Despre romantism si alte vicii

Insomnia se accentueaza. E 4 A.M si nu pot sa inchid un ochi. Atunci sa scriem:

Pentru cateva zile am fost pe litoral ca sa ma relaxez. Si cum stateam eu asa relaxat pe faleza din Eforie Nord, am ajuns la unele adevaruri submarine pe care numai natura e capabila sa ti le puna pe tava. In primul rand, traim intr-o lume nebuna si bolnava de-a binelea. Vorba unui prieten mai furios pe vremurile de azi: „Cand Sfantul Augustin devansa cu secole psihanaliza in Confesiunile sale, Sigmund Freud se masturba romantic in nefiinta cu fesul intre degete. Numai ca multi citesc si putini vad.” Raman la ideea ca romantismul e o boala a carnii cu adanci parghii de influenta infipte in spirit. Romantismul nu are nimic in comun cu natura in sine, ci cu o viziune deformata a omului fata de natura. Sa fim seriosi, natura nu e romantica, ci omul bolnavicios devine un romantic singuratic in mijlocul naturii asemenea lui Eminescu. De ce sa deformam natura si sa o vedem prin ochiul romantic? Hai s-o vedem exact asa cum este ea, adica rece, dar supusa omului, ordonata. De ce sa ne chinuim in arderile interne ale romantismului cand putem foarte usor sa ne racorim in clasicismul naturii, in ordinea ei? E simplu! Trebuie doar sa depasim o boala moderna cu resorturi nevrotice – romantismul. Nu vreau sa se inteleaga ca am ceva cu Eminescu. Nu! Am fost si raman in continuare un fanatic al poeziei sale, dar nu si al trairilor eminesciene lipsite de sens. Cand il citesc pe Eminescu incerc sa ma departez cat de cat de lirism ca sa il pot intelege. Altminteri devin bolnav si nauc, iar totul se pierde. Nu poti sa te controlezi analizand metafora atunci cand sangele se preface in focul pasiunii. Eminescu ma intereseaza doar din punct de vedere metaforic. Atat! Unii spun ca Eminescu nu a sarutat nici macar o femeie in viata lui, altminteri ii gasea un cusur (si cred ca gasea multe!!!🙂 ) si nu mai scria nici un elogiu poetic feminist. O fi vreo gluma proasta?!

Vreau sa spun ceva: a nu se confunda iubirea cu romantismul! Romantismul a aparut in lipsa iubirii; adica a aparut pe fondul unei iubiri platonice. A nu se intelege prin iubire platonica iubirea homosexuala a lui Platon pentru discipolii sai. Prin iubire platonica trebuie sa se inteleaga iubirea care putea sa fie, dar niciodata nu a fost. Unde iubirea nu s-a putut concretiza prin ordine, hop!, a aparut boala care despartea in chip nevrotic vointa omului de fapta sa – romantismul. In realitate, romantismul desparte vointa omului de fapta sa, nu unifica. In realitate, romantismul produce cele mai perverse iluzii in prezent, nu clarifica faptele spre un viitor. Cea mai perversa iluzie pe care o produce romantismul este iluzia iubirii dupa ce ea nu mai exista, sau mai bine zis, dupa ce ea nu a existat niciodata. E cea mai perversa iluzie pe care romantismul o poate provoca! De aici si pana la sinucidere nu mai e nici macar un pas. Oare cati tineri nu se sinucid din cauza acestei boli? Au crezut ca iubesc cand de fapt nu au iubit niciodata. Au fost romantici cand de fapt trebuiau sa fie echilibrati. Au avut iluzii cand de fapt trebuiau sa aiba idealuri. Au crezut ca Dumnezeu e in toate cand trebuiau sa creada ca Dumnezeu e peste toate, caci „Dumnezeu umple lumea continand-o”, cum spune Sfantul Augustin in primul tratat de psihologie, Confesiuni. In loc sa vada un Dumnezeu omniprezent, ei au vazut un dumnezeu panteist. Marea orbire a lumii de azi e ca ea nu mai vede pacatul. Atunci omul face din iubire patima si din Dumnezeu supraevaluarea egoului. Pana la paranoia si dezvoltarea conflictelor interioare nu mai e nici macar un pas „caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia ca sa nu faceti cele ce ati voi” (Ga. 5:17). Si Dumnezeu iubeste si nu devine patimas, iar omul iubeste si transforma iubirea in patima sub pretextul romantismului. Deci romantismul este transformarea iubirii in patimire ca unul ce iubeste pe altul mai mult decat pe Dumnezeu, romantismul este panteism oriental.

Insa ma uit la cazul elevului care s-a indragostit de profa de romana si s-a sinucis. Acum vreau sa fiu dur: dupa ce ca profa e o panarama notorie, mai e si agatatoare de minori. Asta ca sa fim in ton cu asa zisa legalizare a pedofiliei, ca tot se aude si prin Romania despre asa ceva. Excitatia fara erectie si directie continua prin iubiri impotente ce se scalda lasciv in baia hedonismului. Adevarata miscare si actiune a spiritului rezida in „libertatea cea dupa duh” (Galateni cap. 5). In schimb, pasivul si depresivul sunt indeletnicirile culturale ale super-egoului prin amputarea libertatii: „numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire” (Ga. 5:13). De psihologie ce sa mai spun? Unii psihologi afirma ca e normal ca profa a cedat la avansurile unui adolescent. E normal… Inseamna ca psihologia si-a cazut din drepturi atunci cand a hotarat ca omul se poate imbunatatii prin sine insusi, si nu prin Dumnezeu. Inseamna ca etica a devenit un monstru distructiv pentru psihologie. In cazul asta ea merita sa o luam, sa o punem undeva si sa instituim pe ea WC-ul public fara taxa. Cred ca ne-ar multumii mai tarziu…

20 responses to “Despre romantism si alte vicii

  1. Timpul, ca de obicei, ma impiedica sa ma intind prea mult cu ideile, si asa partial viciate de sesiune, daca tot vorbeai tu de vicii🙂

    1. romantism. zau ca nu stiu ce e aia. am senzatia ca face parte din seria aia de concepte asa de generale si maleabile, ca nici nu stii ce sa spui despre ele. aici intra, pe calea utilizarii frecvente, fervente si lipsite de noima, si „libertate”,”democratie”,”valoare” etc. Asa ca habar nu am exact pe ce ne certam🙂

    2. „Unii spun ca Eminescu nu a sarutat nici macar o femeie in viata lui, altminteri ii gasea un cusur (si cred ca gasea multe!!!🙂 ) si nu mai scria nici un elogiu poetic feminist. O fi vreo gluma proasta?!” – bancul e deplorabil. asta mai lipsea, sa se apuce Eminescu de analiza critica si „realista” asupra feminitatii. Nu prea se face. Si nu i-as vedea rostul. In fond, la cat de antiromantice si de salbatice sunt o infioratoare parte din reprezentantele sexului frumos azi, nu am ce zice. Mai bine o Veronica idealizata decat o Ioana Bradea, nu-i asa, „lipsita de prejudecati”.

    3. „Au crezut ca iubesc cand de fapt nu au iubit niciodata. Au fost romantici cand de fapt trebuiau sa fie echilibrati.” – nu e nici o belea in asta. Cine are oare atata curaj incat sa recunosca fata de sine ca nu iubeste? Sau ca nu a iubit? Insa problema e ca in numele iubirii se comit, intr-adevar, sinucideri, omucideri, violuri si tentative de violuri si alte asemenea bijuterii. Care nu sunt nici in numele iubirii, nici in numele romantismului… nici nu stiu in al cui nume sunt, de fapt.

    4. „Marea orbire a lumii de azi e ca ea nu mai vede pacatul.” – nu cred ca e vorba de a nu vedea pacatul, ci de a-l minimaliza si a-i legitima social incalcarea.

    5. „Unii psihologi afirma ca e normal ca profa a cedat la avansurile unui adolescent. E normal… Inseamna ca psihologia si-a cazut din drepturi atunci cand a hotarat ca omul se poate imbunatatii prin sine insusi, si nu prin Dumnezeu.” Sincer, nu cred ca au fost prea multi psihologi care sa incerce sa-si impace stiinta cu Dumnezeu. Pe de alta parte, nu stiu care era nivelul alora si nu cred ca prostiile debitate de ei ar trebui puse pe seama psihologiei insasi, sau pe mentalitatile lor onaniste.

  2. Wow, e fascinant ce pot scrie unii la ora 4 a.m.!🙂

    Interesanta lectura. Sunt total de acord cu ideile expuse.

    “Marea orbire a lumii de azi e ca ea nu mai vede pacatul.”

  3. Ceea ce mi se pare la fel de grav(daca nu mai grav) ca si cazul elevului care s-a sinucis este ca au urmat alte sinucideri:o alta eleva s-a sinucis(nu stiu exact de ce), niste gemene s-au spanzurat imbratisate de creanga unui copac….Cred ca mediatizarea excesiva a acelui caz nu are efecte bune.Psihologia ar trebui sa studieze asta…
    Este stiut de altfel ca dupa ce Goethe si-a publicat romanul sau „Suferintele tanarului Werther”, in care personajul principal se sinucide(tot din „iubire”), in epoca a urmat un val de sinucideri, asa ca in editia finala autorul a trebuit sa scrie la inceputul cartii „Fii barbat si nu fa ca mine.”(romanul e scris la persoana 1).Asta mi se pare foarte interesant, influenta a ceea ce vedem si citim sau vedem la altii si numesc „instinctul de turma”.E uimitor cum acest instinct functioneaza chiar si in decizii legate de viata si de moarte si cat de usor unii se joaca cu viata lor si renunta la ea….

  4. Ada, metode de manipulare a psihicului uman sunt foarte multe, nu cred ca doar spiritul de turma a determinat celelalte sinucideri… pana si testele de personalitate sunt periculoase (am un articol despre asta pe blogul meu). TOT ce vezi, tot ce citesti, tot ce auzi, TOTUL te influenteaza.

  5. @armannd : nu cred ca chiar tot ce mi se spune ma influenteaza. atata vreme cat trec orice informatie prin „vama” discernamantului, nu ma pot considera o simpla suma de informatii primite, tampite ori nu. orice informatie stricata e periculoasa pentru cine n-o judeca.

  6. 🙂 Argumente si contra-argumente. Eu cu cine sa tin?🙂 Fiecare are dreptate in felul lui.🙂 Asa ca tin cu mine.🙂 Eu zic sa bem o bere rece si sa ne relaxam.🙂

  7. asa, ca ma si miram ca nu aparusi.🙂 daca dai tu berea aia, pe cuvant ca renunt politica de combat si ma relaxez, ca si-asa sesiunea e pe duca, odinheasca-se in pace!😀

  8. Ilie, perfectul simplu e al mai grozav dintre timpuri.:) numai si pentru asta si merita sa inveti romana. Uite ca nu sunt oltean, dar nici departe de Craiova ori Slatina nu sunt. (ba chiar mai aproape de Constanta decat sus-numitele burguri :D) asa ca se poate zice ca am „influente”, cum au unii prieteni obieceiul sa ma tachineze (deh, daca ei sunt moldoveni, ce sa le fac. complex regional :)) ) si sa izbeasca in prestigiul meu de muntean verrrde. berea ramane valabila. al doilea rand e al meu🙂

  9. Ahhh, belea! La asta nu m-am gandit! :-)) Mai, stii cume omul: scrie despre ceea ce il roade si il chinuie ca sa simta liber!! (in parte despre ceea ce il roade)🙂

  10. „doar nu crezi ca atunci cand ai la indemana un scut, esti mai expus ”

    Esti expus atunci cand crezi ca scutul respectiv este impenetrabil (or almost).😉

    Cheers everyone!

  11. @ armand : din nou, un rasunator „departe de mine gandul!”🙂

    cand intri intr-o lupta (informationala – metafora e cam fortata) niciodata nu te increzi pana la cap in armele tale. hai ca am fost destept!🙂

    @ Ilie : lasa ca tot e bine sa ai oase din astea de ros. cum era la orele de biologie? epifiza, diafiza… :))

  12. Chiar imi place ce spui aici. Trecand peste citate, ai o retorica electrizanta. „Excitatia fara erectie si directie continua prin iubiri impotente ce se scalda lasciv in baia hedonismului. ….. In schimb, pasivul si depresivul sunt indeletnicirile culturale ale super-egoului prin amputarea libertatii” – e fascinant!

    Sunt la Litere, stiu ce spun🙂

  13. Pingback: Frumosule, mi-ai ciordit telefonul! « Atitudini fara platitudini·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s