Fenomenologia spiritului – Hegel

Nu stiu cine m-a pus sa iau Fenomenologia spiritului de Hegel. Am luat-o, m-am pus in pat la caldura si am inceput sa citesc din ea. Cel mai bine se citeste iarna cand afara e frig si cand ninge. Si citind eu… o pagina, doua, trei… patru si cinci. Ajung la 20. Pagina 20. Am ajuns la pagina 20 si nu am inteles absolut nimic. Eu nu prea pricep ce vrea sa spuna Hegel cu Fenomenologia spiritului. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa nu inteleg chiar nimic din 20 de pagini. DAR NIMIC. Kant pe langa Hegel e foarte simplu. Poate ar fi mai bine sa citesc recenzii despre carte caci nu inteleg nimic ce vrea sa spuna.

Prin seminar a inceput sa imi placa filosofia. Aveam un profesor de filosofie care statuse vreo 12 ani prin SUA. Il cunoscuse la Chicago pe Eliade. Momentul de glorie al profesorului meu fusese intre 1996 si 2000 cand ajunsese consilierul prezidential al lui Constantinescu. Ma rog, om de dreapta pasionat de fotografie. Avea un stil care te atragea. Ne dadea sa facem eseuri despre fericire, responsabilitate, cunoastere, libertate, etc.. Sa spunem ce credem noi. El nu preda dupa manual. Manualul de filosofie pentru el era o porcarie. Ne preda din capul lui. Omul era doxa oricum. Interesul lui era sa ne faca sa citim filosofie. La fiecare ora spunea ceva si te punea pe ganduri. Un aforism, un joc de cuvinte, o fraza luata in raspar. Si iti dadea de gandit, te atragea.

Pana cand m-am apucat sa citesc si filosofie. Filosofia iti descreteste creierul, limba, metafora, stilul, ochiul ti-l largeste uneori pana la orbire, asta in cazul nefericit. Insa nu fac filosofie. Din mai multe motive: nu sunt filosof, nu sunt student la filosofie, nu ma pricep la filosofie. Dar imi place sa citesc filosofie ca pentru un demers personal de a gandi independent, cum spune Wittgenstein. Pe langa lecturile mele teologice, mai pun uneori si filosofie. Merge.

Totusi, nu inteleg absolut nimic din Fenomenologia spiritului. Si cred ca nici n-am sa inteleg vreodata ceva din ea…….

15 responses to “Fenomenologia spiritului – Hegel

  1. Cu stima.
    Un sfat.
    Cartea asta, daca vrei sa o citesti, trebuie abordata altfel. Cum?
    Deschizi cartea pe la mijloc si incepi sa citesti. sigur vei pricepe mai mult. Unde se incurca cauti in fata termenii ce-ti sunt neclari. daca nu pricepi nici asa deschizi cartea in ultima patrime si incerci sa te dumiresti…
    Pricepi? Sensul de pricepere al unui sistem de gandire nu e liniar, astfel a fost doar pentru autor. Tu te regasesti, sau nu, undeva pe la oricare pagina.
    Insa daca vrei sa pari indiferent fata de o filosofie monumentala si sa ametesti fetele merge si cum ai zis. In fond daca pricepi Hegel nu pricepi fata si daca fata s-a prins ca nu o pricepi nu iese. Deci, ai de ales.Intre Hegel si dragoste.

  2. heraasku, multumesc pentru sfat. Am sa incerc sa vad ce iese. Ma gandeam sa nu o mai citesc deloc ca sa nu imi bat joc nici de carte, nici de Hegel. Sunt sigur ca el spune ceva inteligent in ea, dar ma gandeam sa nu imi bat joc de el daca nu-l inteleg. Dar o sa incerc ce mi-ai zis. Chiar sunt curios.

    Sper sa nu ajung ca pentru dragoste sa nu mai am altceva de oferit decat flori……..

  3. „- Domnule Hegel ce ati doriti sa spuneti in Fenomenologia Spiritului…?” intreba un student relativ la un pasaj distinct.
    „-Domnule… in momentul in care am scris-o doar eu si D-zeu am stiut ce am scris…Acum doar El mai stie…”
    :))

  4. Ce incantare!
    E pentru prima data cand vad ca cineva are curajul sa spuna adevarul adevarat despre Hegel: anume ca nu se (poate) intelege (aproape) nimic!
    Am facut 4 ani de filozofie in 1974-78, si alti 3 in 1994-97 – si nu prea am auzit pe nimeni sa(si) mai recunoasca deschis neputinta asta!
    Asta nu inseamna insa ca nu se poate intelege nimic din cel mai mare filozof al tuturor timpurilor: principala metoda de a cuceri o asemenea „cetate” inexpugnabila (e de-o mie de ori mai usor sa te cateri in varful Himalayei! sau sa razbati pana la cei doi…Poli!), ca si in cazul lui Aristotel, Kant, etc. este extrem de simpla: sa nu care cumva sa o faci in mod direct, dintr-o data! Ci sa’i dai tarcoale (concentrice adica) peste tarcoale, tot mai stranse – prin mijlocirea comentatorilor celor mai versati!
    Iar in cazul nostru – al lui Hegel – respectivul comentator (cel mai versat zic) nu’i altul decat mister…Ulianov! Da, da! Chiar…Lenin! Cu ale sale „Caiete filozofice” in frunte cu studiul „In jurul problemei dialecticii”, ca sa nu mai vorbesc de celelalte conspecte asupra „Logicii” hegeliene, „Istoriei filozofiei” etc.
    Apoi, este absolut indispensabil democratul revolutionar Herzen (Alex. Ivanovici)! – „Opere filozofice alese” („Scrisori asupra studiului naturii” si mai ales „Diletantismul in stiinta”).
    Si tot asa.
    Si – sa nu uit: toate Introducerile scrise de Hegel la diversele editii ale „Fenomenologiei Spiritului” – sunt orice s’ar spune, pe cat de valoroase, profunde – pe atat de (mult mai) clare – fata de cartea propriu-zisa.

    A! inca ceva: chiar daca se spune ca „Fenomenologia…” este prima carte hegeliana nu numai in ordine cronologica, ci si logica, totusi se pare ca intrarea cea mai recomandabila in edificiul cosmic hegelian este totusi…”Prelegerile de Filozofie a Religiei”.

  5. Pentru intelegerea ideilor principale din filosofia lui Hegel – si nu numai – recomand „Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder. Cartea prezinta istoria filosofiei din Antichitate – de la presocratici – pana la sfarsitul secolului trecut . Modul de explicare a curentelor filosofice este extrem de simplu, pe intelesul tuturor. Cartea este o lectura placuta, in special pentru cei care doresc sa se initieze si sa isi puna o baza in domeniul filosofiei.

  6. citez: ¨Sunt sigur ca el spune ceva inteligent in ea ¨

    Ca ceva sa fie inteligent, trebuie ca intai sa intelegi pe cel care a creat acea parte obscura si daca ai reusit asta inseamna ca deja nu mai e ceva inteligent nu.i asa? Filozofia reprezinta ceva inteligent cat timp nu o asimilezi. Insa uitatzi.va la antologia greceasca. Mai reprezinta ceva inteligent?

    Cat despre ideea de a lua Hegel la intamplare si a intelege ceva e ca si cum ai lua dictzionarul si ai da cu banul. Mai bine bei ceva si te inregistrezi.

    Revenind la ce am zis prima data, ca sa traduci pe Hegel inseamna sa il intelegi. Si asta mi.o zic mie nu voua!!!

  7. Buna.

    interesant felul cum te-ai intalnit cu Hegel.

    da-mi voie sa iti ofer cateva indicatii, ca de la un om care a citit Fenomenologia Spiritului si pretinde ca a sesizat structurile fundamentale, desi mai trebuie cateva lecturi serioase pentru obtinerea preciziei.

    1. dificultatea lui Hegel deriva – spre deosebire de Aristotel si Kant- din urmatorul considerent.

    Aristotel si Kant sunt cei care au sesizat logica finitului, logica analitica, cea guvernata de principiul noncontradictiei.

    In fatza Nedeterminatului, Kant s-a repliat in Dialectica transcendentala spunand: ori de cate ori vrem sa gandim Infinitul, cadem in antinomii. Deci Infinitul nu trebuie gandit.

    Hegel a spus: nu. Daca gandirea ajunge in antinomii in fatza „tronului” Infinitului, inseamna ca asa trebuie sa-l gandim, ca trebuie sa depasim logica analitica a finitului (disjunctiva, cea de manual) in favoarea unei logici speculative (a coincidentzei opusilor in Infinit).

    Din aceasta cauza, regula numarul unu cu Hegel este sa fii pregatit sa citesti totul nu din perspectiva umana, ci, cumva invers, din parspectiva divina. De fapt Hegel trece permanent de pe o latura pe alta, incercand, ca in Fericiri, sa infatiseze perspectiva umana, si apoi modul cum ea trebuie rasturnata pentru a o sesiza, macar tentativ, cu ochi divin.

    2. Acum: regula unu. Pentru a pretinde ca ai rasturnat logica umana, trebuie sa o stii la perfectie, altfel devii un pur sofist. De aceea, toata lumea serioasa (inclusiv Noica) a avertizat ca fara un Kant facut la nivel microscopic, nici nu are rost sa te apropii de Hegel. tot limbajul si problemele vin din Kant, solutiile difera.

    3. Acum, ce inseamna sa stii Kant? Kant nu este greu in acelasi fel in care este Hegel. Dificultatea lui Kant deriva din complexitatea articularii ideiilor, nu din inversiune lor sistematica si mersul permanent de pe o latura pe alta, ca si la Hegel. Deci Kant este as putea spune „uman”.

    4. Este nostim felul cum ai incercat sa citesti iarna in pat, langa soba Hegel…:) Asa se citeste literatura…

    Pentru filosofia grea, tehnica, de concept, trebuie „asceza”. Eu am lucrat sase luni, cu trezit la sase dimineatza, la birou, cu creionul, cam 5 ore. dupa care plimbare in oras, cam o ora, cu Hayden sau Handel, apoi inca doua trei ore recapitulare.

    Asa am traversat de doua ori Critica ratiunii pure.
    Doua luni mi-a luat, la fel, Critica ratiunii practice.

    In fine, lucrurile au inceput sa se lege, dar acum urmeaza lecturile de structura si de detaliu.

    Sase luni am stat pe Stiinta logicii – primele doua sute de pagini,

    Alte sase luni pe Fenomenologia spiritului.

    Acum: nimeni nu e obligat sa se tortureze. Dar nici sa nu spere ca lucrurile pica din cer. Nietzsche, filosoful adolescentilor, e asa de popular pentru ca nu are un silogism, si oricine il poate rasfoi.

    Dar marea filosofie cere totul sau nimic.

    Astea sunt doar aspecte tehnice. Despre cele existentiale a vorbit Noica (vezi Jurnalul de la Paltinis).

    Asa ca – batalia poate incepe acum, sau poate fi abandonata. Dar in ultimul caz, sa recunoastem ca este limita noastra.

    Spor la lectura !!!

  8. Buna.
    Am inteles.

    Va multumesc pentru interventie. Am sa revin asupra lui Kant si apoi sa incerc Hegel. In 12 luni sper sa le parcurg cat de cat cu asceza, dar din 2009. Daca nu iese chiar nimic, ma las, inseamna ca nu e de mine….

    In caz ca rezist pana la sfarsitul a 12 – 16 luni de Kant si Hegel, va anunt. 🙂

    • Cum să’l cunoască!? Că dacă l’ar fi cunoscut, Cezarul i’ar fi confiscat din prima toate Logicile hegeliene şi toate Criticile pure kantiene! Aşa cum mi’o făcut mie, dupe 4 ani de filozofie marxistă (başca dupe alţi trei de filozofie antimarxistă, când intrase iar în mine iluzia că pricep ceva din Hegel). Şi dacă’l cunoştea (pe Cezar zic), s’ar fi dumirit şi el că dialectica hegeliană (ca şi întreaga filosofie în general) nu e dată pentru a fi…înţeleasă! Că dac’ar fi fost aşa, atunci ar fi priceput ceva şi profesorii de la Facultatea de Filosofie în frunte cu Stoichiţă, Belu, Cazan, Valentin, Flonta (pe Boboc nu’l mai pun că vindea…mere prin anunţuri la ziar), Banu, etc etc etc. profesori care citeau la „Logica” mare de zeci de ani şi nu de câteva luni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s