Ceea ce ma scarbeste: infidelitatea

Ma intalnesc zilele trecute cu un vechi amic intr-o intersectie bucuresteana. Nu ne mai vazuseram de vreo 2 ani… nu, 3 ani. De 3 ani nu ne mai vazuseram. Ne cuprinde p-amandoi euforia revederii si intram in cel mai apropiat pub ca sa bem o bere. Ne intindem la vorba. Eu d-ale mele, el d-ale lui, amandoi d-ale trecutului. Aduceri aminte, rasete si multa bere. Imi spune ca e fericit. Il admir si ma bucur. Ii spun ca mi-am facut un blog. Ma intreaba ce e ala. Ii explic. Imi spune ca sunt nebun si ma injura. Ii multumesc. Ma intreaba despre sanatate. Ii spun ca sunt mult mai bine decat crede el. Rade. Il intreb despre cuceriri. Stiu ca e un campion la capitolul „femei rapuse”. Nebunu’ avea pana ce si un calendar in care insemna zilele si noptile „victoriei” cu numele respectivei dame. Imi spune ca a dat de una de 32 de ani, maritata si cu 2 copii. El are 26 acum. Tac. Il las sa continue si incepe sa-mi povesteasca despre ea. In primul rand arata foarte bine, e blonda. Pe un ton muieratic ce cauta parca sa se scuze, imi spune ca ea a facut primul pas. Femeia asta nu are masura. Cu oricine, oricum, oriunde. Chiar si cu un mos de 55 de ani in toaleta Cinematografului. De ce? Placere mare. Sotul stie? Nu, dar e sigura ca nici el nu ii este fidel. Copiii, in fine, familia… cum stau lucrurile cu familia? Foarte bine. Atata vreme cat ea si el isi vad de familie, de copii, totul e bine. Pentru putin timp raman pe ganduri. Apare fata de la bar care ne intreaba daca mai vrem ceva. Da, inca doua beri. Multumesc. Ramasesem la… la familie. Exact. Familia ei e fericita, spune ea. Atunci cand sotul nu e acasa, vorbeste pe Messenger cu ultima ei obsesie epidermica. Isi conecteaza webcam-ul si intra in joc. Si des se intampla asta? De obicei atunci cand sotul vine foarte tarziu acasa. Insa chiar si cand e acasa sotul, jocul merge. Pai cum asa? Hai mai, esti chiar naiv! Un simplu status schimbat din 3 taste si un click si gata mesajul codificat, doar de noi stiut. Mai ales ca ordinatorul este in alta camera, nu in dormitor. Cea mai mare neplacere a ei a fost atunci cand s-a incurcat cu un tanar mai mic decat ea cu 9 ani. Novicele se indragostise nebuneste, vroia relatie serioasa cu o femeie maritata care avea si 2 copii. Gata! Pana aici. Doar nu se despartea de sot din cauza unui tembel care nu poate sa-si stapaneasca sentimentele in favoarea aventurii. I-a spus la revedere. Hai pa, fraiere! Si acum ce vrea? Cum ce vrea?! Vrea din ce in ce mai multe aventuri. Cu oricine, oricum, oriunde. Dar vorbesti des cu ea? il intreb eu pe amicul meu. Da, mai ales ca ne si vedem periodic in ultima vreme. Da…

Pana la urma discutia se termina, ajung acasa si ma pun in pat. E noapte, iar afara bate un vant rece. Putin speriat, ma intreb cum se poate ajunge la o astfel de gandire si atitudine. Ma intreb daca cuvintele fidelitate si infidelitate mai exista pentru unii oameni. Poate ca ar trebui sa modificam DEX-ul sau vocabularul. Limbajul are pentru multi indivizi dedesubturi necunoscute. Intre a fi si a iubi nu mai stim decat a muri. In fine, stau in pat si imi spun, sau cel putin banui ca aceasta femeie a suferit ceva traume in copilarie. Nu am citit multa psihologie, dar asta e singura idee care imi vine acum in minte. Devin din ce in ce mai curios sa aflu cum a fost copilaria ei. Amicul meu nu imi spusese nimic despre asta. Poate ca nu stia sau poate ca nu mai avusesem timp pentru asta. Era deja tarziu si trebuia sa ajung acasa. A doua zi ma trezesc putin bulversat. Imi fac un ceai si ma uit pierdut pe geam. Mult soare, mult cer albastru! Oare de unde atata infidelitate la femeia asta? Pana la urma ma hotarasc sa-l sun pe amicul meu si sa-l intreb daca stie ceva despre copilaria ei. Iar daca nu stie nimic, atunci il pun sa afle. Trebuie sa fie ceva la mijloc pentru atata anormalitate! Pana la urma raspunde la telefon si-l intreb. Stia si inca foarte bine: imi spune ca la varsta de 9 ani fusese violata de tatal ei. Bingo! Multumesc, amice! Care e morala? Morala e ca avem o viata, iar cea mai importanta perioada din viata unui om e copilaria lui. Asa ca nu cu oricine, oriunde, oricum… se fac copii.