POEM: Insufletire

de Ioan Alexandru

Sufletul e partea cea mai grea
Incredintata omului s-o poarte
Sa-i mistuie faptura sa
Sa dezbrace cosmosul de moarte

Te fericeste-nflacararea lui
In somn si-n vis in stare de trezie
Iar ca n-ai capul unde sa ti-l pui
E numai lipsa de vremelnicie.

Cand istovit, adesea intristat
Te doare-n cuget si-n nadajduire
E semnul sfant ca sufletu-a muscat
Otravindu-te-ntru izbavire.

Cand esti din toate partile-ncoltit
Si-ncep pareri de rau sa te desarte
Si-i paharul mai de tot golit
De mormant vecia te desparte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s