Cine ar trebui să ne guverneze? Cei mai înţelepţi, cei mai curajoşi, cei mulţi? Începând cu Thomas Hobbes, filozofia politică modernă priveşte problema binelui şi a virtuţii cu scepticism şi ironie, înlocuind întrebarea “cine ar trebui să ne guverneze” cu întrebarea “care instituţii îi pot preveni pe cei incompetenţi să ne conducă”. Iar instituţia statului liberal, expresia modernităţii, este, potrivit lui Pierre Manent, “încarnarea scepticismului”.
Cartea lui Jean-Claude Michéa, L’empire du moindre mal (Paris: Climats, 2007), este o invitaţie filozofică de a cerceta adevărurile care stau la baza liberalismelor actuale, precum şi consecinţele ultime care decurg din chiar principiile liberalismului clasic, arătând că versiunea economică a liberalismului actual (care se defineşte ca “dreapta”) şi versiunea sa culturală şi politică (susţinută de stânga contemporană) au aceeaşi sursă: dorinţa de pace şi de progres ştiinţific subsumate unei unice finalităţi, aceea a performanţei individuale. Michéa propune aici înţelegerea termenului “liberalism” ca forţa devenită activă în istoria occidentală o dată cu distrugerea Vechiului Regim, ultimul bastion – bun sau rău – de tradiţie. Autorul francez porneşte de la teza lui Karl Polanyi că, dacă până în momentul Revoluţiei Industriale, economia era parte integrantă a societăţii care avea un scop ultim, ulterior acestui moment, economia – ca toate ştiinţele – a fost scoasă din totalitatea societăţii, devenind scop în sine sau, ceea ce Aristotel numeşte, crematistică, adică economia care are ca scop bogăţia de dragul bogăţiei. În acest sens defineşte Michéa liberalismul, ca şi Leo Strauss, ca ideologia modernă prin excelenţă care, găsindu-şi legitimitatea în individul abstract, autonom, a-social şi a-politic, nu se revendică de la tradiţia filozofiei politice clasice şi creştine, şi, astfel, descătuşează dorinţele nelimitate de putere.
NAZARETH // It is called Spot and Shoot. Operators sit in front of a TV monitor from which they can control the action with a PlayStation-style joystick.
The aim: to kill.
Played by: young women serving in the Israeli army.
Spot and Shoot, as it is called by the Israeli military, may look like a video game but the figures on the screen are real people – Palestinians in Gaza – who can be killed with the press of a button on the joystick.
The female soldiers, located far away in an operations room, are responsible for aiming and firing remote-controlled machine-guns mounted on watch-towers every few hundred metres along an electronic fence that surrounds Gaza.
The system is one of the latest “remote killing” devices developed by Israel’s Rafael armaments company, the former weapons research division of the Israeli army and now a separate governmental firm.
According to Giora Katz, Rafael’s vice president, remote-controlled military hardware such as Spot and Shoot is the face of the future. He expects that within a decade at least a third of the machines used by the Israeli army to control land, air and sea will be unmanned.
The demand for such devices, the Israeli army admits, has been partly fuelled by a combination of declining recruitment levels and a population less ready to risk death in combat.
E obligatoriu sa simti rafinamentul israelian al fiintei in aceste zile si sa fii escroc international in slujba razboiului pentru pacea universala, progres, tehnologie si transumanism. Toti trebuie sa il asteptam pe Mesia ca sa aduca pacea in Orientul Mijlociu, chiar daca Israel nu e in NATO si Occidentul nu are nicio legatura cu Al Treilea Razboi Mondial dintre evrei si lumea musulmana.
Soldatii americani sunt antrenati bine, dar cateodata omul mai oboseste, deci sa-i descarcam mintea in computere ca sa nu mai oboseasca.
Nici placinta americana nu mai e facuta in America, ci in… Shanghai.
Homofobule, armata nu tolereaza discriminarea!
A fost odata ca niciodata o tara dezvoltata pe nume America… azi e China peste tot.
Rasismul si-a schimbat fata: e intelectualizat, mascat si tehnologizat. Si pro-war, mai ales.
Back in the early 1970s, a handful of scientists, engineers, defense contractors and U.S. Air Force officers got together to form a professional group. They were essentially trying to solve the same problem: how to build machines that can operate on their own without human control and to figure out ways to convince both the pub lic and a reluctant Pentagon brass that ro bots on the battlefield are a good idea. For decades they met once or twice a year, in relative obscurity, to talk over technical issues, exchange gossip and renew old friendships.
From the moment I became involved in the creation of new technologies, their ethical dimensions have concerned me, but it was only in the autumn of 1998 that I became anxiously aware of how great are the dangers facing us in the 21st century. I can date the onset of my unease to the day I met Ray Kurzweil, the deservedly famous inventor of the first reading machine for the blind and many other amazing things.
Ray and I were both speakers at George Gilder’s Telecosm conference, and I encountered him by chance in the bar of the hotel after both our sessions were over. I was sitting with John Searle, a Berkeley philosopher who studies consciousness. While we were talking, Ray approached and a conversation began, the subject of which haunts me to this day.
Pentru ca incepe propaganda de invadare a Iranului la cererea explicita a Israelului, vom spune ca actuala criza economica e generata si de asa-zisul razboi impotriva terorismului care, de fapt, nu are nimic de-a face cu antiterorismului, ci cu extinderea complexului industrial, militar si cu beneficiile oligarhiei transnationale / transumaniste. Razboiul genereaza saracirea clase de mijloc, adica bogatia clasei de mijloc e transferata catre “elita” globala (oligarhie, bancheri camatari, intelectualoizi care scriu pe banii mafiei, etc). Pentru intelegerea fenomenului camatar vizionati filmul Stapanii banilor – partea I aici, partea a II-a aici.
Dl Mihail Neamtu, unul din “intelectualii publici globali” de la noi care scrie pe banii mafiei transnationale, vrea sa para conservator si personalist. El scrie intr-un articol despre binefacerile unei “economii la scara umana”, condamna de ochii lumii Scoala de la Chicago (pe care mai ieri o lauda), vine cu un vocabular sec si cu idei trase prin filtrul workshopurilor, insa nu spune esentialul asa cum se spune in “Economia libertatii“: o economie la scara umana care sa respecte persoana si care sa conecteze consumul la productie nu se poate face in Romania atata vreme cat nu este abolit actualul sistem bancar bazat pe camata. Dl Neamtu, ca un teolog versat ce pretinde a fi, sigur stie ca orice religie din lume condamna camata (dobanda), deci nu se poate vorbi despre etica a pietei in actualul sistem bancar bazat pe camata de care dl Neamtu nu sufla un cuvant si nici nu va sufla vreodata. Concluzia e ca, daca esti un intelectual respectabil (ceea ce nu e cazul dlui Neamtu), nu poti sa scrii despre “economie la scara umana” si despre “solutii la firul ierbii” fara sa spui adevarul despre sistemul bancar actual si fara sa propui un sistem bancar fara camata (distributist, popular, cum era in Romania interbelica). Deci ofertele dlui Neamtu sunt nule si menite sa creeze diversiune printre fanii cititori care nu inteleg nimic din ce citesc.
Apoi dl Neamtu spune ca “spre deosebire de romano-catolicism, crestinismul rasaritean n-a produs o foarte bogata reflectie sistematica asupra conditiei spirituale a omului in contextul social si politic al modernitatii”, ceea ce e o mare eroare. Istoria distributismului in Romania arata ca Ortodoxia a produs o foarte bogata reflectie asupra conditiei spirituale a omului in contextul modernitatii. Dar despre ganditorii distributisti ai Romaniei si despre impactul Ortodoxiei asupra dezvoltarii economice romane de pana in perioada comunista ne vom ocupa in alt articol.
Acum sa vedem ce spun conservatorii americani despre efectele razboiului:saracie si transumanism.
Let’s be clear: the $549 billion figure is, by itself, more than all the other nations of the world combined spend on defense. The $159 billion for Iraq and Afghanistan is over and above that exorbitant sum. We spend five times more than China, ten times more than Russia, and the first runners-up in this spending extravaganza are our NATO allies, who aren’t likely to be attacking us any time soon.
So what’s the purpose of all this spending? What is it buying us?
Well, it’s buying a lot of value for the shareholders of the companies that make up what Dwight Eisenhower called the “military industrial complex.” It’s garnering lots of hefty campaign contributions for their congressional amen corner – remember that Eisenhower’s original phraseology was the “military-industrial-congressional complex.” It is also buying us an overseas empire that is more trouble than it’s worth, but you don’t have to buy intothe complete anti-interventionist shtick in order to support this bill: all it asks is that that US government stay within its budget and make the kinds of cuts and bows to fiscal austerity that we all have to make in these hard times.
The energy and resources it takes to produce weapons of war constitute a net drain on the civilian economy: our attention and capital are diverted away from productive work and into a project that can only end in the destruction or quick obsolescence of the end product. Missiles are launched, and self-destruct. Helicopter gunships crash, and burn. Rifles jam, and are discarded. Warships, fighter planes, flak jackets, counterinsurgency strategies – all become obsolete with dizzying rapidity, in part because that’s the nature of human warfare, and also because it’s planned that way.
Trebuie sa scapam cat mai repede de mitul care sustine antagonismul politic si economic dintre Rusia si Occident. Asa ceva nu exista, nu a existat vreodata si nici nu va exista vreodata. Intelectualii romani sunt de-a dreptul parareli cu realitatea cand vorbesc despre opozitia dintre Rusia (sau URSSul de ieri) si capitalismul corporat. Revolutia bolsevica a fost finantata de catre Occident.
Razboiul impotriva terorismul taliban, – talibanii au fost militarizati si finantati de CIA incepand cu anul 1980 , nu numai de Lenin - , nu e un razboi impotriva Rusiei asa cum abereaza Traian Ungureanu si Liiceanu in cartea lui de 3 lei, “Usa interzisa”. Fapte. Administratia Obama cere Rusieiintrarea in NATO; la randul ei, Rusia cere, prin vocea presedintelui Medvedev, “un rol mai activ” Americii in Orientul Mijlociu. Si care credeti ca e atitudinea politicienilor romani in toata aceasta mascarada, “opozitie democratica” fata de Rusia? Surprize, surprize – dl Teodor Baconschi, Ministrul de Externe, joaca cum i se canta: dl Baconshi vrea sa arate lumii ca Rusia e un partener strategic al UE si ca vizele trebuiesc elminate pentru Rusia… Dar trebuie sa fim fericiti, sa nu deznadajduim; Rusia vrea sa “investeasca” si mai cu spor in economia romaneasca. Nu e de ajuns ca toti ofiterii KGB sunt “oameni de afaceri”, capitalisti in Romania din 1989. Rusia vrea si mai mult capitalism in Romania. Cum? Normal ca prin privatizari, neoliberalism.
Pana la urma Rusia va intra in NATO si in UE, nu ma indoiesc. Noul Soviet Global trebuie infaptuit. Pentru naivii care cred in opozitia dintre Rusia si Occidentul postmodern, sa il ascultam pe dl Zbigniew Brzezinski, mentorul lui Volodea Tismaneanu:
“Here, then, were some potent theories of social control. The great possibilities of this Frankfurt School media work were probably the major contributing factor in the support given the I.S.R. by the bastions of the Establishment, after the Institute transferred its operations to America in 1934.
In 1937, the Rockefeller Foundation began funding research into the social effects of new forms of mass media, particularly radio. Before World War I, radio had been a hobbyist’s toy, with only 125,000 receiving sets in the entire U.S.; twenty years later, it had become the primary mode of entertainment in the country; out of 32 million American families in 1937, 27.5 million had radios — a larger percentage than had telephones, automobiles, plumbing, or electricity! Yet, almost no systematic research had been done up to this point. The Rockefeller Foundation enlisted several universities, and headquartered this network at the School of Public and International Affairs at Princeton University. Named the Office of Radio Research, it was popularly known as “the Radio Project.”
The director of the Project was Paul Lazersfeld, the foster son of Austrian Marxist economist Rudolph Hilferding, and a long-time collaborator of the I.S.R. from the early 1930′s. Under Lazersfeld wasFrank Stanton, a recent Ph.D. in industrial psychology from Ohio State, who had just been made research director of Columbia Broadcasting System—a grand title but a lowly position. After World War II, Stanton became president of the CBS News Division, and ultimately president of CBS at the height of the TV network’s power; he also became Chairman of the Board of the RAND Corporation, and a member of President Lyndon Johnson’s “kitchen cabinet.” Among the Project’s researchers wereHerta Herzog, who married Lazersfeld and became the first director of research for the Voice of America; and Hazel Gaudet, who became one of the nation’s leading political pollsters. Theodor Adorno was named chief of the Project’s music section.
Despite the official gloss, the activities of the Radio Project make it clear that its purpose was to test empirically the Adorno-Benjamin thesis that the net effect of the mass media could be to atomize and increase lability—what people would later call “brainwashing.” [ restul AICI ]
III. Creating “Public Opinion”: The “Authoritarian Personality” Bogeyman and the OSS
“The efforts of the Radio Project conspirators to manipulate the population, spawned the modern pseudoscience of public opinion polling, in order to gain greater control over the methods they were developing.
Today, public opinion polls, like the television news, have been completely integrated into our society. A “scientific survey” of what people are said to think about an issue can be produced in less than twenty-four hours. Some campaigns for high political office are completely shaped by polls; in fact, many politicians try to create issues which are themselves meaningless, but which they know will look good in the polls, purely for the purpose of enhancing their image as “popular.” Important policy decisions are made, even before the actual vote of the citizenry or the legislature, by poll results. Newspapers will occasionally write pious editorials calling on people to think for themselves, even as the newspaper’s business agent sends a check to the local polling organization.
The idea of “public opinion” is not new, of course. Plato spoke against it in his Republic over two millenia ago; Alexis de Tocqueville wrote at length of its influence over America in the early nineteenth century. But, nobody thought to measure public opinion before the twentieth century, and nobody before the 1930′s thought to use those measurements for decision-making.
It is useful to pause and reflect on the whole concept. The belief that public opinion can be a determinant of truth is philosophically insane. It precludes the idea of the rational individual mind. Every individual mind contains the divine spark of reason, and is thus capable of scientific discovery, and understanding the discoveries of others. The individual mind is one of the few things that cannot, therefore, be “averaged.” Consider: at the moment of creative discovery, it is possible, if not probable, that the scientist making the discovery is the only person to hold that opinion about nature, whereas everyone else has a different opinion, or no opinion. One can only imagine what a “scientifically-conducted survey” on Kepler’s model of the solar system would have been, shortly after he published the Harmony of the World: 2% for, 48% against, 50% no opinion.
These psychoanalytic survey techniques became standard, not only for the Frankfurt School, but also throughout American social science departments, particularly after the I.S.R. arrived in the United States. The methodology was the basis of the research piece for which the Frankfurt School is most well known, the “authoritarian personality” project. In 1942, I.S.R. director Max Horkheimer made contact with the American Jewish Committee, which asked him to set up a Department of Scientific Research within its organization. The American Jewish Committee also provided a large grant to study anti-Semitism in the American population. “Our aim,” wrote Horkheimer in the introduction to the study, “is not merely to describe prejudice, but to explain it in order to help in its eradication…. Eradication means reeducation scientifically planned on the basis of understanding scientifically arrived at.” [ restul AICI ]
“Tirania nu provoaca revolta multimii. Rezultatul e altul: publicul se obisnuieste, devine indiferent, uita ideile cu care era familiarizat. Trecerea timpului nu slabeste guvernele absolute, le intareste. Masa uita, rabda cu din ce in ce mai multa usurinta, pentru ca din ce in ce mai mult se obisnuieste, nu-i pasa. Opinia publica – celebra opinie publica, intai imboldul, apoi speranta democratiilor – nu rastoarna dictaturile, le sustine. Cand nu poti sa-ti exprimi liber si deschis gandurile, cand aceasta lipsa de libertate e aprobata de opinia publica, libertatea de gandire ea insasi inceteaza de a mai exista.” - Nicolae Steinhardt,“Guvernul autoritar”, Libertatea, 20 iunie 1937.
The Public Opinion Explosion
“Despite its unprovable central thesis of “psychoanalytic types,” the interpretive survey methodology of the Frankfurt School became dominant in the social sciences, and essentially remains so today. In fact, the adoption of these new, supposedly scientific techniques in the 1930′s brought about an explosion in public-opinion survey use, much of it funded by Madison Avenue. The major pollsters of today—A.C. Neilsen, George Gallup, Elmo Roper—started in the mid-1930′s, and began using the I.S.R. methods, especially given the success of the Stanton-Lazersfeld Program Analyzer. By 1936, polling activity had become sufficiently widespread to justify a trade association, the American Academy of Public Opinion Research at Princeton, headed by Lazersfeld; at the same time, the University of Chicago created the National Opinion Research Center. In 1940, the Office of Radio Research was turned into the Bureau of Applied Social Research, a division of Columbia University, with the indefatigable Lazersfeld as director.
After World War II, Lazersfeld especially pioneered the use of surveys to psychoanalyze American voting behavior, and by the 1952 Presidential election, Madison Avenue advertising agencies were firmly in control of Dwight Eisenhower’s campaign, utilizing Lazersfeld’s work. Nineteen fifty-two was also the first election under the influence of television, which, as Adorno had predicted eight years earlier, had grown to incredible influence in a very short time. Batten, Barton, Durstine & Osborne — the fabled “BBD&O” ad agency—designed Ike’s campaign appearances entirely for the TV cameras, and as carefully as Hitler’s Nuremberg rallies; one-minute “spot” advertisements were pioneered to cater to the survey-determined needs of the voters.
This snowball has not stopped rolling since. The entire development of television and advertising in the 1950′s and 1960′s was pioneered by men and women who were trained in the Frankfurt School’s techniques of mass alienation. Frank Stanton went directly from the Radio Project to become the single most-important leader of modern television. Stanton’s chief rival in the formative period of TV was NBC’s Sylvester “Pat” Weaver; after a Ph.D. in “listening behavior,” Weaver worked with the Program Analyzer in the late 1930′s, before becoming a Young & Rubicam vice-president, then NBC’s director of programming, and ultimately the network’s president. Stanton and Weaver’s stories are typical.
Today, the men and women who run the networks, the ad agencies, and the polling organizations, even if they have never heard of Theodor Adorno, firmly believe in Adorno’s theory that the media can, and should, turn all they touch into “football.” Coverage of the 1991 Gulf War should make that clear.
The technique of mass media and advertising developed by the Frankfurt School now effectively controls American political campaigning. Campaigns are no longer based on political programs, but actually on alienation. Petty gripes and irrational fears are identified by psychoanalytic survey, to be transmogrified into “issues” to be catered to; the “Willy Horton” ads of the 1988 Presidential campaign, and the “flag-burning amendment,” are but two recent examples. Issues that will determine the future of our civilization, are scrupulously reduced to photo opportunities and audio bites—like Ed Murrow’s original 1930′s radio reports—where the dramatic effect is maximized, and the idea content is zero.” [ restul AICI ]
The CIA’s Psychedelic Revolution
“The simmering unrest on campus in 1960 might well too have passed or had a positive outcome, were it not for the traumatic decapitation of the nation through the Kennedy assassination, plus the simultaneous introduction of widespread drug use. Drugs had always been an “analytical tool” of the nineteenth century Romantics, like the French Symbolists, and were popular among the European and American Bohemian fringe well into the post-World War II period. But, in the second half of the 1950′s, the CIA and allied intelligence services began extensive experimentation with the hallucinogen LSD to investigate its potential for social control. It has now been documented that millions of doses of the chemical were produced and disseminated under the aegis of the CIA’s Operation MK-Ultra. LSD became the drug of choice within the agency itself, and was passed out freely to friends of the family, including a substantial number of OSS veterans. For instance, it was OSS Research and Analysis Branch veteran Gregory Bateson who “turned on” the Beat poet Allen Ginsberg to a U.S. Navy LSD experiment in Palo Alto, California. Not only Ginsberg, but novelist Ken Kesey and the original members of the Grateful Dead rock group opened the doors of perception courtesy of the Navy. The guru of the “psychedelic revolution,” Timothy Leary, first heard about hallucinogens in 1957 from Life magazine (whose publisher, Henry Luce, was often given government acid, like many other opinion shapers), and began his career as a CIA contract employee; at a 1977 “reunion” of acid pioneers, Leary openly admitted, “everything I am, I owe to the foresight of the CIA.” Hallucinogens have the singular effect of making the victim asocial, totally self-centered, and concerned with objects. Even the most banal objects take on the “aura” which Benjamin had talked about, and become timeless and delusionarily profound. In other words, hallucinogens instantaneously achieve a state of mind identical to that prescribed by the Frankfurt School theories. And, the popularization of these chemicals created a vast psychological lability for bringing those theories into practice. Thus, the situation at the beginning of the 1960′s represented a brilliant re-entry point for the Frankfurt School, and it was fully exploited. One of the crowning ironies of the “Now Generation” of 1964 on, is that, for all its protestations of utter modernity, none of its ideas or artifacts was less than thirty years old. The political theory came completely from the Frankfurt School;Lucien Goldmann, a French radical who was a visiting professor at Columbia in 1968, was absolutely correct when he said of Herbert Marcuse in 1969 that “the student movements … found in his works and ultimately in his works alone the theoretical formulation of their problems and aspirations [emphasis in original].” The long hair and sandals, the free love communes, the macrobiotic food, the liberated lifestyles, had been designed at the turn of the century, and thoroughly field-tested by various, Frankfurt School-connected New Age social experiments like the Ascona commune before 1920. (See box.) Even Tom Hayden’s defiant “Never trust anyone over thirty,” was merely a less-urbane version of Rupert Brooke’s 1905, “Nobody over thirty is worth talking to.” The social planners who shaped the 1960′s simply relied on already-available materials.” [ restul AICI ]
Un Ludit al vremurilor noastre sustine ca sufletele ne sunt omorate de calculatoare.
Russell Kirk, poate singurul conservator autentic din miscarea conservatoare americana de dupa razboi, a interzis introducerea aparatelor de televiziune in casa stramoseasca, Piety Hill. Intr-o zi, pe cand lipsea, sotia si fiicele lui au introdus unul pe furis. Dr. Kirk l-a descoperit si in curand si ele l-au descoperit pe el, sus in turn, cu televizorul in mana, aruncandu-l de pe acoperis.
Televiziunea, ca toate realitatile virtuale, vine de la diavol. (Autorul acestui articol, care a fost gazda pentru cateva emisiuni de televiziune, stie cat de dificil este sa folosesti media pentru bine, cand, de fapt, televiziunea este facuta pentru rau). Generatiile timpurii de conservatori au stiut instinctiv ca masinile pot fi diavolesti si au privit tehnologiile inovative cu neincredere.
Este probabil o masura a cat de mult si-a pierdut conservatorismul directia, faptul ca cei mai multi conservatori primesc astazi cu bratele deschise orice noua tehnologie care apare. Sunt indragostiti de telefoanele mobile, care distrug si putinul spatiu public ramas. Se entuziasmeaza in fata ingineriei genetice, care va crea arme ce vor readuce ciuma. Cei mai multi, sunt utilizatori convinsi ai computerelor si ai tuturor urmasilor lor, chiar daca, peste tot in jurul nostru, semenii nostri, supusi ai Cerului, le folosesc pentru a crea realitati virtuale in care pot trai aproape tot timpul. (Din fericire, inca mai trebuie sa manance).
Principiul crestin fundamental, principiu fundamental si al civilizatiei apusene, este acela ca exista numai o singura realitate. Daca ar putea fi mai multe realitati, atunci am ramane atat fara Ierusalim cat si fara Atena. Daca pot exista mai multe realitati, atunci pot exista mai multi dumnezei. Astfel cade Ierusalimul si monoteismul. Daca pot exista mai multe realitati, ceea ce este logic intr-una nu inseamna nimic in alta, in care chiar logica s-ar putea sa nu mai fie valabila; astfel pierdem Atena si ratiunea. Totul devine relativ atunci cand realitatile se multiplica.
Diavolul a urat intotdeauna realitatea, pentru ca in lumea reala Dumnezeu este imparat. Problema lui Sarsaila, dintotdeauna, a fost aceea ca folozofia s-a dovedit o arma prea slaba impotriva realitatii. Chiar si cea mai sofisticata inventie a diavolului, ideologia, a cazut victima sigura a realitatii, adesea nerezistand mai mult decat cateva generatii. Imparatul neantului a inteles ca are nevoie de o arma mai puternica si mai rezistenta decat cea pe care i-o furniza filosofia. El avea nevoie de imagini convingatoare care sa mistifice adevarul: realitatile virtuale.
Realitatile virtuale nu au fost inventate astazi. Domus Aurea al lui Nero a fost una; viata Mariei Antoanette ca ciobanita, alta. Statele majore militare au fost adesea generatoare perfecte de realitate virtuala. (Acum, le producem pe ale noastre cu ajutorul computerelor, inrautatind si mai mult situatia). Dar acestea, aveau nevoie de controlul puterii si de resurse importante pentru a fi create, astfel ca au fost imposibil de sustinut.
Pentru ca diavolul sa triumfe asupra realitatii si sa o faca definitiv – ceea ce este aproape acelasi lucru cu a-l invinge pe Dumnezeu – trebuia sa gaseasca un mecanism care putea sa creeze realitati virtuale puternice, irezistibile, sa le prolifereze pe scara larga si sa le permita oamenilor sa traiasca in ele, autoconvinsi, cea mai mare parte a timpului. Astfel s-a ajuns, ca printr-o lovitura de maestru, atelierele iadului sa aduca pe lume tubul catodic si ecranul video.
Este evident ca multi oameni ai zilelor noastre traiesc vieti in care ecranul video, in multiplele lui variante, este realitatea dominanta. (Poate ca ar trebui sa impurmutam aici de la Derida si sa scriem realitatea). De la rasaritul soarelui pana la culcare, televizoarele sunt deschise umpland toata casa cu zgomotul lor. Copiii petrec ore fara numar cu jocurile lor video; zilele insorite nu mai inseamna nimic. Alternativa adultilor este internetul, al carui cea mai raspandita utilizare este pentru pornografie. Toate ofera realitati alternative, intr-o diversitate tot mai mare, si cu o tot mai buna capacitate de a parea reale. La inceput ne ispitesc, apoi ne satisfac, pentru ca in final sa devina dictatoriale. Clant! Si diavolul ne-a inghitit.
Daca cei mai multi dintre cei ce se pretind conservatori ar fi conservatori adevarati, ar fi deranjati de aceasta situatie. Unii gasesc intr-adevar continutul multor realitati virtuale zapacitor; arena romana este un fleac in comparatie cu ele. Dar putini par a intelege ca insusi principiul realitatii (vechiul dusman al lui Marcuse) este in joc. Poate fi urmarirea unei liturghi la televizor acelasi lucru cu a participa la o liturghie? Nu. Este stirea despre vremea minunata din Ouagadougou similara cu a te bucura de o zi minunata undeva in natura? Intr-adevar, nu. Dar, in tot mai multe vieti, virtualul inlocuieste realul.
Iar imaginea inlocuieste Cuvantul, Logosul. Apusului i-au trebuit mai mult de 3000 de ani de lupta pentru a reusi sa impuna Cuvantul in locul imaginii. Tema razboiului Cuvantului impotriva imaginii este poate tema fundamentala a Vechiului Testament. Nenumarati crestini au pierit in aceasta lupta. Iar acum, datorita ecranului, istoria isi intoarce cursul pentru ca pe ecrane imaginile sunt mult mai puternice decat cuvintele. Nu e de mirare deci ca paganismul este in expansiune atat in afara cat si in interiorul Bisericii.
Daca conservatorii nu pot sesiza pericolul din substituirea adevarului cu mistificarea, te-ai putea astepta ca macar sa fie ingrijorati de faptul ca orice realitate virtuala este expusa manipularii. Astazi, in America, cele mai multe sunt deliberat si sistematic manipulate pentru a servi ideologia marxismului cultural, si anume corectitudinea politica. De aceea, primim nenumarate programe de televiziune si jocuri video in care barbatii sunt neputinciosi, iar femeile puternice (ele ii inving pe barbati), talharii sunt albi si medicii sunt negri, iar singurii barbati albi cu aparente normale sunt homosexuali. Datorita realitatilor virtuale, industria de divertisment a devenit cea mai puternica forta din cultura americana, fiind in mare parte proprietatea unor marxisti culturali. Prin intermediul ei, marxismul cultural face ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca: conditionarea psihologica. In scurt timp, oricare om, a carui viata este dominata de realitatile virtuale, care va indrazni sa se gandeasca ca poate civilizatia occidentala este superioara, se va uita in oglinda si va vedea „un alt Hitler”. Oare perspectiva unei Brave New World nu ii mai deranjeaza de loc pe conservatori?
Raspunsul la toate intrebarile de mai sus al multor conservatori dependenti de tehnologie este acela ca computerele si accesoriile lor ne asigura minunate surse de informare. Fara indoiala, este adevarat. Dar iata o alta intrebare cu adevarat conservatoare: este informatia in sine atat de minunata?
Tin adesea cursuri unor tineri, absolventi de colegiu, de obicei pe teme militare. Sunt cu totii adepti ai tehnologiilor informatiei, pe care le-au inghitit ca pe laptele mamei lor. Dar problema este, pentru a vorbi direct, ca cei mai multi dintre ei nu pot gandi. Ei nu mai pot gandi tocmai din cauza informatiei si nu pentru ca ea lipseste.
Un prieten, membru al comunitatii Amish, David Klein, a definit corect fenomenul, in timp ce discutam, vara trecuta, sub copacii casei sale de tara din Wayne County, Ohio. Parerea lui este ca, folosind tehnologiile informatiei, este ca si cum ai incerca sa construiesti o masina alegand piesele legat la ochi, la intamplare, intr-un depozit urias. Astfel functioneaza si mintile acestor tineri. Ei nu-si pot insusi niciun fel de cadru sau ordine a gandirii. Tot ceea ce au intalnit pana acum sunt bitii si bucati din aia si din aialalta, scuipate aleator dintr-un soi de automat care, asemanator cu cele care distribuie, de exemplu, dulciuri, distribuie informatii. Nu este numai faptul ca lucrurile sunt lipsite de sens; acesti tineri nu au nicio idee despre cum ar trebui sa aiba lucrurile noima. Dupa cum ne-a avertizat Ortega ca se va intampla, ei au devenit niste barbari competenti tehnologic.
O generatie mai timpurie de conservatori ar fi inteles. Dar, atunci cand viata este de fapt un nesfarsit proces de intreruperi, gandirea, asa cum traditional o stiam, devine imposibila. Gandirea apuseana este liniara dar „informatia” este haotica. Mai mult, gandirea are nevoie ca sa fi singur cu gandurile tale, ceea ce dependentii tehnologic nu pot nici astepta, nici atinge.
Dupa cum haosul intelectual este normal pentru generatia informatiei, tot astfel este si statutul lor modest de umili slujitori ai unei gramezi de plastic bej. Trebuie sa marturisesc ca, in urma cu un an, am fost terorizat de cei de la birou ca sa-mi pun un fax in casa de vacanta din Ohio. A fost mult mai solicitant decat poate fi o pisica. Pana cand nu i-am indeplinit fiecare dorinta codata si bipaita, si au fost o groaza, a refuzat sa functioneze. (O pisica neglijata macar prinde soareci). Vara asta insa am realizat ca eu eram servitorul iar el stapanul si am rezolvat aceasta inversare a ordinii naturale dupa metoda Kirk, adica dandu-i una cu barosul. Inlocuitorul sau uman, un curier al FedEx, imi rezolva aceeasi problema cu mult mai putina bataie de cap.
Dar revolta de acest fel este cu totul in afara vederilor celor care venereaza computerul si rudele sale. Ei nu-si pot imagina viata fara masinile lor, chiar daca o astfel de viata era a tuturor cu cateva decenii in urma. Nici o speranta pentru acestia: fara calculatoarele lor nu mai pot face nici macar o adunare. Du-te la banca intr-o zi frumoasa si cere-i tinerei de la ghiseu sa faca ceva ce „nu este in computer” si ea se va uita la tine cu o privire bovina.
Conservatorii stiau ca informatia nu egaleaza cunoasterea si cunoasterea nu egaleaza intelegerea. (T.S. Eliot are ceva de spus in aceasta privinta.) Tranzitiile cer gandire, iar computerele, atat sub masca informationala cat si sub cea virtuala, sunt dusmanii ratiunii. Ratiunea nu functioneaza decat „unplugged”.
In acest film se arata cum corporatiile distrug agricultura si biodiversitatea, raspandesc saracia si declanseaza boli. Planeta e pe cale sa devina un desert in mana catorva psihopati corporatisti. Solutia: sa boicotam alegerile, sa nu mai votam cu politicieni si cu partide conectate la corporatiile lumii, sa mobilizam oamenii in asociatii care sa apere micul intreprinzator si sa respingem hipermarketurile si mallurile; sa nu mai cumparam produse modificate genetic din hipermarketuri.
“Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi.Si Apostolul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau. Erau, in samanta,numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil.” – Pr. Rafail Noica.
“De aceea, păstrându-Şi trupul şi după înălţarea la cer, nu comunică lucrarea Sa dumnezeiască fără mijlocirea trupului Său, deşi acum acesta este deplin îndumnezeit sau transfigurat. Hristos rămâne în veac şi om, chiar după înălţare, pentru că vrea să ne menţină şi pe noi în veci oameni în trup, deşi cu trupul deplin transfigurat” – Pr. Dumitru Staniloae.
Aflu astazi ca CEDO – institutia cenzurii gandirii libere in democratia europeana – interzice crucile in spatiul public din Italia. Acum toata Italia e in febra, toata clasa politica, de la dreapta la stanga, condamna decizia CEDO. Cel mai aspru comentariu a fost al lui Bossi, ministrul pentru reforma si liderul Ligii Umberto Bossi, care a spus ca hotararea CEDO e un rahat. Berlusconi: “Pentru noi este o decizie total inacceptabila”. Asadar, se anunta mare scandal in UE cu aceasta decizie a CEDO. Informatii despre reactiile politicienilor italieni mai sunt si aici.
In Romania, diversi jurnalisti folositi pe post de trompete ale marxismului intelectualizat comenteaza lucruri despre care n-au habar. Se invoca neutralitatea statului laic si modelul francez al laicismului de stat. Nu e deloc bine cand romanii au ca exemplu un laicism de stat – cel francez – care pe vremea stalinismului lauda statul sovietic; si iar nu e bine cand se crede ca esti fascist daca nu aprobi deciziile secularizant-discriminatorii ale CEDO. As vrea sa fie jurnalisti mai dezghetati la creier in presa, dar n-ai de unde. As vrea sa vad in presa jurnalisti care gandesc cu capul lor, nu cu “capul” institutiilor depersonalizate. Nu inteleg de ce trebuie sa imi spuna cineva de la Strasbourg ce sa fac in scoala mea, cum sa invat, ce sa citesc si cum sa vorbesc in public.
Uniunea Europeana nu recunoaste nici in Tratatul de la Lisabona, care se vrea a fi o “constitutie” a UE, legitimitatea crestinismului in formarea culturii europene. Ar fi foarte bine daca s-ar sparge UE si s-ar forma o Liga a Democratiilor Crestine pentru ca nu se mai poate trai intr-un mediu total ostil libertatii religioase. Sa se inceapa cu Italia, Anglia, Polonia si Cehia. Nu se mai poate convietui intr-un mediu asfixiat de imigranti musulmani redusi si instrumentalizati la nivelul de roboti teroristi de catre o ideologie criminala precum corectitudinea politica. Intr-o societate dinamitata de multiculturalism nu exista bine comun si nici libertate de alegere. Europa isi pierde pe zi ce trece identitatea si cultura. Oamenii devin sclavi de corporatie vesnic imprumutati la banci si fara proprietate privata.
Indiferent de culoarea politica, trebuie coordonata o miscare de rezistenta impotriva transumanismului la nivel global. In joc e natura umana, nu numai o cultura, o civilizatie sau o religie. Trebuie sa se constientizeze ca intrebarea care se pune azi nu e daca esti de dreapta, de stanga, crestin, musulman, ateu, japonez sau american; ci daca esti om sau robot, daca esti in favoarea extinctiei speciei umane sau daca esti pentru limitarea tehnologiei si evitarea colonizarii naturii umane de catre tehnologie.
Drepturile omului abstract nu au nimic in comun cu drepturile omului concret care a luptat impotriva totalitarismelor sec. 20. Multiculturalismul se foloseste de drepturile unui om dezumanizat pentru a desfiinta orice religie. Drepturile omului-fantoma lupta impotriva oricarei religii traditionale pentru a instaura o religie seculara cu pretentii de transcendenta tehnologica: transhumanismul. Dostoievsky a surprins genial in Demonii crima seculara. El descrie in acest roman cum secularismul se va folosi de anti-oameni pentru a-l nimici pe Dumnezeu. Ideologia secularismului vrea acum sa distruga omul crezand ca astfel Dumnezeu va muri definitiv nu numai la nivel de proorocie nihilista si demonica, dar si la nivelul realitatii. Secta transumanistilor sustine ca Dumnezeu e o “idee” inventata de om si ca numai daca omul dispare ca specie, dispare si “ideea de Dumnezeu”. Asa ca extinctia speciei umane si transferul mintii umane in roboti e solutia transumanistilor in a-l “desfiinta” pe Dumnezeu, aceasta cauza a suferintei in lume, cred ei.
Miscarea transumanista e in legatura cu tot ceea ce inseamna globalizare, corporatism, terorism, entitati suprastatale, drepturile omului-fantoma, ecologism, multiculturalism, guvern mondial. Scopul lor e sa spele pe creiere cat mai multi oameni si sa interzica simbolurile religioase din spatiul public. Se urmareste distrugerea omului si a religiilor traditionale nu prin violenta fizica cum au facut nazismul si comunismul, ci prin integrare de bunavoie in sistem.
Deci, stiu jurnalistii astia despre ce vorbesc sau sunt trompetele programului de extinctie a speciei umane?
Omul momentului in Europa e Geert Wilders. Diabolizat de media teroristo-stangista si catalogat de aceasta drept “extremist”, Geert Wilders e singurul politician din Occident care propune solutii rationale la probleme cruciale. Dupa atacurile teroriste, Geert Wilders vine cu un proiect anti-terorism care trebuie implementat in civilizatia iudeo-crestina. Totalitarismului multiculturalist care se foloseste de terorism pentru a instaura era Big Brother, Geert Wilders ii opune o politica de restrictie a imigratiei si libertate a tuturor oamenilor, indiferent de orientarea lor politica sau religioasa, in fata legilor democratice. Aici e conferinta percutanta tinuta de Wilders despre alianta malefica dintre socialism si terorism.
Raspunsuri incisive date de Wilders in vizita recenta facuta in Danemarca:
“România are acum şase servicii secrete: SRI, SIE, UM0962, STIS, SPP, DGIA, încadrate cu 30.000 de ofiţeri. În 1978, un ofiţer supraveghea 1466 de cetăţeni români.Acum supraveghează doar 732 de cetăţeni. SRI, care acoperă o populaţie de 22 de milioane, are 12.000 de ofiţeri. Echivalentul său francez acoperă o populaţie de trei ori mai mare şi are 6000 de ofiţeri, iar cel german are 2448 de ofiţeri pentru o populaţie de 80 de milioane” Romania in zodia Securitatii.
Oare libertarianul-conservator Ron Paul (aici un interviu despre imperialismul occidental) e fundamentalist religios, antisemit delirant? Oare William S. Lind, director Center for Cultural Conservatism , bate campii cand scrie despre totalitarismul tehnologic?
P.S. Astazi a aparut numarul 10 al revistei Foreign Policy Romania in care se scrie despre “marea schimbare care va urma”.
De ce sunt intelectualii lasi? In ultimul timp s-au petrecut in Romania cateva accidente civice la care intelectualii “de dreapta” ar fi trebuit sa reactioneze. Cel putin asta simte un om simplu si cu bun-simt. Care sunt aceste accidente civice? Primul este noul guvern FSN format in toamna; el arata ca in momentul de fata Romania nu are niciun politician cu Principii, intelectualii din mainstream fiind cealalta fata a aceleasi minciuni. Al doilea accident este colonizarea fiintei umane de catre tehnologie prin cipuri biometrice.
Ei, intelectualii “de dreapta”, acei oameni inzestrati cu “spirit critic”, ar fi trebuit sa reactioneze la aceste accidente sociale. Dar nu au reactionat. Nici macar nu au tacut. Mai mult, au fost de acord, s-au conformat si au justificat aceste accidente ca facand parte din “progresul” democratic al Romaniei. “Progresul” democratic al Romaniei, tranzitia si integrarea in Uniunea Europeana – acestea sunt temele predilecte ale intelectualului “de dreapta”. Irealitatile, iluziile si umbrele il preocupa pe intelectualul roman.
Ca de 20 de ani avem plutocratie in loc de democratie, progresism in loc de conservatorism, lichelism in loc de onoare, tehnoglobalism in loc de localism, oligarhie in loc de economie si moderatie in loc de radicalitate – nu-l intereseaza pe intelectualul nostru.
Totusi, de unde provine lasitatea intelectualilor? Conformarea lor la standardele mondializarii si servilismul lor in fata Marilor Puteri – de unde provin ele?
Una dintre cele mai mari idei lansate in spatiul cultural autohton din ultimii 70 de ani e cea a lui Mircea Platon conform careia comunismul ne-a occidentalizat, adica ne-a rationalizat si ne-a urbanizat atat cat era necesar pentru a ne dinamita, a ne dezradacina si a ne aliena. Sondezi bine aceasta idee si exorcizezi elita globalista “de dreapta” postcomunista.
Elita globalista “de dreapta”, cea care a mutat centrul politicii in socialismul fabian al lui Barack Obama, adora foarte mult neocomunismul din Romania. Fara neocomunism si, deci, fara comunism in sine, ea nu ar putea trai. Ce vrea ea de la noi si noi nu ii putem da? Aflandu-se in posteritatea lui Ion Iliescu de la care a invatat virtutile moderatiei, elita vrea si mai multa urbanizare, rationalizare, dezradacinare, tehnologizare si alienare. Stim deja ca personalism conservator/crestin nu vrea. Pe semne ca personalismul strica planurile de rationalizare si tehnologizare, de urbanizare si alienare.
De pilda, pentru a observa mai bine cauza lasitatii intelectualului roman “de dreapta”, e necesar sa urmarim cu atentie discursul sau in care vom identifica ramasitele comunismului. Mereu il aud la radio pe dl Catalin Avramescu vorbind despre “problemele” pe care le are cultura romana. Intrebare pentru cititor: oare comunismul face parte din cultura romana? Oare comunismul a fost determinat de cultura romana?
Diferenta dintre intelectualul globalist/postcomunist si oricare intelectual localist de dinaintea comunismului e ca ultimul nu a considerat niciodata ca are o “problema” cultura romana. De ce? Pentru ca intelectualul interbelic credea in cultura romana distincta fata de oricare alta cultura, in timp de intelectualul globalist nu mai crede in nicio cultura deoarece globalismul reprezinta stergerea diferentierilor culturale si nivelarea culturilor intr-o magma informa, adica moartea culturilor.
Autodeterminarea si autoguvernarea sunt puncte de sprijin in viata unei culturi. Dar intelectualul de azi nu mai poarta nicio admiratie pentru autodeterminare si autoguvernare. Conformismul lui genereaza un monstru: autotransformarea culturii. Compromisul cu comunistii si renuntarea la principii au facut din intelectual un las setat si sedat de catre putere. Nu puterea, ci autoritatea este tinta lui care trebuie exterminata cat mai repede si eficient.
E ridicol sa te pretinzi de dreapta, apoi sa scrii in favoarea cipurilor biometrice pentru ca in final sa primesti aplauze la TV din partea activistilor Internationalei Socialiste din Romania si sa fii blamat de catre conservatorul din provincie. E ridicol. Intelectualul “de dreapta” a colaborat si colaboreaza in continuare, in mod indirect pe calea tehnologiei, cu marxismul cultural, cu corectitudinea politica. Alianta dintre marxism si progresul tehnologic a facut ca dreapta politica si culturala sa isi nege caracterul localist, provincial si traditionalist. Daca vrea sa nu dispara definitiv din istorie, dreapta trebuie sa renunte la mitul neutralitatii tehnologiei. Se pare insa ca intelectualul “de dreapta”, adanc inregimentat in sistem, nu intelege acest adevar. De aici lasitatea si lipsa unei critici coerente din partea “elitei”. Din contra, oportunismul si logica accidentata sunt reperele intelectualului postmodern.
Tehnoglobalismul a anihilat autodeterminarea si autoguvernarea culturilor creand autotransformarea culturilor in clisee propagandistice si discursuri sterile fara greutate si autoritate locala si traditionala. Lasitatea elitelor globaliste rezulta din lipsa unor recuperari, a unor restaurari. Recuperarea curajului lui Eminescu de a critica necrutator derapajele Partidul Conservator se impune astazi; recuperarea curajului lui Steinhardt de a critica corporatiile transnationale, curajului lui Noica de a-l respecta pe taran sau curajului lui Bernea de a fi simplu si de a nu se considera un “elitist” in fata “vulgului”.
Numai asa intelectualul ar putea fi curajos si numai asa ar putea el sa-si scoata degetele din priza tehnoglobalismului.
Veste foarte buna (oare?!) pentru politicienii, intelectualii si jurnalistii DE DREAPTA din Romania:
Conservatorii britanici se retrag din asa-zisul Partid Popular European – de “dreapta”. Din cauza ca e prea FEDERALIST. Aceasta decizie trebuie sa dea de gandit jurnalistilor si intelectualilor gugumani din PDL care se cred de dreapta, se cred conservatori, dar se grabesc sa intre cat mai adanc in PPE. Astept reactia “conservatorului” Traian Ungureanu pe aceasta tema. Ce parere are Traian Ungureanu despre decizia conservatorilor britanici? Pentru ca, din 1989 si pana in prezent, cei care s-au dat de dreapta in Romania – Plesu, Patapievici, etc. -, cei care au distrus politica si democratia in ultimii 20 de ani prin complicitate cu sistemul au refuzat mereu sa intretina relatii cu Partidul Conservator din Marea Britanie.
"Un grup de bancheri fiind astazi mai mare peste lumea intreaga, capabil sa dezlantuiasca si sa taie crizele, sefii de stat si de guvern stand, adesea, inaintea lor, ca niste umili servitori" - Nicolae Iorga.
Carte distributista
Interviu Yvan Allaire / Mihaela Firsirotu [4 parti] (French with Romanian subtitles)
Comentarii recente