la arhivele din Basel, in Absurdistan:

Viata linistita a lui Radu Golban, un reputat economist stabilit in Elvetia, s-a schimbat radical dupa ce, documentandu-si lucrarea de doctorat, a descoperit in arhivele din Basel probe referitoare la datoria istorica a Germaniei fata de tara noastra. Cercetatorul s-a trezit brusc intr-o Romanie absurda, inconjurat de intrigi incalcite. Functionari din Guvern, Presedintie si BNR, vanatori de comori, jurnalisti, fosti revolutionari – toti l-au scotocit de „cheia” comorii, dupa care i-au inchis usa in nas. Fara explicatii.

3. Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman:

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

4. Creanta germana: Romania nu e interesata sa recupereze 19 miliarde de euro:

Toate datoriile pe care statul roman le-a contractat in ultimii ani ar putea fi acoperite cu usurinta de o creanta uitata timp de aproape sapte decenii. Autoritatile de la Bucuresti par complet neinteresate de acest subiect si il evita cu obstinatie. Chiar daca, recent, Guvernul a primit oferta de a vinde creanta unor “institutii financiare internationale”.

5. Basescu-Merkel: scenariul pactului secret:

Traian Basescu s-ar fi angajat sa nu abordeze chestiunea datoriei germane in timpul mandatului sau in schimbul sustinerii din partea Berlinului pentru aderarea Romaniei la Schengen. Dezvaluirea vine de la Eugen Anca si invoca drept sursa un consilier prezidential care a dorit sa-si pastreze anonimatul. Un asemena targ ar echivala, insa, cu renuntarea la creanta in valoare de peste 19 miliarde de euro, fiindca datoria se prescrie in octombrie 2012.

6. Germania a evitat plata datoriilor de razboi, dar a uitat de creanta romaneasca:

Contrar perceptiei generale, Germania nu a platit decat selectiv si sporadic despagubiri de razboi la finalul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind protejata in mod deliberat de tratatele de pace. O slabiciune de formulare face, insa, ca Romania sa fie astazi singurul stat in masura sa ridice pretentii – explica Radu Golban, intr-un interviu exclusiv pentru CorectNews.

7. INTERVIU. Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers:

Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii “UEM – incotro?” (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.

8. Mircea Platon: La Loc (Tele)comanda:

Nu de alta, dar nemţii nu au mână bună. Ruşilor, conservatorii germani l-au trimis, în tren blindat, “ca bacilul în eprubetă”, pe Lenin, în 1917. Nouă, în primul război mondial ne-au compromis Partidul Conservator, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti (1918), iar în al doilea război mondial ne pregătiseră un “guvern de la Viena” (cu Horia Sima). Nu ştiu cum se face, dar, spre deosebire de Germania burgurilor, Germania imperială modernă a tins întotdeauna să distrugă elitele reprezentative ale altor ţări şi să exporte diktaturi, oameni de mâna a doua şi instabilitate.

9. Iulian Urban: Cine raspunde de [ne]incasarea creantelor externe ale Romaniei ? Ati auzit de CIAMICR ? Cum arata o lege facuta cu dedicatie celor care au vanat creantele Romaniei in 1994:

Intelegem ca atat Legea 29 din 1994 cat si HG 732 din 1994 au fost unele cu “dedicatie” pentru vanatorii creantelor externe ale Romaniei, ce se grabeau sa le valorifice in interes personal avand grija ca Romania sa nu vada un cent din aceste creante.

Oligarhia kapitalista e ereditara

Citesc ca România şi alte state membre UE: Vrem condamnarea crimelor comunismului, ca şi în cazul Holocaustului. Frectie la picior de lemn! Nu sunt de acord cu ce propune dl Baconschi.

Eu vreau sa se lucreze la un raport care sa interzica pe viata accesul in politica si economie al celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, dar mai ales sa se interzica, in politica si economie, accesul copiilor celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, pana la a treia generatie. Mi se pare imoral ca copiii bolsevicilor (Patapievici, Baconschi, Tismaneanu, etc.) sa dea lectii de morala, in timp ce copiii celor care au refuzat sa colaboreze cu comunismul sunt cenzurati in presa si pusi la zid prin terorism intelectual de catre copiii bolsevicilor. Mi se pare imoral ca puterea de stat si cea financiara / BNR sa fie impartita intre exact aceleasi clanuri ideologice materialiste care au fost in comunism. De ce nu se practica impartialitatea in viata publica din fostele tari comuniste?

Nu numai monarhia e ereditara, dar si oligarhia care a eradicat monarhia e ereditara. Ceea ce se petrece azi in Romania nu e altceva decat oligarhie dinastic-ereditara! Nu-i de mirare de ce directorii bancilor kapitaliste straine si managerii corporatiilor din Romania sunt toti / majoritatea copiii generalilor si securistilor din comunism.

Asta ar fi adevarata lustratie, adevarata revenire la normalitate. In rest, ce vrea Baconschi e frectie la picior de lemn.

Neomarxistul Baconschi, pe urmele lui Ion Iliescu, recunoaste:

“In 1990, Parisul a gazduit un colocviu intitulat “Triburile si Europa”. Scopul actiunii era acela de a calma febra nationalista din proaspat-emancipata zona rasariteana a continentului. Operatiune de culpabilizare si de pedagogie neomarxista. [...] Unii dintre contestatrii loviturii de stat – urcati in balconul din Piata Universitatii – n-au inteles din primul moment riscul ca noul nationalism (asortat cu subite nostalgii legionare) sa-l continue pe acela forjat de aparatul represiv al lui Ceausescu. [...] Ne place sau nu, organizatorii colocviului de la Paris aveau dreptate. Manifestam inca o gandire tribala, nu una inspirata de modernitatea contractului politic.” (“Crestinism si democratie“, Curtea Veche, 2010, p. 76-77).

Ce bine minte dl “teolog” de Sorbona. Imediat a nascocit si motivul de a ingropa, exact ca Ion Iliescu, revolta din Piata Universitatii: erau “legionari”, “fascisti”, iar neomarxistii de la Paris aveau dreptate.

E curios cum, dupa 50 de ani de comunism si vanatoare de facisti si legionari, in decembrie 1989 in Piata Universitatii erau inca “legionari”, “fascisti”….. tare curios.

La loc (tele)comanda!, Mircea Platon

- posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta -

Imprimă articolul

1. La începutul anului 2003, Germania era în şoc: ministrul de finanţe social-democrat Hans Eichel dezvăluise că bugetul federal al Germaniei are o “gaură” de 15 miliarde de euro.1 Germania depăşise deja deficitul bugetar de 3% permis de acordurile care au stat în anii ’90 la baza creării euro. Economia Germaniei, anunţau agenţiile de presă, era în “pragul recesiunii”.2 Şomajul era în creştere, iar Cancelarul Gerhard Schroeder (la putere între 1998-2005) anunţa măsuri de reducere a ajutoarelor de şomaj şi a pensiilor. Sute de mii de oameni protestau în stradă. Atât patronatul cât şi sindicatele se arătau puţin dispuse să facă sacrificii reale pentru a accepta reformele lui Schroeder.3 În 2005, după adoptarea unui plan de măsuri dure de reducere a ajutoarelor de şomaj, Gerhard Schroeder a pierdut alegerile în favoarea Angelei Merkel.

2. În 2010, agenţiile de presă şi editorialiştii se entuziasmează de performanţele economiei germane.4 Prin contrast cu ceea ce presa engleză a numit “PIGS” (Portugalia, Italia, Grecia, Spania), dar şi cu Irlanda, Franţa, România sau chiar Marea Britanie, Germania apare ca un model de hărnicie şi cumpătare. Faptul că întreaga Europă are de ales între prăbuşirea totală şi pax germanica nu miră pe nimeni. Şi nici nu scandalizează. La urma urmelor, nemţii nu fac nimic altceva decât să vină şi să repare ce-au stricat alţii, să pună ordine cu eficienţă tipică în neorânduiala celtico-mediteraneano-balcanică a altora: “Nu vreau să critic Germania în nici un fel. Nu a fost ceva ce a căutat. Mai degrabă a fost ceva ce i s-a aruncat în braţe datorită propriei conştiinciozităţi, hărnicii şi constante aplicări a inteligenţei la economia reală mai degrabă decât la cea virtuală.”5Aşadar, în numai 5 ani, din 2005 şi până astăzi, nemţii au muncit atât de mult încât au ajuns să cumpere insulele grecilor la pachet cu jumătate din continent. Cum e cu putinţă acest lucru?

[... citeste restul pe mirceaplaton.com ]

 

Ce minte Baconschi si ce spun profesionistii

Ce spune Farage si ce spune Baconschi in ultima lui carte-maculatura “Crestinism si democratie”.

Am citit zilele astea ultima carte a ministrului de externe Teodor Baconschi, Crestinism si democratie, Curtea Veche, 2010. E o mare bucurie sa observ ca am sansa istorica sa fiu contemporan cu prabusirea lichelelor sistemului defect pe care si dl Baconschi le perpetueaza.

Cartea e mica si subtire in substanta, ca sa nu spun nula.

Dl Baconschi continua sa filosofeze in directia unor idei sinucigase si falimentare. Desi scrie ca neoconservatorismul e de stanga (deci Tismaneanu e cretin, dar ma rog, nu asta conteaza), ca individualismul ne distruge (deci capitalismul e boala, dar nu conteaza, sa fim capitalisti, ne indeamna acelasi Baco), ca liberalismul de tip laissez-faire e o catastrofa, dl Baconschi nu schiteaza un proiect politic care sa o rupa cu aceste ideologii. Din contra, dl Baconschi le imbratiseaza tacit in spatele cuvintelor care pentru domnia sa nu mai au absolut nicio valoare.

Imi pare rau sa vad cum dl Baconschi isi distruge si mai mult credibilitatea mintind. Dl Baconschi pune pe aceeasi linie “conservatorismul” republicanilor americani cu conservatorismul britanicilor distributisti, asimileaza conservatorismul unui Iuliu Maniu cu fondatorii Uniunii Europene, sustine cu sete proiectul UE acum cand el isi traieste ultimele momente.

N-am mai citit pana acum o carte atat de proasta. N-am crezut ca un teolog format la Sorbona se va contrazice de doua ori pe o singura pagina, ca logica e ceva demn de demonizat, ca relativismul si nihilismul sunt atribute ale cugetarii crestine si nu in ultimul rand, n-am crezut ca groparii aceste tari vor fi teologi. Ei, iata ca aceste lucruri le gasiti in ultima carte a ministrului Baconschi.

Ministrul Baconschi nu ii scrie poporului roman, ci politrucului autohton. E o carte care se adreseaza activistilor de partid, nu romanului lucid.

Baconschi: “Dar suntem un neam destul de lenes, subjugat de fascinatia orientala a minimului efort” (p. 113). Pacat pentru domnul Baconschi ca prefera sinuciderea in loc sa-si rezerve un viitor in cartea de istorie a Romaniei. I-a scapat ministrului Baconschi ca sondajele efectuate chiar de Uniunea Europeana inca din 2008 arata ca romanii muncesc cel mai mult din UE: http://www.google.ro/#sclient=psy&hl=ro&q=romanii+muncesc+cel+mai+mult+din+ue&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&pbx=1&fp=ddf48388b8228db9

Muncim cel mai mult din UE si suntem cei mai saraci. De ce aceasta ciudatenie, domnule Baconschi?

Baconschi cugetand “teologal” ajunge la concluzia ca, oricum am da-o, credinta e obscura si imbecila: “Credinta singura naste fanatism, imbecilitate agresiva, spirit retrograd, animalitate sublima. Credinta insotita de ratiune descopera, in schimb, propria relativitate: e o cale printre altele, la fel de nesigura, la fel de probabila, la fel de obscura.” (p. 107).

NO COMMENT.

Daca Baconschi va ajunge presedintele Romaniei, asa cum a declarat, va avea soarta lui Ion Iliescu pentru posteritate. Nu pot decat sa il compatimesc pe dl Baconschi si sa ii urez un sincer succes in ce si-a propus sa faca.

Ma intreb totusi, cu ce voturi va ajunge Baconschi presedinte, cu voturile “neamului lenes” sau cu voturile clubului de partid harnic?

>>> Criza euro se adânceşte; spreadurile datoriilor Spaniei, Italiei şi Belgiei ating un maxim record

>>> Roubini: Portugalia se apropie tot mai mult de un ajutor financiar extern

>>> Irlanda este în colaps. Încă un împrumut din partea UE şi FMI

>>> Speranta moare ultima si a murit: UE

>>> Ce implică dezmembrarea zonei euro

>>> Belgia, aproape de situaţia Irlandei

 

>>> Roubini ne pregăteşte un scenariu de coşmar: orice încercare de a interveni pentru salvarea încă unei ţări nu va face decât să agraveze situaţia

 

>>> Distrugerea clasei de mijloc, realizată deliberat

 

>>> Doctor Doom: Franţa nu se află într-o stare mai bună decât Grecia sau Irlanda

 

>>> Seful FMI (nu ca asta ar fi vreun profesionist!) despre Romania: prapastia este in fata

 

Ii amintesc domnului Baconschi ca, atunci cand puterea se joaca cu nervii poporului, cand un popor e pe primul loc in Europa si pe 12 in lume in ceea ce priveste riscul de infometare, cand nu vom iesi bine din criza economica si vom intra in criza alimentara globala care se vede la orizont, situatia devine chiar incontrolabila si nu mai poti sa minti un popor cu maculatura de 3 lei.

A inceput campania electorala. Nu va lasati mintiti. Escrocul capitalist (camatar) Baconschi e in cautare de votangii

Citesc stirea ca Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat, vineri, ca Romania are un potential agricol enorm si ca “ar putea sa redevina, intr-o forma extrem de tehnologica si cu standardele de securitate alimentara necesare, un nou granar al Europei”.

Nu va lasati mintiti! Cu un escroc capitalist ca Baconschi la putere nu vom ajunge niciodata granarul Europei. Baconschi a inceput vanatoarea de votangii, e in campanie electorala. Atentie: distributismul (adevarata stiinta a pietei libere), si nu capitalismul a facut din Romania granarul Europei in interbelic. Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga – democratii distributisti despre care liberalii (citeste camatarii) din gasca lui Baconschi nu sufla o vorba in “tratatele” lor “politice”.

Adrian Papahagi, coordonatorul colectiei “Democratia crestina” alaturi de Neamtu la editura Curtea Veche, a scris in 22 un eseu de o inconsecventa uluitoare pentru un doctor al Universitatii Sorbona. http://www.revista22.ro/22-plus-cre351tinism-351i-democra355ie-8134.html

Se face elogiul “Parintilor Fondatori ai Uniunii Europene” – de parca democratia crestina incepe odata cu Uniunea Europeana – , nu se spune absolut nimic despre democratia romaneasca interbelica – Iuliu Maniu, Virgil Madgearu (campionii democratiei crestine romane, dar ne-am obisnuit sa se treaca sub oblon traditia democrata romana, asa ceva nu exista!) – , se mimeaza personalismul crestin cu cea mai mare inconstienta posibila, se ataca justitia sociala stangista, dar nu se spune ce fel de justitie sociala propune personalismul crestin – asta ar duce la distributism, deci nu e bine – , se pune intr-o lumina favorabila Partidul Popular European, desi Partidul Conservator Britanic a iesit din el – ma rog, Papahagi stie mai multa democratie crestina decat doctrinarii anglo-saxoni ai democratiei crestine -, dupa ce ataca in primul paragraf relativismul iluminist – “Aşa de însetat să fie românul după relativismul progresist al luminilor încât să-şi fi pierdut apetenţa pentru certitudinea temeiurilor pe care au clădit generaţiile anterioare?” – mai jos revine la liberalismul utopic si relativist al lui Kant care milita pentru pacea eterna si la iluminismul si sectarismul relativist al lui Locke – “Adevăratul liberal ştie însă, pe urmele lui Locke, Kant sau Tocqueville, că o societate lipsită de religie nu poate avea coeziune”.

Adica hai sa ne invartim cu gratie in jurul ideilor si sa facem un ghiveci ca sa ametim fraierii.

Liberalismul tolereaza doar “ideea de Dumnezeu”, pentru ca nu e personalism, ci individualism, si cauta sa distruga Trinitarismul personalist crestin.

E penibil sa se scrie despre personalismul crestin si in acelasi timp sa se laude liberalismul, cum fac ai nostri “crestin-democrati”. Orice elev de liceu stie ca liberalismul e individualist si ca individualismul e opus personalismului; sa mai fii si doctor la Sorbona (si teolog pe deasupra) sau in vreo alta universitate occidentala si sa pui liberalismul pe aceeasi treapta categoriala cu personalismul…… nu mai spun nimic. Astia sunt “intelectualii” de tranzitie din postcomunism.

Patapievici, Plesu, Liiceanu, Baconschi, Tismaneanu (toti au un arbore genealogic bolsevic) vorbesc foarte frumos despre nimic. Multi cad in capcana de a admira estetica nimicului. Asta e principalul atuu al intelectualului postmodern: e estet al nimicului. E mult mai usor si mai profitabil sa iti educi discursul decat sa spui lucruri care cu adevarat sunt importante. De altfel, utopicii sunt experti in estetica nimicului: lucruri absolut inutile vietii si oranduirii sociale le iau si le imbraca intr-o haina alba si stralucitoare. Morminte frumoase pe dinafara, dar pline de oase goale pe dinauntru.