Manifestul unui Inger: tinere, fii barbat!

angel-dore_2.gif

Ingerul se apropie usor de tanar in vis si ii zise:

In acest ultim ceas al istoriei, acum cand timpul nu-si mai afla miscarea fireasca in sufletul omului, iar omul nu-si mai gaseste vocatia in lume, in acest ceas repezit al timpului rigid si dur, o, frate al meu, mie mi s-a spus sa te intocmesc!

Sa nu cauti cunoasterea in lume, caci iata, cei ce vor sa-ti suga si ultima picatura de suflet au pus stapanire pe lume. Ei au ocupat creatia si au pervertit-o. Ei au totul acum, ii vezi peste tot exact asa cum sunt – niste invadatori, niste barbari. Ei au ziare, televiziuni, emisiuni de divertisment, reviste de scandal si de „maniere”. O, tinere al meu, de-ai stii tu ce plata isi vor lua ei! Dar eu vreau ca tu sa-i cuceresti, vreau ca tu sa-i zdrobesti cu palosul dreptatii. In ochii tai eu vreau sa vad curajul si indrazneala pentru aceasta ultima batalie!

Cuceritorule, tu vei fi mesagerul meu in imperiul sclaviei si pe tine se va ridica imperiul libertatii. Dar oare stii tu ce e libertatea? Mai ai tu puterea necesara ca sa rostesti acest cuvant nobil – libertate – dupa 2000 de ani in care barbarii au biciuit necontenit acest Cuvant, libertate? Sau crezi ca totul e manipulare si sclavie? Nu cumva ai obosit? De la o vreme te simt cam trist si confuz. Te-ai inarmat tu cu coiful vitejiei si cu sabia de foc pentru a taia lumea? Vei fii tu hotarat sa pui hotar pacatului si sa traiesti aceasta viata pe marginea prapastiei, gata sa cazi in golul de sus al luminii? Inima ta a sangerat prea mult in ghearele dobitocului acestei lumi, in ghearele fiarei. Desigur, tu stii ca inima ta insangerata e capcana in care ei vor muri, iar ei, sclavi fiind, nu isi dau seama si continua sa te biciuiasca, insa mai poti tu sa rabzi inca putin? Iata ce te intreb eu.

Ei, dobitoci ce sunt, ei nu stiu ca geniul sfinteniei tale a depasit cu mult in libertate geniul lor pustiu, modern si rationalist. Ca niste muste vor pali atunci cand peste ei va triumfa imperiul libertatii, cand totul va fi nou. O, tinere cuceritor, vreau sa ma asculti!

Primul pas in cucerirea libertatii e sa ai acces la libertatea de alegere. O societate cu adevarat libera e o societate in care omul are libertatea de a alege intre Bine si Rau. Dar cand toate perspectivele pe care societatea le ofera omului sunt Rele, atunci acea societate nu mai e libera, caci ea nu ofera omului decat Raul multiplicat in optiuni false. Iata, in acest ultim ceas al istoriei, societatea inclina sa ofere omului „alegerea” dintre mai multe Rele, nu alegerea dintre Bine si Rau. O atare societate nu este o societate a oamenilor liberi.

Dar asculta-ma cu atentie, eu vreau sa-ti spun mult mai mult decat atat: omul devine liber fiintial atunci cand depaseste acest prim pas in cucerirea libertatii si atinge pasul al doilea. Pentru ca nu e necesar numai sa ai posibilitatea de a alege intre Bine si Rau, ci e necesar sa alegi sau sa tinzi numai spre Bine pentru a fi liber ontologic. Al doilea pas in cucerirea sigura a libertatii depline e alegerea libera a Binelui din libertatea de a alege dintre Bine si Rau – aceasta alegere in deplina libertate a omului e o alegere supranaturala. Libertatea de a alege dintre Bine si Rau e o libertate naturala si insuficienta a omului intrucat ea poate fi asigurata de societate, insa libertatea de a alege numai Binele e o libertate supranaturala a omului, intrucat ea nu poate fi asigurata in niciun fel de catre nicio societate. Aceasta libertate nu poate fi furata de catre nimeni, de catre nicio dictatura, caci ea nu depinde de social. La ea poti sa ajungi chiar daca ti-a fost incalcata libertatea de a alege dintre Bine si Rau, primul pas. La aceasta libertate ontologica si fiintiala a omului nu se ajunge printr-un efort natural, omenesc, intrucat ea e supranaturala. Ea ridica omul catre cele mai inalte sfere ale cunoasterii. La ea nu au acces sufletele terfelite de agnosticism! Adevarat iti spun tie ca la aceasta libertate deplina si superioara, indiferent in ce fel de societate traieste omul, el nu poate sa ajunga la ea decat prin rugaciune, rugaciunea fiind iesirea omului din coordonatele naturale ale unei societati date.

O, tinere cuceritor, eu vreau sa te invat cum sa fii barbat desavarsit, cum sa te ridici la cea mai inalta demnitate umana – aceea de a fi universal valabil.

Iata, toate formele de guvernare politica si sociala vor trece si se vor repeta in istorie sub diferite forme pana cand totul va fi nou, dar tu nu vei muri odata cu ele, ci vei fi liber. Prin jertfa euharistica, in tine e sadita libertatea in stare latenta. Tu, cavaler al libertatii in care e sadita religia libertatii, tu trebuie sa cultivi, sa dezvolti si sa duci mai departe, spre viitor, imperiul libertatii. Nimic nu este mai greu si nu necesita mai multa rabdare si timp decat a invata sa cultivi acest simtamant vesnic al religiei, aceasta piatra tare a iubirii! Asta numesc eu responsabilitate suprema, ce depaseste orice „aflare in treaba” proprie humanismului. Religia prin care tu ai fost spalat de pacatul cel dintai nu este o religie a unei natiuni, a unui singur popor, nu este politica unui stat anume sau a unei societati date, ci este religia omului, religia persoanei, libertatea chipului, fata nepatata si ochiul nevinovat. Tu trebuie sa privesti lumea prin acest ochi si prin aceasta tu vei fi universal valabil, caci tu nu te vei margini si nu vei muri odata cu societatile si cu civilizatiile, ci vei fi pregatit si vei astepta cu frica si cutremur totalitatea cea noua. Vei fi universal valabil atunci cand vei fi irascibil in raport cu societatea, atunci cand vei critica mereu si neobosit ordinea naturala a lumii.

Da, asta cer de la tine, sa critici mereu ordinea naturala daca vrei sa nu pieri odata cu ea si daca vrei sa fii universal valabil. Vreau ca tu sa critici democratia, politica, societatea, masa de oameni, ideologiile, grupurile sociale de orice fel; vreau ca tu sa fii inadaptat! Numai asa vei fi universal valabil, liber si nu vei fi inghitit de mediocritate si relativism. In aceste timpuri ticaloase, nu exista frica mai mare a omului decat acea de a fi liber. Omul nu mai vrea sa fie liber, lui ii place sclavia, ii place mediocritatea si nimicnicia. Si eu cer de la tine sa fii viteaz! Prin cuvantul tau eu vreau sa tai lumea, sa desparti apele tulburi de apele limpezi, izvorul secat de izvorul cel nesecat. Eu vreau sa critici tot ceea ce nu este stare de spirit! Vreau sa critici tot ceea ce e ingramadire zoologica de materie stricata!

Invadatorii sufletului tau, cei care iti rastignesc iubirea intre cuiele lemnului putrezit, deja au inceput sa semene cearta si zazanie intre barbat si femeie. Ei spun ca exista un razboi si o lupta de suprematie intre barbat si femeie. O, nenorocitii, ei nu stiu ce e libertatea! Ei sunt niste handicapati din punct de vedere spiritual. Miscarea feminista, cea care sustine emanciparea femeii, nu este o miscare fireasca a spiritului feminin in libertate si creatie, ci este o incremenire, o stagnare si inapoiere a femeii. La ea participa nu numai femeile, ci si barbatii. Acesti handicapati si orfani de Tata vor sa-ti spuna ca Traditia a distrus femeia. Ei stramba din nas atunci cand le spui, asemenea Apostolului, ca barbatul este cap femeii; dar tot ei dau dovada de mare prostie atunci cand sunt de acord cu adevarul ca „pestele de la cap se impute”. Inconsecventa logica specifica nebunului, dementului ce isi pierde ratiunea cautand cunoasterea in aceasta lume!

Adevarat iti spun tie ca barbatul este cap femeii si ca pestele de la cap se impute! Acesti „barbati” care apar peste tot si sustin feminismul, ei nu stiu ce e libertatea, ei nu sunt barbati, ei nu stiu sa iubeasca o femeie, ei sunt doar sclavii unor dresuri ude imbibate in parfum futurist, ei sunt niste muieri feministe. Sufletul lor nu este un suflet de barbat!

O, frate al meu, pe tine vreau sa te invat acum cum sa privesti o femeie. Ei, reprezentantii vulgului feminist, ei nu stiu sa priveasca o femeie.

Intre privire si creatie exista o legatura indestructibila. Nu exista act creator fara vedere catre libertate prin acest act creator. Intocmai precum soarele priveste prin lumina sa o floare si creaza in ea procesul de fotosinteza, tot asa si barbatul trebuie sa priveasca femeia pentru a crea in ea iubire. Feminismul a aparut ca o reactie la aceasta pervertire a privirii barbatului catre femeie. In decursul secolelor, femeia a inceput sa se simta din ce in ce mai singura si aceasta degenerare a singuratatii a format feminismulplacerea femeii de a se razbuna pe barbat. El a inceput sa priveasca femeia cu ochi lascivi, provocatori, cu ganduri perverse, pacatoase si egoiste; el nu a mai fost capabil sa declanseze in femeie un act creator de sentimente, de afecte, ci doar a declansat dorinte patimase in ea, transformand femeia in instrument egoist de prostituire a propriilor simturi. O, voi cei ce ati distrus, ati umilit si ati vaduvit femeia de cele mai nobile simtaminte, voi veti raspunde in fata propriilor voastre constiinte si veti suferi enorm, caci constiinta este glasul Celui ce striga in pustiul vostru rationalist. Nu, sa stii ca nu degeaba se spune ca omul la batranete ajunge un copil. Acest „copil batran” de la batranete daca nu este compatibil cu copilul din constiinta ta, atunci batranetea este un blestem. Se creaza un gol imens si un vid sinistru in aceasta incompatibilitate dintre „copilul batran” si copilul constiintei. Voi, cei ce sunteti tineri, radeti si va bateti joc de cei care cred in Dumnezeu, voi veti avea batraneti blestemate.

Aceasta privire lasciva a barbatului catre femeie, nu este o privire creatoare si autentica, caci ea nu este sincera, ci este o privire egoista si distrugatoare. De aceea ei nu stiu sa priveasca o femeie caci nu sunt in stare sa creeze in ea principiul fertilitatii. S-a pervertit barbatul si a pervertit si femeia, si viceversa. Pentru ca barbatul este barbat numai prin femeia lui si femeia este femeie numai prin barbatul ei. Dar daca femeia a fost pervertita de catre barbat, atunci nici femeia pervertita nu mai poate reabilita barbatul. Se intra intr-un cerc vicios din care cu greu se mai poate iesi. Numai aparitia in acest cerc vicios a unei priviri creatoare poate sa impace barbatul cu femeia intru unitatea libertatii.

Se impune, asadar, ca tu sa fii barbat si sa privesti femeia cu sinceritate pentru a declansa in ea un act creator care sa insanatoseasca femeia si care, la randul ei, sa te creeze pe tine. Tu trebuie sa privesti femeia cu acea distanta care apropie spiritele. Tu imi vei spune acum ca e greu, iar eu iti spun tie ca trebuie sa ai mult spirit pentru asta.

Feminismul nu poate sa duca la indeplinire acest fapt intrucat el promoveaza razboiul social dintre femeie si barbat, si nu intalnirea pasnica si creatoare dintre barbat si femeie pe teritoriul spiritual. Iata, history vrea sa devina herstory. Nu exista libertate si iubire in aceasta razvratire a femeii si nici in acei sclavi care sustin aceasta minciuna si denaturare a personalitatii. Femeia emancipata prin feminism pretinde ca poate crea din nimic orice, ca poate crea fara capul ei, barbatul. Este o mare minciuna aici. Aceasta creatio ex nihilo este proprie numai lui Dumnezeu. In Geneza numai Dumnezeu creeaza din nimic si, cu toate ca El creaza din nimic, tot El este cel care, la sfarsitul fiecarei zile de creatie, priveste catre creatia Lui si vede ca este buna.

Nici femeia si nici barbatul nu pot crea fiind separati, despartiti si singuri, izolati. Iata de ce se impune ca atat femeia cat si barbatul sa fie impreuna imitatori ai vietii lui Hristos, impreuna creatori prin imitare in viata cea dupa Hristos, caci nici femeia si nici barbatul nu pot crea din nimic.

Iata ce numesc eu libertate, creatie, barbatie si feminitate, o, cuceritorule! Iata ce iti propun eu tie. Iata ce numesc eu a fi universal valabil, frumos si bun. Iata ce numesc eu a fi adevar si iubire. Pe tine eu voi ridica imperiul libertatii vesnice, caci geniul religiei tale e acela de a face din dusman prieten, de a face din inamic aprig aparator al adevarului atunci cand nimeni nu se asteapta; geniul sfinteniei tale e de a te manifesta in toata lumina ta puternica in mijlocul intunericului…

Tanarul se trezi si, cuprins de spaima, pleca de acasa.

Anunțuri

6 răspunsuri la „Manifestul unui Inger: tinere, fii barbat!

  1. Minunate cugetări ai aici tinere. Cât de adevărat este totul şi cât de greu este să urmezi ceea ce este scris aici. La sfârşit am rămas fără cuvinte. Deci, tot ceea ce voi mai putea adăuga aici este un sincer „mulţumesc”…

  2. Da, foarte greu e sa pui in practica, iar eu sunt cel mai mare simulator din lume. Numai ortodoxia e „de vina”. Dar sa nu fiu rau, intreg crestinismul. Totusi, Religia e „de vina”. 🙂 Pentru ca trebuie ajuns de la parte la intreg.

    Pai, ce sa-ti spun, ma bucur ca ti-a placut. Cu placere!

  3. Nu stiu daca am citit o bucata de literatura. Nu conteaza. Stiu ca am citit un text care e singurul motiv pentru care conceptul de „literatura” merita sa existe. Restul e vraiste, e praf. Restul m-a invrajbit pe mine cu literatura, de ma trec nervii cand pun mana pe ea…

  4. 🙂 Ai ceva cu literatura. Dar poate prin literatura se spun mai bine lucrurile. Bine, nu orice fel de literatura, urasc si eu tot ce e best-seller, dar unele lucruri chiar ies in evidenta prin literatura.

    Pai, ai dreptate, in cazul in care literatura e imaginatie, iar imaginatia e apanajul erorii. De asta imi place Culianu. Omul a luat literatura (si filosofia) si a aratat ereziile din ea Si inca a facut-o frumos, academic, stiintific. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s