Buba nihilismului – regretul nemarturisit

Aseara am vazut prima parte dintr-un film despre viata lui Cioran. In scurt timp am sa fac rost si de celelalte parti ale filmului. Cineva imi spunea ca Cioran a fost „deformat de un mediu crestin bolnavicios”. As spune ca nu e asa. Cioran insusi a recunosut regretul sau ca pe o continua abatere de la normalitate, de la „paradisul terestru”, de la timpul copilariei. Este stiut faptul ca scrierile lui Cioran contin o suma a ereziilor din primele secole crestine. In plus, Cioran este imaginea perfecta a diferentei dintre regret si pocainta. „Regretul e moarte a nasterii”, spunea un scriitor francez, Exupery parca… Pocainta este insa mai mult decat un regret. Pocainta este adevarata contemplare, este constientizarea regretului care sfarseste in marturisirea lui, spune parintele Rafail Noica. Pocainta este un firesc al devenirii omului intru fiinta. Putem sa spunem de aici ca nihilismul este astfel regretul nemarturisit ce tinde catre o lipsa ontologica sau de fiinta. Deci Cioran nu a fost „deformat de un mediu crestin bolnavicios”, ci de regretul nemarturisit, de lipsa pocaintei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s