O analiza de nota zece

In Cotidianul, Teodor Baconsky face o analiza a BOR la intalnirea ei cu democratia:

[…] Simplul fapt ca o noua Lege a Cultelor a intrat in vigoare abia dupa 17 ani de la caderea comunismului ne dovedeste ca relatia Biserica-Stat a continuat sa mizeze pe mentalitatea conform careia clerul slujeste de bunavoie Cezarul, cu singura conditie ca o parte din „banul dajdiei“ sa-i fie returnata, sub forma de salarii ori subventii. Teologia de cabinet si-a urmat, schizofrenic, discursul „personalist“. Insa practica sociala a Bisericii majoritare a perpetuat, cu o vinovata inertie, intelegerea natiunii ca „turma“, exact ca in Rusia marchizului de Custine. […] Gindirea patristica facuse din om centrul creatiei, iar din cel botezat, un „madular“ al Bisericii privite ca fiinta vie. O asemenea conceptie duce la ideea ca „trupul mistic“ nu poate trai daca vreunul dintre „organele“ sale este decuplat din circuitul de ansamblu. Iata solul pe care au inflorit democratiile moderne, fondate pe responsabilizarea individului si pe distribuirea lui intr-un „rol“ pe cit de necesar, pe atit de rational.

Cu toate acestea, mai sunt persoane care afirma sub betia ignorantei ca o relatia stransa Stat-Biserica este in regresul unei democratii sanatoase.

Anunțuri

11 răspunsuri la „O analiza de nota zece

  1. Apropo de legatura Biserica-Stat tin minte un curs de Politica Comparata al domnului Parvulescu care afirma printre altele ca Biserica Ortodoxa (nu neaparat cea romaneasca) este o biserica cu caracter patriarhal. Cu alte cuvinte, ortodoxismul invata credinciosul sa devina obedient fata de instructiunile venite de deasupra. Rezulta ca imbinarea ortodoxismului cu statul este cu totul alta decat alaturarea catolicism-stat, catolicism vazut ca si o putere care doreste sa se impuna dar care odata cu secolul 15 si formarea statelor natiune capacitatea de a conduce a catolicismului scade.
    Dar revenind la ortodoxism, se preconizeaza ideea potrivit careia ortodoxismul a fost intotdeauna o religie de stat, o religie a supunerii atat a individului cat si a clerului, o supunere fata de interesele statului. Cica de aceea ortodoxismul a fost asa de bine pus la zid in timpul comunismului.
    Nu stiu daca este asa, nu stiu daca neaparat ceea ce „invata” ortodoxismul este o religie a supunerii fata de stat prin intermediul bisericii. Eu continui sa fiu inocenta in gandire si sa ma raportez la biserica la fel cum ma raportez si la religie… si anume legatura mea cu Dumnezeu.
    Desigur, nu putem ignora istoria, dar prefer sa vad doar legaturile care-mi plac. Poate ca gresesc, insa nu vreau sa vad o teorie a conspiratiei in lucrurile care ar trebui sa fie macar intangibile.

  2. Nu se poate spune ca e vb. de supunere fata de Stat in Ortodoxie. De slabiciuni omenesti – da, dar de supunere fata de Stat – in niciun caz. Mai ales in ziua de azi cand Statul cauta sa „democratizeze Cerul”, sa faca din Dumnezeu un „democrat” cu acte in regula – asta este o mare marlanie si barbarie din partea Statului, iar credinciosul veritabil nu poate sa fie obedient fata de Stat in cazul asta. 🙂 Domnul Parvulescu da dovada de slabiciune ca unul ca face parte din comunitatea Bisericii, dar nu vrea sa renunte la nevroza democratiei ignare. 🙂

    O zi buna!

  3. Buna Ilie:)
    Nu comentez atitudinea si parerea domnului Parvulescu. Poate aici am gresit si eu, poate am inteles gresit, o sa ma uit din nou pe notite. Dar parca asa am retinut:)
    Da, statul doreste democratizarea cerului si sincer sunt perfect de acord cu statementul tau 🙂
    O sa revin cu ceea ce am scris despre Biserica si Stat, sper sa fi gresit eu, sau sa nu fii inteles bine. Daca am facut asta, i’m sorry :p

  4. Revin cu notitele 🙂
    Era vorba despre o comparatie culturala intre 3 tari (ca doar eram la Politica Comparata, nu? :p) si se comparau Polonia catolica cu Romania ortodoxa si Cehia protestanta.
    Si dupa o insiruire de comparatii spune asa:
    (parafrazez, ca doar nu am scris cuvant cu cuvant)
    Biserica si populatia a acceptat conducatorul politic (de aceea a acceptat si comunismul, intrucat biserica nu s-a opus). Biserica se opune laicului. Biserica Ortodoxa practica o dogma a supunerii patriarhale, de aceea in cultura ortodoxa romaneasca dizidenta (contra comunismului) a fost minima, nu a existat o cultura a asociatiei.

    Acum nu stiu daca ce am spus in primul mesaj se aseamana cat de cat cu ceea ce a spus profesorul. Indiferent cum, cred ca se pupa 🙂 Sa-mi spui parerea ta, poate am inteles eu gresit 🙂

  5. E adevarat ca in Romania nu a existat o cultura a asociatiei, o cultura contra comunismului, dar NU sunt nici de acord sa se afirme ca in Romania Biserica a acceptat comunismul ca si cum acesta ar fi fost lapte si miere. Ca pana la urma a venit rusu si a dat cu toporu in stanga si dreapta. E adevarata ca in 45 ani de comunism Biserica a fost nevoita sa ajunga la o solutie de compromis cu comunismul. Parerea mea e ca nu exista alta solutie pt. Biserica. „Fa-te frate cu dracu pana treci puntea!” – e buna uneori si o astfel de atitudine! Oricum, au fost si cazuri in care s-a luat atitudine, dar ele nu au fost sustinute de masa populatiei. Noua acum ne vine usor sa spunem: „Oooooo, Biserica trebuia sa mobilizeze populatia pt. o revolutie impotriva comunismului!” , dar sinceri sa fim, nu ne-am fi dorit sa traim in perioada aia si sa fim in pielea vreunui Episcop sau preot! 🙂

    „Biserica si populatia a acceptat conducatorul politic (de aceea a acceptat si comunismul, intrucat biserica nu s-a opus)” – eu cred ca domnul Cristian Parvulescu se inseala daca spune asta! Pai ce conducator politic a acceptat Biserica si populatia? A fost intrebata populatia ce parere are despre Ana Pauker sau Gheorghiu Dej? Daca nu ma insel, in Romania totul era controlat de Stalin prin Departamentul Securitatii Statului. Penitenciarele au fost infiintate tot la mofturile lui Stalin. Ca Dej a momit populatia cu nationalismul sau predicat in exces, asta e alta buba a naivitatii romanului. Totul s-a facut peste capul populatiei. Si atunci ca si acum, s-au tras sfori de sus.

    Asa e – Biserica se opune laicului. Laicul a fost comunismul, azi laicul e democratia ignara. Ororile sun aceleasi, numai ca acum e mai „soft” laicul asta. Laicul occidental te desfiinteaza legal si legitim acum, fara Gulag si alte pistoale in cap. Ca si in comunism, tradatorii sunt aceeasi – lupta pentru idealuri utopice sau statale. Sunt sigur ca domnul Cristian Parvulescu cunoaste mai bine „chimia” acestui nou tip de tradator, de totalitarism, de „neo-marxism” al „libertatii de constiinta” pe care il invoca neincetat. 🙂

    O zi buna! 🙂

  6. Inca ceva: eu sper ca de data asta Romania sa nu mai cada in totalitarism. Ar fi prea prostesc sa facem aceeasi eroare. Inseamna ca nu am invatat nimic din 45 ani de comunism. Sper intr-o Crestin-democratie puternica si stabila in Romania – asta e democratia sanatoasa si veritabila. Varianta NU e George Becali. In prezent e un astfel de proiect. Democratia lui Cristian Parvulescu e ilegitima cu istoria Romaniei.

    Poti sa te uiti aici: http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/01/09/bazele-gandirii-populare-doctrina-crestin-democrata-si-actiunea-sociala/

  7. Multumesc de informatii. Doar pentru ca am rezumat cele ce am aflat intr-un curs nu inseamna ca si cred in ele. Sunt de acord cu ideea ca Biserica a trebuit sa aleaga o cale de compromis in comunismul care si-a intins tentaculele in toate zonele vietii.
    Multumesc si de link. Sunt informatii chiar folositoare.
    Sper ca nu v-am suparat in expunerea mea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s