Oligarhia kapitalista e ereditara

Citesc ca România şi alte state membre UE: Vrem condamnarea crimelor comunismului, ca şi în cazul Holocaustului. Frectie la picior de lemn! Nu sunt de acord cu ce propune dl Baconschi.

Eu vreau sa se lucreze la un raport care sa interzica pe viata accesul in politica si economie al celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, dar mai ales sa se interzica, in politica si economie, accesul copiilor celor care au colaborat cu comunismul si nazismul, pana la a treia generatie. Mi se pare imoral ca copiii bolsevicilor (Patapievici, Baconschi, Tismaneanu, etc.) sa dea lectii de morala, in timp ce copiii celor care au refuzat sa colaboreze cu comunismul sunt cenzurati in presa si pusi la zid prin terorism intelectual de catre copiii bolsevicilor. Mi se pare imoral ca puterea de stat si cea financiara / BNR sa fie impartita intre exact aceleasi clanuri ideologice materialiste care au fost in comunism. De ce nu se practica impartialitatea in viata publica din fostele tari comuniste?

Nu numai monarhia e ereditara, dar si oligarhia care a eradicat monarhia e ereditara. Ceea ce se petrece azi in Romania nu e altceva decat oligarhie dinastic-ereditara! Nu-i de mirare de ce directorii bancilor kapitaliste straine si managerii corporatiilor din Romania sunt toti / majoritatea copiii generalilor si securistilor din comunism.

Asta ar fi adevarata lustratie, adevarata revenire la normalitate. In rest, ce vrea Baconschi e frectie la picior de lemn.

Neomarxistul Baconschi, pe urmele lui Ion Iliescu, recunoaste:

“In 1990, Parisul a gazduit un colocviu intitulat “Triburile si Europa”. Scopul actiunii era acela de a calma febra nationalista din proaspat-emancipata zona rasariteana a continentului. Operatiune de culpabilizare si de pedagogie neomarxista. [...] Unii dintre contestatrii loviturii de stat – urcati in balconul din Piata Universitatii – n-au inteles din primul moment riscul ca noul nationalism (asortat cu subite nostalgii legionare) sa-l continue pe acela forjat de aparatul represiv al lui Ceausescu. [...] Ne place sau nu, organizatorii colocviului de la Paris aveau dreptate. Manifestam inca o gandire tribala, nu una inspirata de modernitatea contractului politic.” (“Crestinism si democratie“, Curtea Veche, 2010, p. 76-77).

Ce bine minte dl “teolog” de Sorbona. Imediat a nascocit si motivul de a ingropa, exact ca Ion Iliescu, revolta din Piata Universitatii: erau “legionari”, “fascisti”, iar neomarxistii de la Paris aveau dreptate.

E curios cum, dupa 50 de ani de comunism si vanatoare de facisti si legionari, in decembrie 1989 in Piata Universitatii erau inca “legionari”, “fascisti”….. tare curios.

Eu zic sa inlocuim votul printr-o revolta social-conservatoare impotriva capitalismului camatar si bancar!

Guvernul vrea modificarea Codului Muncii. VEZI SCHIMBĂRILE

Guvernul se pregăteşte să modifice Codul Muncii şi nu oricum. Executivul vrea să staţi 12 ore pe zi la muncă, iar în cazul în care angajatorul vrea să vă concedieze să o poată face mai uşor.

Concedierea mai simplă a angajaţilor neperformanţi, perioade mai lungi de probă şi contracte cu durată determinată mai uşor de încheiat sunt principalele modificări ale Codului Muncii, aflat în dezbatere.

Proiectul de modificare a Codului Muncii care este discutat acum cu sindicatele prevede simplificarea procedurii de concediere a angajaţilor, mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, extinderea intervalului de probă până la 120 de zile,  introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracţionarea concediului de odihnă, precum şi scăderea amenzilor pentru munca la negru.

 

Nu este niciun secret ca nazismul si comunismul au fost posibile numai cu ajutorul financiar al sistemului bancar capitalist.

>>>> 7 noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

Alain Besancon in “Originile intelectuale ale leninismului”, o carte recomandata intens si de dl profesor Vladimir Tismaneanu:

“Lenin a facut deci un compromis cu adversarii din interior, de acelasi tip cu cel incheiat cu adversarii din exterior si care ia numele de NEP (Noua Politica Economica, adoptata in martie 1921). [...] Cum s-a intamplat intotdeauna, compromisul nu este o situatia stabila. Este, cum zice Lenin, un anumit “tribut” platit capitalismului mondial, prin care ne rascumparam de la el si ne asiguram numaidecat, intr-o anumita masura, consolidarea situatiei Puterii sovietice. (p. 336-337).

Intr-o alta carte recomandata intens de dl profesor Tismaneanu, Trotki eternul radical, iata ce spunea Lenin intr-o scrisoare adresata bolsevicului Elava din Turkestan:

“Banii nu constitutie o probelma, vom trimite suficient aur si valuta straina. Chestiunea trebuie rezolvata in cel mai deplin secret (asa cum lucram pe vremea tarului). Salutari, Lenin”.

Astfel ca finantarea exacta a fiecarui agitator din China de Nord si Coreea era nici mai mult nici mai putin de 10.000 ruble aur.

In Octombrie 1921 Trotki a propus sa se aloce suplimentar inca 10.000.000 de ruble aur pentru achizitionarea de arme din America. Lenin s-a declarat de acord cu propunerea.

Lenin in 1917, pledeaza pentru consumism:

„Naţionalizarea băncilor. Proprietatea capitalului, care este manipulat de bănci şi care nu este pierdut sau schimbat când băncile sunt naţionalizate şi fuzionează într-o singură bancă de stat, aşa că se poate ajunge la o etapă în care statul ştie încotro, cum, de unde şi cînd curg milioanele şi miliardele. Numai controlul asupra operaţiunilor bancare, cu condiţia ca toate să fie contopite într-o unică bancă de stat, va permite, simultan cu alte măsur i ce pot fi uşor implementate, aplicarea reală a impozitului pe venit fără tăituirea proprietăţii şi a venitului (…)Naţionalizarea băncilor ar obliga prin lege circulaţia cecurilor pentru toţi bogaţii şi ar introduce confiscarea proprietăţilor pentru tăinuirea veniturilor. Cele cinci puncte (sic) ale programului dorit sunt aşadar: naţionalizarea băncilor, naţionalizarea sindicatelor, abolirea secretelor comerciale şi organizarea obligatorie a populaţiei în asociaţii de consumatori”.

Scopul bancilor capitalist-camatare a fost dintotdeauna acelasi cu scopul marxistilor:  monopolul asupra mijloacelor de productie si desproprietarirea clasei de mijloc. Singura diferenta dintre marxisti si capitalistii financiari e ca marxistii pledeaza pentru monopolul de stat, in timp ce capitalistii pledeaza pentru monopolul privat. Insa ideea de monopol, indiferent ca e de stat sau privat, e contrara ideii de piata libera.

In Manifestul Partidului Comunist, Marx scrie ca statul trebuie sa detina monopolul asupra creditului printr-o banca centrala. E exact ce se intampla azi prin crizele capitalismului declansate de banci in urma carora clasa de mijloc e desproprietarita, cu singura diferenta ca Bancile Centrale sunt private si ca statele depind total de ele, prin ele statul degenereaza creditul de consum declansand consumismul, exact cum isi dorea Lenin.

61% din americani (cu 12% mai mult decât în 2008) trăiau în 2009 de la un salariu la altul. Pentru prima oară în istoria ţării băncile deţin mai multe case decât toţi proprietarii de case la un loc. 83% din acţiunile din SUA sunt deţinute de 1% din populaţie, în timp ce 50% din populaţie deţine mai puţin de 1% din avuţia naţiunii. Pentru a găsi azi o slujbă sunt necesare în medie 35,2 săptămâni. Pentru fiecare nou loc de muncă sunt de regulă şase candidaţi.

Bancherii camatari au creat comunismul si nazismul ca sa distruga piata libera si sa fure bogatia personala a oamenilor si comunitatilor. Iata ce se urmarea inca din 1892 in Manifestul Bancherilor:

THE BANKERS MANIFESTO OF 1892
“When through the process of the law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and easily governed through the influence of the strong arm of the government applied to a central power of imperial wealth under the control of the leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders.”

THE BANKERS’ MANIFESTO OF 1934
“Capital must protect itself in every way, through combination and through legislation. Debts must be collected and loans and mortgages foreclosed as soon as possible. When through a process of law, the common people have lost their homes, they will be more tractable and more easily governed by the strong arm of the law applied by the central power of wealth, under control of leading financiers. People without homes will not quarrel with their leaders. This is well known among our principle men now engaged in forming an IMPERIALISM of capital to govern the world. By dividing the people we can get them to expend their energies in fighting over questions of no importance to us except as teachers of the common herd. Thus by discrete action we can secure for ourselves what has been generally planned and successfully accomplished.”

Dintr-o alta carte recomandata de profeosrul Tismaneanu, “Viata si destin” de Vasili Grossman, aflam ca si nazismul, comunismul si capitalismul au aceeasi esenta; iata ce spune nazistul Liss in dialog cu bolsevicul Mostovskoi:

“Noi suntem forma aceleasi esente: a statului partinic. Capitalistii nostri nu sunt proprietari. Statul le da un plan si un program. Statul isi insuseste productia lor si profitul. ” (p. 416).

Dl Cucerai scris in revista Idei in Dialog acelasi lucru: „conditia fundamentală de posibilitate a unei ordini capitaliste este absenta autonomiei individuale în sensul de proprietate asupra unei surse de hrană”. Continua dl Cucerai pe aceeasi linie: „libertatea si prosperitatea capitalismului” sînt posibile doar blocînd „tendinta naturală a oamenilor de a-si însusi o sursă de hrană si un adăpost”.

Iata ce spunea Alain Besancon despre conservatorismul societatii civile din Rusia, distributist, in “Istoria intelectuala a leninismului“:

“Societatea civila este in plina dezvoltare. Ea ocupa terenul lasat prin retragerea statului. Ea cunoaste o sporire numerica apreciabila. Ea a fost capabila sa construiasca un aparat politic la scara nationala , pluralist, cum se si cuvine, si exprimand toate nuantele liberalismului, de la un radicalism destul de viguros, pana la conservatorismul cel mai prudent. In domeniul economic, societatea civila ia initiativa si se dispenseaza de tutela statului. Ajunge sa-si ataseze o fractiune importanta a taranimii, taranimea proprietara si cea cooperativa. (p. 135).”

Ma intreb pana cand va mai fi dispusa aceasta populatie indobitocita sa voteze cu acesti politicieni cumparati de bancherii capitalisti care au dus Romania in sapa de lemn din 1945 pana in prezent. In fine, se pare ca vom fi primul stat din UE in care se practica sclavia totala a populatiei prin prezentul plan de modificare a Codului Muncii.

A inceput campania electorala. Nu va lasati mintiti. Escrocul capitalist (camatar) Baconschi e in cautare de votangii

Citesc stirea ca Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat, vineri, ca Romania are un potential agricol enorm si ca “ar putea sa redevina, intr-o forma extrem de tehnologica si cu standardele de securitate alimentara necesare, un nou granar al Europei”.

Nu va lasati mintiti! Cu un escroc capitalist ca Baconschi la putere nu vom ajunge niciodata granarul Europei. Baconschi a inceput vanatoarea de votangii, e in campanie electorala. Atentie: distributismul (adevarata stiinta a pietei libere), si nu capitalismul a facut din Romania granarul Europei in interbelic. Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga – democratii distributisti despre care liberalii (citeste camatarii) din gasca lui Baconschi nu sufla o vorba in “tratatele” lor “politice”.

Adrian Papahagi, coordonatorul colectiei “Democratia crestina” alaturi de Neamtu la editura Curtea Veche, a scris in 22 un eseu de o inconsecventa uluitoare pentru un doctor al Universitatii Sorbona. http://www.revista22.ro/22-plus-cre351tinism-351i-democra355ie-8134.html

Se face elogiul “Parintilor Fondatori ai Uniunii Europene” – de parca democratia crestina incepe odata cu Uniunea Europeana – , nu se spune absolut nimic despre democratia romaneasca interbelica – Iuliu Maniu, Virgil Madgearu (campionii democratiei crestine romane, dar ne-am obisnuit sa se treaca sub oblon traditia democrata romana, asa ceva nu exista!) – , se mimeaza personalismul crestin cu cea mai mare inconstienta posibila, se ataca justitia sociala stangista, dar nu se spune ce fel de justitie sociala propune personalismul crestin – asta ar duce la distributism, deci nu e bine – , se pune intr-o lumina favorabila Partidul Popular European, desi Partidul Conservator Britanic a iesit din el – ma rog, Papahagi stie mai multa democratie crestina decat doctrinarii anglo-saxoni ai democratiei crestine -, dupa ce ataca in primul paragraf relativismul iluminist – “Aşa de însetat să fie românul după relativismul progresist al luminilor încât să-şi fi pierdut apetenţa pentru certitudinea temeiurilor pe care au clădit generaţiile anterioare?” – mai jos revine la liberalismul utopic si relativist al lui Kant care milita pentru pacea eterna si la iluminismul si sectarismul relativist al lui Locke – “Adevăratul liberal ştie însă, pe urmele lui Locke, Kant sau Tocqueville, că o societate lipsită de religie nu poate avea coeziune”.

Adica hai sa ne invartim cu gratie in jurul ideilor si sa facem un ghiveci ca sa ametim fraierii.

Liberalismul tolereaza doar “ideea de Dumnezeu”, pentru ca nu e personalism, ci individualism, si cauta sa distruga Trinitarismul personalist crestin.

E penibil sa se scrie despre personalismul crestin si in acelasi timp sa se laude liberalismul, cum fac ai nostri “crestin-democrati”. Orice elev de liceu stie ca liberalismul e individualist si ca individualismul e opus personalismului; sa mai fii si doctor la Sorbona (si teolog pe deasupra) sau in vreo alta universitate occidentala si sa pui liberalismul pe aceeasi treapta categoriala cu personalismul…… nu mai spun nimic. Astia sunt “intelectualii” de tranzitie din postcomunism.

Patapievici, Plesu, Liiceanu, Baconschi, Tismaneanu (toti au un arbore genealogic bolsevic) vorbesc foarte frumos despre nimic. Multi cad in capcana de a admira estetica nimicului. Asta e principalul atuu al intelectualului postmodern: e estet al nimicului. E mult mai usor si mai profitabil sa iti educi discursul decat sa spui lucruri care cu adevarat sunt importante. De altfel, utopicii sunt experti in estetica nimicului: lucruri absolut inutile vietii si oranduirii sociale le iau si le imbraca intr-o haina alba si stralucitoare. Morminte frumoase pe dinafara, dar pline de oase goale pe dinauntru.

Note si stari

L-am ascultat aseara pe dl “academician” Razvan Teodorescu la iRealitateaTV. Spunea domnia sa asa: “Romanii sunt genetic incapabili sa se autoguverneze”. WOW! E bengos cheliosul. Si rasist. CNCDul, institutia cenzurii, doarme ca de obicei. Rasistii pregatesc terenul pentru Guvernul Mondial, caci daca romanii sunt genetic incapabili sa se autoguverneze, nu inteleg ce ne-ar impiedica sa ne lasam cu totul in mainile mafiei internationale si sa primim legi de la curul pamantului, ca pe vremea lui Ceausescu.

Scarba mi-a fost tot aseara sa-i privesc pe cei doi prieteni buni, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu cum se laudau reciproc timp de doua ore la Nasul. Macabru. Spunea Liiceanu ca Plesu e I. L. Caragiale contemoran. Ptiu, drace! Oamenii astia sufera de cultul personalitatii. Laude peste laude exact ca in vremea lui Lenin. Parca era acolo Trotki cu Lenin in emisiune, nu alta. Lui Plesu ii placea, nu mai putea, i se umflase barba asa, parca era un pelican in balta. Ce cultura e aia in care cel mai bun prieten al tau te lauda continuu timp de doua ore de fata cu tine? IPS Bartolomeu Anania spunea in urma cu cativa ani ca le-a interzis angajatilor de la Mitropolia Clujului sa il laude sau sa ii faca vreun compliment. Ce bine ar face si Plesu, dar nu numai el, sa ia exemplul crestin al lui Anania. Dar nu e cazul…

Pentru libertarienii care vor o societate fara stat, adica o utopie: “Conceptia de dictatura inseamna puterea neingradita, bazata pe absenta oricaror limite, legi si fara absolut niciun fel de reguli” (Lenin).

Anarhia are ceva deopotriva individualist si colectivist in ea. Si atrage dictatura. Revolutia, asa cum a gandit-o Marx, are si ea ceva deopotriva individualist si colectivist in ea.

Cand Phillip Blond ataca, de pe pozitii conservatoare, liberalismul “pieteii libere” si socialismul etatist, adica individualismul si colectivismul, gregarii spun ca e “stangist”. Eu zic sa vedem ce spunea bolsevicul Leon Trotki, al doilea om dupa Lenin din revolutia bolsevica, despre individualism: “revolutiile ruse din 1905 si din 1917 au marcat prima trezire a sentimentului individualitatii in randul maselor”. Si Dostoievski confirma in Demonii ca de la o libertate nelimitata se ajunge la un despotism nelimitat.

Dl Vladimir Tismaneanu spune in prefata volumului al doilea din Pricipalele curente ale marxismului de Kolakovski ca s-a apropiat “tot mai mult de paradigma de gandire liberal-democratica, deci antitotalitara”. In realitate, nu e deloc anti-totalitara paradigma liberal-democratica. Trotki idolatriza la culme democratia liberala din Occident, idolatriza de asemenea burghezia cu viciile ei. Bolsevicii au luat de la burghezi viciile pe care le criticau pana sa ajunga la putere in 1917: occidentalizarea societatii ruse, lacomia, individualismul, egoismul, dispretul fata de asceza si cumpatare.

Pentru marxisti, democratia liberala e un stadiu revolutionar premergator si necesar revolutiei finale. De aceea conservatorii, singurii anti-totalitari, nu pot fi liberali. De aceea, comunistii si social-democratii urasc nationalismul, conservatorismul, dar niciodata liberalismul si mesianismul! Liberalismul pregateste drumul spre utopie si socialismul aduce utopia.

Trotki: “O pace cu adevarat democratica si universala va fi posibila numai cand va izbucni revolutia mondiala victorioasa”.

Marxismul e o religie. Asta inseamna ca scrierile lui Marx pot fi intelese in litera lor sau / si in spiritul lor. Bolsevicii l-au inteles pe Marx in litera lui, liberal-democratii sau social-democratii il inteleg pe Marx in spiritul lui. Conceptul de “revolutie” poate fi inteles si in litera lui, dar si in spiritul lui. Inteleasa in litera ei, revolutia e violenta asa cum a fost ea in bolsevism; inteleasa in spiritul ei, revolutia e non-violenta asa cum e in ziua de azi. Revolutia non-violenta sau revolutia permanenta: “omenirea, individul, natiunea si masele ramaneau undeva deoparte sau erau, in cel mai bun caz, un mijloc pentru realizarea acestei revolutii totale” (Volkogonov, Trotki – eternul radical).

Pentru ca omenirea sa ramana undeva deoparte inseamna a nega total ideea de Bine si de Rau. Dar a nega total ideea de Bine si de Rau inseamna si a iesi total din conditia umana, “sa fii mai mult decat un om in lumea oamenilor, sa scapi de conditia umana. Nu puternic, atotputernic. Orice om viseaza sa fie Dumnezeu” (Andre Malraux). Supraomul lui Nietzsche e dincolo de Bine si de Rau pentru ca nu mai e om, ci android. Sfarsitul omului.

Kolakovski isi pune o intrebare ciudata: “Ce criterii putem folosi pentru a masura progresul in istorie daca refuzam sa apelam la ideea de Bine si de Rau?”. Tismaneanu, ca un utopic ce e, nu sesizeaza gargara. Totalitarismele secolului trecut nu au fost neaparat facute din refuzul apelului la ideea de Bine si de Rau, ci, asa cum spune Sf. Velimirovici, din confuzia dintre Bine si Rau. Dictatorii, adesea, nu negau Binele si Raul, ci le confundau. Raul il luau Bine si Binele il luau drept Rau. Hitler, Lenin, Stalin credeau ca fac Bine ceea ce fac pentru ca ei considerau ca paradisul terestru e posibil.

Raspunsul la intrebarea “de ce se intampla asta?”, ar fi ca dictatorii erau totusi oameni. Mintea umana nu poate nega total ideea de Bine si Rau. Dar poate sa confunde Binele cu Raul. Tot Raul din mintea umana e totala confuzie, nu totala negatie. Dictatorii secolului trecut impreuna cu creierele oculte care au pus la cale totalitarismele stiau ca Dumnezeu exista, ca si transumanistii de azi, ei nu negau existenta lui Dumnezeu, ei doar credeau ca Demiurgul e Binele si Dumnezeu e Raul. Dictatorii stiau ca Dumnezeu exista, dar nu credeau in Dumnezeu. Rezulta de aici ca secretul vietii tine de vointa, de asceza, nu de stiinta. De aceea marxismul si nazismul, ca si transumanismul, sunt religii: credinta in Demiurgie. Negarea lui Dumnezeu era numai partea ignoranta, de suprafata a dictaturii.

Numai un android, o inteligenta artificiala, postumana poate nega total ideea de Bine si Rau pentru ca pur si simplu robotul nu cunoaste granitele Binelui si Raului.

Pacea universala si democratia totalitara sau “superioara”, cum o numea Lenin, nu poate fi pusa in practica de mintea umana, ci de androizi. Liberalii, libertarienii si socialistii nu vor critica niciodata transumanismul pentru ca ar insemna sa nu isi vada ororile puse in practica. Numai conservatorii, adevaratii anti-totalitari, critica transumanismul.

Socialismul e minciuna suprema mascata in adevar academic. Orice utopie e minciuna suprema afirmata ca adevar academic. Tot ce afirma socialismul ignora realitatea. Tot ce afirma socialismul in realitate se intampla exact pe dos, opusul a ceea ce afirma socialismul.

Socialismul sustine egalitatea intre oameni, dar, odata ajuns la putere, produce cele mai mari inegalitati in sociatate. Socialismul afirma ca sprijina saracii, dar, odata ajuns la putere, transfera toata bogatia clasei de mijloc si nimicul saracilor in mainile oligarhilor. Comunismul nu a fost revolta saracilor impotriva bogatilor – poporul rus nu i-a ales niciodata pe comunisti; daca erau alegeri democratice, comunistii nu ajungeau la putere in nicio tara din lume – ci conspiratia bogatilor impotriva saracilor.

• >>> “Communism is not the revolt of the poor, but the secret conspiracy of the rich. The international conspiracy arises not in Moscow but in New York.”

Adevaratul conservatorism va fi mereu distributist in economie, indreptat impotriva oligarhilor si in favoarea saracilor.

Oare se sesizeaza Volo cand se aude ca bolsevismul ne-a scapat de antisemitism?

Motto: “Demonul dominatiei mondiale a vorbit. El a dezvaluit un mare secret: lumea poate fi dominata. Cocosate de osteneala, popoarele cer sa fie inrobite. Iar cele care rezista vor fi supuse prin suferinte cumplite. Societatea moderna este traversata de un curent MAGIC gratie caruia toti oamenii produc aceleasi ganduri” – Konrad Heiden.

Nu ma pot abtine. Asta scrie  asa in Adevarul:

[...] față de tragedia Holocaustului, cel mai dramatic reper al unei istorii milenare de persecuții a evreilor europeni, materializate prin edicte de expulzare (Anglia în timpul lui Edward I, Spania prin Decretul Alhambra), masacre (în timpul revoltei cazacilor lui Bogdan Hmelnițki) și politici de ghetoizare, care au obligat evreii europeni să trăiască separat de restul populației până în secolul al XIX lea în Occident și până la revoluția bolșevică în Rusia.

Ca nazismul a fost crima impotriva umanitatii, asta e clar, dar sa ni se spuna acum ca revolutia bolsevica ne-a eliberat de antisemitism, asta e cretinism.

Ce s-ar fi intamplat cu individul care ar fi scris in presa un articol care sa legitimeze nazismul in detrimentul bolsevismului sau macar sa gaseasca un singur motiv pozitiv in nazism; era dat afara din presa pe viata si i se pregatea si linsarea in revistele de cultura. Dar nu, nu se aplica acelasi tratament handicapatilor din cealalta parte a dracului. Pretindem ca traim in democratii si nu avem nici la 20 de ani de la “caderea” totalitarismelor legi care sa pedepseasca cu inchisoarea pe cei care fac propaganda nazismului si / sau comunismului.

Nu e stiintific sa se afirme ca evreii au instaurat comunismul in Estul Europei, dar nu e stiintific nici sa se afirme ca bolsevismul ne-a eliberat de antisemitism. Nu e stiintific, e cretinism.

In secolul 20, socialismul s-a impartit in doua ramuri totalitare: bolsevismul si nazismul. Si fraierii au cazut in capcana de a crede in “opozitia” dintre ele. Incultii spun ca nazismul era de dreapta si bolsevismul de stanga, si fraierii au inghit galusca. In realitate, ambele dictaturi au fost de stanga, dupa cum insusi Adolf Hitler a spus despre partidul sau national-socialist: “Oricine interpreteaza national-socialismul ca o simpla miscare politica nu intelege aproape nimic despre subiect. E mai mult decat o religie: este hotararea de a crea un om nou.” Sa mai notam si ca atat bolsevismul cat si nazismul aveau ca scop concret si comun formarea guvernului mondial.

Cretinii cred ca intre nazism si bolsevism nu poti fi obiectiv niciodata, trebuie sa fii ori bolsevic, ori nazist ca sa fii rational. Acest rationament prezent in secolul trecut face ravagii si azi, e prelungit pana azi in politica din Orientul Mijlociu. Azi, in politica din Orientul Mijlocu, trebuie sa fii ori pro-Israel si anti-Iran/Irak/Afganistan, ori pro-Iran/Itak/Afganistan si anti-Israel ca sa ai acces la “dezbaterile publice”.

Daca esti OBIECTIV, esti taxat de propagandisti cu etichetele sub care tocmai ei isi ascund trecutul: anti-semit, nazist sau comunist. Asta e tactica propagandei: sa acuze in mass-media vocile OBIECTIVE de LIPSA DE OBIECTIVITATE  si de apucaturi totalitare.

Propagandistii nu spun niciodata ce e OBIECTIVITATEA STIINTIFICA in toata chestia asta pentru ca propaganda, bazandu-se pe tehnicile de manipulare psihologica elaborate, printre altii, de Sigmund Freud – Freud chiar a spus, sincer omul: “Recomand raspicat Gestapoul tuturor” - si de “expertii in comunicare” ai Scolii de la Frankfurt, abolesc cunoasterea obiectiva, adevarul obiectiv si reduc totul ca impulsurile patologice, la un Eu egoist conformist in raport cu puterea si cu hegemonia culturala.

Volodea nu ne spune ce e OBIECTIVITATEA STIITNTIFICA in politica Orientului Mijlociu pentru ca daca ar spune, ar insemna sa se lase de scris. Ei nu pot fi nici OBIECTIVI pentru ca nu au fost obiectivi nici in Romania secolului trecut.

Azi e la fel in Uniunea Europeana si in politica din Orientul Mijlociu. Socialismul a ramas azi impartit in cele doua ramuri ale sale: nazismul e reformat in stangistismul pro-islamic (Noua Stanga) si bolsevismul e reformat in stangismul neoconservator pro-evreu (Kagan, Kristol, Tismaneanu, etc.). E adevarat insa ca, la nevoie, intre cele doua aripi socialiste exista comunicare pentru binele lor comun asa cum a fost mereu de-a lungul timpului. Singura deosebire intre ideologiile de ieri si cele de azi e ca cele de azi au renuntat la violenta pentru a-si atinge scopul. Nu mai folosesc violenta, ci conditionarea psihologica prin divertisment, industrie publicitara, filme, muzica. Cu alte cuvinte: magia. Cum spunea Bokovski: racii se fierb incet, nu sunt pusi direct in apa clocotita. Si oamenii, prin magie, sunt fascinati de stergerea diferentelor culturale pe care o realizeaza uniformizarea ideologica.

Povestea hegeliana cu teza, anti-teza si sinteza se aplica. Teza e stangismul pro-islamic, anti-teza e stangismul neoconservator (nu degeaba blogul lui Mihail Neamtu se numeste Anti-teze) si ambele se “opun” in fata “opiniei publice” propagandizate tocmai de aceasta “opozitie” de fatada in spatele careia se formeaza, fara ca oamenii sa isi dea seama, sinteza – guvernul mondial, scopul “dezbaterilor” dintre teza si anti-teza.

Iata ce spunea Irwing Kristol, “the godfather of neoconservatism”, pe 25 august 2003 in revista propagandei neoconservatoare Weekley Standard:

“The historical task and political purpose of neoconservatism would seem to be this: to convert the Republican party, and American conservatism in general, against their respective wills, into a new kind of conservative politics suitable to governing a modern democracy. [...] A smaller nation might appropriately feel that its national interest begins and ends at its borders, so that its foreign policy is almost always in a defensive mode. A larger nation has more extensive interests. And large nations, whose identity is ideological, like the Soviet Union of yesteryear and the United States of today, inevitably have ideological interests in addition to more material concerns. Barring extraordinary events, the United States will always feel obliged to defend, if possible, a democratic nation under attack from nondemocratic forces, external or internal. That is why it was in our national interest to come to the defense of France and Britain in World War II. That is why we feel it necessary to defend Israel today, when its survival is threatened. No complicated geopolitical calculations of national interest are necessary.

Kristol, ca un trotkist si gnostic ce e, ca toti stangistii, nu renunta la tentatia gnostica a marilor popoare de a fi mesianice, cum am spus in postarea anterioara, si afirma singur si nesilit de nimeni ca mesianismul Uniunii Sovietice de ieri cat si cel american de azi au in comun identitati ideologice; adica identitati de propaganda, nu culturale, nu obiective. Globale. Toti suntem la fel si toti gandim la fel. Toate popoarele sunt la fel pana nu vor mai fi deloc. Mesianismul popoarelor e sinucigas pentru popoare, duce mereu la disparitia popoarelor si formarea guvernului mondial. “Până la urmă doar SUA vă poate salva de la dezastru”, ne spune profesorul Nicholas Boyle de la Universitatea Cambridge, care “profeteste” mesianic sfarsitul popoarelor, instaurarea guvernului mondial si poate chiar asasinarea presedintelui Obama.

Ca si in secolul trecut, a fi obiectiv stiintific inseamna ca refuza ambele ideologii stangiste, de vreme ce stangismul respinge posibilitatea obiectivitatii stiitifice si a existentei unui adevar obiectiv; a refuza implicarea occidentului in razboiul din Orientul Mijlociu denota obiectivitate stiintifica fata de probleme regionale de acolo. Problema israeliana e a poporului evreu; sa si-o rezolve. Problema musulmana din acea zona e a popoarelor musulmane: sa si le rezolve. Restul e propaganda.

Urmeaza Basescu

Pentru ca istoria nu iarta niciodata, Ion Iliescu e primit cu lozinci si huiduieli la lansarea unei carti scrise de el. In foarte scurt timp asa se va intampla si cu Basescu. Desi in ultimele 6 luni are la Palatul Victoria un guvern puternic sustinut politic de PDL, regimul Basescu nu a dat inca o lege – si nici nu o va da – care sa pedepseasca penal cu inchisoare de la 1 an pana la 3 ani negarea crimelor comunismului si ale nazismului, asa cum a facut in aceasta saptamana guvernul de dreapta de la Budapesta, aflat la putere de aproape doua luni. In Ungaria se pare ca nu sunt intelectuali recunoscuti international pentru academismul anticomunist si uite ca se poate. In schimb, guvernul “roman” nu restituie decat proprietatile evreilor din Romania confiscate de nazisti, in timp ce proprietatile romanilor conficate de comunisti raman si acum in posesia comunistilor – Basescu (aici si aici) si Tismaneanu sunt doar doi dintre ei. Dupa cum spuneam, urmeaza Basescu cu clica lui de intelectualoizi sa ia bice pe sale in scurt timp. Tismaneanu ar trebui sa stie cel mai bine: istoria nu iarta niciodata.

Lucia Hossu Longin: “Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.”

Sa terminam cu minciunile, Traiane

Trebuie sa scapam cat mai repede de mitul care sustine antagonismul politic si economic dintre Rusia si Occident. Asa ceva nu exista, nu a existat vreodata si nici nu va exista vreodata. Intelectualii romani sunt de-a dreptul parareli cu realitatea cand vorbesc despre opozitia dintre Rusia (sau URSSul de ieri) si capitalismul corporat. Revolutia bolsevica a fost finantata de catre Occident.

Razboiul impotriva terorismul taliban, – talibanii au fost militarizati si finantati de CIA incepand cu anul 1980 , nu numai de Lenin - , nu e un razboi impotriva Rusiei asa cum abereaza Traian Ungureanu si Liiceanu in cartea lui de 3 lei, “Usa interzisa”. Fapte.  Administratia Obama cere Rusiei intrarea in NATO; la randul ei, Rusia cere, prin vocea presedintelui Medvedev, “un rol mai activ” Americii in Orientul Mijlociu. Si care credeti ca e atitudinea politicienilor romani in toata aceasta mascarada, “opozitie democratica” fata de Rusia? Surprize, surprize – dl Teodor Baconschi, Ministrul de Externe, joaca cum i se canta: dl Baconshi vrea sa arate lumii ca Rusia e un partener strategic al UE si ca vizele trebuiesc elminate pentru Rusia… Dar trebuie sa fim fericiti, sa nu deznadajduim; Rusia vrea sa “investeasca” si mai cu spor in economia romaneasca. Nu e de ajuns ca toti ofiterii KGB sunt “oameni de afaceri”, capitalisti in Romania din 1989. Rusia vrea si mai mult capitalism in Romania. Cum? Normal ca prin privatizari, neoliberalism.

Pana la urma Rusia va intra in NATO si in UE, nu ma indoiesc. Noul Soviet Global trebuie infaptuit. Pentru naivii care cred in opozitia dintre Rusia si Occidentul postmodern, sa il ascultam pe dl Zbigniew Brzezinski, mentorul lui Volodea Tismaneanu:

>>> Are the Wars in Iraq, Palestine, Afghanistan, Pakistan Conducted in Part to Test New Weapons?

Cam asta ne paste, Traiane.

>>> Revolution, flashmobs, and brain chips. A grim vision of the future

Marx e invidios pe tehnologia de azi. Nici in cele mai frumoase zile nu s-a gandit la asa ceva.

>>> Parteneriat UE-Moscova pentru modernizarea Rusiei.

>>> Moneda europeană, salvată de Rusia (oficial rus)

Ion Varlam despre clasa politica

• Autor al cartii PseudoRomania.
• Un cap politic, de Dan Ciachir.
• Ion Varlam : «Comisia Tismaneanu» [O insulta la adresa democraţiei şi un scandal moral]

10 Mai, Ziua Regalitatii

>>> Statul micilor proprietari, de Ovidiu Hurduzeu, in Adevarul de azi.

——————————————————————————-

Cine mai stie ca azi, 10 Mai, e Ziua Regalitatii in Romania? Nimeni. Tismaneanu, Nemtu, Patapievici, Plesu sau Liiceanu? Apel la memorie, cica… la o memorie fara istorie. Comunistii s-au straduit sa stearga din istoria Roamaniei aceasta zi. Azi, urmasii comunistilor, fiii bolsevicilor si acolitii lor – “elita intelectuala” – duc mai departe idealurile comuniste.

Monarhia, o soluţie salvatoare pentru România?

Alături de profesori, cercetători şi muzeografi, zeci de ţărănişti constănţeni s-au reunit, duminică, la Casa de Cultură Constanţa pentru a rememora cele mai importante realizări ale României din timpul monarhiei. Cum 10 Mai este Ziua regălităţii, cei prezenţi la dezbatere au ţinut să evidenţieze necesitatea şi importanţa monarhiei în evoluţia României de astăzi. În urma cu 142 de ani, în 1866, Principele Carol I era proclamat “domnitor al tuturor românilor”, iar 15 ani mai tarziu, în 1881, România a fost proclamată Monarhie.

“Istoria noastră a dovedit că în marile momente de cumpănă regalitatea s-a ridicat la nivelul aşteptat. Anul 1866 i-a găsit pe români dezbinaţi, Unirea Principatelor era în pericol de a fi distrusă. Venirea prinţului Carol a salvat România şi i-a unit pe români. În 1918, după o serie de victorii şi înfrângeri, a fost decizia regelui Ferdinand de a nu ratifica pacea încheiată cu Puterile Centrale, salvând astfel onoarea României şi făcând posibilă Marea Unire. În anul 1947, regele Mihai I a preferat să părăsească cu demnitate tronul şi România decât să fie vărsat sângele românilor. Monarhia, prin verticalitatea manifestată în unele momente istorice, poate contribui la refacerea prestigiului României şi românilor în Europa şi în lume”, a declarat liderul ţărăniştilor constănţeni, Tudorel Chesoi, potrivit Cuget Liber.

În opinia acestuia, monarhia reprezintă o soluţie pentru România de astăzi, pentru cele două treimi de români care nu se regăsesc în ofertele partidelor politice. “Monarhia, prin echidistanţă, este o alternativă care să conducă la stingerea disputelor dintre partide şi la atenuarea planurilor pe care le manifestă politicienii, care partide şi care politicieni comit un păcat major neţinând seama de nevoile românilor. Este nevoie prin urmare să servim cauza monarhică care poate fi într-adevăr soluţia salvatoare pentru România şi pentru români”, a mai afirmat el.

Participanţii la dezbatere şi-au amintit şi de vremurile în care, în data de 10 Mai, era sărbătorită “Ziua tuturor românilor”, dar şi de Imnul Regelui. Un imn care altădată stătea pe buzele tuturor, făcea parte din cultura şi din tradiţia noastră. “Din păcate, această zi de 10 Mai a fost o problemă majoră pentru era comunistă. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca această zi să fie uitată, ca regele şi casa regală să fie compromişi în fiecare moment până la a fi uitaţi şi trataţi ca mari duşmani ai poporului. Acum, după 20 de ani, suntem în prelungirea epocii comuniste. Am ţinut să fie altfel, dar, din păcate, nu a fost aşa”.

Dl Vladimir Tismaneanu l-a cunoscut cel mai bine pe Seniorul Coposu, are chiar si poze cu el, domnule….

10 Mai în loc de 1 Decembrie, Val Valcu, Puterea:

Unii sociologi cred că aşezarea Zilei Naţionale în data de 1 Decembrie este o greşeală. În opinia lor, această zi ar fi trebuit să fie un prilej de a-i aduna pe români, de a-i aduce împreună la manifestări care să le întărească sentimentul de echipă. Or, team-buildingul presupune vreme frumoasă, să poţi ieşi în stradă ca să te bucuri cu familia, prietenii sau chiar cu necunoscuţii, nu ca să tremuri de frig la o paradă de 15 minute. Majoritatea ţărilor europene aniversează Ziua Naţională vara, şi este firesc: campaniile militare de la care se revendică aceste simboluri erau corelate cu anotimpurile. Nu întâmplător Ziua Independenţei cade pe 9 Mai. Armatele româno-ruse n-ar fi putut mărşălui spre Plevna la vreme de iarnă. Americanii au stabilit ca Zi Naţională momentul când s-au desprins de britanici, nu ziua când a intrat în Uniune cel de-al 50-lea stat. Franţa sărbătoreşte începutul Revoluţiei, nu alegerea primului preşedinte. De ce aniversează România finalul procesului pornit la 9 mai 1877? Din considerente politicianiste: Iliescu acţiona în viaţa reală ca un satelit al ruşilor, aşa că dădea bine, ca imagine, să-şi sfideze, chipurile, marele vecin, strecurând ideea că am fi preocupaţi de reîntregire. Poate înainte de 1989, 1 Decembrie ar fi însemnat un act de disidenţă. După, n-a mai băgat nimeni în seamă această sărbătoare, cu excepţia activiştilor de la Bruxelles, încurcaţi de suprapunerea ei cu Ziua SIDA. Nu este însă prima manipulare politică. De fapt, proclamarea Independenţei era programată pe 10 Mai, dar Kogălniceanu a devansat celebra sa cuvântare pentru a nu  asocia  momentul cu Ziua Monarhiei, aniversată, la vremea aceea, de doar 11 ori.  Astăzi, când ar fi putut fi a 144-a Sărbătoare Naţională de 10 Mai, preşedintele Băsescu ne dă de gândit pe această temă. Băsescu a susţinut că un parlament bicameral este scump şi favorizează corupţia. Participanţii la referendum au confirmat ipoteza. Dar ei nu au privit şi la costurile campaniilor electorale: banii oferiţi de sponsori trebuie întorşi de administraţie, prin contracte preferenţiale, scutiri de taxe etc. Cu cât avem mai puţine campanii, cu atât se vor rări  „pomenile” electorale cu bani de la buget. Logic ar fi să comasăm alegerile prezidenţiale cu cele parlamentare sau să renunţăm la alegerea directă a preşedintelui.  Fiindcă parlamentul are o imagine proastă, un preşedinte ales ca în Germania ar fi şi el impopular. Aşa că monarhia constituţională, având funcţii de reprezentare, ar fi mai ieftină ca republica eternului show electoral şi chiar mai populară.  Mii de studenţi şi-au riscat viaţa, în 1947, strigând „10 Mai, Regele Mihai”! Cinstit vorbind, îşi va risca cineva, vreodată, viaţa pentru un politician, fie el şi mare lider în sondajele de opinie?

“It’s a Trick, We Always Use It.” (calling people “anti-Semitic”)

Sau despre tactica lui Volodea Tismaneanu, prezentata de dna Shulamit Aloni, politician de stanga – asa cum ii place dlui Tismaneanu – si ex-Ministru al Educatiei:

Ce ziceti?

Speranta care ne uneste, Ovidiu Hurduzeu

După patruzeci de ani de comunism şi douăzeci de tranziţie spre nicăieri, se pare că România este epuizată. O epuizare economică, socială, culturală şi biologică. Dintr-un popor oropsit dar demn, românii au devenit o masă maleabilă, un material uman care poate fi plămădit după placul şi cheful stăpânilor zilei. România s-a transformat într-un „bazin electoral“, o „groapă de deşeuri radioactive“, o „sursă ieftină de mână de lucru“, un „scut antirachetă“, un „teren de experimentare a culturilor genetic modificate“ şi a vaccinurilor pe cobai umani. Suntem stat UE, stat Schengen, stat global, stat mafiot – am renunţat a mai fi stat românesc. După ce-am epuizat economicul, socialul (tradiţiile, valorile), memoria (am arendat-o neocominterniştilor), acum suntem în curs să epuizăm orice valenţe politice democratice. Dar mult mai grav decât realitatea dureroasă în care trăim este faptul că nu mai credem în nimeni şi nimic. Am epuizat stocul de speranţe, ratând astfel nu numai prezentul ci şi posibilitatea de a mai remedia viitorul.

Dar aceasta este o Românie în genunchi! O Românie capitulardă! Nu mai e o ţară, ci o „regiune“; în loc de neam, o masa instrumentalizată de consumatori şi spectatori pasivi; în loc de persoane, cetăţeni deteritorializaţi, decapitalizaţi, deresponsabilizaţi, dezactivaţi; în loc de elite-model dispuse să se jertfească pentru ţară, avem „elite“ confortabile care şi-au pierdut omenia şi demnitatea. Epuizarea, manifestată prin scepticism şi cinism generalizat, devine în mod pervers o virtute şi o practică de zi cu zi. În România capitulardă întâlnim la tot pasul „oameni care s-au săturat“ pentru că „totul este minciună“ – aceiaşi oameni care continuă să mărşăluiască alături de preşedintele Băsescu şi să urmeze trendul despotismului luminat. Într-o manieră similară, elitele continuă să-l cultive pe Vladimir Tismăneanu, îi acceptă ficţiunile explicative deşi ştiu foarte bine câte parale face acest profesor din SUA. În România capitulardă, ficţiunea (ideologia), incompetenţa, dezinformarea se etalează la lumina zilei. Falsul fără replică şi minciuna comandată au epuizat actul critic şi nevoia de adevăr. Deşi hulit în plan „ideatic“, nimeni nu apare mai onorabil în viaţa reală decât agentul secret sub acoperire culturală, mogulul şarmant, clănţăul atotcunoscător, „corporatistul“ expert şi politicianul mânjit.

Pentru cei care au votat cu marinarul bolsevic si “anticomunist” Basescu

Cunoscutul istoric britanic Dennis Deletant a demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCMER, condus de Vladimir Tismaneanu.

“Noua Hotărîre de Guvern mută centrul de greutate spre studiul teoretic. Şi atît. Nu mai vorbim despre Securitate şi despre securişti, despre faptele lor, nu-i mai cercetăm. ” – Marius Oprea

Cititi, va rog, interviul luat lui Marius Oprea, vedeti de ce a fost dat afara de catre clica lui Tismaneanu.

“Noi am lucrat mereu într-un paradox. Actualul regim, pe de o parte, a condamnat comunismul, pe de altă parte, tot acest regim nu vrea să vadă nici un activist sau securist în puşcărie. La toate dosarele pe care noi le-am înaintat spre Parchet, dosare bazate pe expertize diverse, de natură arheologică, medico-legală, i-am identificat şi pe cei care au ucis, torturat sau răpit. I-am identificat cu nume, prenume, funcţia de atunci, am prezentat faptele. Şi, în toate cazurile, ni se dau soluţii de NUP (neînceperea urmăririi penale) şi SUP (suspendarea urmăririi penale). Asta înseamnă fie că autorităţile judiciare nu înţeleg că în ţara asta a fost condamnat comunismul, fie că această condamnare a comunismului a fost una de faţadă. O condamnare politică, fără consecinţe, fără vinovaţi care să răspundă în faţa legii.”

“De acum încolo, din cîte am înţeles eu din spusele domnului profesor Tismăneanu, Institutul se va ocupa de condamnarea comunismului în latura ei ideologică. Aici este o diferenţă clară de opinie între mine şi domnul profesor Tismăneanu. Eu nu cred că o ideologie poate fi adusă în faţa instanţei judecătoreşti. Eu cred că oamenii care au comis crime pot fi aduşi în instanţă. “

“Domnul profesor Tismăneanu, cu Hotărîrea de Guvern alături, ar trebui să schimbe titulatura instituţiei, cu domnia sa în fruntea institutului nu se vor mai face investigaţii, se va discuta teoretic despre comunism, va fi un institut care nu va mai deranja pe nimeni, vor face multe, multe simpozioane, seminarii, iar ucigaşii, deşi avem probe pentru aducerea lor în justiţie, se vor plimba liniştiţi printre noi. Aici se va ajunge. Iar eu înţeleg să spun aceste lucruri, să nu tac, chiar dacă voi ajunge muritor de foame.”

“Problema e că discursuri bine construite avem suficiente. Discursurile nu ne lipsesc în ţara asta, ne lipsesc faptele. Noi, la IICCR, am trecut la fapte. Ăsta a fost „viciul nostru de procedură“. Eu n-am nimic cu domnii Tismăneanu şi Stanomir, ca persoane. Au susţinut puterea, i-au furnizat atuuri în lupta electorală, acum aşteaptă o răsplată. Eu n-am vrut să fiu pro-putere, să fac elogii, m-am împotrivit puterii, chiar pe banii puterii.”

Lucia Hossu Longin: “Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.”

„Îi solicit actualului guvern român, să dea dovadă de  suficientă maturitate  pentru a înţelege întreaga importanţă a  IICCR  pentru viitorul ţării şi necesitatea de a păstra  în fruntea  acestuia,  pe omul   care  îi este sufletul.” Stephane Courtois

Mircea Platon: „La alegerile din 20 mai 1990, anticomuniştii obţineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comuniştii şi anti-anticomuniştii obţineau 80%. În rândul celor din urma se afla şi Traian Băsescu. Confruntarea de acum douăzeci de ani s-a transformat, şi datorită experimentului CNSAS, într-o bătălie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevăr şi anticomunismul ca afacere. Pe primul îl sabotează călăii. Împotriva celui de-al doilea striga sângele martirilor. Struţocămila rezultată din împerecherea mai multor generaţii de comunişti, „anticomunismul” oficial din România are cearcăne furişat-cominterniste, mâini mercenare şi picioare, bugetare, de lut. Un întreg sistem politico-economic bazat pe ticăloşie, jaf şi minciună are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. După cum au nevoie toţi dictatorii. Unii dictatori sunt comunişti. Alţi dictatori sunt anticomunişti. Dar toţi dictatorii mint.”

Despre memoria scurta a domnului Tismaneanu

http://www.ziuaonline.ro/eveniment/8-eveniment/835-cadou-de-aniversara-pentru-ion-iliescu-de-la-vladimir-tismaneanu.html

Dosarul 10.947, volumul 9

Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezintă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu. Astfel, fişa (strict secretă), întocmită la 13 august 1987, dă un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismăneanu.

Născut la 4 iulie 1951, la Braşov, Vladimir Tismăneanu a absolvit “Facultatea de Filosofie” din Bucureşti, având profesia de sociolog şi cunoscând ca limbi străine franceza şi engleza.

Înscris la facultate în 1970, Vladimir Tismăneanu absolvă studiile în 1974, cu examen de stat.

Din 1974 până în 1976, Vladimir Tismăneanu a funcţionat la Institutul de Proiectări “Proiect” Bucureşti. Că filosof, Vladimir Tismăneanu a reuşit să ocupe un post la “laboratorul de sociologie” al institutului. Aşadar, din facultate, Vladimir Tismăneanu este angajat – direct – fără stagiu în provincie la un institut principal din Bucureşti.

La vremea respectivă, stagiul în provincie era obligatoriu.

Ulterior, Vladimir Tismăneanu se transferă la “Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate” – tot ca sociolog – până în noiembrie 1981, când fostul membru PCR (din 1973) pleacă în străinătate cu mama şi nu mai revine în ţară.

Conform Fişei din 13 august 1987, Vladimir Tismăneanu beneficiază până la fuga din 1981 de “mai multe călătorii peste graniţă, ca turist, în ţări socialiste şi capitaliste”, se notează în Fişă.

În aprecierea lui Vladimir Tismăneanu au contat foarte mult părinţii. Leonid (născut la Soroca, în 1913) şi Hermină Marcu Sohn (de profesie medic) au activat în celule komintern-iste din perioada interbelică. Tatăl, condamnat în 1935 pentru activitatea pro-sovietică, a luptat ulterior, împreună cu Hermină, în războiul civil din Spania, de partea aşa-zişilor republicani (comunişti). După încheierea războiului din Spania, Leonid şi Hermină Tisminetchi s-au refugiat în URSS, unde au lucrat la “Radio Moscova”, cunoscând-o bine pe Ana Pauker (1942-1943).

Conform revistei “Arhivele Totalitarismului” (studiul lui Petre Opris), părinţii lui Tismăneanu au revenit în ţară abia în martie 1948. Leonid a fost încadrat în aparatul CC al PCR, la “Direcţia de Propagandă şi Agitaţie”. Din 1952 – după căderea Anei Pauker – a devenit director-adjunct la “Editura de Stat pentru Literatură Politică”.

Ani în şir, Leonid Tisminetchi a fost şeful catedrei de marxism-leninism a Universităţii “Constantin I. Parhon” şi şeful catedrei de “Istoria Partidului Comunist al URSS”, la “Şcoala Superioară de ştiinţe Sociale A.A. Jdanov”.

Leonid Tisminetchi a fost exclus din partid în 1960, dar a fost reprimit în partid în 1964. A decedat în 1981, la “Institutul Ana Aslan” de la Otopeni.

Tismăneanu a plecat din România cu ajutorul Securităţii

Ceea ce dezvăluie Fişa din 13 august 1987 este un fapt neaşteptat: Vladimir Tismăneanu a plecat din România, în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securităţii!

U.M. 0617 nu este însă alta decât codificarea “Direcţiei a ÎI-a” a Securităţii, specializată în contra-informaţii economice.

Mihai Pelin, în “Opisul emigraţiei politice” – carte editată la “Compania” (coordonatorul seriei Clar/Obscur Petru Romoşan, redactor Adina Keneres) – făcea aceeaşi observaţie, la pagina 325, că Vladimir Tismăneanu a fost ajutat să plece din ţară de U.M. 0617 (Direcţia a ÎI-a).

“Direcţia a ÎI-a” (0617) este fostă “Direcţie Contra-Sabotaje”, din anii ’50. Ofiţerii şi colaboratorii “Direcţiei a ÎI-a” aveau în instituţii birouri proprii, dotate cu tehnică de înregistrare a convorbirilor telefonice şi de supraveghere filmică şi fotografică a încăperilor care prezentau un interes “operativ” în obţinerea de informaţii secrete sau în verificarea unor date obţinute de la reţeaua informativă de întreprindere.

“Direcţia a ÎI-a” acţiona contra-informativ împotriva spionajului economic, veghea ca datele secrete ale unor contracte să nu ajungă la firme concurente, împiedica scurgerea de patente etc.

Un “sociolog” putea acţiona foarte bine în această “Direcţie”, ca “ofiţer acoperit”.

Lector în CC al UTC

În Fişă se notează: “Ca membru PCR (Vladimir Tismăneanu), a fost antrenat la realizarea diferitelor sarcini, printre care şi cea de lector al Comisiei de propagandă a Comitetului Municipal PCR Bucureşti”.

În noiembrie 1981, Vladimir Tismăneanu pleacă cu mama (Hermină) într-o călătorie în Franţa şi Spania.

În Spania, Hermină – luptătoare în Războiul Civil de partea comuniştilor – apelează la “vechii tovarăşi” din anii ’30. Astfel, Vladimir Tismăneanu ajunge la “comuniştii” din Venezuela, care îl adăpostesc o vreme.

Prin comuniştii din Venezuela, Vladimir Tismăneanu stabileşte o legătură cu secretarul general al Partidului Comunist din SUA.

Ca urmare a acestei legături, Vladimir Tismăneanu scrie un fel de “hagiografie” a acestuia, o adevărată apologie a comunismului american.

Secretarul general al PCA intervine la Departamentul de Stat şi la CIA, astfel că Vladimir Tismăneanu este admis în Statele Unite.

Familia lui Ion Iliescu (Alexandru, Etimie – tată şi unchi – precum şi Ion) au cunoscut foarte bine familia Tisminetchi. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul CC al UTM. Apoi în funcţia de secretar al “Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Români”, aflaţi la studii în URSS, la începutul anilor ’50. [... citeste restul articolului pe ziuaonline.ro ...]

Oligarhia coloniala globala face experimente pe noi

Cand Ion Varlam trimitea texte la Dilema Veche prin care propunea o Romanie condusa dupa pricipiul “prin noi insine”, propunea o Romanie cu e economie independenta si proprie, care sa nu se imprumute la FMI si Banca Mondiala, articolele erau interzise in revista “directorului” Andrei Plesu. Caci aceste elemente sinistre impreuna cu copiii de mingi pe care ii dreseaza pe langa ei nu sunt capabile sa se opuna mizeriilor care vin din Occident pentru ca nu sunt capabile nici sa construiasca ceva pentru ei sau pentru propria tara. Nu ne ramane decat sa boicotam alegerile, toate alegerile prezidentiale si parlamentare care vin.

Cine nu intelege ca omul care a fost educat in comunism e un om indobitocit, indracit si ca singura solutie de revenire la normalitate e marginalizarea totala a acestor oameni din functiile de conducere pe care le au, nu intelege nimic din ce a fost si ce consecinte are comunismul. Singura modalitate de vindecare a acestor oameni de maladiile comunismului e refugiul, e anonimatul, e asceza in singuratate, nu functia de presedinte a nu stiu carei fundatii sau institutii dupa ce isi cere iertare la microfon ca a fost comunist. Iertarea fara vindecare e apa de ploaie. Pentru ca acesti oameni nu sunt vindecati de boala comunista, nu sunt vindecati pentru ca nu fac asceza. Aceste elemente sinistre isi cer scuze ca au fost in PCR, iar apoi vor ca tot ele sa ramana la putere. Pai nu e normal! Dupa ce iti ceri scuze trebuie sa treci pe tusa, sa dai locul altora care nu au colaborat cu bolsevicii, aia sa conduca, nu tu, activist PCR si profesor universitar in SUA (incredibil, de parca in SUA nu sunt si lichele in Universitate) sa vii sa imi spui mie ce a fost comunismul.

Iata ce au ajuns sa faca bolsevicii de ieri care ne conduc si azi, text preluat de pe ecolife.ro.

Din câte ţări sunt pe planetă, doar România se grăbeşte să folosească o substanţă nouă, foarte toxică, pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi, ceapă, cât şi pentru plantaţiile de viţă de vie. Aceasta, numită INITIUM, sporeşte până la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consorţiu german de produse chimice, a dezvăluit că România este prima ţară din întreaga lume care a autorizat produsul său Initium. Compania susţine că „produsul fungicid va ajuta viticultorii să treacă mai repede la o producţie de înaltă calitate“. Dacă înaltă calitate înseamnă otrăvirea populaţiei, atunci afirmaţia este adevărată…
De asemenea, purtătorul de cuvânt al companiei a afirmat că în afară de produsul Initium pentru struguri, care va fi disponibil în România începând din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizaţie pentru Zampro, un produs Initium pe bază de fungicid pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Adică exact legumele de bază în alimentaţie… Compania pretinde că „ambele produse au fost testate pe larg în teren şi au demonstrat selectivitate ridicată şi eficacitate împotriva unor dăunători“. Sperăm că nu se referă la ceva „dăunători umani“ despre care Noua Ordine Mondială consideră că suprapopulează planeta!
Roland Ringel, şef Proiectului de Dezvoltare al Global Initium, a declarat cu un cinism incredibil: „Din cauza profilului foarte favorabil de mediu al Initium, produsele au fost autorizate într-un timp record de patru ani. Şi, de fapt, produsele Initium au nu numai un grad ridicat de compatibilitate cu mediul, dar ele sunt, de asemenea, foarte uşor de utilizat – se dizolvă rapid şi în apă, economisind astfel timp.“
Michael Hess, şef al Crop Protection pentru Europa Centrală, a declarat şi el, cu un cinism specific tuturor managerilor de la marile companii transnaţionale de produse chimice: „fermierii români doresc să concureze cu succes pe piaţa europeană. Din acest motiv, există un mare interes în domeniul tehnologiilor inovatoare. Produsele noastre foarte eficiente şi ecologice de protecţie a culturilor vor permite viticultorilor şi fermierilor să producă randamente ridicate şi culturi sănătoase cu niveluri de reziduuri minime, în conformitate cu reglementările UE.“
Produsele Initium vor completa portofoliul alături de alţi compuşi, cum ar fi recent lansatul Cabrio Top, un multi-fungicid anti-îmbolnăvire pentru struguri. După Enervin, se afirmă propagandistic despre Cabrio Top că este de aşteptat să devină „o forţă propulsoare în materie de protecţie a plantelor pentru viţa de vie în România“. Despre ce „propulsie“ şi „protecţie“ poate fi vorba, dacă strugurii vor fi pur şi simplu otrăviţi precum mărul din povestea Albă ca Zăpada, nu ştim. Să fim, oare, propulsaţi mai rapid spre lumea de dincolo? Se aşteaptă ca produsele Initiumsă fie înregistrate în Ţările de Jos şi în Marea Britanie în prima jumătate a anului 2010, şi alte ţări europene vor urma.

Începând cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuţii contradictorii, mai ales din cauză că în acest an, conform Codexului, ţara noastră este obligată să folosească experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care conţine o substanţă chimică extrem de toxică, numit INITIUM, care va fi utilizat în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, ne informează că un gram de INITIUM care este introdus în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge până acolo încât spune că pentru a putea să-ţi faci seara un ceai de tei va trebui să iei reţetă de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piaţă nu vor mai rămâne decât foarte puţine.
Directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare.
Iată în ce constau acestea:
• Se intenţionează eliminarea oricărui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite cu 28 de produşi de sinteză farmaceutică (prin urmare toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor mai avea pe raft numai cu 18 produse, cele care există pe lista Codex-ului. Tot ceea ce nu este pe listă (de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc.), vor deveni ilegale. Adică, dacă le foloseşti, te duci la închisoare. Medicina naturistă (acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc.) va fi progresiv şi insidios interzisă.
• Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, care interzic din principiu aşa numita agricultură bio. În anul 2001, 12 substanţe chimice, despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise. Conform regulilor Codexului, aproape toate alimentele trebuie să fie iradiate. Acum nu avem decât să mâncăm roşii cu INITIUM, să aşteptăm să vedem dacă murim ca să ştie UE dacă fungicidul nemţilor este sau nu toxic.

INITIUM este un produs toxic
Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine/Triazolopyrimidine extraordinar de puternic, a cărui structură chimică o puteţi consulta. Produsul este toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv şi dezvoltă toxicitate, neurotoxicitate, şi toxicitate acută.
Faptul că nu s-au făcut publice date concrete cu privire la efectele acestei substanţe asupra organismului uman, aşa cum ar fi fost normal să existe în orice raport de cercetare şi evaluare, este foarte îngrijorător. Dar în felul acesta nimeni nu poate fi făcut responsabil de efectele grave care ar putea să apară mai târziu la oameni în urma consumării alimentelor care au fost injectate cu INITIUM.
Este foarte dubios faptul că raportul de evaluare pe care se bazează concluziile Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), NU fusese analizat în mod independent şi de alţi cercetători – aşa cum o cer normele – la momentul la care aceştia au tras concluziile şi au dat recomandarea. Acest lucru este menţionat chiar în raportul respectiv:
Deoarece raportul de evaluare nu a fost încă analizat şi de alţi cercetători, concluziile la care s-a ajuns în urma rezultatelor obţinute trebuie să fie considerate provizorii şi vor putea fi reconsiderate o dată cu finalizarea rapoartelor suplimentare, conform Directivei 91/414/EEC.
Deci, din datele oficiale existente la ora actuală nu reiese decât că există această substanţă şi că ea va fi testată în România. În rest, trebuie să-i credem pe cuvânt pe cei de la EFSA că substanţa este inofensivă pentru organismul uman. Dar nu există dovezi clare pentru aceasta.
Modalitatea extrem de facilă şi totodată criminală prin care s-au făcut aceste recomandări, pentru introducerea acestei substanţe în circuitul alimentar fără existenţa unor studii şi evaluări riguroase prealabile, este la fel de „ştiinţifică“ precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin îl mai poţi refuza… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente criminale, în condiţiile în care legea cu privire la utilizarea acestei substanţe nu impune avertizarea consumatorilor…

Perspective sumbre
- în 30 de ani ar putea muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte două din cauza bolilor cauzate de substanţele toxice introduse în alimentaţie
- directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor şi a vitaminelor
- animalele vor fi tratate cu hormoni şi iradiate, iar plantele vor fi modificate genetic
- cine va folosi produse naturale va face închisoare
- usturoiul, menta şi alte astfel de plante comune vor fi considerate droguri
- medicina naturistă şi medicinile alternative vor fi eliminate treptat
- produsele alimentare BIO vor fi interzise
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat să înceapă implementarea Codexului, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia planetei). Codex Alimentarius este un pachet de norme după care se vor alimenta populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la principiul că Tera nu mai poate hrăni pe toată lumea în mod natural, ca atare se va trece la hrana artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc. Această măsură nu este altceva decât una de exterminare, care va reduce populaţia globului la cca două miliarde, o masă mult mai uşor de hrănit şi de manipulat.
România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură produse pe bază de INITIUM, furnizate de compania germană BASF şi care vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Pentru publicul larg se spune că „beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata de obţinere a recoltei.“

Conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu INITIUM sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă, care intra rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. Aşa cum INITIUM ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce şi la mărirea tumorilor maligne.

Condamnarea comunismului de catre nomenklatura neoconservatoare a lui Volodea Tismaneanu

Recomand acest interviu cu un fost detinut politic despre ce a fost comunismul, cine sunt neoliberalii de azi si ce efecte are “condamnarea comunismului” de catre comunisti – Traian Basescu (vezi de ce  Guvernul PDL, sustinut de Basescu si de intelectualul dezaxat, a decis să nu se atingă de pensiile securiştilor, miliţienilor şi tortionarilor), Volodea Tismaneanu si clubul “eruditilor”:

Noi am iertat dar nu am uitat si nu cerem decat sa se restabileasca adevarul.

Rep: Credeti ca adevarul ramane inca necunoscut?
Bjoza Octav: Oho si inca cum. Asa cum scriam la prefata unei carti “Romanie draga noi te iubim neconditionat desi tu continui sa fii recunoascatoare calailor nostri”. Nicun tortionar nu a fost pedepsit sau arata cu degetul macar. S-au bucurat de pensii mari si batraneti linistite, iar copiii si nepotii tortionarilor de ieri mai conduc si azi. Reparatia morala este departe inca, iar de cea juridica nici nu mai vorbesc.

I-am spus unui parlamentar: La voi sunt demnitatile, dar la noi e demnitatea. Sa stiti ca nu e acelasi lucru”.

Rep: Totusi…condamnarea comunismului. Autoritatile nu va sprijina, nu va sunt aproape?
Bjoza Octav: Nu stimate domn. Autoritatile nu ne dau nici cel mai mic ajutor. Nici macar nu ne mai baga in seama. Am stat patru ore la usa fostului ministru al Culturii, Theodor Paleologu, ca sa iau o copie dupa dosarul cu Monumentul Rezistentei Nationale. Am cerut s ama primeasca de mai multe ori si nu m-ar fi primit nici atunci daca nu intervenea un prieten parlamentar. E greu sa nu te intristezi cand gestul vine de la un om tanar si educat, fiul unui mare om de cultura si fost detinut politic.

De 10 ani de zile ne zbatem pentru acest proiect (Monumentul Rezistentei) si nu avem sperante ca vreunul dintre noi il va mai vedea ridicat cat suntem in viata. Cum vi se pare asta? Ma bucur ca s-a ridicat un Monument al Holocaustului. E firesc sa fie asa. Ma bucur ca Holocaustul se preda ca disciplina in scoli. Insa nu mi se pare normal ca un Monument al Rezistentei Anticomuniste sa fie atat de boicotat si nu mi se pare normal ca aceste crime odioase ale comunismului se nu fie aduse la cunostiinta tinerilor. Cine nu-si cunoaste istoria risca sa o repete. Cunoasteti zicala.

Politicienii romani nu sunt decat urmasii comunistilor de ieri si nu au niciun interes sa recunoasca crimele comunismului. I-am spus unuia care insista ca trebuie sa-i acord un respect sporit pentru ca e ditamai demnitarul: “La voi sunt demnitatile, dar la noi e demnitatea. Sa stiti ca nu e acelasi lucru”. Nici pe dl Ticu Dumitrescu nu-l cautau pentru postura lui de luptator anticomunist ci mai mult pentru functiile publice detinute sperand sa obtina diverse avantaje.

In ceea ce priveste condamnarea comunismului pot spune ca a fost un gest extraordinar, asteptat de muult timp, dar el ramane doar o tinichea goala care suna frumos.

Sa va povestesc cum a decurs sedinta de atunci din Parlament pe langa toate magariile facute de Vadim Tudor si ceilalti. Noi ne asteptam sa fim pusi cu totii intr-o loja centrala, presedintele Basescu sau cel al camerei sa spuna cateva vorbe aratand spre noi, sa fim intampinati cu dragoste…Era in sfarsit momentul in care simteam dragostea celor din jur dupa atatia ani de “banditism”. Dar asa au stat lucrurile? Da de unde… Nu ne-a asteptat nimeni, nu ne-a bagat nimeni in seama, nu aveam locuri rezervate ci fiecare s-a asezat pe unde a putut. Nu mai vorbesc de restul. Tara asta sufera de prea multe vorbe si de prea putine fapte.

Rep: Proiecte de viitor?
Bjoza Octav: Obiectivul major ramane sa aducem cat mai multi tineri alaturi de noi prin diferite programe si manifestari si sa aratam lumii ce a insemnat comunismul in Romania. Vrem sa vorbim in continuare despre adevaratii anticomunisti si martiri. Ne zbatem cu toate fortele pentru realizarea Monumentului Rezistentei Nationale. Vom organiza la mijlocul lui mai Congresul International al Detinutilor Politici. E un eveniment major si important pentru imaginea noastra. Nu are rost insa sa va spun ca pana acum nicio autoritate a statului nu ne-a raspuns solicitarilor de finantare, ajutor etc.

Restul interviului in HotNews.ro.

1. Vasile Paraschiv, unul dintre cei mai cunoscuţi anticomunişti, a pierdut procesul prin care cerea statului daune pentru torturile suferite.
2. MIRCEA MARIAN: De ce iubeşte Băsescu securiştii?

La viitoarele alegeri sa va duceti la vot si sa votati PDL! Sau cine stie, poate PSD sau PNL! Ca daca spune intelectulul dezaxat si indobitocit, fost activist de partid, sa votati, trebuie sa votati pentru ca e greu sa ganditi cu propriul creier, e mai comod sa gandeasca Tismaneanu pentru unii! Mult succes!

Autopsia unor alegeri, de Mircea Platon

Mircea Platon

Autopsia unor alegeri

1. România îngenuncheatã

Presa internaţionalã a scris, în ultima sãptãmânã, despre violenta campanie electoralã care a agitat “cea mai coruptã/sãracã ţarã din Europa”, România. Din pãcate, comentatorii internaţionali nu analizeazã legãtura dintre corupţia vieţii publice româneşti şi violenţa campaniei electorale. Dacã recentele alegeri ar fi adus la putere partidele unor Corneliu Vadim Tudor sau George Becali, atunci probabil cã s-ar fi vorbit, previzibil, de legãtura dintre criza economicã şi “recrudescenţa extremei drepte” şi deci a “violenţei”. Iar românilor li s-ar fi prescris şi mai multã vaselinã corporat-globalistã împotriva “cancerului rasist”. Dar cum criza economicã nu a dus din fericire la recrudescenţa extremistã cu pricina, ci la victoria chinuitã a unui preşedinte neoliberal susţinut de Bruxelles,^[i] sursele violenţei electorale rãmân un mister pentru analiştii occidentali şi chiar pentru unii comentatori români, care se mulţumesc doar sã deplângã josnicia întregii campanii electorale şi sã condamne hãituirea mediaticã a Preşedintelui Bãsescu şi a oamenilor lui.

E adevãrat cã oligopolul mediatic exercitat de triada Vântu-Voiculescu-Patriciu, aflaţi în conflict deschis cu Preşedintele Bãsescu, a jucat un rol important în manipularea şi înveninarea campaniei electorale. E adevãrat cã “mogulii” şi-au fãcut averile într-un mod care nu suportã lumina zilei. E adevãrat cã “exerciţiul” democratic românesc e la nivel, preşcolar, de bastonaşe (pe spinarea omului cinstit) şi cârligaşe (în buza electorului naiv). E adevãrat cã “vechile structuri” sunt încã la putere în România. E adevãrat cã trebuie sã scãpãm de ele. Singurul lucru neclar e însã dacã Preşedintele Bãsescu şi oamenii lui sunt parte a soluţiei sau parte a problemei.

Dupã pãrerea mea, Preşedintele Bãsescu şi oamenii lui sunt parte a problemei. Violenţa încleştãrii dintre Preşedintele Bãsescu şi “mogulii PDSR” mi-a adus aminte de sãlbãticia confruntãrilor dintre troţkişti şi stalinişti, sau dintre socialiştii şi comuniştii francezi. Singurul mod în care poate fi explicatã şi înţeleasã aceastã violenţã e ca o ceartã în familie, în familia stângii româneşti în cazul nostru. Bãtãlia dintre minigarhii intelectuali ai Preşedintelui Bãsescu şi oligarhii economici ai PDSR-ului nu e o bãtãlie între o variantã de modernizare şi una de stagnare a României, aşa cum a prezentat-o Preşedintele Bãsescu. Nu e nici bãtãlia dintre douã versiuni de modernizare: una liberal-conservatoare şi cealaltã socialistã. Ambele tabere sunt, cu nesemnificative excepţii, dedicate globalizãrii, secularizãrii sau instrumentalizãrii religiei în favoarea ingineriilor sociale, pierderii suveranitãţii României în favoarea U.E. şi revoluţiei democratice globale. Ambele tabere, când au avut ocazia, au “privatizat” România cu mari pierderi pentru ţarã şi cu bun profit pentru ele însele. Fiecãrui oligarh PDSR îi corespunde un oligarh PDL. Fiecãrei minciuni iliesciene (de genul: “Nu ne vindem ţara!”) îi corespunde o minciunã bãsescianã (de genul: “Voi susţine micii întreprinzãtori”). Jaful corporat, fie cã e românesc, fie cã e strãin, e acelaşi, şi e straniu ca nişte neoliberali dedicaţi susţinerii multinaţionalelor occidentale corupte sã fie atât de înverşunaţi împotriva corporaţiilor româneşti corupte. Lupta stângii iliesciene împotriva dreptei conservatoare în anii ’90 a fost amplificatã de lupta falsei drepte bãsesciene împotriva unei a treia forţe conservatoare în anii 2000. Şi oamenii lui Iliescu şi oamenii lui Bãsescu au sabotat şi hãituit dreapta conservatoare sub acuzaţia de “legionarism”.^[ii]

Minigarhii intelectuali ai Preşedintelui Bãsescu au fost ani de zile pe statele de platã ale mogulilor Patriciu-Vîntu-Voiculescu. Impertinenţei activiştilor PDSR îi corespunde sfruntarea “elitei” PD-L.^[iii] Minciunilor populiste PDSR-iste îi corespund aburelile elitiste PDL-iste.^[iv] Unii te înjurã securist, ceilalţi se oţãrãsc la tine în francezã de Bruxelles. Unii te fac “haimana” sau “golan”, ceilalţi îţi spun, mai rafinat, cã eşti “scelerat” (Mircea Mihãieş despre Crin Antonescu), cã ai “inima ca un cur”, cã poporul român e un popor de psihopaţi fascişti, şi cã România profundã e populatã doar de beţivi, manelişti şi violatori.^[v] Unii te înghiontesc cu patul puştii cãtre locul execuţiei, ceilalţi te duc de nas cãtre groapa comunã. E, în toate, un amalgam de modalitãţi şi intensitãţi ale dispreţului securist/nomenclaturist pentru poporul român. Popor care trebuie folosit şi care e “bun” doar atunci când îţi legitimeazã prin vot jecmãnitorii, aşa cum o demonstreazq recentul entuziasm populist al unui Vladimir Tismãneanu.^[vi] E bãtãlia dintre douã mafii care doresc sã controleze beneficiile “modernizãrii” României. în absenţa unei economii care sã mai poatã fi privatizate, politica a rãmas modul preferat al mafiilor româneşti de a socializa pierderile şi de a privatiza profiturile. De a profita de pe urma nimicniciei unei Românii în genunchi.

În esenţã, Preşedintele Bãsescu a câştigat o victorie îndoielnicã pentru cã a jucat, ca şi adversarul, cu cãrţi mãsluite. Fârtaţii Preşedintelui au fost la fel de mincinoşi ca şi nefârtaţii lui. Minciuna Preşedintelui a mers umãr la umãr cu minciuna Opoziţiei. Impostura anticomunistã a Preşedintelui a fost balansatã de impostura Capitalistã (Democratic/Parlamentarã) a Opoziţiei. Preşedintele Bãsescu a fãcut apel la “popor”. Care popor? Cel plecat, cel “legionar” sau cel intrat prea repede în pãmânt? Care popor? Cel descris de ambasadorul Teodor Baconsky, cu doar câteva zile înainte de victoria lui Traian Bãsescu, drept: “O populaţie dominatã de resentiment, complexe obscure, neseriozitate, dezbinare, instabilitate emoţionalã şi distorsiuni cognitive”?^[vii] Într-o ţarã îmbãtrânitã prematur de ultravioletele globalizãrii, la care elitele noastre se bronzeazã artificial, într-o ţarã în care, în curând, numãrul parlamentarilor s-ar putea sã-l depãşeascã pe cel al populaţiei sub 18 ani, într-o ţarã pe cale de a deveni doar un ţinut, Preşedintele face apel la “popor”.

Pentru ca sã poţi face apel la popor ca la o instanţã supremã trebuie sã tratezi poporul ca pe o instanţã supremã. Nu poţi sã asmuţi asupra lui o armatã de arendaşi care sã-l mintã, sã-l insulte, sã-l vândã, sã-l prostitueze, sã-l drogheze, sã-l batã şi sã-l mulgã pentru ca apoi sã vii, senin, sã faci apel la popor. Când faci apel la o curte superioarã de justiţie faci apel la nişte magistraţi inamovibili. Or, au proclamat Preşedintele Bãsescu şi oamenii lui inamovibilitatea poporului român? Pot cei care trateazã poporul român ca pe un bun fungibil şi perisabil sã facã apel la poporul român? Pot cei care batjocoresc chipul lui Hristos în sufletul poporul român sã se roage apoi în faţa acelei icoane? Poate un popor sã facã “minuni” dacã nu jertfeşti ceva pentru el, pentru chipul lui Hristos din el? Dacã nu te lepezi de Satana pentru el? Poţi sã te faci frate cu dracul ca sã treci puntea, dar acea punte nu duce la Dumnezeu. Ci la altã punte, peste alt abis, şi la alt abis fãrã nici o punte. Elitele politice şi intelectuale româneşti şi-au petrecut ultimii douãzeci de ani tot trecând punţi, când tot ce le-ar fi trebuit ca sã iasã din labirint ar fi fost o scarã. Dar verticalitatea obligã, şi elitele româneşti sunt fericitele posesoare ale unei nobleţi care nu obligã la nimic.

Dupã ce au petrecut ani buni fãcând elogiul “moderaţiei” şi atacând “radicalii”^[viii] şi “rigiditatea” unui Corneliu Coposu care, în viziunea ideologului-şef al taberei Preşedintelui Bãsescu, a refuzat “concilierea” cu FSN-ul lui Ion Iliescu, minigarhii intelctuali ai Preşedintelui au descoperit, pe ultima sutã de metri, deliciile “talibanismului anticomunist” (apud Zoe Petre). Aceeaşi oameni care au atacat pieziş fermitatea cu care “radicalii” ortodocşi au respins instrumentalizarea politicã a Sfintei Împãrtãşanii în “cazul Corneanu” s-au dedat acum la insulte grosolane în beneficiul Preşedintelui Bãsescu.^[ix] Se vede treaba cã “moderaţia” în slujba lui Hristos merge mânã în mânã cu “fermitatea” în solda Preşedintelui Bãsescu atunci când trãieşti pe seama lui Hristos pentru Preşedintele Bãsescu. Dar şi “moderaţia” şi “radicalismul” oamenilor Preşedintelui sunt false. Şi dacã înţelegem acest lucru vom înţelege şi de ce violenţa campaniei electorale e un simptom al României îngenuncheate. Şi vom înţelege şi cã România e îngenuncheatã pentru cã elitele care ne conduc – oligarhii economici, baronii politici şi minigarhii intelectuali – falsificã, bruiazã şi manipuleazã legãtura poporului român cu propria lui realitate.

2. România renãscutã?

Resuscitat, în contextul rãzboaielor religioase din secolul al XVII-lea, idealul “moderaţiei” era opus celui al “entuziastului” puritan, al “fanaticului” care nu vede realitatea. Ca atare, moderaţia nu e în principal o chestiune de ton – ponderat –, de algoritm politic sau de compromis moral. Moderaţia presupune în primul rând fidelitatea reprezentãrii realitãţii, pe care fanatismul o neagã. Principalul defect al fanaticului nu e acela cã ridicã vocea, ci cã pierde din vedere realitatea, cã nu se raporteazã la ceea ce existã. Opusul moderatului nu e doar fanaticul, ci şi impostorul. Oricine falsificã realitatea, de bunã-credinţã (fanaticul) sau din spirit mercenar (impostorul), e un om opus moderaţiei pentru cã nu are o relaţie normalã cu realitatea, pentru cã nu reprezintã corect realitatea. Ca atare, deţinutul politic aflat sub torturã care strigã, cu ultimele puteri, cã “unu şi cu unu fac doi” e adevãratul moderat, şi nu bruta securistã care îi repetã, cu voce ponderatã şi cruzime manieratã, cã “unu şi cu unu fac trei”.

Moderaţia nu înseamnã veşnica disponibilitate de a negocia adevãrul. Pentru cã asta ar însemna sã ne credem stãpânii adevãrului. Moderaţia înseamnã a mãrturisi adevãrul. Moderaţia depinde de capacitatea de a recunoaşte adevãrul şi de a lãsa moştenire obişnuinţa lui. Dacã acceptãm cã moderaţia presupune în primul rând a nu lãsa fanatismul sau impostura sã îţi tulbure modul de a te raporta corect la realitate, atunci acceptãm cã, silit sã se confrunte cu falsificarea realitãţii şi a modurilor ei de reprezentare, moderatul va deveni ferm sau radical. Moderat e orice om normal, adicã orice om care tinde cãtre bine prin adevãr. Moderatul ferm e conservatorul, adicã orice om care încearcã în mod conştient sã apere realitatea şi reprezentarea ei fidelã.

Dar atunci când moderaţia înseamnã doar a adopta poziţia de mijloc în orice situaţie, a te fofila oportunist, a minţi timid, a cãuta sã te descurci şi sã te ai bine cu toţi, atunci moderaţia devine echivalentul abilitãţii de a discerne minciuna profitabilã. Şi fermitatea cu care e înmulţitã aceastã “moderaţie” rezultã în sfruntare. “Radicalismul anticomunist” al Preşedintelui Bãsescu, clãdit pe falsificãri iniţiale şi pe oportunisme de parcurs,^[x] nu a fost decât o sfruntare ideologicã: adicã o minciunã proptitã de entuziasm mercenar.

Ceea ce au pierdut din vedere Preşedintele Bãsescu şi oamenii lui e cã radicalismul anticomunist, condamnarea comunismului adicã, e parte a luptei pentru adevãr în viaţa publicã româneascã. Condamnarea comunismului e o subspecie a luptei pentru adevãr. Condamnarea comunismului nu are deci nicio valoare dacã e instrumentalizatã în folosul minciunii de partid şi de stat. E doar compromisã. Condamnarea comunismului nu scuzã turpitudinea moralã şi necinstea intelectualã a unor elite politice şi intelectuale care au transformat suferinţa pãrinţilor şi bunicilor noştri în jeton de jucat la ruleta politicii în speranţa cã, pe baza lui, pot câştiga un nou mandat, o nouã amantã, o nouã sinecurã, un nou jacuzzi.

Condamnarea comunismului nu are valoare decât dacã e fãcutã ca reprezentare corectã a realitãţii româneşti, adicã şi a istoriei româneşti. Pentru cã realitatea e vãzutã şi nevãzutã. Realitatea omului e şi trup şi suflet. Şi suferinţã, şi speranţã. Şi trecut, şi viitor. Şi mizerie, şi potenţial. Or, Preşedintele Bãsescu şi oamenii lui s-au fãcut vinovaţi, ca şi mogulii PDSR, de falsificarea realitãţii vãzute. Mogulii, de exemplu, au exagerat pânã la caricaturã defectele Preşedintelui Bãsescu. Pe de altã parte, elita Preşedintelui Bãsescu a redus la caricaturã istoria poporului român.^[xi]

Dar, mai presus de orice, oamenii preşedintelui Bãsescu s-au fãcut vinovaţi de pervertirea şi falsificarea realitãţii nevãzute a acestui popor, de destrãmarea cinicã a sufletului lui, de instrumentalizarea creştinismului, de batjocorirea reperelor, de compromiterea sistemului imunitar al românilor. Dacã Iliescu ne-a vrut sovietici gorbaciovişti, elitele Preşedintelui ne-au vrut ba “scoţieni reformaţi”, ba umanişti spinozişti, ba cosmopoliţi fãrã ţarã, ba ecumenici fãrã Bisericã, ba mistici sufiţti, orice, numai români ortodocşi nu. Pânã şi condamnarea comunismului s-a transformat tot într-un prilej sectar de culpabilizare a poporului român şi a Bisericii Ortodoxe. Adicã pânã şi condamnarea comunismului s-a fãcut nu din perspectiva noastrã, ci din perspectiva unor vlãstare ale cãlãilor acestui popor. Condamnarea comunismului a devenit doar un nou prilej de reeducare: se condamnã selectiv şi se deconspirã pe alese. Care e deci realitatea şi adecvarea la realitate? Unde e reprezentarea fidelã a realitãţii, şi deci moderaţia, în opera “echipei Bãsescu”?^[xii]

Filosofia politicã a nomenclaturii comuniste şi metacomuniste româneşti pare a o copia pe cea a lui Bertold Brecht, care dupã înãbuşirea violentã a revoltei est-germane în 1953 se întreba cinic: “Nu ar fi oare mai uşor dacã guvernul ar putea sã dizolve poporul şi sã aleagã altul?” Cum se poate construi ceva fãrã a ţine cont de realitatea acestui popor? Şi cum se poate construi ceva cu oameni care, atunci când le vorbeşti de potenţialul acestui popor, îţi vorbesc rânjind doar de mizeria lui. De ce am crede ce vrea sã ne facã sã credem torţionarul care, dupã ce ne bate, ne pune o oglindã în faţã şi ne spune cã nu suntem decât ceea ce vedem: un boţ de carne tumefiatã şi sângerândã. Noi, ca persoane şi ca neam, nu suntem doar ce ne fac cãlãii noştri sã fim. Nu suntem nici mãcar doar ceea ce ne-a fãcut indolenţa noastrã sã fim. Şi asta pentru cã, dincolo de nimicnicia şi de indolenţa noastrã, suntem liberi. Suntem, ca oameni şi ca neam, ceea ce ne-a lãsat Dumnezeu sã fim. Dar trebuie sã reînvãţãm cine suntem. Trebuie sã nu mai lãsãm maeştrii pãpuşari sã ne reducã realitatea istoricã la un teatru al memoriei, şi nici identitatea la un numãr al extragerii loto globale.

Avem acum şansa edificãrii unui discurs alternativ conservator serios şi credibil. Fãrã pãpuşari. Fãrã aviatori ideologici. Fãrã oameni compromişi. Actualele partide politice şi-au epuizat rezerva de cadre şi de gãselniţe. Unii, şi mã gândesc aici la susţinãtorii Preşedintelui Bãsescu, şi-au terminat cariera politicã înainte de a o începe. Nu peste mult timp vor înţelege şi ei acest lucru. Românii pe care i-am întâlnit în ultimii ani în cursul peregrinqrilor mele prin ţarã m-au întrebat mereu de “soluţii”. Soluţia, ca şi moderaţia, depinde de adecvarea noastrã la realitate. La noi înşine. Sã nu ne mai uitãm la cei care ne spun sã fim ca ei sau ca alţii (chinezi, scoţieni, nemţi, americani, globali). Sã luãm exemplu de la cei care ne învaţã cum sã fim noi înşine.^[xiii] Sã clãdim oaze de luciditate. Învãţând cum sã fim noi înşine vom învãţa sã discernem şi cine sunt ceilalţi: cine e “adevãrat” şi cine nu. Soluţia existã. Dar trebuie sã învãţãm sã o vedem. Soluţia are de a face cu realitatea vieţii româneşti.

Trebuie doar sã rãspundem onest, fãrã cinism elitist sau şovinism conspiraţionist, fãrã entuziasme sau descurajãri conjuncturale, la trei întrebãri: Cine suntem? Ce vrem sã facem? Ce suntem dispuşi sã sacrificãm pentru a construi ceva? Pânã acum am vãzut la conducerea României doar oameni servil interesaţi de cine sunt şi de ce vor alţii. Oameni gata la orice câştig. Nu am vãzut înca oameni liberi. Şi nu i-am vãzut pentru cã nu ştim sã-i vedem.

---

---

^[i]Vezi Dragoş Paul Aligicã, “Campania Geoanã: culisele internaţionale”, Revista 22 (9 decembrie 2009; http://www.revista22.ro/campania-geoana-culisele-internationale-7272.html)

^[ii] Vezi atacul lui Horia-Roman Patapievici, în “Radicalism şi criticã pauşalã”, Idei în dialog (februarie 2008; http://www.ideiindialog.ro/articol_284/radicalism_si_critica_pausala.html). Vezi şi Mircea Platon, “Comisarul Tismãneanu se întoarce” şi “Despre dreapta româneascã” (http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=12668).

^[iii] Vezi cazul lui Teodor Baconsky, teologul creştin şi amabasador al României care în articolele sale amestecã dispreţul faţã de poporul român cu entuziasmul pentru o elitã amoralã şi mincinoasã. Vezi articolele: “Despre noi, laolaltã” (Dilema veche, 3 decembrie 2009; http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=303&cmd=articol&id=11995); “Acţiunea indirectã” (Dilema veche, 22 octombrie 2009; http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=297&cmd=articol&id=11707); “Titanic vals” (Cotidianul, 26 iunie 2008, http://www.cotidianul.ro/titanic_vals-49883.html). Pentru rezultatele concrete ale acestui machiavelism vezi cazul eseistei conservatoare şi specialistei în filosofie politicã Chantal Delsol, pe care obişnuitele manevre ale elitei Preşedintelui Bãsescu grupate într-un Institut de Studii Populare, din al cãrui colegiu fac parte şi “machiavelienii” Baconsky şi Tismãneanu, au determinat-o sã-şi dea demisia din colegiul de conducere al respectivului institut şi sã protesteze public împotriva manipulãrii samavolnice a numelui domniei-sale. Vezi Observator ccultural din 29 octombrie si 12 noiembrie 2009 (http://www.observatorcultural.ro/Mesaj-Chantal-Delsol*articleID_22701-articles_details.html ; http://www.observatorcultural.ro/Precizari-suplimentare*articleID_22741-articles_details.html).

^[iv] Vezi exemplele pe care le dau autorii în Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Mãsura vremii: îndemn la normalitate, Bucureşti, Ed.Predania, 2009.

^[v] Vezi cazurile discutate în Mircea Platon, “‘Balanţa” (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/search/label/Mircea%20Platon) şi “Destinul românesc şi mântuirea mecanicã” (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/destinul-romanesc-si-mantuirea-mecanica.html). Vezi şi Gheorghe Fedorovici, “Satul românesc de la demolare la deconstrucţie” (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/satul-romanesc-de-la-demolare-la.html)

^[vi] Vezi Vladimir Tismãneanu, “‘We the People’: Alegerile prezidenţiale şi suveranitatea poporului”, Evenimentul Zilei (9 decembrie 2009; http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/879087/SENATUL-EVZ-We-the-People-Alegerile-prezidentiale-si-suveranitatea-poporului/).

^[vii] Vezi (Dilema veche, 3 decembrie 2009, http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=303&cmd=articol&id=11995).

^[viii] Vezi discuţia atacurilor lui Vladimir Tismãneanu la adresa “rigiditãţii” anticomuniste a lui Corneliu Coposu în Mircea Platon, “O fantomã bântuie România: Vladimir Tismãneanu” (http://culianu.wordpress.com/2009/08/09/o-fantoma-care-bantuie-romania-vladimir-tismaneanu-mircea-platon/) .

^[ix] Vezi cazul lui Mihail Neamţu, care scria, descalificant, dupã alianţa dintre Mircea Geoanã şi Crin Antonescu despre cum: “Un oarecare agramat, sprijinit si „garantat” de un oligofren, aspirã la demnitatea prezidenţialã” (http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/11/26/nervii-domnului-patriciu-stupid-people-si-televiziunea-tribunal-mihail-neamtu/).

^[x] Vezi, pe lângã articolele semnate de Gheorghe Fedorovici, şi articolele semnate de Zoe Petre, Alina Mungiu, Carmen Muşat, Dorin Tudoran şi Liviu Cangeopol. Dincolo de orientãrile ideologice divergente, analizele de mai sus se întâlnesc în evidenţierea incoerenţelor şi duplicitãţilor agendei anticomuniste a Preşedintelui Bãsescu şi a oamenilor lui.

^[xi] Vezi Traian Ungureanu, Încontro duce istoria României, Bucureşti, Humanitas, 2008 şi conferinţa lui Patapievici. Vezi, pentru teze similare celor ale lui TRU, conferinţa lui Horia-Roman Patapievici, “Anatomia unei catastrofe” discutatã în Mircea Platon, “Libertatea istoriei şi istoria libertãţii”, A treia forţq: România profundã, Bucureşti, Ed. Logos, 2008, 271-281.

^[xii] Vezi de exemplu Valeriu Stoica, Dragoş Paul Aligicã, Reconstrucţia dreptei, Bucureşti, Humanitas, 2008 Aligicã/Stoica. Cartea propune o “filosofie” liberal-conservatoare care repetã fidel toate clişeele neoliberalismului falimentar anglo-saxon şi care nu are nimic de spus despre ce se poate construi bazat pe realitatea româneascã. Vezi şi foarte pertinentele comentarii şi obiecţiuni ale lui Ovidiu Hurduzeu, al cãrui articol a fost cenzurat de partizanii Preşedintelui Bãsescu, aici: http://culianu.wordpress.com/2009/09/11/ovidiu-hurduzeu-despre-conservatorismul-schimbarii-valeriu-stoica/.

^[xiii] Vezi spre exemplu articolul lui John C. Medaille, http://distributism.blogspot.com/2009/12/burn-vineyard.html. Vezi şi A Treia Fortã. Economia libertãţii: Renaşterea României profunde, John C. Medaille, Ovidiu Hurduzeu (eds.), Logos, 2009. Comparaţi opinia despre România a unor strãini care nu trãiesc de pe seama degradãrii României cu opiniiile neo-nomenclaturiştilor  noştri.

Manipularea Basescu si confiscarea conservatorismului romanesc

Pana sa moara, anticomunistii Petre Tutea si Nicu Steinhardt blestemau pactul Gorbaciov-Bush senior.  Dar nu pentru ca urma sa cada URSS, ci pentru ca acest pact reforma socialismul. Prin martie 1987, la Moscova se adunau in secret politicieni, activisti, jurnalisti si “intelectuali publici” din blocul sovietic pentru a reforma socialismul, dupa cum spune Vladimir Bukovski in cartea lui “Uniunea Europeana – o noua URSS?”.  Ion Varlam, fiul unor boieri romani cu radacini in Cantacuzini si Rosettesti si inchis in inchisorile comuniste de la 14 ani, marturiseste in cartea PseudoRomania diferenta dintre disidenti si anticomunisti: disidentii sunt formati de KGB in eventualitatea caderii URSS cu scopul de a maslui procesul comunismului si de a “ierta” criminalii bolsevici; disidentii sunt fosti activisti de partid infiltrati in tot Occidentul. Anticomunistii sunt democratii care vor un Nurnberg al comunismului.

Intelectualul mercenar

Au aparut de atunci in Romania foarte multi disidenti (mercenari) pe cadavrele anticomuniste iesite din inchisorile comuniste: Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Mircea Dinescu, Paul Cornea, Silviu Brucan, Andrei Oisteanu, Ion Iliescu, Petre Roman, Vladimir Tismaneanu, Octavian Paler, Nicolae Manolescu. Nu avem de unde sa stim daca aceste nume au avut contact direct cu Moscova anului 1987, dar stim sigur ca ei se afla in continuitatea ideilor gorbacioviste de reformare a socialismului, desi se autointituleaza “intelectuali conservatori”, oameni “de dreapta”, “intelectuali critici”.

In prezentarea pe care Mihail Neamtu o face lui Andrei Plesu la Institutul Woodrow Wilson – institut care nu intamplator poarta numele presedintelui american care a finantat revolutia bolsevica cu 20.000.000 $ prin “Misiunea speciala de razboi” a lui Elihu Root, finantare consemnata in Arhivele Congresului pe 2 septembrie 1919 – se afirma acest adevar:

In 1988, Romanian poet Mircea Dinescu took a public stance (in Moscow) in support of Gorbachev’s reforms and criticized Ceausescu’s cult of personality and lack of respect for human rights at home.

Asadar, observam ca in vreme ce Steinhardt si anticomunistii condamnau reformarea socialismului prin pactul lui Gorbaciov cu Occidentul, distinsii disidenti lingeau reformele socialiste propuse de Gorbaciov. Sa vedem ce spunea Steinhardt despre pactul lui Gorbaciov cu Occidentul:

Ce vedem cu fenomenul Gorbaciov? Gorbaciov a propus niste reforme interne ale regimului comunist, care asa cum a spus-o si el, in mod cinstit, sunt menite sa intareasca regimul socialist, in interiorul tarii lui. Nu este prost, si-a dat seama ca dogmele economiei marxiste, daca sunt aplicate asa cum le-a facut Marx, duc la ruina, la saracie, la coruptie si la faliment. Dar de ce s-o fi bucurand Occidentul atat de mult, asta nu inteleg! El vrea sa intareasca sistemul socialist. Foarte bine, e dreptul lui. Dar de ce se gudura pe langa el si se bucura si intra in extaz toata Europa si toata America in frunte cu dl Reagan, care nu e un om prost, cel putin asa am crezut, dar incep sa cred ca m-am inselat, iar dna Thatcher, primul-ministru englez, care hotarat este o femeie inteligenta si energica, si a dat dovada de foarte multa capacitate, si ea s-a lasat vrajita si fermecata de dl Gorbaciov. De ce aceasta incantare nemaipomentia? [...]

Ceea ce nu intelegem, ceea ce este un mister cumplit pentru mine, dar acum vad ca totusi Gorbaciov nu e prost, totusi nu e prost, e de ce rusii au bagat atatea miliarde in rachetele astea balistice si in armamentul asta atomic. N-au nevoie de arme. Europa este cucerita de ei. Au in America ceva mult mai puternic decat 1500 de rachete balistice cu tir lung, mai mult decat 10000 de rachete, mai mult 100000 de rachete. Au Parlamentul american de partea lor. Congresul american face pentru rusi mult mai mult decat un intreg arsenal de bombe atomice, supraatomice. Si iata ca a venit desteptul asta de Gorbaciov, ca vad ca nu e prost totusi, nu e prost deloc, a venit si a spus: sa renuntam la armele astea, nu ne trebuie daca avem Congresul american, nu ne mai trebuie altceva. (Nicu Steinhardt, Primejdia marturisirii, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 96-144).

Nu-i asa ca se vede diferenta?

Citeste -> Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar ca „Ion Iliescu este bun pentru România!“, a spus public Bukovski.

In 2009, acesti disidenti ni-l propun pe Basescu drept model de presedinte “anticomunist”. Ne-au mai propus un model de presedinte in Emil Constantinescu. Nu s-a intamplat nici atunci nimic. E lesne de inteles de ce nu s-a intamplat nimic de vreme ce ei sunt disidenti, nu anticomunisti.

E bine de stiut ca acesti “intelectuali publici” gandesc in mod “public” problema comunismului si a democratiei. A gandi in mod “public” comunismul in era globalizarii inseamna a rata din plin fenomenologia comunismului si a falsifica istoria nationala. Nu ai cum sa gandesti critic comunismul de vreme ce esti finantat de o institutie a carei linie de gandire e aceeasi cu a presedintelui american care a finantat revolutia bolsevica, o linie de gandire relativista, nihilista, progresista, gnostica.

“Conservatorismul” disidentilor e pro-gay rights, pro-prostitutie legalizata, pro-droguri legalizate, pro-guvern mondial, pro-centralizare, pro-transumanism, pro-imigratie fara limite, pro-corectitudine politica.

Intelectualul mercenar e o specia noua de ciocoi globalist cu gusa umflata si cu creierul spalacit si nesatul de atata putere.

Sa vedem ce spunea si Petre Tutea despre politica ruso-americana:

Marea dezamagire a acestor tineri care protesteaza in Piata Universitatii din Bucuresti si in alte orase va fi atunci cand nici Basescu cu un guvern PDL majoritar nu va face lustratie! Sa inceteze manipularea intretinuta de intelectualii mercenari! Ce fa mai scrie dl Neamtu dupa ce Guvernul PDL se va preface ca afara ploua? Pentru cine se ambaleaza dl Tismaneanu dupa ce ani la rand i-a scris ode lui Iliescu, iar acum cand totul e terminat pozeaza in “omul lustratie”?

Intrebare: poate sa imi spuna cineva daca exista vreo asemanare intre acesti disidenti -reformatori ai socialismului – si intelectualul roman conservator (Tutea, Steinhardt) in ceea ce priveste viziunea politica?

Somnul ratiunii naste dilematici votangii

Hai ca m-am suparat foc acum citind un indemn la vot pe un blog, sunt un sac de pulbere aprinsa.

Spuneti-mi repede cate articole a scris dl Plesu in favoarea monarhiei, in favoarea Regelui Mihai din 1989 si pana in noiembrie 2009! Cate? Sau Patapievici, sau Baconsky, sau Liiceanu, sau Neamtu Mihail, sau Vladimir Volodea Tismaneanu, sau Sever Voinescu, sau Paleologul, sau Cartarescu, sau TRU, sau Dragos-Aligica Paul, sau Mircea Vasilescu, sau Andreea Pora, sau alt lingau cu limba neagra de atata lins in dos, facut disident de KGB!  Cate articole au scris in aceasta directie? Toti acesti intelectuali scriu despre faptul ca romanul nu stie sa voteze. Serios? Sau poate ne spune dl Plesu cate zeci de mii de oameni l-au intampinat pe Rege dupa 1989 in Romania. Sau mai bine sa nu ne aducem aminte?

Dar cate articole ati citit in Dilema veche si in alte ziare despre “presedintele jucator”, articole semnate de Andrei Plesu, Patapievici, Liiceanu, etc? Va dati seama, Basescu nu se compara cu Regele Mihai si plaiurile mioritice nu stiu ce e democratia; Basescu injura “tiganca imputita”, Plesu se face ca nu vede, nu aude, iar “romanii e prosti rau”, frate, “romanii n-are” cultura, “e fara” stagii de pregatire la “studii culturale” in Occident!

Votati, fratilor, pana o sa vi se usuce mana pe stampila de vot salivand la promisiuni inflationiste si ochii vi se vor impaienjenii pe cartile monografice despre monarhie editate de editura fostilor / actualilor republicani bolsevici / socialisti – Humanitas.

Eu refuz sa votez intr-un sistem politic confiscat de imbecili pentru ca asa vor scribii unui partid. Si nu citesc nici carti despre monarhie doar pentru ca e cool sa fii oligofren in nu stiu ce post al “societatii civile”.

Nu, Doamne fereste. De cand ma stiu, am cunoscut o droaie de popi care ar fi votat daca s-ar fi trecut la monarhie. Si ce pacat ca unii erau popi de tara, “fanatici” care nu stiu ce e democratia.

Neoconservatorismul lui Volodea Tismaneanu

Pentru ca dl profesor Volodea Vladimir Tismaneanu isi publica autobiografia trotskyista prin Verso si Evenimentul Zilei cu texte expirate despre o doctrina – neoconservatorismul – care a dus America in criza economica si spirituala actuala prin utopia wilsoniana a razboiului preventiv + ideea de democratie globala, punem mai jos un eseu documentat scris de Daniel McCarthy in revista conservatorismului american, American Conservative, + alte eseuri documentate despre originile totalitare ale neoconservatorismului.

Despre neoconi:

1. Kristol Reflections, Daniel McCarthy, American Conservative

2. Was Irving Kristol a CIA Plot?, Richard Spencer, Taki’s Magazine

3. “NEOCONSERVATIVES” – WHAT AND WHO THEY ARE –Also see below for Addendums–  (1)  Neoconservative Geneology  (2) Raimondo, (3) Samuel Francis— (4) Neo-Trash from New Republic, (5) Wanniski (on China)   (6) See also below  PHILANTHROPY  ROUNDTABLE

4. The Neoconservatives: An Endangered Species, Russell Kirk

5. An Introduction to Neoconservatism, Gary North

6. Irving Kristol, RIP, Justin Raimondo

Acestea fiinda spuse, cred ca s-a rezolvat si cum sta treaba cu neoconservatorismul.

Impostura unor securisti: referendumurile

Privind la intelectualul basescolog, dar si la ciutacii cu laptopuri de pe ecranele Antenelor, nu pot sa nu observ ca, atat unii cat si ceilalti, se aplauda spumos in spatele televizoarelor. Ce parere o avea Ion Iliescu despre referndumurile lui Basescu? Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie, campania electorala a presedintelui Traian Basescu are ca tinta principala si punct de atractie referendumul pentru Parlament unicameral. De la 471 de parlamentari, Basescu vrea 300. Orice roman vrea mai putini parlamentari, dar nu orice roman vrea falsificarea istoriei. Ce se urmareste, in fond, cu aceasta masura de reducere a parlamentarilor? PSD si PNL sunt intr-adevar impotriva acestei masuri? Dar intrebarea cea mai importanta e urmatoarea: in ce masura reducerea numarului de parlamentari din Romania rezolva problema decomunizarii?

In realitate, PSD si PNL nu pierd absolut nimic de pe urma reducerii numarului de parlamentari. Un Parlament cu 147 de parlamentari in minus nu ataca deloc pozitia niciunui oligarh; asadar, dezbaterea care se desfasoara la TV si in ziare e una de manipulare menita sa mobilizeze masele in pro-Basescu sau contra-Basescu, o lupta total inutila. Politica romaneasca din ultimii 20 de ani s-a dat in jurul aceste frecari de menta pe teme inutile si ineficiente. Lupta reala din politica romaneasca nu se da intre cei anti-Basescu si cei pro-Basescu, ci intre oligarhia coloniala sovietica care a infiltrat toate partidele (PSD, PNL, PRM, PNG, UDMR, PDL, PNTCD) si A Treia Forta: Romania profunda; lupta nu se da intre parlament unicameral si parlament bicameral, ci intre republica si monarhie; lupta nu se da intre capitalism corporat si comunism, ci intre distributism si capitalism corporat / totalitarism tehnologic, intre localismul democratiei reprezentative si globalismul democratiei de masa si nereprezentative.

Fabricarea artificiala de false dileme si dezbateri e specialitatea casei pentru casta neocomunista din Bucuresti. Intelectuali compromisi si dependenti de un sistem corupt impreuna cu politicieni inculti din fosta Securitate fabrica in beciurile mediei noi tactici de manipulare a maselor. In 1996 l-am avut pe Emil Constantinescu sustinut de aceeasi intelectuali care azi il sustin pe Basescu, desi intre timp au uitat si nu vor sa li se aduca aminte ca l-au sustinut pe Emil, propunand iesirea de sub zodia tranzitiei; nu s-a intamplat nimic. Azi e Basescu: nu se va intampla nimic. Nu numai ca nu se va intampla nimic, dar, dupa ce a spus la Paris ca nu vrea lustratie, intelectualul basescolog va face din unicameralism calul de bataie al decomunizarii in Romania. Dupa ce vom avea Parlament unicameral, il vom auzi pe Volodea Tismaneanu cum se va fali ca s-au lichidat fostii securisti din Parlament cu unicameralsimul.

Asta va fi cea mai mare frauda a istoriei de dupa mineriadele lui Iliescu.