Islamul şi haosul

Motto: “În toate cazurile însă trebuie să se abandoneze conceptul de război global contra terorismului” – Olivier Roy

Apariţia cărţii “Semiluna şi haosul” a politologului francez Olivier Roy la editura Nemira în traducerea lui Ion Doru Brana sper să nu fie doar începutul deratizării discursului public cu privire la terorism şi Orientul Mijlociu, ci şi punerea lui în practică prin acţiune politică. Spun asta pentru că surpriza acestei cărţi e cu atât mai mare cu cât autorul efectiv spulberă, printr-o cunoaştere minuţioasa a lumii islamice, minciuna şi ignoranţa “analizelor” provincial-dâmboviţene care se autointitulează “de dreapta” cu privire la situaţia de conflict din Orientul Mijlociu.

O gloată de barbari intelectuali care pe vremuri acceptau burse din partea partidului a reuşit să monopolizeze discursul public încât a discuta raţional despre antiterorism atrage după sine invective precum “antisemit”, “islamist”, “xenofob”, “izolaţionist”, “rasist”.

Însă cartea lui Olivier Roy schimbă radical paradigma. Să facem cunoştinţă cu autorul.

Născut in 1949, Olivier Roy a absolvit filosofia în 1972 şi predă din 1973. În 1985 a devenit cercetător la Centrul Naţional al Cercatării Ştiinţifice din Franţa (CNRS). Îşi susţine doctoratul în Ştiinţe politice în 1996 şi devine director la CNRS şi director de studii la École des hautes études en sciences sociales (EHESS). Este cercetător asociat la Centre d’études et de recherches internationales (CERI), iar din septembrie 2009 preda la Institut Universitaire Européen de Florence in Italia. Specialist în problemele conflictelor care domină azi lumea, studiile si cărţile sale sunt de o erudiţie aparte; dintre ele, amintim câteva: ”Afghanistan: From Holy War to Civil War”, „Globalised Islam: Fundamentalism, De-Territorialisation and the Search for a New ‘Ummah”, „The Politics of Chaos in the Middle East”, co-autor impreună cu Antoine Sfeir şi John King al volumului „Columbia World Dictionary of Islamism”, co-autor impreună cu Carol Volk al cărţii „The Failure of Political Islam”,  co-autor împreună cu George Holoch al cărţii „Secularism Confronts Islam” si altele.

Ceea ce mie mi se pare important e că profesorul Roy nu este un „intelectual critic” integrat în Republica Literelor prin adeziunea necondiţionată la un partid anume sau la vreo ideologie postmodernă. Olivier Roy este, înainte de toate, un intelectual autocritic care are ca sursă conservatorismul unui Regat al Literelor atât de demonizat în zilele noastre tocmai pentru că se opune escrocheriilor internaţionale.

I

Scopul cărţii e de a resitua conflictele din Orientul Mijlociu în propriile lor logici. Eroarea fundamentală a neoconservatorismului se trage din universalismul valorilor Occidentale, valori care, la nevoie, sunt impuse lumii întregi prin intervenţie militară. Acest universalism al drepturilor omului îşi are origniea in Iluminism şi în progresismul marxist, în iacobinism, nicidecum în conservatorism. Stângişti francezi precum Bernard Kouchner au sprijinit mereu logica dreptului de ingerinţă proprie neoconservatorismului, inventat cu 20 de ani în urmă pentru a acuza indiferenţa marilor puteri faţă de soarta popoarelor. În schimb, stânga tiermondistă neagă valabilitatea discursului neoconservator acuzându-l că SUA sunt interesate de petrolul Orientului Mijlociu.

Ideea conforma căreia „războiul global contra terorismului” e un al IV-lea Război Mondial[1] pe care conservatorii sunt datori să îl susţină este de-a dreptul hilară. Secolul trecut arată că războaiele mondiale au adus la putere regimuri totalitare. Cum ar putea un alt război mondial să conserve libertăţile?

Sunt trei mari erori ale administraţiei Bush.

Prima e că Irakul lui Saddan Hussein era luat in vizor de către administratia Bush inainte de atacurile de la 11 septembrie[2].

A doua eroare e ca administraţia Bush a refuzat fără temeiuri posibilitatea ca între regimul lui Saddam Hussein şi Al Qaida să nu existe vreo legătură[3].

Şi a treia eroare e că administraţia n-a ştiut niciodată să-şi adapteze mijloacele la obiective[4].

Ar fi o eroare să credem că SUA au invadat Irakul pentru petrol[5]. Deja această sursă de energie nu mai reprezintă interes pentru marile puteri, mai ales că Irakul deţine numai 2% din producţia mondială de petrol. Raţiunile războiului postmodern sunt biotehnologiile[6].

Israelul ocupă un loc central în tot acest concert macabru. Concepţia neoconservatoare faţă de Israel a fost elaborată într-un raport întocmit în 1996. Acest raport stipulează că Israelul are totală libertate de acţiune pentru a-şi întări securitatea; calea negocierii în obţinerea păcii este respinsă, în schimb e justificată „pacea armată”. Israelienii pot să facă ce vor cu palestinienii. Acordând libertate nelimitată Israelului, un stat aflat în mijlocul unei zone de conflict permanent, neoconservatorii au acţionat pe placul teroriştilor care tot ce vor e să recruteze oameni din regiunile deznaţionalizate ale lumii.

Olivier Roy: „Este limpede astăzi că toate mişcările de eliberare naţională, oricare ar fi roulul islamului (Hamasul palestinian, cecenii) şi oricare ar fi metodele lor, îşi menţin lupta într-un cadru naţional, pe teritoriul lor şi al pe celor pe care îi percep ca putere de ocupaţie. Niciun memebru Al-Qaida nu a acţionat pe teritoriul israeliano-palestinian şi niciun palestinian din ziua de azi (adică trăind în Gaza sau în teritoriile ocupate) nu a participat la acţiuni Al-Qaida. Însă nu se poate exclude ca, faţă cu represiunea şi izolarea internaţionale, anumite grupări să decidă internaţionalizarea conflictului, aşa cum au făcut palestinienii în anii 1970, dar aliindu-se de această dată cu internaţionaliştii din sfera de influenţă Al-Qaida. Riscăm să asistăm la o deteritorializare a anumitor palestinieni, care vor înceta să mai lupte pentru un stat palestinian din ce în ce mai improbabil şi se vor alătura Al-Qaida, aşa cum se întâmplă în taberele de refugiaţi palestinieni din Liban, Nahr al-Barid şi Ayn al-Hilweh, şi se va întâmpla fără doar şi poate şi în Gaza” (p. 123).

E o adevărată catastrofă faptul că nu contează că Al-Qaida a condamnat Hamasul pentru că a ales regimul parlamentar, nu contează nici că CIA a încercat cu toate forţele să oprească „războiul contra terorismului”[7], nu contează nici că Pakistanul, şi nicidecum Irakul sau Iranul, e o regiune deznaţionalizată (Pakistanul iese din cadrul unui proiect statal si naţional) din care Al-Qaida îşi recrutează membrii (fapt ştiut de americani de la sfârşitul lui 2001). Singurul lucru care contează e că Israelul e liber să facă ce vrea în regiune.

A crede că democraţia ţine doar de un simplu mecanism electoral şi instituţional înseamnă a distruge democraţia. Democraţia e mult mai complexă. „Nu există democraţie fără naţionalism, iar irakienii vor contesta, mai devreme sau mai târziu, prezenţa americană”, scrie Roy in New York Times[8]. Democraţie fără legitimitate politică nu există. SUA au ignorat cele două fundamente ale legitimităţii politice in regiune: naţionalismul si islamul. Or, cum e posibilă democraţia în societăţile în care apartenenţa tribală şi de clan e centrală? La această întrebare nu pot să răspundă decât societăţile în cauză, nicidecum Occidentul.

II

Ne confruntăm cu două tipuri de terorism: 1. Cel care se înscrie în cadrul unei mişcări naţionale (Armata Republicană Irlandeză – IRA – şi gruparea bască ETA) şi 2. cel care se desfăşoară într-un spaţiu globalizat  (Al-Qaida). Neoconservatorii nu fac însă diferenţa între mişcările teoriste şi cele politice.

Roy: „Nu poţi ataca pe toată lumea, pentru că nu dispui de instrumentul militar: nu poţi să te războieşti în acelaşi timp cu Al-Qaida, cu talibanii, cu Hezbollah, cu Hamas, cu Siria şi cu Iranul (şi cu Fraţii Musulmani, cu femeile care poartă voalul, cu imamii de periferie…)” (p. 47).

Conflictele din Orientul Mijlociu nu se duc între islamişti şi democraţii laici, aşa cum ni se spune la TV, ci între grupări separatiste de aceeaşi natură. Al-Qaida nu face decât să instrumentalizeze aceste grupări separatiste profitând de pe urma eşecului ideologiei neoliberale de a participa la stabilizarea zonei.

Al-Qaida este prin definiţie o reţea teroristă deteritorializată, perfect adaptată globalizării şi care profită de pe urma globalizării. Tinerii recrutaţi de Al-Qaida nu au absolut nicio legătură organică cu locurile sfinte ale islamului. Ei sunt produsul secularizat al noii stângi multiculturale. Aceasta explică şi de ce Al-Qaida nu este deloc o organizaţie misogină, ci este cât se poate de feministă. Cazul belgiencei Muriel Degauque, care în 2005 comite un atentat sinucigaş în Irak împreună cu soţul ei, se află în această logică.

Odată cu atentatele din 2005 de la Londra, iese la iveala terorismul endogen Occidentului. Absolut niciun tânăr recrutat de Al-Qaida nu s-a întors în ţara sa natală ca să lupte pentru cauza naţională. Fiind o reţea deteritorializată, recruţii o rup definitiv cu familia, cu anturajul, cu originile. Există foarte puţini arabi din Orientul Mijlociu în a doua generaţie  de militanţi Al-Qaida. În schimb sunt foarte mulţi marocani si pakistanezi.

Roy: „Pe scurt, harta de recrutare a Al-Qaida nu corespunde în niciun fel cu cea a spaţiilor de criză din Orientul Mijlociu. [...] Între 10 si 25% dintre activişti sunt convertiţi. În prezent, purtătorul de cuvânt al Al-Qaida în Pakistan este un american, Adam Yahiye Gadahn, al cărui nume adevărat este Adam Pearlman şi care provine dintr-o familie cunoscută în California. De asemenea, în reţelele pro-Al-Qaida din Statele Unite se găsesc mulţi negri convertiţi…” (p.116).

Al-Qaida nu este o reţea de tip leninst, dar, ca şi Cernîşevski, Bakunin, Neceaev şi Lenin, teroriştii nu au un proiect naţional, ci unul global: partidul mondial Hizb ut-Tharir (HT), cu sediul la Londra, urmăreşte construcţia unui califat islamic global şi deteritorializat.

Concluzia finală e că trebuie să încetăm a mai vedea lumea prin prisma Al-Qaida. Al-Qaida declară că e o organizaţie islamică: neoconservatorii spun la fel; Al-Qaida declară că scopul islamului e cucerirea armată a lumii: neoconservatorii spun la fel. Secta stângistă neoconservatoare secularizează atributul universal al Bisericii şi în locul îndemnului lui Hristos – „Mergând învăţaţi toate neamurile” (Matei 28:19) – a decretat altceva: „Mergând împuşcaţi toate neamurile”.

---

[1] Doctrinarul celui de-al IV-lea Razboi Mondial e neoconservatorul Norman Podhoretz. Vezi „Neocon “godfather” Norman Podhoretz tells Bush: bomb Iran”, The Times, 30 septembrie 2007,  http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/us_and_americas/article2558296.ece. Vezi si Norman Podhoretz, „World War IV: The Long Struggle Against Islamofascism”.

 

[2] Vezi mărturia fostului director CIA George J. Tenet in “Tenet Details Efforts to Justify Invading Iraq”, Washington Post, 28 aprilie 2007, http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/27/AR2007042700550.html?nav=most_emailed; vezi mărturia fostului Secretar al Trezoreriei, Paul O’Neil, in „O’Neill: Bush planned Iraq invasion before 9/11”, CNN, 14 ianuarie 2004, http://www.cnn.com/2004/ALLPOLITICS/01/10/oneill.bush/ .

[3] Vezi “Key Bush Intelligence Briefing Kept From Hill Panel”, National Journal, 22 noiembrie 2005,   http://www.nationaljournal.com/about/njweekly/stories/2005/1122nj1.htm unde atat CIA cat si Raportul Comisiei care a investigat atacurile de la 11 septembrie au stabilit ca intre Irak si Al-Qaida nu există nicio legătură. CIA îl informase pe Bush înca dinainte de 11 septembrie că între Irak si Al-Qaida nu există legături. Vezi si declaraţiile membrilor Comisiei, şocaţi de hotărările administraţiei Bush, in „Highly-Credible People Question 9/11”, 9/11 Summary, http://911summary.com/911c.php

[4] S-a repetat că Irakul deţine arme de distrugere in masă, deşi se ştia dinainte de inceperea războiului că nu deţine. Vezi “Blair ‘knew Saddam did not have WMD before war started’, The Times, 26 noiembrie 2009, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/politics/article6932597.ece; vezi „Ex-CIA official: WMD evidence ignored”, CNN, 23 aprilie 2006, http://www.cnn.com/2006/US/04/23/cia.iraq/ şi „White House ‘warned over Iraq claim’”, BBC, 9 iulie 2003, http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/3056626.stm

[5] Potrivit declaraţiilor oficiale, un alt “motiv” pentru care s-a invadat Irakul e petrolul. Vezi “McCain Implies Iraq War Is For Oil: Watch Video”, The Huffington Post, 5 februarie 2008, http://www.huffingtonpost.com/2008/05/02/mccain-implies-iraq-war-i_n_99866.html. Vezi „Alan Greenspan claims Iraq war was really for oil”, The Times, 16 septembrie 2007, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/article2461214.ece. Vezi „Document Says Oil Chiefs Met With Cheney Task Force”, Washington Post, 16 noiembrie 2005, http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/11/15/AR2005111501842.html.

[6] Vezi conferinţa “Warring Futures: A Future Tense Event. How Biotech and Robotics are Transforming Today’s Military — and How That Will Change the Rest of Us”, New America Foundation, 24 mai 2010, http://www.newamerica.net/events/2010/warring_futures_a_future_tense_event, Un comentariu asupra subiectului scrie Justin Raimondo in „Attack of the Cyborg Insects”, Anti-war.com, 21 mai 2010, http://original.antiwar.com/justin/2010/05/20/attack-of-the-cyborg-insects/. Vezi şi „War of the Machines: A Dramatic Growth in the Military Use of Robots Brings Evolution in Their Conception”, Scientific American, iulie 2010, http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=war-of-the-machines. Vezi „Why The Future Doesn’t need us”, Wired, aprilie 2000, http://www.wired.com/wired/archive/8.04/joy.html. Vezi Juan Enriquez, „Un nou tu”, Foreign Policy Romania, mai / iunie 2009, p. 36-38.

[7] Vezi The 9/11 Commission Report, p. 147, http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

[8] Vezi “Europe Won’t Be Fooled Again”, New York Times, 13 mai 2003, http://www.nytimes.com/2003/05/13/opinion/europe-won-t-be-fooled-again.html?scp=1&sq=Europe+Won’t+Be+Fooled+Again&st=nyt

—————–

Convorbiri Literare, octombrie, 2010.

—————–

Sa terminam cu minciunile, Traiane

Trebuie sa scapam cat mai repede de mitul care sustine antagonismul politic si economic dintre Rusia si Occident. Asa ceva nu exista, nu a existat vreodata si nici nu va exista vreodata. Intelectualii romani sunt de-a dreptul parareli cu realitatea cand vorbesc despre opozitia dintre Rusia (sau URSSul de ieri) si capitalismul corporat. Revolutia bolsevica a fost finantata de catre Occident.

Razboiul impotriva terorismul taliban, – talibanii au fost militarizati si finantati de CIA incepand cu anul 1980 , nu numai de Lenin - , nu e un razboi impotriva Rusiei asa cum abereaza Traian Ungureanu si Liiceanu in cartea lui de 3 lei, “Usa interzisa”. Fapte.  Administratia Obama cere Rusiei intrarea in NATO; la randul ei, Rusia cere, prin vocea presedintelui Medvedev, “un rol mai activ” Americii in Orientul Mijlociu. Si care credeti ca e atitudinea politicienilor romani in toata aceasta mascarada, “opozitie democratica” fata de Rusia? Surprize, surprize – dl Teodor Baconschi, Ministrul de Externe, joaca cum i se canta: dl Baconshi vrea sa arate lumii ca Rusia e un partener strategic al UE si ca vizele trebuiesc elminate pentru Rusia… Dar trebuie sa fim fericiti, sa nu deznadajduim; Rusia vrea sa “investeasca” si mai cu spor in economia romaneasca. Nu e de ajuns ca toti ofiterii KGB sunt “oameni de afaceri”, capitalisti in Romania din 1989. Rusia vrea si mai mult capitalism in Romania. Cum? Normal ca prin privatizari, neoliberalism.

Pana la urma Rusia va intra in NATO si in UE, nu ma indoiesc. Noul Soviet Global trebuie infaptuit. Pentru naivii care cred in opozitia dintre Rusia si Occidentul postmodern, sa il ascultam pe dl Zbigniew Brzezinski, mentorul lui Volodea Tismaneanu:

>>> Are the Wars in Iraq, Palestine, Afghanistan, Pakistan Conducted in Part to Test New Weapons?

Cam asta ne paste, Traiane.

>>> Revolution, flashmobs, and brain chips. A grim vision of the future

Marx e invidios pe tehnologia de azi. Nici in cele mai frumoase zile nu s-a gandit la asa ceva.

>>> Parteneriat UE-Moscova pentru modernizarea Rusiei.

>>> Moneda europeană, salvată de Rusia (oficial rus)

Discursul unui veteran de razboi despre terorism

[click pe imagine pentru detalii]

Ron Paul: Israel created Hamas, US created Osama bin Laden:

Tot o apa si-un pamant

Am vrut ca Geoana sa castige nu pentru ca ar fi mai bun, mai frumos sau mai destept decat Basescu. Am vrut ca Geoana sa castige pentru a impiedica politizarea culturii inceputa de Gheorghiu Dej si continuata pana azi de Traian Basescu. Nici Basescu si nici Geoana nu au programe economice de reconstructie a Romaniei, ce sa mai vorbim de iesirea din criza… Cine sustine contrariul, e fanatic partinic si nu are sens sa stam de vorba.

Am fost un sustinator al lui Traian Basescu, am fost un sustinator al “Intelectualului Public”. Nu mai sunt si nici nu voi mai fi vreodata.

Am crezut ca “Intelectualul Public” reprezinta balonul de oxigen de care romanii, tinerii si aceasta tara au nevoie. M-am convins ca nu e asa.

Am fost facut “antisemit” de Mihail Neamtu si Vladimir Tismaneanu pentru ca am folosit intr-un comentariu cuvantul “jidan”. Bantuie diferite fantome pe blogul dlui Bogdan Duca care ma acuza de “antisemitism”.

Mihail Neamtu mi-a trimis primul e-mail prin 2006 cand i-am pus link catre blogul sau pe blogul meu. Nu ne-am intalnit niciodata fata in fata, dar de cateva ori pe an ne mai trimiteam cate un mail. Pana sa apara cartea “A Treia Forta: Romania profunda”, eram un mare fan al “elitei”. De Mircea Platon nu auzisem decat din cateva eseuri din Idei in Dialog si din cartea “Cine ne scrie istoria?”, iar cartea “Sclavii fericiti” mi-a facut cunostinta cu critica conservatoare asupra postmodernitatii.

Inainte de lansarea cartii “A Treia Forta” i-am trimis un mail dlui Neamtu de ziua lui, pe 8 noiembrie, prin care i-am spus “La Multi Ani”, iar apoi Neamtu mi-a multumit si mi-a daruit doua carti:  Totalitarianism and Political Religions, Volume II Concepts for the comparison of dictatorships Edited by Hans Maier and Michael Schafer si  The Mind of Jihad by Laurent Murawiec. A doua carte, pe cat de bine incepe cu prezentarea legaturilor dintre bolsevism, terorism si gnosticism, pe atat de prost sfarseste in concluzie: solutia lui Murawiec e bomba, de gnosticism ne eliberam cu ajutorul bombelor. Ioan Petru Culianu a intuit dezastrul intelectual din jurul dezbaterilor despre gnosticism cand a scris ca acest fenomen risca sa fie dezbatut tot de catre gnostici… Exact la fel cum bolsevismul din Romania e combatut de catre mensevici…

Dezastrul intelectual si blocajul ideilor incep atunci cand cultura e confiscata pentru a deveni o afacere profitabila de casa.

Cartea “Sclavii fericiti” mi s-a parut “radicala” la acea vreme si am privit-o, la inceput, cu oarecare retinere. Nu ca nu eram de acord cu ideile tari ale cartii, dar critica razboiului din Serbia unde Romania a participat cu multa bucurie mi-a parut atunci un lucru nu tocmai bun. Cand toate posturile de televiziune si toti intelectualii iti baga in cap ca orice razboi inceput de America e spre binele umanitatii si spre binele Americii, e greu sa iesi din chingile manipularii si sa fii de acord cu ganditorii conservatori cand spun ca razboiul preventiv reprezinta culmea progresului spre primitivism.

Eu puteam sa resping din plin propunerile din cartea “A Treia Forta” si sa imbratisez intru totul propunerile “elitei”, mai ales ca incepusem sa am legaturi cu dl Mihail Neamtu cu mult timp inainte de lansarea manifestului conservator.

Dar dupa ce am citit cartea am stat si m-am informat. Am cautat pe net reviste si situri conservatoare si neoconservatoare din America si am observat ca sectarismul e de partea neoconilor si ortodoxia e de partea paleoconilor. De aceea indemn pe orice tanar sa se informeze bine inainte de a lua de-a gata ceea ce scriu “intelectualii” prin Idei in Dialog, Dilema Veche, 22 sau Evenimentul Zilei.

Cititi The American Conservative, Anti-war.com, Taki’s Magazine, First Principles (sit editat de cea mai mare editura conservatoare din America – ISI Books) si va veti convinge singuri. Cartea sfanta a “Intelectualului Public Global” nu e Sfanta Scriptura, ci Evanghelia dupa Woodrow Wilson.

Ma gandesc ca mare a mai fost frustrarea dlui Neamtu vazand ca nu resping “A Treia Forta” in conditiile in care dl Neamtu a fost primul care m-a “pescuit” de pe net si m-a momit si cu doua carti. Numai ca eu nu sunt de vanzare pentru ca pe mine ma intereseaza adevarul ideilor vii. Se pare ca dl Neamtu nu a inteles acest lucru la momentul respectiv. Acum sunt sigur ca a inteles.

Politizarea culturii sub Traian Basescu, ca si sub Dej, se sprijina pe urmatorul pilon: predicarea propagandistica a razboiului ca necesitate in faurirea pacii globale, ieri razboi impotriva capitalismului, azi “impotriva” terorismului. Intelectualul care se opune razboiului preventiv generator de saracie (vezi actuala criza economica) prin mijloace non-economice de asanare a pietei (caritatea, asistenta sociala si creditul bancar) nu e “Intelectual Public”; nu are voie sa scrie in revistele oligarhiei globale. E acuzat de “legionarism”, “antisemitism”, “rasism” si alte cretinisme. Nici nu are cum sa fie asa de vreme ce toti intelectualii basescologi de azi sunt gorbaciovisti la origine.

Schema matematica e urmatoarea: Gorbaciovism = gobalism = socialism reformat.

Socialistii culeg fructele a ceea ce neoconservatorii pun in aplicare. Asta e drumul pentru ca atat socialistii cat si neoconservatorii se trag din mantaua lui Gorbaciov infiltrata in America prin apologetii lui Leon Trotsky (Podhoretz, Kristol, etc), iar in Romania prin Tismaneanu & Co. A inceput Bush “razboiul impotriva Raului”, socialistii pun o taxa pe el…  Cu cat globalismul se perfectioneaza, cu atat socialismul ocupa si colonizeaza toata paleta spectrului politic (vezi “We are All Socialists Now, Newsweek). Si “Intelectualului Public Global” ii mor ideile, nu mai are ce sa mai spuna pentru ca nu mai poate critica propriile lui premise care sunt false pentru ca duc spre socialism.

Nu conteaza ca un razboi e ilegal asa cum a fost razboiul din Irak sau ca Senatul american atrage atentia: Rumsfeld l-a lasat pe Bin Laden sa scape.

Pentru “Intelectualul Public” conteaza conformismul si consumismul. Cat mai mult daca se poate…

Citeste cum razboiul din Irak a fost planuit inainte de atacurile de la WTC:

Indeed, former CIA director George Tenet said that the White House wanted to invade Iraq long before 9/11, and inserted “crap” in its justifications for invading Iraq. Citeste restul pe  washingtons.blog.

Toata lumea a stiut dinainte de atacurile de la WTC ca Irakul nu are arme de distrugere in masa:

Everyone knew the WMD claims were fake.

For example, Tony Blair – the British Prime Minister – knew that Saddam possessed no WMDs. If America’s closest ally Britain knew, then the White House knew as well. Citeste restul pe washingtons.blog.

VIDEO: Benazir Bhutto: Osama Bin Laden is Dead

Just in case you missed this: In a November 2, 2007 interview with Al-Jazeera TV, Bhutto spoke English and told correspondent David Frost that Osama bin Laden was dead and the person who killed him was Ahmed Omar Saeed Sheikh. Omar Sheikh is one of the persons convicted for the kidnapping and killing of American journalist Daniel Pearl. Bhutto was assassinated less than two months after this interview.

Minciuna Obama si adevarul Ron Paul

• Justin Raimondo: The Democrats’ War Tax.
• Paul Craig Roberts: A Kept Man.

Guvernele globaliste sprijina terorismul

In America, teroristii se antreneaza linistiti sub protectia guvernului de la Washington. Asa ca votati-va calaii globalisti. Priviti:

Mai multe lucruri aflati de pe situl  http://www.christianaction.org/.

EUrabia: 85 de tribunale anti-democratice in UK

85 de tribunale in care se judeca dupa legea islamica Sharia in UK. Geert Wilders pune cateva intrebari pe blogul sau despre barbarizarea Europei. Paul Belien: socialismul barbarizeaza Europa deschizand granitele terorismului.

Omul momentului: Geert Wilders

Omul momentului in Europa e Geert Wilders. Diabolizat de media teroristo-stangista si catalogat de aceasta drept “extremist”, Geert Wilders e singurul politician din Occident care propune solutii rationale la probleme cruciale. Dupa atacurile teroriste, Geert Wilders vine cu un proiect anti-terorism care trebuie implementat in civilizatia iudeo-crestina. Totalitarismului multiculturalist care se foloseste de terorism pentru a instaura era Big Brother, Geert Wilders ii opune o politica de restrictie a imigratiei si libertate a tuturor oamenilor, indiferent de orientarea lor politica sau religioasa, in fata legilor democratice. Aici e conferinta percutanta tinuta de Wilders despre alianta malefica dintre socialism si terorism.

Raspunsuri incisive date de Wilders in vizita recenta facuta in Danemarca:

Alianta malefica: stanga multiculturala si terorismul

Corectitudine politica si educatie (reeducare):

Christopher Manion vorbeste despre originile stangiste ale neoconservatorilor

Christopher Manion vorbeste aici despre originile stangiste ale neoconservatorilor. Incendiar!

!!! Cum multiculturalismul distruge Europa. Sau cum Stanga sustine terorismul !!!

Cititi, minunati-va si dati cu capul de pereti:Lost Continent, Paul Belien.

Fragment:

“On September 11, last year as well as this year, Freddy Thielemans, the Socialist mayor of Brussels, banned memorial services for the terror victims of the 9/11 attacks in New York and Washington. Mr Thielemans does so because he fears such memorial services will upset the city’s large Muslim population—33.8per cent of the Brussels inhabitants. Mayor Thielemans’s PS is the largest party in Brussels. It holds 17 of the 47 seats in the city council. A majority, 10 of the 17, socialist councillors are Muslims. [..]

Only 13 of the 28 councillors in the governing coalition of the city are native Belgians. Mayor Thielemans is the most conspicuous of these. He is an atheist who is fond of Muslims, not because he respects religious people, but because he hates Christians.”

Religia in “democratia” lui Cristian Parvulescu

“Nu trebuie deci sa ne linistim la gandul ca barbarii sunt inca departe de noi; deoarece, daca exista popoare care lasa sa le fie smulse din maini cunostintele, exista altele care le calca singure in picioare.” – Alexis de Tocqueville

Schimbarea ideologica de inteles

Precum un cititor de elita care citeste Cotidianul, marturisesc ca m-am simtit revoltat de articolul “Cezarul si Dumnezeu”[1] semnat de Cristian Parvulescu in data de 25 martie 2008. Pentru a trece la analiza textului si la identificarea erorilor e necesar sa ne oprim putin la doua cuvinte cheie din articol: “laic” si “egalitate”. Asa cum bine afirma Cristian Parvulescu la inceputul articolului, princiupiul laicitatii era present inca de la inceputul crestinismului; acelasi lucru e valabil si in cazul “egalitatii”. Avem astazi in limbajul de zi cu zi cuvinte care exprima idei si principii vechi de 2000 de ani. La origini, “laic” si “egalitate” sunt cuvinte crestine. Prin “laic” se intelege atitudinea religioasa a unui om care nu e implicat in administrarea serviciilor divine, si nu cea atee sau agnostica ce este indreptata impotriva spiritului religios sub forme secularizate; de asemenea, prin “egalitate” se inteleg aceleasi sanse de imbunatatire spirituala pe care orice om le are in fata lui Dumnezeu. Egalitatea religioasa ridica oamenii spre acelasi scop nobil – acela de a fi mai buni, pe cand egalitarismul secularizat are ca scop izolarea omului religios de restul populatiei spalate pe creier si proliferarea acelor obiceiuri superstitioase din trecut lipsite de moralitate, cavalerism, noblete, etc..

Insa au trecut 2000 de ani de la originile crestinismului, timp in care aceste cuvinte au fost rupte de sens si intelese in mod tendentios. Trebuie sa recunoastem cu totii ca o criza spirituala porneste in primul rand de la o criza a cuvantului. Numai utopicii, marxistii, multiculturalistii, pseudoloberalii, etc. sustin ca in prezent omul nu trece printr-o criza spirituala, “ci se indreapta catre o conditie fericita”[2] in care originile etno-culturale nu vor mai conta. Din acest punct in care originile etno-culturale nu mai conteaza, automat nici sensul originar al cuvintelor nu mai conteaza. Se schimba toate gama lingvistica si se trece la o alta intelegere furnizata de ideologii cu pretentie de adevar. Sensul cuvintelor se schimba in nonsens sau antisens, lucru ce se extinde si la mesajul de ansamblu al unui articol sau eseu, asa cum vom vedea ca se intampla si in cazul articolului “Cezarul si Dumnezeu”. De la sensul cuvantului schimbat in nonsense sau antisens si pana la abrutizarea vietii noastre de zi cu zi nu mai este timp nici macar pentruscurgerea linistita a unei secunde.

Este foarte important sa identificam sensul unui cuvant si sa observam schimbarea ideologica de inteles care se exercita asupra acestuia. De aceea consider ca domnul Parvulescu a folosit cuvantul “laic” acolo unde trebuia sa foloseasca cuvantul “secularizare”, si cuvantul “egalitate” acolo unde trebuia sa foloseasca cuvantul “egalitarism”. Aceasta observatie esentiala ne va ajuta sa iesim din tesatura impaienjenita a unui text astutios.

Diferente si confuzii

Diferentele salveaza omul de la tortura plictisului. Faptul ca nu toti suntem la fel e o sansa uriasa pentru noi: barbatul nu e femeie, omul nu e Dumnezeu, Creatorul nu e creatura si totalitatea nu e totalitara. Nesocotirea acestor diferente prin separarea abstracta a realitatilor ce le compun duce la pauperizarea edificiului spiritual. Cunoasterea de sine are loc atunci cand omul sesizeaza totalitatea diferentelor si reclama totalitarismul indiferentilor. Din totalitatea diferentelor fac parte si “cetatea celesta”, si “cetatea terestra”; din totalitarismul indiferentilor face parte numai “cetatea terestra”. Separarea puterilor intre Biserica si stat trebuie facuta avand in vedere totalitatea diferentelor ce ne anima viata. Ea nu trebuie sa excluda din interiorul cetatii Biserica si nu trebuie ca ceea ce rezulta din aceasta separare, adica “spatial public”, sa profaneze ceea ce e sacru; la randul ei, Biserica nu trebuie sa administreze treburile statului. “Dati-i, asadar, Cezarului ceea ce este al cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” – se pare ca aceste cuvinte sunt interpretate in sens discriminatoriu de catre teoreticienii (a)gnostici care incurca statul cu Dumnezeu, nemaifiind in stare sa vada diferentele[3].

Cand statul isi ia asupra sa din ce in ce mai multe decizii privind reglementarea spirituala a oamenilor pe motiv ca nu mai face fata avantului revolutionar, atunci inseamna ca statul isi iese din sarcinile laice pe care le detine si intra in sfera secularizarii sau a distrugerii moravurilor si libertatilor. Se observa foarte bine aceste diferente in procesul de democratizare din Franta si America. Procesul de democratizare din Franta a fost si este revolutionar si violent, pe cand in America a fost calm si aristocratic. Alexis de Tocqueville a aratat foarte bine aceste lucruri. Laicitatea si separarea Bisericii de stat s-a facut cu multa grija in America astfel incat religia sa nu piarda din maretia si scopul misiunii sale, pe cand in Franta laicitatea a disparut in favoarea secularizarii, luptand mereu impotriva Bisericii. Democratia americana a fost ridicata pe temelii profund religioase avand ca scop cultivarea principiilor biblice. Spre deosebire de republica anticrestina din Franta unde crestinismul era persecutat cu sange rece si inlaturat din moravuri, in republica americana legislatia prevedea obligativitatea respectarii zilei de duminica si cinstirea in public a lui Dumnezeu. Opinia publica din America era favorabila religiei si se pastra prin faptul ca cei care nu credeau isi ascundeau necredinta, in contrast cu militantismul violent al ateismului francez care a cultivat in Franta o opinie publica defavorabila religiei, monopolizand spatial public. E adevarat ca activismul protestant devenise politie morala, saracind oarecum misiunea sfintitoare a Bisericii, insa acest lucru nu era impus cu forta populatiei, ci poporul optase in mod democratic pentru aceste lucruri. “In Franta, democratia e inca ocupata cu demolarea; in America, ea domneste linistita pe ruine”[4]. Faptul ca in franta proiectul secular al Luminilor are un deosebit succes in comparative cu Anglia sau America, explica si de ce miscarile totalitare din sec. XX au avut mai multa influenta in Franta decat in Anglia sau America. Singurul moment in care Franta se aseamana cu America in viata democratica este revolutia Noii Stangi din anii ’60 inspirata din “Manifestul Partidului Comunist”, moment in care egalitarismul incita minoritatile la violenta, dezordine sociala si regres politic.

A-l invoca pe Augustin pentru a legitima egalitarismul, secularizarea si violenta ideilor progresiste mi se pare cel putin un tip de frauda intelectuala. Augustin face deosebirea intre “cetatea terestra” si “cetatea celesta” fara a le dezbina anuland contradictiile dintre ele, si totodata afirmand unitatea lor Atat “cetatea terestra” cat si “cetatea celesta” sunt parti constitutive ale Bisericii. Biserica nu poate sa-si indeplineasca misiunea daca una dintre aceste parti constitutive este desconsiderata. In lumea secularizata de azi se afirma numai “cetatea celesta” a Bisericii ca si cum “cetatea terestra” ar iesi din scopul misiunii religioase. Aceasta realitate este mult mai veche pe cat am fi tentati sa credem. In Vechiul Testament, Biserica este prefigurata pentru prima data in unirea mistica dintre Adam si Eva ca membre ale Bisericii; apoi arca lui Noe, prefigurare a Bisericii ce cuprinde in interiorul ei intreaga creatie condusa prin valurile lumii spre limanul vietii vesnice. Nu e de mirare de ce bisericile se construiesc in forma de corabie sau cruce. Contradictiile dintre “cetatea terestra” si “cetatea celesta” exista ca urmare a caderii omului din starea paradisiaca si ele nu pot fi eradicate din aceasta viata. Unitatea celor doua cetati exista tocmai datorita contradictiilor ce le leaga. Am putea spune ca exista o anumita legatura intre Augustin si secularizare numai daca privim atitudinea protestantismului liberal si tendinta acestuia de a moderniza credinta. In democratiile occidentale exista o disputa apriga intre protestantii conservatori/catolici si cei liberali pe aceasta tema. Insa in Romania, unde moravurile sunt ortodoxe, aplicarea democratiei ar trebui sa tina cont de aceasta realitate asa cum se intampla si in alte tari cu traditie democratica precum Grecia; acelasi lucru e valabil si pentru tarile majoritar catolice, precum Italia, Spania, etc.. In al doilea rand, afirmatiile lui Augustin pot fi radicalizate in spirit protestant sau pot fi intelese in spirit catolic sau ortodox. Ma tem insa ca domnul Parvulescu nu le-a inteles in niciun chip, ci numai in sens neomarxist/multiculturalist, caci mai departe autorul afirma ca daca “diferentele de orice fel, dar mai ales cele de natura confesionala, isi fac locul in dezbaterea publica, egalitatea cetatenilor este periclitata”.

Cu alte cuvinte, statul trebuie sa interzica in spatial public dezbaterea teologica de idei deoarece insusi statul este spatial public.  Daca numai statul este spatiu public, atunci statul e totalitar: el inlocuieste treptat toate nevoile private ale omului. Totalitatea diferentelor dispare in folosul unor abstractiuni ce ucid libertatea individuala. In Europa premoderna “spatiul public” insemna spatiul care scapa puterii. Libertatile omului nu erau rationalizate ori lezate in vreun fel. De aceea nici omul nu era, precum astazi, violent, indiferent si insensibil la nevoile si suferintele semenului sau. Or azi, spatial public e statul managerial care vrea sa “nationalizeze” sfera publica prin politie ideologica. Cristian Parvulescu e de accord ca “religiile pot crea tensiuni in sanul societatii”. In realitate, aceste afirmatii secularizate si marxizante sunt minciuni. Secolul XX a demonstrat ca tensiunile din randul societatilor au fost create de utopii si de egalitarism, indiferent ca acestea au fost la stanga sau la dreapta spectrului politic. In Romania post-comunista, tensiunile din randul societatii sunt generate de marsul homosexualilor si, mai nou, de presiunea “societatii civile” de a elimina religia din spatial public in scopul de a aliena populatia. Adevarul e ca vocatia oricarei religii e publica si dialogica, nu privata si monologica. Un lucru e sigur: Cristian Parvulescu n-a inteles prescriptiile lui Tocqueville si anume ca democratia trebuie pusa in acord cu traditiile si moravurile unei societati, religia fiind mai necesara regimului democratic decat oricarui alt regim anterior. Numai astfel se poate gasi antidotul utopiei, cel mai mare dusman al democratiei.

Ce e multiculturalismul? De ce definitiile “oficiale” ale multiculturalismului sunt toate “corecte” din punct de vedere politic, si nu istoric? Sa fim sinceri cu noi, sa facem o incursiune prin istoria ideilor culturii europene si sa recunoastem: multiculturalismul e nostalgia omului dupa unitatea si universalitatea Bisericii. Dar, spre deosebire de nostalgia omului religios, nostalgia multiculturalistului dupa unitate si universalitate e una descarnata de sens si adevar. Multiculturalistul stapaneste bine numai metoda nostalgiei, nu si adevarul ei. Nostalgia omului religios se centreaza pe afirmatia Sf. Pavel din 2 Corinteni 5:8: “Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.”; iar adevarul ei este Hristos: “Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării” (2 Corinteni 5:18). Intregul capitol 5 din Epistola catre Corinteni vorbeste despre nostalgia omului dupa unitate si universalitate. Calea, Adevarul si Viata reprezinta unitatea gandului, unitatea care nu separa metoda de adevar, tot asa cum credinta nu se desparte de fapte, caci atunci ar fi moarta (Iacov 2:17).Nostalgia multiculturalistului ignora adevarul, piatra de temelie a unei culturi – Hristos -, si nu vede decat metoda – impacarea dintre oameni, culturi, civilizatii; caci nu se poate ajunge la impacarea dintre oameni decat la nivel spiritual prin Hristos. T. E. Hulme a spus bine: „numai in faptul constiintei exista o unitate a lumii”[5]. Intrebare: nu cumva aceasta atitudine separatista a multiculturalismului operata prin disocierea metodei de adevar e a unei secte (a)gnostice care aresteaza sistematic ontologia, program inceput cu Epoca Luminilor? Marele proiect al Luminilor a fost izolarea lui Dumnezeu in transcendenta si imanentizarea eshatonului. Deismul agnostic a subminat ratiunea culminand in nihilism. Rationalitatea lucrurilor a fost trecuta la capitolul „basm”, in timp ce rationalismul instituia definitiv viciul sclaviei interioare in fata unor idoli claditi pe imaginatie. Aici nu mai e loc pentru independenta in gandire, ci doar in actiuni. Orice e posibil, totul e permis. Indoctrinarea inlocuieste paideia; ideologia inlocuieste cunoasterea. Multiculturalistii vor sa pastreze identitatile minoritatilor, dar in acelasi timp le anuleaza originea culturala prin interzicerea religiozitatii in spatiul public invocand „discriminarea”. In cuvintele lui Allan Bloom, traim relativismul cultural care „propovaduieste nevoia de a crede, subminand totodata acea credinta”. Cum am mai spus, metoda au, dar le lipseste adevarul favorizand utopia. Unitatea la care vor sa ajunga ideologii multiculturali nu are nicio sustinere culturala, nicio identitate. Intensificarea crizei si moartea spirituala a omului e „unitatea” la care vor sa reduca viata. Vor o impreuna-locuire a tuturor culturilor fara sa se admita valoarea vreuneia, ci numai valoarea utopiei, viitorului, visului, halucinatiei, abstractiei. Ideologii multiculturali detesta adevarul istoric: utopia comunitarista e efectul unei perceptii a epocilor istorice din perspectiva prezentului, nu din perspectiva contemporanilor acelor epoci istorice. Istoria trebuie citita asa cum o traiau oamenii care au experimentat-o pe propria piele, nu cum ni se pare noua ca ar fi trebuit sa fie traita o anumita perioada istorica.

Este nevoie de o democratie aristocratica, altminteri democratia devine instabila datorita egalitarismului, un exces de egalitate, si nu datorita egalitatii de sanse. Oare cati dintre cei care vorbesc in numele democratiei au meditat la profetiile lui Tocqueville din al doilea volum al „Democratiei in America”, in special la cele din partea a IV-a? Trebuie facuta o doferenta intre egalitatea de sanse si egalitarism; egalitarismul e excesul egalitatii de sanse.  Egalitarismul suprima eventualele rezultate ale egalitatii de sanse prin uniformizarea egalitara a destinatiilor catre care ne deschide egalitatea de sanse. Intr-o democratie stabila institutiile democratice trebuiesc locuite de oameni cu spirit aristocratic. Astfel se poate pastra independenta spirituala a omului.

Democratie, utopie si terorism

Ideologiile multiculturaliste reprezinta un atac asupra democratiei prin aceea ca ele aduc utopii in societatile democratice. Instaurand o logica separatista in viata societatilor umane, multiculturalistii, propagandisti si teoreticieni progresisti ai manipularii prin tehnici ce tin de o democratie a elitelor[6], savarsec un dublu barbarism: nu numai ca distrug democratia, dar distrug si omul. Sa fii crestin sau ateu, sa stai in Spania si sa te uiti cu teroare la marocanul musulman – iata „opera” multiculturalismului. Prin excesul de egalitate (egalitarism) si prin ingradirea libertatilor religioase corectitudinea politica discrimineaza adevarata egalitate si libertate a oamenilor. Se da libertate si egalitate barbarului de a participa la schimbari sociale, politice, economice, morale, etc. Tocqueville opunea instabilitatii democratice atitudinea conservatoare[7].

Orice om lucid se poate intreba de ce a aparut terorismul si de ce tot felul de jurnalisti si „analisti politici” ii gasesc justificari pentru o societate deschisa si democratica. Se repeta ostentativ ca societatile democratice sunt societati deschise si, deci, terorismul e inevitabil. Insa nimeni nu spune ca terorismul e o utopie. Altii si mai „destepti” il asociaza cu faptul ca „religiile pot crea tensiuni in randul societatii”. Teoreticienii multiculturalisti ar trebui sa dea mai multa importanta cuvintelor lui Francis Fukuyama:

„Nu ne luptam cu religia islamica ori cu adeptii ei, ci cu o ideologie radicala care atrage o minoritate distincta de msulmani. Ideologia aceasta este tributara in mare masura si gandirii occidentale, nu doar Islamului, si este imbratisata de aceeasi indivizi care in trecut ar fi intrat pe orbita comunismului sau fascismului. Avem toate motivele pentru a fi de acord cu expertii francezi in Islam Gilles Kepel si Olivier Roy, potrivit carora, ca miscare politica, jihadismul a fost un esec. [...] Olivier Roy a argumentat stralucit si convingator ca jihadismul nu poate fi inteles in termeni exclusiv culturali sau religiosi. Religiozitatea musulmana autentica a fost intotdeauna inglobata intr-o cultura locala sau nationala, iar aici doctrina religioasa universalista este modificata prin procesul de acumulare a obiceiurilor, moravurilor, personalitatilor sacre etc. si sustinuta de autoritatile politice. [..] Islamismul si ramurile sale jihadiste radicale sunt produsul a ceea ce Roy numeste Islamul „deteritorializat”, in care musulmanii sunt desprinsi de traditiile locale autentice, traind adesea ca minoritati dezradacinate in tinuturi nemusulmane. Faptul acesta explica de ce atat de multi jihadisti nu provin din Orientul Mijlociu, ci au fost educati (asemenea lui Mohamed Atta, participant la atacurile din 11 septembrie) in Europa Occidentala. Prin urmare, jihadismul nu este o incercare de a reface o forma anterioara autentica a Islamului, ci una de a crea o doctrina universalista noua care sa poata constitui o sursa de identitate in contextul lumii multiculturale si globalizate moderne. Este o incercare de a ideologiza religia si de a folosi in scopuri politice, mai mult un produs al modernitatii (ca fascismul sau comunismul) decat o reafirmare a religieiori culturii traditionale. Istoricii Ladan si Roya Boroumand sustin, la randul lor, ca numeroase idei islamiste radicale nu sunt islamice, ci occidentale la origine. [...] Unele concepte, cum ar fi „revolutie”, „societate civila”, „stat” si estetizarea violentei, nu provin de la Islam, ci de la fascism si marxism-leninism. [...] Cei mai periculosi oameni nu sunt musulmanii piosi din Orientul Mijlociu, ci tinerii alienati si dezradacinati din Hamburg, Londra sau Amsterdam care, asemenea fascistilor si marxistilor de dinaintea lor, considera ideologia (in cazul acesta, jihadismul) drept raspunsul la demersul lor personal de cautare a identitatii. [...] Teoriile simpliste care pun problema terorista pe seama religiei sau culturii nu sunt doar gresite, ci au mari sanse de a inrautati situatia, deoarece oculteaza fisurile care strabat lumea Islamului global” [8]. Aflam de aici cateva lucruri importante: (1) terorismul e o ideologie inspirata din fascism si marxism-leninism si (2) terorismul e produsul modernizarii si globalizarii, nu al traditionalismului, in scopul de a gasi o identitate intr-o lume multiculturala.

Cu aceasta, pretinsa conservare multiculturalista a identitatilor diferitelor minoritati  (in cazul de fata, minoritatea musulmana) e un esec catastrofal. Prin jihadism, multiculturalismul isi arata adevarata fata nihilista si antidemocratica deoarece multiculturalismul ideologizeaza minoritatile, nu le integreaza in societatile democratice. Asemenea multiculturalismului, teroristul e deopotriva nihilist si revolutionar. In alienarea lui generata de secularizare, el nu numai ca distruge lumea, dar se distruge si pe sine insusi. Nimic nu i se potriveste mai bine teroristului decat afirmatia ca „Dumnezeu a murit”. Jihadismul e una dintre utopiile fabricate de alienarea multiculturalista si (a)gnostica: „transcendenta sa nu mai e cerul, ci viitorul”[9].

Egalitarismul incitand la revolutie diferitele minoritati gnostice, el impiedica dezvoltarea politica, prin dezvoltare politica intelegandu-se „intemeierea unor institutii de stat din ce in ce mai complexe si mai influente care sa serveasca fie la promovarea actiunii colective, fie la atenuarea conflictelor sociale“[10]. In numeroase articole, ca si in „Cezarul si Dumnezeu”, Cristian Parvulescu trateaza teme ce nu constituie vreo problema la adresa dezvoltarii politice si economice a Romaniei. Romania trece printr-o perioada cenusie de stagnare in viata politica. Problemele reale ale romaniei sunt coruptia inregimentata in oligarhie si sfidarea democratiei, nu eforturile unor personalitati de a pune bazele unei politici conservatoare concentrate in jurul unei viziuni teologico-politice. Abordand motive multiculturaliste, egalitariste, revolutionare, neomarxiste si de ideologizare a minoritatilor in „victime” ale patriarhatului, ale organicitatii nationale si ale religiei, Cristian Parvulescu executa un atac nu numai asupra vietii politice[11] ci, in cazul Romaniei, si asupra dezvoltarii economice[12].

In loc de concluzie

Masurile multiculturaliste de ingradire a libertatii religioase din ultimul deceniu au alienat mase de oameni si asa complet secularizati. Religiile traditionale nu mai au voie sa-si expuna invataturile morale din cauza ca statul secularizeaza din ce in ce mai mult atributele divine. Cum am mai spus, nu e vorba de laicitate, ci de secularizare. Eroarea de limbaj a lui Cristian Parvulescu, folosind cuvintele “laic” si “egalitate” acolo unde este vorba despre “secularizare” si “egalitarism”, duce la concluzia nihilista ca principiile crestinismului primar au condos la emanciparea seculara a omului modern, utilizand afirmatiile lui Augustin. Or, daca e asa, crestinismul nu ar mai fi o religie fondata pe revelatie, ci o filosofie oarecare valabila pentru a perioada limitata de timp. Intrand in acest rationament obturat, am putea spune ca Apocalipsa va veni din cauza crestinilor deoarece ea e scrisa in Biblie. Insa, asa cum ne arata savantii in gnosticism si eshatologie, sfarsitul lumii e grabit de catre gnostici.

Ar trebui sa ne intrebam mai mult de ce in scolile de stat din America au loc cele mai odioase crime pentru a gasi un raspuns la agresivitatea unor indivizi fara identitate si fara religie, instrumentalizati de fatuitatea unor multiculturalisti ce vor sa stearga definitive de pe harta spiritului cultura iudeo-crestina.

---

[1] Cristian Parvulescu, Cezarul si Dumnezeu, Cotidianul, 25 martie 2008

[2] Sorin Antohi, Razboaie culturale, Polirom, 2007, pp. 173-226, eseul “O utopie comunitarista:”societatea monocroma”“

[3] Henri de Lubac, Meditatie asupra Bisericii, Humanitas, 2004, pp. 110: “Crestinismul nu cunoaste printre membri sai discriminari asemanatoare celor pe care le stabilesc sectele gnostice sau maniheene. [...] In diversitatea sarcinilor si indatoririlor lor de stat, toti sunt condusi, urmandu-L pe acelasi Hristos, de aceeasi lege spirituala. [...] Toti fac parte in mod egal din “fratie”, caci “la Dumnezeu nu exista partinire“.”

[4] Alexis de Tocqueville, Despre democratie in America, Humanitas, 2005, vol.1, pp. 443.

[5] T. E. Hulme, Opere filosofie si poetice, Timpul, 2006, pp. 44

[6] Sever Voinescu, Europeanul Adrian Severin, Cotidianul, 14 iulie 2008. Eurosocialistul Adrian Severin propune o democratie fara votul cetatenilor, o democratie a elitelor pentru tratatul Uniunii Europene. Jalnica democratie propune Adrian Severin! Vezi si Teodor Baconsky, Titanic Vals, Cotidianul, 26 iunie 2008, in care  dl. Baconsky militeaza pentru aceleasi lucruri.

[7] Alexis de Tocqueville, op. cit. pp. 181

[8] Francis Fukuyama, America la rascruce. Democratia, puterea si mostenirea neoconservatoare, Antet, 2006, pp. 63-65

[9] Gianpaolo Romanato, Mario G. Lombardo, Ioan Petru Culianu, Religie si putere, Polirom, 2005, pp. 225

[10] Francis Fukuyama, op. cit, pp. 102

[11] Traian Ungureanu, Alianta PDLectorala, Cotidianul, 6 iulie 2008. In care se arata ca votul uninomilal, propus de Asociatia Pro Democratia unde Cristian Parvulescu e presedinte, ignora democratia.

[12] Francis Fukuyama, op. cit. pp. 105: “In cazul tarilor apropiate de pragul de 6000 de dolari pe cap de locuitor sau deasupra acestuia, dezvoltarea economica o impulsioneaza pe cea politica, insa pentru tarile situate cu mult sub acest prag, dezvoltarea politica o determina pe cea econimica”.

————-

Material publicat in revista “Convorbiri Literare”, septembrie 2008; si pe Proiectul Arche.

Ron Paul’s Campaign For Liberty

Conservatorul libertarian Ron Paul lanseaza Campaign For Liberty. Campania e o reactie la adresa impostorilor neoconservatori (McCain, Bush & CO) care au spart conservatorismul american si au alimentat anti-americanismul prin Conventia Republicana si minciuna razboiul din Irak, cat si la determinismul socialist-marxist coagulat in Partidul Democrat (Clinton, Obama).

Vezi si Rally For The Republic.

Un discurs despre terorism:

P.S. Ron Paul despre razboiul din Caucaz, Obama, McCain si neoconi: