M-a intrebat un prieten de ce ma tem cel mai mult. Pentru ca sunt tanar, i-am spus, ma tem de fanatism. Pentru un crestin cel mai riscant e fanatismul. Nu ne dam seama cat de usor se poate cadea in fanatism, in habotnicie. Omul religios (nu conteaza religia) care cade in fanatism nu cunoaste nici pe sfert religia din care are pretentia ca se trage. NICI PE SFERT. Nu stie nimic. Cred ca trebuie sa tacem mai mult decat vorbim, sa citim mai mult decat scriem, sa ne rugam mai mult decat dormim. De fanatism.
Ilie Catrinoiu 
Exista, draga Ilie, o dimensiune magnifica in fanatism, care cred ca-ti scapa. Vedem adesea fanatismul ingust, sau formele lui care tin strict de idolatrie, dar ne scapa marele fanatism, cel care merita trait pana la capat… Sa elaboram deci un text pentru prietenul Ilie 🙂
Cred ca te referi la fanatismul formulei „nebun dupa Hristos”. „Robeste-ma, Doamne, ca sa fiu liber”. Ceva in sensul asta. Chiar astept textul promis 🙂
Ok. Atunci il scriu in seara asta. Si maine promisiunea lui Man, despre promisiunea desarta a institutiei prezidentiale cu termen de expirare…