Gay Fest. Raspuns social (2)

Răspuns „teologiei” homosexualilor

de Joe Dallas

 

Joe Dallas, fondator al Genesis Counseling, este autorul a trei cărti despre homosexualitate: Desires in Conflict (Dorinte în conflict), Unforgiven Sins (Păcate neiertate) and A Strong Delusion: Confronting the „Gay Christian” Movement (O mare înselătorie: răspuns miscării „crestinilor homosexuali”). Fost activist homosexual si membru al Bisericii Metropolitane din New York, el a lucrat cu sute de bărbati si femei care se confruntau cu probleme de homosexualitate si conexe. Adresa la care poate fi contactat este: Genesis Counseling, 1774 N. Glassell, Orange, CA 92865, U.S.A. Tel. 01 714-502-1463.


Prezentul material are trei părti si constituie un răspuns dat „teologiei” homosexualilor. Argumentele – sau consideratiile – acestei „teologii” sunt împărtite în trei categorii: argumente sociale, argumente religioase generale si argumente scripturale. Este oferită o scurtă descriere a acestor argumente, urmată de un răspuns / o respingere a fiecăruia.

Argumente sociale
Argumente religioase generale
Argumente scripturale

Culte religioase care hirotonesc homosexuali, prelati si pastori care celebrează căsătorii homosexuale, biserici invadate de activisti homosexuali desăntati, dezbateri asupra homosexualitătii care divid denominatiunile crestine – cine ar fi gândit că s-ar putea ajunge vreodată la asa ceva în istoria Bisericii?

O dezbatere puternică între crestini si homosexuali nu trebuie să mire pe nimeni. Dacă autorul si comentatorul Dr. Dennis Praeger are dreptate când afirmă că morala iudeo-crestină este responsabilă pentru dezaprobarea homosexualitătii de către societatea occidentală, atunci conflictele dintre Biserică si activistii homosexuali nu sunt doar de înteles, ci chiar inevitabile. (În timp ce acceptarea homosexualitătii în culturile străvechi este cunoscută, ultimii 2000 de ani ai societătii occidentale au respins-o, iar influenta Vechiului si Noului Testament a jucat un rol important în aceasta.)

Ce este surprinzător totusi este curentul actual în care această morală nu numai că este contestată, ci este chiar reformulată, în special sub forma unei „teologii” a homosexualilor.

„Teologia” homosexualilor depăseste granitele filosofiei homosexuale; ea urmăreste legitimizarea (nu doar tolerarea) homosexualitătii. Purtătorii de cuvânt homosexuali nu au făcut un secret din obiectivul lor în cultura seculară; activistul Jeff Levi a explicat-o deschis în timpul Marsului pentru Drepturile Homosexualilor din 1987 de la Washington:

Nu mai urmărim doar dreptul la intimitate si protejare. Avem de asemenea dreptul – asemenea americanilor heterosexuale – să vedem că guvernul si societatea ne acceptă stilul de viată. Până când relatiile noastre nu sunt recunoscute în legislatie – legislatia privind impozitarea si programele guvernamentale nu iau în considerare relatiile noastre, nu putem vorbi de egalitate în societatea americană.

„Teologia” homosexualilor merge mai departe si redefineste homosexualitatea ca fiind inspirată de Dumnezeu si chiar permisă din punct de vedere moral:

„Am învătat să-mi accept si chiar să apreciez orientarea mea sexuală ca pe un dar de la Dumnezeu.” – Mel White, scriitor homosexual

Atunci când Dumnezeu este prezentat ca aprobând un lucru pe care El de fapt l-a respins într-o manieră clară, atunci are loc o mascaradă religioasă. Combaterea ei este necesară pentru că ea („teologia” homosexualilor) ne cere să-i aprobăm pe crestini într-o stare de păcat, în timp ce Scriptura ne cere să facem exact opusul. Ca urmasi ai lui Hristos pe pământ, este o trădare a Lui dacă păcatul constant al unui credincios nu are nici un efect asupra relatiei noastre cu acel credincios. Aceasta le-a spus Sf. Ap. Pavel celor din Tesalonic:

Fratilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriti de orice frate care umblă fără rânduială si nu după predania pe care ati primit-o de la noi. Si dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnati si să nu mai aveti cu el nici un amestec, ca să-i fie rusine. Dar să nu-l socotiti ca pe un vrăjmas, ci povătuiti-l ca pe un frate. (2 Tes. 3:6, 14-15)

La fel, când Pavel a auzit de relatia incestuoasă a unui crestin din Corint cu mama sa vitregă, el a poruncit ca acel om să fie dat afară din biserică (1 Cor. 5:1-5) si apoi a explicat principiul combaterii si, dacă e cazul, al expulzării din comunitatea de credinciosi:

Să dati pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiascã în ziua Domnului Iisus. Semetia voastră nu e bună. Oare nu stiti că putin aluat dospeste toată frământătura? (1 Cor. 5:6-7)

Un trup sănătos aruncă afară impuritătile; Biserica – trupul lui Hristos – nu-si poate permite mai putin. Greseala, asemenea aluatului (drojdiei) are un efect otrăvitor.

„Teologia” homosexualilor este o înselătorie – o acomodare seducătoare croită anume pentru crestinii care se luptă cu ispitele homosexuale – si este considerată un compromis. Unii, care îsi spun „crestini homosexuali”, pot cădea în capcană acceptând-o, iar altii o pot vedea ca pe o răzvrătire. Ce anume îi face să accepte o minciună, nu putem spune. Dar ceea ce putem spune este că se înseală. Se înseală de moarte.

Spunând însă aceasta, trebuie să fim atenti. Când răspundem „teologiei” homosexualilor, facem aceasta din pozitia unor păcătosi care vorbesc altor păcătosi; nimic mai mult.

Mesajul meu către homosexuali este: Vă iubim. Veniti alături de noi în lupta cu păcatul. Nu îi cedati !

„Teologia” homosexualilor pe scurt

În ce anume cred „crestinii homosexuali” si cum au ajuns să creadă ceea ce cred? La prima întrebare se răspunde mai usor decât la a doua. Nu este greu să explici în ce anume crede un grup. Să explici cum au ajuns ei să creadă în acele lucruri e altceva.

Nu putem citi gânduri sau motive. Acesta este unul dintre motivele pentru care Hristos ne-a spus să nu judecăm (Mat. 7:1). Putem însă fi siguri că învătăturile în sine sunt gresite; de ce le-au acceptat oamenii nu putem demonstra. Scriptura oferă anumite indicii, iar mărturiile unor „crestini homosexuali” sunt de asemenea de ajutor pentru a întelege ce anume cred acesti oameni si ce factori personali si spirituali i-au influentat în credinta lor.

„Teologia” homosexualilor este piatra de căpătâi a asa-zisilor „crestini homosexuali” (există organizatii religioase formate integral din homosexuali, precum si „aripi” în principalele culte religioase din Occident), asa cum Crezul de la Niceea constituie baza pentru multe culte crestine. Activismul homosexual „crestin” implică aspecte diverse. Unii dintre reprezentantii lui, preotul Robert Williams si episcopul John Shelby Spong (Biserica Episcopală) promovează niste idei vădit eretice. Majoritatea grupurilor de homosexuali „crestini” subscriu însă la normele de credintă generale.

Desi „teologia” homosexualilor pretinde a avea o bază teologică conservatoare, ea include adăugiri si modificări aduse moralei traditionale. Mai întâi, homosexualitatea este văzută ca fiind lăsată de Dumnezeu. Astfel, ea este pusă pe picior de egalitate cu heterosexualitatea. Scriitorul homosexual Mel White arată, destul de exact, că „dacă nu acceptăm această premiză (că Dumnezeu a creat homosexualitatea) atunci căsătoriile între homosexuali apar ca ridicole, dacă nu chiar nebunesti.”

Dar pentru a fi văzută ca fiind creată de Dumnezeu, întâi trebuie discreditată întelegerea traditională asupra hoomsexualitătii. Aceasta se realizează în patru moduri. Mai întâi, respingerea homosexualilor este pusă pe seama felului în care înteleg majoritatea crestinilor pasajele din Scriptură legate de acest subiect. Pastorul homosexual Troy Perry afirmă în scrierile sale:

Pentru a-i condamna pe homosexuali, multe denominatiuni au răstălmăcit în mod intentionat Scriptura în functie de preferintele lor personale.

După Perry, nu numai că majoritatea crestinilor se înseală în privinta homosexualitătii, dar ei se înseală în mod intentionat – interpretând Scriptura anume împotriva homosexualilor.

White merge si mai departe, declarând că unii lideri religiosi din America – Jerry Falwell, James Kennedy sau Pat Robertson – adoptă o pozitie publică împotriva homosexualilor doar pentru a colecta fonduri si pentru a atrage atentia asupra propriei persoane.

Formulând dubii privind motivatiile acestor lideri religiosi si ale multor denominatii, e mai usor să respingi obiectiile lor scripturale la adresa homosexualitătii. Nu e de mirare că această tactică este una de bază pentru homosexualii „crestini”. Alti activisti homosexuali pretind că pasajele din Scriptură pe care ne bazăm când respingem homosexualitatea ar fi traduse gresit. În opinia lor, Scriptura trebuie studiată literal în limbile originale; problema, spun ei, e că majoritatea crestinilor nu cunosc ebraica si greaca veche pentru a întelege că traducerile moderne legate de homosexualitate sunt toate gresite.

O altă pretentie a acestor activisti este că versetele din Scriptură (Lev 18:22 si 20:13; Rom 1:26-27; 1 Cor 6:9-10; 1 Tim 1:9-10) care interzic homosexualitatea ar fi fost scoase din context, sau că ele se aplică numai culturii existente la momentul când au fost scrise. (Profesorul Robin Scroogs de la Union Theological Seminary, de exemplu, afirmă că „aprecierile Scripturii privind homosexualitatea sunt irelevante pentru dezbaterile din ziua de azi.”

Pentru crestinii adevărati, aceste argumente nu stau în picioare. Versetele mentionate mai sus sunt atât de clar si specifice, încât nu e loc de nici o interpretare. „Să nu te culci cu un bărbat ca si cu o femeie” e la fel de putin interpretabil ca „Să nu ucizi.” Este incorect să afirmi că conservatorii „interpretează” aceste versete pe baza prejudecătii lor la adresa homosexualilor. Aceeasi lideri conservatori si plini de prejudecăti (Falwell, Kennedy, Robertson si altii) interpretează la fel de literal si versetele împotriva păcatelor heterosexuale. Dacă ei ar opri homosexualitatea din cauza prejudecătilor proprii, de ce, în calitate de heterosexuale, ar condamna si păcatele heterosexuale? Argumentul cade.

La fel cade si argumentul cu „interpretarea gresită”. Pot exista unele discrepante ce tin de traducere, dar în privinta unor lucruri importante cum este morala sexuală, chiar s-au înselat traducătorii Scripturii de cinci ori la rând, în cele două Testamente? Si s-au înselat numai în privinta homosexualitătii? (Activistii homosexuali se pare că nu au nici o problemă cu alte versete care condamnă păcate cum ar fi adulterul sau abuzul asupra copiilor.)

La fel de subtire este si argumentul cu „scoaterea din context”. Realitatea este că în Levitic, Romani, 1 Corinteni si 1 Timotei, homosexualitatea este mentionată în contextul comportamentului sexual si imoral! Contextul este clar – o serie de comportamente sunt interzise; hoosexualitatea est asezată alături de adulter, desfrânare si idolatrie.

Argumentul „cultural” este la fel de subtire. În unele cazuri, un verset poate apărea ca fiind legat de cultură (oprirea părului lung la bărbati sau femei care vorbeasc cu sotii lor în biserică.) Dar iarăsi – de cinci ori? Cinci pasaje diferite, din cele două testamente, care au fost scrise în culturi foarte diferite (cea ebraică si cea romană) nu pot fi conditionate cultural. Culturile la care se referă sunt prea diferite.

Toate acestea aruncă serioase semne de întrebare asupra pretentiei acestor homosexuali „crestini” că ar respecta Scriptura. E nevoie de o adevărată gimnastică mintală pentru a accepta asemenea argumente inadecvate; cei care nu au anumite motive să le accepte nu o vor face. Însă cei care au un interes personal fată de „teologia” homosexualilor sunt o categorie aparte. Răstălmăceste Scriptura suficient de mult si o vei face să spună tot ceea ce vrei tu. Scriitorul Paul Morris pune această problemă atunci când avertizează:

Dacă as fi un homosexual „crestin”, cred că cel mai mult m-ar tulbura această întrebare: Încerc să modelez Scriptura după înclinatiile mele sau ar trebui să-mi modelez înclinatiile după Scriptură?

Relatările acestor homosexuali „crestini” arată că a doua variantă este la ordinea zilei. Pastorul Troy Perry scrie că a decis că homosexualitatea este acceptabilă, si apoi a început să caute în Scriptură argumente pentru a-si sustine opinia. Mel White face trimiterea în cartea sa la unele studii legate de distrugerea Sodomei, dar punctul său central pare să nu provină dintr-o studiere serioasă a Scripturii, ci de la un psiholog care l-a încurajat să-si accepte homosexualitatea si să-si găsească un iubit! Interpreta de muzică religioasă Marsha Stevens (lesbiană recunoscută) povesteste cum si-a acceptat ea homosexualitatea. dar nu explică cum a ajuns la concluzia că aceasta este acceptabilă din punct de vedere biblic. (Încearcă oarecum aceasta, povestind cum s-a rugat într-o seară pentru o confirmare că lesbianismul ar fi corect; a două zi cineva a pronuntat cuvintele „lesbiană credincioasă.”) Tinând cont de educatia religioasă a persoanelor mentionate mai sus, e uimitor cât de usor acceptă homosexualitatea.

Sau nu e. Sf. Ap. Pavel prezice o abandonare a adevărului în favoarea poftelor:

Va veni o vreme când nu vor mai suferi învătătura sănătoasă, ci – dornici să-si desfăteze auzul – îsi vor grămădi învătători după poftele lor, îsi vor întoarce urechea de la adevăr si se vor abate către basme. (2 Tim. 4:3-4)

Sinele deasupra adevărului, omul deasupra lui Dumnezeu – se poate însela astfel un crestin? Pavel se referea la biserica din Galata numind-o „ademenită” (Gal 3:1), iar Iisus ne-a avertizat că un semn vădit al zilelor de pe urmă va fi o crestere a înselătoriei (Mt 24:14). A combate „teologia” homosexualilor înseamnă deci a combate un factor de înselare al vremurilor noastre – tendinta de a supune adevărul obiectiv experientelor subiective.

Acesta este unul dintre motivele pentru care combatarea nu este suficientă pentru a schimba o inimă. Chiar dacă cunosti suficient de multe pentru a demonta argumentele activistilor homosexuali, tot nu este suficient pentru a face un homosexual să se pocăiască. Inima, împietrită de atâta amăgire sau răzvrătire, trebuie să se înmoaie. Iar aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Partea noastră este să grăim adevărul si să ne încredem în El că El îl va pune în inimile ascultătorilor.

În acest scop, acest material va aborda „teologia” homosexualilor împărtindu-i argumentele / afirmatiile în trei categorii: argumente de dreptate socială, argumente religioase generale si argumente scripturale. Este oferită o scurtă descriere a acestor argumente, urmată de un răspuns / o respingere a fiecăruia.

Argumente sociale

Argumentele care invocă dreptatea socială sunt eficiente pentru că sună bine. Ele cer încetarea homofobiei si a insensibilitătii; cine ar spune că este împotriva acestor deziderate? Dar asa cum întrebarea „Când ati încetat să vă mai bateti nevasta, domnule Ionescu?” presupune (fără dovezi) că dl. Ionescu îsi bătea nevasta, asa si aceste argumente presupun (fără dovezi) că homosexualii sunt victime si că Biserica este responsabilă de situatia lor.

Aceste argumente dau roade în discutiile seculare (talk-show-uri, interviuri, dezbateri universitare) unde e putin probabil ca ascultătorii să le aprecieze după standardele Scripturii. În loc să discearnă care parte are dreptate din punct de vedere teologic, ascultătorii tind să fie de partea vorbitorului care pare „mai drăgut”. De obicei, acesta este vorbitorul homosexual care cere legi anti-discriminare sau cluburi pentru adolescentii homosexuali. Persoana care se opune acestor lucruri – de obicei un crestin practicant – nu pare „drăgută”, indiferent de cât de simpatic(ă) este în realitate.

Aceasta nu înseamnă că argumentele de dreptate socială ale activistilor homosexuali nu pot fi combătute; într-o manieră corespunzătoare si politicoasă, toate ideile nescripturale pot fi combătute în arena seculară. Sf. Apostol Pavel a demonstrat aceasta stând de vorbă cu oamenii în Areopag (Fapte 17:22). Cel care dă răspunsuri trebuie să fie însă constient că, datorită pozitiei adoptate, e posibil să fie văzut ca „tipul cel rău”. Acesta este un motiv în plus pentru care el trebuie să vorbească si clar, si politicos.

Argumentul social 1:
„Homosexualitatea este înnăscută.”

ARGUMENTUL 1-A:
Simon LeVay si hipotalamusul

În 1991 Dr. LeVay, un neurolog din California, a examinat creierul a 41 de cadavre: 19 bărbati homosexuali, 16 bărbati heterosexuali si 6 femei heterosexuale. Studiul său s-a concentrat pe un grup de neuroni din structura hipotalamusului, numiti nuclee interstitiale din hipotalamusul anterior, sau INAH3.

El a declarat că această regiune a creierului este mai mare la bărbatii heterosexuali decât la cei homosexuali; la fel, el a descoperit că acea zonă este mai mare la bărbatii heterosexuali decât la femeile studiate. Din acest motiv el a declarat că homosexualitatea este înnăscută, iar diferentele de mărime ale INAH3 si constatările sale au fost publicate în revista Science din august 1991. Acest studiu este cel mai citat atunci când lumea afirmă că s-a „dovedit” că homosexualitatea este înnăscută.

Răspuns: Acest argument este exagerat si înselător din sase motive.

Întâi de toate, însusi LeVay a negat, la câtiva ani de la realizarea studiului, că el ar fi demonstrat de fapt că homosexualitatea este înnăscută. Apoi, rezultatele studiului nu corespundeau între ele. La prima vedere, toti subiectii homosexuali ai lui LeVay aveau INAH3 mai mic decât subiectii heterosexuali; în realitate, trei dintre subiectii homosexuali aveau INAH3 mai mare decât heterosexualii. În plus, trei dintre subiectii heterosexuali aveau INAH3 mai mic decât media pacientilor homosexuali. Astfel, sase dintre cei 35 de subiecti bărbati ai lui LeVay (17% din grupul de studiu) au contrazis teoria lui.

În al doilea rând, e posibil ca LeVay să nu fi măsurat corespunzător INAH3. Zona respectivă este mai mică decât un fulg de zăpadă, potrivit cercetătorilor intervievati atunci când a fost publicat studiul. Colegii săi din comunitatea neurostiintifică nu se pot pune de acord dacă INAH3 trebuie măsurat după mărime/volum sau după numărul de neuroni.

În al treilea rând, nu este clar dacă structura creierului afectează comportamentul sau dacă comportamentul influentează structura creierului. Dr. Kenneth Klivington, de la acelasi institut ca LeVay, arată că neuronii se pot schimba ca răspuns la trăiri. „Ai putea afirma că structura creierului se modifică în timpul vietii, în urma experientelor trăite.” Cu alte cuvinte, chiar dacă există o diferentă semnificativă la structura creierului între bărbatii heterosexuali si cei homosexuali, nu e clar dacă structura creierului a generat homosexualitatea sau dacă homosexualitatea le-a afectat structura creierului.

La un an după publicarea studiului lui LeVay, Dr. Lewis Baxter de la UCLA a obtinut dovezi că terapia comportamentală poate produce modificări în circuitele cerebrale, întărind ideea că comportamentul poate si chiar afectează. În consecintă, chiar dacă există diferente între INAH3 al bărbatilor homosexuali si cei heterosexuali, este posibil ca mărimea redusă la homosexuali să fi fost generată de comportamentul lor, iar nu comportamentul să fi fost generat de mărimea INAH3.

În al patrulea rând, LeVay nu era sigur care subiectii săi fuseseră homosexuali si care heterosexuali. Dr. LeVay recunoaste că acesta este „un minus aparte” al studiului său. Dispunând doar de dosarele medicale ale subiectilor săi (care nu garantau în nici un fel exactitatea informatiilor privind orientarea sexuală a pacientului), el a presupus că dacă dosarul nu mentionează că pacientul era homosexual, atunci el trebuie să fi fost heterosexual.

Totusi, 6 dintre cei 16 bărbati heterosexuali muriseră de SIDA, mărind astfel sansele ca dosarele lor medicale să fi fost incomplete. Nestiind sigur care dintre subiectii lui LeVay fuseseră heterosexuali si care homosexuali, cât de utile pot fi concluziile lui privind „diferentele” dintre ei?

În al cincilea rând, LeVay nu a lucrat cu subiectul într-o manieră obiectivă. Dr. LeVay, care este homosexual, a declarat pentru Newsweek că, după moartea iubitului său, s-a hotărât să găsească o cauză genetică a homosexualitătii, în caz contrar urmând să abandoneze cercetarea stiintifică. Mai mult, el a recunoscut că a sperat să schimbe atitudinea publicului fată de homosexualitate, influentând expresiile juridice si religioase asupra subiectului. Aceste declaratii nu îi reduc prestanta ca neurolog. Dar nici nu se poate spune că cercetările lui ar fi fost obiective.

În al saselea rând, comunitatea stiintifică nu s-a grăbit să accepte studiul lui LeVay. Sunt interesant comentariile altor cercetători ca rspuns la activitatea lui LeVay. Dr. Richard Nakamura de la Institutul American de Sănătate Mentală a declarat că e nevoie „de multe eforturi pentru a fi convins că există o legătură între această structură si homosexualitate.” Dr. Anne-Fausto Sterling de la Universitatea Brown este mai putin amabilă în răspunsul ei:

Studentii mei din anul întâi cunosc destule pentru a demonta acest studiu.

Dr. Rochelle Klinger, psihiatru la Colegiul Medical din Virginia, se îndoieste că vom putea „afla vreodată o anumită cauză a homosexualitătii.” Iar Scientific American formulează motivul pentru care multi specialisti abordează teoria despre INAH3 cu precautie:

Studiul lui LeVay trebuie încă validat de studiul unui alt cercetător.

ARGUMENTUL 1-B: Gemenii

În 1991, psihologul Michael Bailey de la Northwestern University (un sustinător al drepturilor homosexualilor) si psihiatrul Richard Pillard de la Facultatea de Medicină din Universitatea Boston (care este un homosexual declarat) au comparat seturi de gemeni masculi identici cu seturi de gemeni fraternali (care au legăturile genetice mai putin apropiate). La fiecare set, cel putin un geamăn era homosexual.

Ei au constatat că la gemenii identici, 52% erau amândoi homosexuali, spre deosebire de gemenii fraternali, la care numai 22% aveau o orientare homosexuală.

Pillard si Bailey au sugerat că homosexualitatea dublă la gemenii identici ar înseamna că aceasta este genetică la origine.

Răspuns: Acest argument este exagerat si înselător din patru motive.

Întâi, constatările lui Pillard si Bailey indică de fapt că mai este ceva, în afară de gene, care determină homosexualitatea. Dacă 48% dintre gemenii identici, care erau foarte înruditi genetic, nu aveau aceeasi orientare sexuală, atunci doar genetica singură NU POATE fi responsabilă de homosexualitate. Bailey a recunoscut acest lucru declarând: „Trebuie să mai fie ceva care să-i determine pe gemenii diferiti.”

Apoi, toti gemenii studiati de Pillard si Bailey fuseseră crescuti în acelasi cămin. Dacă seturile de gemeni la care ambii frati erau homosexuali ar fi fost crescuti în cămine separate, ar fi fost mai usor să credem că genele au jucat un rol în formarea lor sexuală. Dar întrucât ei au crescut cu totii în aceeasi casă, este imposibil de stiut ce efect a avut mediul asupra lor si ce efect, dacă a existat vreunul, au avut genele.

Dr. Fausto-Sterling a concentrat problema: „Pentru ca acest studiu să aibă sens, ar trebui să lucrezi că gemeni crescuti separat.”

În al treilea rând, Dr. Pillard si Bailey, asemenea lui LeVay, nu au abordat subiectul obiectiv. Consideratiile lor personale fată de homosexualitate, similare cu cele ale Dr. LeVay, cu sigurantă că nu îi descalifică din punct de vedere strict profesional. Însă aceste consideratii trebuie cel putin luate în considerare. Pillard a afimat: „O componentă genetică a orientării sexuale ar declara ‘Acest lucru nu este o greseală,'” iar el si Bailey au declarat că sperau ca munca lor „să stingă afirmatiile homofobe.”

În al patrulea rând, un studiu ulterior pe gemeni a produs rezultate diferite de cele ale lui Pillard si Bailey. În martie 1992, Revista Britanică de Psihiatrie a publicat un raport asupra homosexualilor care sunt gemeni (atât fraternali cât si identici) si a constatat că numai 20% dintre gemenii homosexuali aveau un geamăn homosexual si el, făcându-i pe cercetători să tragă concluzia că „factorii genetici constituie o explicatie insuficientă a formării orientării sexuale.” Nu doar că munca lui Pillard si Bailey nu a fost validată, dar un studiu similar a produs rezultate complet diferite.

ARGUMENTUL 1-C: Genele

În 1993, Dr. Dean Hamer de la Institutul National al Cancerului a studiat 40 de perechi de frati homosexuali neidentici si a afirmat cp 33 dintre perechi mosteniseră aceeasi markeri genetici X, indicând astfel o cauză genetică a homosexualitătii.

Răspunsul 1: Acest argument este exagerat si înselător din două motive.

Întâi, asemenea studiului lui LeVay, rezultatele lui Hamer nu au fost confirmate încă. Din nou, trebuie mentionat că lipsa validării nu înseamnă că studiul nu este valabil; înseamnă că concluziile studiului nu au fost confirmate de alte cercetări.

În al doilea rând, un studiu similar si ulterior a contrazis concluziile lui Hamer. George Ebers de la University of Western Ontario a examinat 52 de perechi de frati homosexuali si „nu a găsit nici o dovadă a vreunei legături dintre homosexualitate si markerii cromozomului X sau alti markeri.”

De asemenea, Ebers împreună cu un asociat a studiat 400 de familii cu unul sau mai multi bărbati homosexuali si „nu a găsit nici o dovadă a transmiterii de tip X între mamă si fiu, afirmată de Hamer.” Din nou, asemenea lucrării anterioare a lui Pillard si Bailey, un studiu similar ulterior a produs rezultate vădit diferite de cele ale lui Hamer.

Răspunsul 2: Acest argument, asemenea celor bazate pe lucrările lui LeVay, Pillard si Bailey, este ilogic în sensul că presupune că înnăscut înseamnă normal sau acceptabil moral. Această prezumtie este eronată, din trei motive:

Întâi, „înnăscut” si „normal” nu sunt neapărat identice ca sens. Chiar dacă se va dovedi vreodată că homosexualitatea este înnăscută, înnăscut nu înseamnă neapărat normal. Orice număr de defecte sau handicapuri, de exemplu, pot fi înnăscute, dar nu le putem numi normale doar din acest motiv. De ce ar trebui să numim homosexualitatea ca fiind normală, doar pentru că este înnăscută?

În al doilea rând, tendintele înnăscute către anumite comportamente (ca homosexualitatea) nu fac ca acele comportamente să fie morale. Studiile din ultimii 15 ani indică o varietate de comportamente care îsi au rădăcinile în genetică sau biologie. În 1983 fostul Director al Consiliului National pentru Alcoolism a raportat un număr de evenimente chimice care pot genera alcoolismul; în 1991, Centrul Medical City of Hope a identificat o anumită genă prezentă la 77% dintre pacientii alcoolici. Obezitatea si comportamentul violent se consideră azi că sunt influentate genetic; chiar infidelitatea, potrivit unui studiu publicat în Time se pare că tine de gene!

Sigur, nu vom spune că obezitatea, violenta, alcoolismul si adulterul sunt legitime pentru că sunt mostenite. La fel stau lucrurile si cu homosexualitatea. Înnăscută sau dobândită, ea este, asemenea relatiilor sexuale în afara căsătoriei, imorală. Iar un comportament imoral nu poate fi legitimizat printr-un botez rapid în baia genelor.

În al treilea rând, noi suntem căzuti, născuti în păcat. Scriptura ne învată că mostenim păcatul care ne afectează fizic si spiritual (Ps 51:5; Rom 5:12). Spiritual, suntem născuti morti (In 3:5-6) iar fizic, imperfecti (1 Cor 15:1-54). Nu putem presupune deci, pentru că ceva este înnăscut, că este lăsat de la Dumnezeu. Există aspecte mentale, psihologice, fizice si sexuale ale fiintei noastre pe care Dumnezeu nu a dorit să le avem. Pe scurt, „înnăscut” nu înseamnă „aprobat de Dumnezeu.”

Răspunsul 3: Comunitatea stiintifică nu este deloc convinsă că „homosexualitatea este înnăscută”.

Unii cercetători, potrivit Chronicle of Higher Education, afirmă de fapt că teoriile cu „homosexualitatea înnăscută” sunt „nefondate si periculoase din punct de vedere politic”. Dr. William Byne de la Columbia University numeste acele „dovezile” ca „neconcludente” si le compara cu „încercarea de a aduna o sută de zero pentru a obtine 1.” Dr. Fausto-Sterling afirmă că studiile si dezbaterile conexe nu sunt legate de biologie, ci de politică, iar profesorul John D’Emilio de la University of North Carolina, desi este dispus să analizeze posibilitatea unei „homosexualităti înnăscute”, afirmă că există „prea multe altele pe care nu le-am explorat.”

Argumentul social 2: „Homosexualitatea nu se poate schimba.”

„Orientarea sexuală pur si simplu nu se poate schimba,” afirmă încrezător un psihiatru homosexual, avertizând că „pot apărea grave consecinte emotionale si sociale dacă se încearcă trecerea de la homosexualitate la heterosexualitate.” Acest argument se inspiră din stiintele sociale; Scriptura însă nu sprijină asemenea afirmatii. Sf. Ap. Pavel face o observatie contrară, afirmând că homosexualii se pot schimba, atunci când spune:

Nu stiti, oare, că nedreptii nu vor mosteni împărătia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiti: Nici desfrânatii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici hotii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor mosteni împărătia lui Dumnezeu. Asa erati unii dintre voi. Dar v-ati spălat, v-ati sfintit, v-ati îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos si în Duhul Dumnezeului nostru. (1 Cor 6: 9-11)

Argumentul „Am încercat să mă schimb, dar n-am putut” este destul de la modă printre homosexualii care si-au acceptat orientarea si insistă ca si altii să facă la fel.

Răspunsul 1: Argumentul „neschimbabil” este înselător. În timp ce multe autorităti de sănătate mintală cred că homosexualitatea nu se poate schimba, multe altele cred că ea se poate schimba.

În 1970, Institutul Kinsey a raportat că 84% dintre homosexualii studiati îsi schimbaseră orientarea sexuală cel putin o dată; 32% dintre ei raportaseră o a doua schimbare, iar 13% raportaseră cinci schimbări, de-a lungul vietii, în privinta orientării lor sexuale!

Directorul Centrului pentru Instruire Psihanalitică din New York, constient că pot avea loc asemenea schimbări, a comentat „falsele informatii răspândite de anumite cercuri că homosexualitatea nu se poate trata” spunând că „astfel au fost afectati mii de oameni.”

Dr. Irvine Bieber a concluzionat (după tratarea a peste 100 de homosexuali) că „o conversie heterosexuală este o posibilitate pentru toti homosexualii care sunt puternic motivati să se schimbe.”

Cercetătorii Masters si Johnson în domeniul sexual (care cu greu pot fi numiti sustinători ai opiniei traditionale!) au declarat că ideea că „homosexualitatea nu se poate schimba” este „cu sigurantă deschisă criticilor.” Dr. Wood si Dietrich, scriind despre eficienta tratamentului pentru homosexualitate, au confirmat că „toate studiile care au încercat conversia de la homosexualitate la heterosexualitate au avut un succes semnificativ.” Noul Raport al Institutului Kinsey explică că oamenii „nu îsi păstrează neapărat aceeasi orientare sexuală de-a lungul vietii,” explicând apoi că „programele care îi ajută pe homosexuali să se schimbe raportează diferite rate ale succesului.”

Nimeni însă nu o spune mai bine ca Stanton Jones, catedra de Psihologie de la Colegiul Wheaton:

Cine spune că nu există sperantă (pentru o schimbare) este ori ignorant, ori mincinos. Orice studiu asupra schimbării a indicat o anumită rată a succesului, iar persoanele care mărturisesc o schimbare cu ajutorul lui Dumnezeu sunt cu miile.

Răspunsul 2: Acest argument este ilogic în sensul că presupune că dacă o stare nu se poate schimba, atunci e binevenită.

Sî presupunem că s-ar dovedi că homosexualitatea, ca stare, este neschimbabilă – că nici rugăciiunile, nici consilierea si nici un efort de nici un fel nu l-ar putea face pe un homosexual să fie atras de femei. Si? Ar trebui atunci să ne schimbăm părerea că comportamentul homosexual este un păcat? Deloc. Nu există nici un loc în Scriptură, cu referire la un păcat, care să spună: „Nu vei face cutare sau cutare lucru!” („Exceptând, desigur, dacă ai încercat din greu, te-ai rugat si ai apelat la consiliere, si ai găsit că nu puteai să te opresti din acel lucru. Dacă asa stau lucrurile, atunci acel lucru nu mai e păcat. Este înnăscut, un dar imuabil si poti să-l practici!”)

Ghimpele Sfântului Apostol Pavel, indiferent ce o fi fost, era neschimbabil; în ciuda rugăciunilor sale de mântuire, Dumnezeu a dorit că ghimpele să rămână. Dar cu sigurantă nu era ceva dorit (2 Cor 12:7-9). Alte situatii – alcoolismul, de pildă, sau diferite dependente – sunt considerate ca neschimbabile si trebuie să li se facă fată zilnic. Putin probabil ca aceasta să le facă de dorit, naturale sau lăsate de la Dumnezeu.

Argumentul social 3: „10% din populatie sunt homosexuali. E posibil ca asa de multi să gresească?”

Acest argument a fost atât de combătut, în lumea seculară, clinică si teologică, încât nici nu ar mai trebui mentionat. Dar pentru că e posibil ca cititorul să audă asa ceva într-o discutie viitoare, vom analiza pe scurt asa-numitul „Mitul lui 10%” si vom vedea cum trebuie să i se răspundă.

În 1948, cercetătorul Alfred Kinsey a publicat Comportamentul sexual al bărbatilor, care prezenta constatările sale după intervievarea a 5.300 de americani. Constatările, în special cele legate de homosexualitate, au socat sensibilitătile americanilor: 37% dintre subiecti recunoscuseră că au avut cel putin o experientă homosexuală de la perioada adolescentei încoace, iar 10% pretindeau că erau homosexuali de cel putin trei ani.

Si s-a dus vestea – zece la sută dintre bărbati sunt homosexuali! Cunoscând puterea cifrelor, activistii homosexuali au tot repetat această statistică până a devenit o axiomă: unu din zece bărbati este homosexual; homosexualitatea ar fi deci mult mai obisnuită decât am crede noi. Conceptul a devenit extrem de folositor pentru activistii homosexuali care, după câtiva zeci de ani, întrebau retoric cum poate crede cineva că zece la sută din populatie este anormală, imorală sau pur si simplu greseste.

Răspunsul 1: Argumentul este exagerat; Kinsey NU a pretins că 10% din populatia masculină sunt homosexuali.

Formularea lui Kinsey a fost clară – 10% dintre bărbatii analizati au declarat că erau homosexuali de cel putin trei ani. Asta nu înseamnă că fuseseră homosexuali tot timpul si nici că vor fi homosexuali în viitor. Studiile ulterioare ale Institutului Kinsey, de fapt, aveau să confirme că orientarea sexuală nu este neapărat fixă si că se poate schimba de-a lungul vietii. Raportul pe 1990 al Institutului afirma:

Unii oameni au o orientare homosexuală constantă pe termen lung, apoi se îndrăgostesc de o persoană de sex opus; altii, care au avut numai parteneri de sex opus, ulterior se îndrăgostesc de cineva de acelasi sex.

Răspunsul 2: Cei „10%” sunt înselători din două motive:

Mai întâi, datele lui Kinsey nu au fost prelevate dintr-o populatie care să reprezinte exact pe bărbatii americani. Dr. Judith Reisman, în cartea sa Kinsey, Sex and Fraud: The Indoctrination of a People (Kinsey, sexul si înselătoria: Îndoctrinarea unui popor) a discreditat intensiv concluziile si metodele lui Kinsey. Una dintre constatările ei era că 25% dintre bărbatii chestionati de el erau detinuti, dintre care multi condamnati pentru atacuri sexuale. În mod natural, printre detinuti există mai multe cazuri de homosexualitatea, în special la cei cu antecedente, multi dintre ei posibil fiind în închisoare pentru comportament homosexual. (În anii 1940 asa stăteau lucrurile.)

În al doilea rând, studiile ulterioare au dezaprobat mitul lui 10%. USA Today a anuntat pe 15 aprilie 1993 un nou studiu pe 3.321 de americani, din care 2,3% avuseseră un comportament homosexual în ultimii zece ani; numai 1,1% se declaraseră exclusiv homosexuali.

Acesta este cel mai recent studiu dintr-o întreagă serie care l-au infirmat pe Kinsey. În 1989, un studiu american estima că maxim 6% dintre adulti au avut un contact cu persoane de acelasi sex si că numai 1% erau exclusiv homosexuali; un studiu similar, în Franta, a constatat că 4% dintre bărbati si 3% dintre femei avuseseră contacte homosexuale, în timp ce numai 1,4% bărbati si 0,4% femei făcuseră aceasta în ultimii cinci ani. Articolul concluziona, deloc surprinzător, că cei 10% ai lui Kinsey „se topesc sub povara noilor studii.”

O remarcă-trandafir a unei activiste lesbiene arată cum a reusit acest 10% să rămână pe tapet atât de mult timp:

Faptul despre „unu din zece” – cred că lumea stie probabil că este umflat – dar era un număr drăgut, dădea bine si e un mijloc bun să-i faci pe oameni să vadă că existăm.

Dacă ea spunea adevărul, atunci activistii homosexuali repetă ceva care este fals doar pentru a-si sustine cauza. Dacă ne gândim la asta, ne-am putea întreba care alte „dovezi” despre homosexualitate („e înnăscută,” „nu se poate schimba”) se vor vădi într-o zi că au fost doar propagandă, oamenii stiind că sunt gogosi, dar fiind promovate pentru că scopul scuză mijloacele.

Putem accepta unele părti ale acestor argumente pro-homosexualitate. Există, de exemplu, posibilitatea să se demonstreze într-o bună zi că genetica joacă un rol în formarea homosexualitătii. Putem accepta că în multe cazuri homosexualitatea – atractia fată de persoane de acelasi sex – începe foarte devreme în viată. Si în timp ce se stie că zece la sută din populatie nu sunt si nu au fost homosexuali, vom admite că probabil există mai multi homosexuali în rândul populatiei decât cifrele cunoscute. Pretentia lor că nu au cerut ei o asemenea orientare este deseori adevărată; trebuie să avem compasiune pentru oamenii care se luptă cu ceva ce nu si-au ales ei si pentru oamenii care sunt tratati rău din cauza aceasta. Dacă nu poti simti compasiune pentru un homosexual pentru că ti-e teamă de el sau simti repulsie, atunci nu-l cunosti pe Hristos.

Domeniul în care nu ne întovărăsim cu promotorii acestei „teologii” sunt concluziile pe care le trag ei. Noi nu putem rescrie Scriptura, asa cum fac ei, pentru a accepta un păcat doar pentru că s-a arătat că ar fi înnăscut, de neschimbat sau obisnuit. Pe această idee, putem împrumuta un citat dintr-un scriitor liberal, Lillian Hellman:

Nu-mi pot ciunti constiinta doar pentru că asa e moda anul acesta.

 

-va urma-

 

P.S. Acest material este alcatuit de Bogdan Mateciuc.

9 responses to “Gay Fest. Raspuns social (2)

  1. Salut, Ilie
    Stii care e problema care a inceput sa ma roada? Mai frate, se da atata atentie minoritatilor incat au inceput sa para majoritate, iar eu ca om normal sa ma simt o minoritate. Noi, care poate „deosebim mai bine anumite gauri”, suntem tocmai cei care incepem sa fim priviti ca anormali pe langa inadaptatii astia de „muieri cu barba si mustata”. Nu am nimic cu voi (inversilor) dar stati dracului in case si nu imi iesiti voi pe strada in mijlocul capitalei doar asa, ca sunteti voi 100-200 de frustrati cu idei „futuriste”, si sa va suportam noi transpiratia de dupa partidele voastre de pseudo-sex de doi bani. Sunt un tip tolerant de felul meu si nu am nimic cu homosexualii (chiar am colegi de munca homosexuali) atat timp cat stau ascunsi prin vagauni, dar mor cand ii vad pe strada strigand ca se f…t normal cand lor, frumoasa bijuterie nici macar nu le mai functioneaza. Bagati-va in vizuinele voastre si trageti perdelele, pt ca va URASC!!!
    P.S.1.: Bafta multa Ilie, buna treaba faci pe blogul asta
    P.S.2.: diseara cred ca ma duc sa trag niste cadre cu fetitele de bucuresti, daca o sa ma intorc fara aparatul de fotografiat inseamna ca l-am indesat unui in fund…

  2. Adrian:🙂 Pai asta e scoala de azi: majoritatea sa devina minoritate ca sa nu mai fie „discriminare”. E o forma de gandire si asta, dar ce vine ca valul, ca valul trece! Problema e ca se joaca cartea pe snataj sentimental. Un crestin incepe sa fie catalogat drept „intolerant”, „bau-bau”, „sperie-ciori”, iar un parfumat in cur devine baiat destept, „intelept”, „modern”.

    Adriane, sper sa nu fi avut dreptate CINEVA cand a spus ca sa ne fereasca Sfantul sa nu se ajunga in situatia de a cataloga crestinismul drept un „impostor”, iar Biblia sa ajunga sa fie arsa pe foc. Prefer sa mor la 35 de ani decat sa ajung sa vad asa ceva.

    Woodisor, pt. mine a fost o placere 🙂

  3. multumesc pentru postarea asta. chiar voiam sa te iau un pic la rost, in limitele relatiilor noastre virtuale, de ce te omori atat cu efermeridele politice in loc sa revii si la temele religioase.

    „Spunând însă aceasta, trebuie să fim atenti. Când răspundem “teologiei” homosexualilor, facem aceasta din pozitia unor păcătosi care vorbesc altor păcătosi; nimic mai mult.” – citatul dovedeste un germen de maturitate spirituala, normalitatea si simtul masurii autorului. s-ar putea ca unii sa ajunga la credinta chiar pe calea asta spinoasa a argumentelor rationale.

  4. Pingback: OpÅ¡tina Lipkovo, Republic of Macedonia·

  5. Excelent acest articol. E bine documentat, bine organizat. Vad ca ai aici o mica culegere antihomosexualitate! Mai multe parti, etc. Este nevoie si de asa ceva. Degeaba se incearca tot felul de smecherii sub pretextul libertatii! Libertatea asta nu e decat un pretext ieftin. Oricum, tot ce trebuie sa facem noi, ca si crestini, este sa condamnam homosexualitatea cu deosebire din punct de vedere teologic. Ca altfel riscam deja sa fim considerati altfel, sub alte pretexte precum toleranta. Oare Dumnezeu a fost asa de tolerant fata de Sodoma? Dar in general, fata de diavol? Chestia asta cu toleranta mi se pare total necrestina. NU se pot tolera atitudinile potrivnice dreptei invataturi. MAi bine si-ar face un stat al lor, sa vedem atunci cum se mai inmultesc ‘pe cale naturala’. Ma rog…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s