Heidegger si “religia corectã”

Am dat de un text superb pe acest blog. Il pun si eu aici:

Regãsesc în sertarul cu tãieturi o paginã din excelenta revistã bucuresteanã KRISIS, a studentilor de la filosofie. E vorba de un interviu cu filosoful Hans-Georg Gadamer, “pãrintele hermeneuticii moderne”, ucenicul cel iubit al lui Heidegger si urmasul lui Karl Jaspers la catedra de la Heidelberg (mai e nevoie de alte prezentãri?). În interviul pe care Gadamer îl acordã, trebuie sã amintim, d-nei Monica-Maria Aldea si d-lui Cãlin Petcana, filosoful german revine de mai multe ori asupra subiectelor religioase si, în mod cu totul exceptional, asupra credintei maestrului sãu Heidegger. Dupã câteva remarci acide asupra puritanismului protestant – “pentru care confirmarea religioasã stã în succesul economic” – Gadamer, aflând de la interlocutorii sãi cã românii sunt ortodocsi, exclamã: “Românii sunt preponderent ortodocsi?!… Ortodoxia a fost, cu sigurantã, în ochii lui Heidegger religia crestinã corectã (richtige), deoarece nu are teologie si nici metafizicã. Numai asistentã duhovniceascã practicã. Deci asta a si fost ceea ce a contat în ochii lui Heidegger. La întrebarea “ce ne-ar putea salva de la transformarea noastrã într-o halã de fabricã vuind amenintãtor?”, rãspunsul sãu a fost: numai un Dumnezeu ar putea sã ne salveze. Aceasta a reprezentat un fel de testament si este o afirmatie cu multe sensuri. Poate a vrut sã spunã cã în ultimã instantã, i-ar reveni tot lumii ortodoxe menirea de a se opune tendintelor destructive ale gândirii iluministe”. Afirmatiile lui Heidegger se cer putin nuantate. Când spune cã Ortodoxia nu are “teologie” se referã la faptul cã – spre deosebire de modelele religioase apusene – este lipsitã de dogmatism, de scolasticã, de rigiditate. Se stie cã existã în catolicismul oficial un fanatism canonic si chiar doctrinar (a se vedea numai recentul scandal provocat în lumea crestinã de documentul pontifical ultra-conservator “Dominus Iesus”), dupã cum existã în protestantism un fanatism al Bibliei. Pe când în Ortodoxie, într-adevãr, ceea ce conteazã este “asistenta duhovniceascã practicã”. Existã si în Ortodoxie canoane, dar – cu exceptia marilor dogme de credintã – orice reglementare se încheie cu cuvintele: “sau cum va voi cel mai mare”, adicã duhovnicul sau episcopul. Aici nu este vorba de un relativism, ci de convingerea cã Duhul Sfânt lucreazã în continuu în Bisericã, de faptul cã viata nu poate fi circumscrisã unei formule (Sfântul Pavel spunea: “litera ucide”!). De aici venea probabil si încrederea lui Heidegger în misiunea de “asistentã duhovniceascã” a Ortodoxiei. Cât despre “metafizicã”, numai asta nu i se poate reprosa teologiei rãsãritene, dar si aici marele filozof a vrut sã sublinieze caracterul practic al metafizicii ortodoxe, exprimat în asceticã si misticã, adicã nu contemplatia poeticã sau filozoficã ci transformarea profundã a omului, îndumnezeirea sa. Credinta aceasta o exprimã simplu un pãrinte al Patericului, spunând: “De va voi omul, de dimineata pânã seara ajunge la mãsura îndumnezeirii”. În ultimã instantã, aceasta face “corectã” o religie, nu performantele ei economice sau civilizatorii, ci puterea de a salva lumea din deriziune, de a o elibera de toatã oboseala si bãtrânetea ei, de a-i dãrui o credintã, o sperantã si un Dumnezeu.

Anunțuri

10 răspunsuri la „Heidegger si “religia corectã”

  1. Cu respect.
    In linia lui Gianni Vattimo si a lui Pier Aldo Rovati apare o desconspirare a gandirii tari in fata durerii si a realitatii neputintei, in fata utopiei ideologice a societatii ( subiectul e imens dar interesant in fiecare fibra). Gadamer, dupa parerea mea, a atins un punct al realitatii INCREDIBIL – hermeneutica, interpretare a realitatii, istoriei ca continuu, prin PARTICIPARE, o participare in SPIRITUL ” textului”. A atins ORTODOXIA… Si cum? INCREDIBIL. De la Nietzsche… prin Heidegger … Gadamer. Pentru a aparea apoi Derrida si Levinas ( evrei, in ” litera”) si a spune…” Nu asa, ca noi nu putem. Trebuie sa deconstruim si sa gandim diferenta ca si noi suntem ceva pe lumea asta…”
    Deci: Vattimo, Pareyson, Gadamer, Pier Aldo Rovatti….
    E ceva acolo…….

  2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Oamenii se joaca de-a Dumnezeu… in multe feluri·

  3. (Textul provine dintr-o discutie cu un fost coleg de facultate. M-am gandit ca-l pot posta asa cum este, nu vad nici o dificultate de intelegere in asta, iar nota personala inerenta nu contrasteaza cu maniera in care am vazut ca se scrie.)

    Am citit textul ‘Heidegger si religia corecta’ sau asa ceva. E scris de dl Ilie Catrinoiu. N-am gasit altceva la primul link pe care mi l-ai dat. E un text al simplificarilor exagerate. Nu urmaresc sa deschid o discutie, dar poti veni cu o replica. Doua cuvinte: primul, daca conform lui Gadamer, Heidegger se gandea la ortodoxie ca la ceva fara dogme, si ca din pricina asta trebuie sa fie religia corecta, e treaba lui. Dar n-are legatura cu sistemul lui, cu atat mai putin cu biografia lui. Atunci cand s-a retras (official) din catolicism, impreuna cu sotia, o rupsese implicit cu formele conventionale de religie existente. Nu cred ca ortodoxia l-ar fi tentat mai mult atunci; poate mai tarziu, dar exterior si superficial. In orice caz, cativa ani mai tarziu a produs Fiinta si Timp. Are asta vreo legatura cu ortodoxia? In plus, Heidegger a facut multe lucruri fara legatura cu ideile lui. De exemplu, nazismul il seduce dincolo de filosofia lui si categoric impotriva ei. Aminteste-ti doar ca pentru Heidegger, autenticitatea individului e opusa lui das man, un fel de fiinta agregata, o entitate supra-umana mare, de felul societatii. Omul e dator sa se smulga din das man, ca sa simplific la randul meu, privindu-si in fata propria-si moarte. Asta e o idée expusa inca din 1927. Nu l-a impiedicat sa sustina miscarea nazista mai tarziu, o forma extrema si evident belicoasa de das man. Ce vreau deci sa spun e ca in afara sistemului lui (pe care si l-a schimbat treptat, din 1930) nu stiu ce valoare pot avea ideile sau afirmatiile spontane, maximaliste etc. Heidegger e unul din cei care au facut foarte multe afirmatii. Al doilea: ma indoiesc ca poti descrie ortodoxia ca pe ceva extrem de practic. Doar daca te uiti la volumele de dogmatica ale lui Staniloaie si iti vine sa te mai gandesti. Sa-ti dau un exemplu. Am urmarit relativ recent disputa palamita. Au fost patru sinoade pe acelasi lucru in zece ani (1341-1351), cu tomurile etico-teologice normative inerente. Sf. Palamas a fost extrem de activ atunci, si nu doar el. A vazut dl Catrinoiu ce cantitate de texte a scris? Au fost repudieri atunci in baza unor propozitii cu care unii nu s-au pus de acord, initial Varlaam, apoi achidinitii si altii. Si mai ales, se sesizeaza cineva asupra caracterului lor pur metafizic sau al gradului de dificultate? Nu, e infantil sa vezi miezul ortodoxiei ca pe ceva fara dogme. Poate dincolo de ele, si undeva in eterul spiritual al ortodoxiei insesizabil in termeni umani, dar fara dogme, exclus. I-ar putea fi sufficient strictetea liturgica ritualica saptamanala, in fine strictetea interna prescrisa in aproape toate zonele vietii cotidiene (urbanismul si secularismul au degajat religios cotidianul omului modern, dar ar fi o greseala sa crezi ca ortodoxia e eo ipso asa, ai alta parere?). In plus, sa spui asta acum, dupa cca doua milenii de lupte crancene duse pe propozitiile teologice cu caracter definitiv, e cum vrei dar nu in spiritul ortodoxiei. Sunt o multime de repudieri din cauza propozitiilor, de pilda intre cele mai recente, Bulgakov, cu sofianismul lui, Tolstoi, cu neimpotrivirea neconditionata la rau, Afanasiev, cu localismul lui eclesial si altii. Din nefericire, multi altii. La mijloc sunt inainte de toate propozitii. Nu stiam ca-ti plac simplificarile… 🙂

    Ma asteptam ca interviul cu Gadamer sa fie in engleza. Ma bucur ca e tradus. Aveam de gand sa-l aman. Multumesc din nou pentru text. Gadamer vorbeste despre el, dar si despre Heidegger. Gadamer e correct in foarte multe privinte. De exemplu, tot asa cum il vede Gadamer, il vad si eu pe Heidegger in perioada lui nazista, si cred ca concesia pe care ultimul i-a facut-o das man-ului a fost ca a vazut in Nazism solutia impotriva ritmului tot mai ametitor si acaparant al tehnologizarii, in fine al americanizarii sau al ‘americarismului’, pentru a folosi expresia lui Gadamer. Ii impartasesc opinia lui Heidegger aici. Spre deosebire de Gandhi, care nutrea in aceeasi perioada idei relativ identice cu privire la industrialismul britanic, el nu si-a urmat propriile idei pana la capat, asa cum a facut-o Gandhi, ca sa nu mai spun ca sau si le-a schimbat, sau a mers alteori in rasparul lor.
    Sa mai adaug ceva la ultimul punct de mai sus. Acum am citit si interviul. Gadamer vede ortodoxia ca ‘asistenta duhovniceasca practica’. E pe linia lui Heidegger sau cel putin asa o vede ultimul. E o simplificare tolerabila unui neortodox. Dar nu-mi spune nimic despre ortodoxie mai mult decat despre catolicism sau protestantism (toate au dimensiunile lor practice, concrete; intre ele protestantismul e cel mai golit de dogme). Ignora nu mai putin lucrurile despre care am vorbit deja mai sus. Un test: incearca sa te atingi de una din propozitiile teologice sau canonice ale Bisericii (toate sunt definitive, ca e vorba de lumanari, icoane sau Sf. Treime) si vezi ce se intampla. Ce crezi ca se intampla? Ce s-a intamplat si pana acum, evident. Aproape orice sinod din istoria bisericii iti poate spune ceva despre asta. Altceva, ia un calendar si uita-te: intreaga saptamana e imbibata de inchinari normative felurite, mai mari sau mai mici. Asistenta practica? Nu, evident. Mult mai mult decat atat: la nivelul cotidianului, ortodoxia e o abordare organica a propozitiilor definitive, inainte de orice. Mistiticii au incercat sa ne convinga de precaritatea cuvantului atunci cand faci teologie sau mistica, dar biserica s-a comportat dintotdeauna diferit cand a venit vorba de propozitiile ei teologice. Nu cred deci ca descrierea ortodoxiei ca ‘asistenta duhovniceasca golita de dogme’, asa cum spune Heidegger sau Gadamer sau ambii, e o afirmatie cu care ai ce sa faci sau iti spune ceva in plus despre ortodoxie. O afirmatie precum, ‘asistenta duhovniceasca practica prescrisa normativ’, pare mult mai correcta. Personal n-as accepta-o nici pe asta.
    Pe comentariul la textul lui Marcu, ‘cred Doamne ajuta necredintei mele’, incearca sa vezi ca, pentru Gadamer, Dumnezeu poate fi orice sau oricine, depinde de cel care crede. Ai alta impresie? Or, daca e asa, e neimportant. E doar alt post-modernism cu care n-ai ce sa faci.
    Altceva: daca ii revine ortodoxiei sarcina de a contra tendintele distructive ale gandirii iluministe, e o chestiune care flateaza, dar e bine sa nu te lasi sedus. Daca vrei sa vezi ce success are in tara, sau te uiti pe strada, sau in super-market-uri, sau la stirile de la ora 5 (am vazut ca nu se repeta, in fiecare zi altele, mereu altele), sau prin cluburi, dar mult mai sigur e sa te uiti in statisticile economice sau in testele de audienta de televiziune si altele asemenea. Ce success ar putea avea atunci in alta parte? Ma ocup de economie de ceva vreme, sunt in masura sa-ti furnizez cateva cifre daca e nevoie. Gadamer vorbeste frumos despre ortodoxie, nu neaparat si corect.
    Nu stiam ca interviul e asa de vechi, 1995. De ce a ajuns asa de tarziu pe net? Si mai ales, de ce nu poate fi vazut in conditii mai bune?
    Din nou, multumesc pentru sugestii. Astept si altele. Mi-a placut interviul foarte mult.
    Regret sincer ca m-am intins atat, dar ma grabesc foarte tare si n-am timp sa scurtez textul.
    E posibil sa te dezamagesc din nou. Trebuie sa-mi mai dai timp.

  4. Categoric ca nu se poate vedea ortodoxia fara dogme, ar insemna sa „evaporezi” revelatia, insa, spre deosebire de catolicism, ortodoxia e mai „goala” de dogme. Pana la urma, practica inseamna sa traiesti, sa observi (sa fii receptiv la mister) misterul, nu sa-l analizezi sau sa-l demonstrezi. Dogmele au fost stabilite de catre Biserica, de catre comunitatea care traieste credinta, de catre Sfinti. De aceea, „mai teolog” poate sa fie o baba analfabeta decat un doctor honoris causa in teologie care cunoaste formule si directii dogmatice. In fond, asta e si semnificatia prima pe care o da Origen termenului „teolog”. Este cea mai buna definite a teologiei din toate timpurile si care pune, din punctul meu de vedere, hotar intre teologie si gnoza.

    Cat despre „asistenta duhovniceasca practica”, in ortodoxie nu exista principiul „primum inter pares” care a dus in catolicism la infailibilitatea papala. La asta se referea autorul insemnarii despre Gadamer si Heidegger.

    Ideologia iluminista probabil ca va muri odata cu Occidentul… odata cu lumea…. nu stiu….

    Multumesc pentru interventie.

  5. Cu respect.
    Interviul gasit si promovat de mine l-am considerat o extraordinara marturie privind tangenta gandirii ” laice” cu realitatea teologica – crestin ortodoxa, bineinteles.
    Este usor sa despicam firul in patru pentru a ne simti bine ca critici ( toate cacofoniile sunt corecte). Gadamer, in spiritul lui Heidegger, face observatia corecte:
    Ortodoxia nu are metafizica ci numai indrumare duhovniceasca practica. De fapt un termen decisiv ar fi ORTOPRAXIE.
    Teologia ” grea” si tomurile Sfintilor parinti sunt apologetice nu sunt creatoare de sistem. Definesc metafizica ca constructul de jos in sus pentru proximitatea intalnirii. Diferit, corect, de REVELATIE, ca cunoastere a dumnezeului treimic Tatal, Fiu si Sfantul. Duh. Cand Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca ” NICI DE EVANGHELII NU AVEAM NEVOIE” pentru primirea harului defineste solid si real locul credintei crestin ortodoxe in LUME.
    Eu cred ca aceasta credinta nu este apanajul nestiintei care are nevoie de sistem ci este raportul minim de cunoastere a Sfintei Treimi. De aceea ea este eterna si nu va disparea in veacul de apoi.
    In fond Biserica si-a definit crezul si ” filosofia” doar in contrele cu ereticii.
    Sfantul Velimirovici spune ca ” daca te gandesti prea mult la Domnul te departezi de El”. Asta e ortodoxia.
    Oricum linia Heidegger, Gadamer, Vattimo s.a. este fentata gratios de culturnicii vremii doar din cauza lipsei duhului. Este mai usor sa creezi sistem, citeste social/ arta/ tehnologie, daca mergi pe structurile fenomenologiei deconstructiei, diferentei si in special pe sociologia de factura LITERALA. Nu intamplator MARII gandirii fondatoare actului prezent sunt evrei.
    Ca detalii:
    1. e interesanta viziunea prin care alaturi parerea despre lumanari cu teologia Sfintei treimi.
    2. omul crestin ortodox nu e chemat sa contreze Iluminismul sau alt ism. Are alta directie si scop. Este chemat la asemanare si pozitia „lumeasca” a unui ortodox pe cale nu este cuantificabila statistic caci sinceritatea inimii nu tine de tricou.
    Trecand peste toate astea, dar trebuiau sa fie spuse – e un minim de atitudine – interviul este, dupa mine, ceva extraordinar si impreuna cu interpretarea vattimiana a kenozei ca solutie si a accentuarii ATENTIEI ca mod de cunoastere sunt o marturie ca Duhul lucreaza dincolo de institutiile – citeste sindicatele – lumesti.

  6. d-lui Heraascku:
    Felicitari pt interviu, e foarte bine ca l-ati gasit. Ma bucur ca l-am citit.

    Acum, treceti pe langa textul meu cam tot asa cum trece o masina pe strada pe langa un pieton aflat pe trotuar, la semafor. Am senzatia ca procedati la fel si cu ortodoxia, in goana dv dupa esente sau miez. Nu am o apetenta speciala pt maxime, dar si tendinta mea e de a cauta formulari cat mai simple pentru diferite idei. Iar formula preferata de dv, ‘ortodoxia ca asistenta golita de dogme’, e departe de a fi cea mai buna a lui Heidegger sau Gadamer sau a cui o fi. Mai rau, nu are legatura cu sistemele lor. I-am citit. Puteti evident cauta cate ceva, dar e nevoie de multa acrobatie metafizica, asa cum gasiti in Yannaras.
    Nu vreau sa deschid o discutie teologica. Ce spuneam eu e ca propozitiile joaca un rol urias in viata spirituala a bisericii. E limpede ca nu va plac, dar din pacate oricat de mult le ignorati, tot la ele ajungeti. In orice caz, e obligatoriu, daca nu sa plecati de la ele, cel putin sa nu intrati in conflict cu ele, altminteri va ardeti. Iar rolul lor nu e doar reflexiv sau expozitiv, asa cum il gasiti in tratatele de teologie, ci si normativ sau ordinativ, asa cum il gasiti in canoane, decrete sinodale sau calendare. Cred ca glumiti cand spuneti ca e doar apologetic. Va atrag atentia ca Biserica, indiferent ce credeti dv despre miezul sau esentele ei, a investit enorm in propozitiile ei. Cei care au incercat sa le schimbe sau nu s-au pus de acord cu ele au primit ce-au ‘meritat’ pentru asta. Regret ca trebuie sa va contrazic, dar va inselati cand sustineti ca ortodoxia e ortopraxie sau doar indrumare duhovniceasca practica. S-ar putea ca intr-o limba a simplificarilor, formula dv sa fie corecta, dar ma indoiesc ca protestantismul sau catolicismul nu intra in ea (nici protestantismul n-are metafizica, n-ar trebui sa omiteti asta).

    Detaliile dv finale sunt mai mult sau mai putin doua erori de intelegere: la primul dintre ele, nu vreau sa spun ca propozitiile care organizeaza rolul liturgic sau ceremonial inerent al lumanarilor in diverse evenimente poate fi echivalent din punct de vedere teologic cu propozitiile care stabilesc economia Sf. Treimi (daca asa credeti, atunci n-aveti decat, eu altceva urmaresc). Spun doar ca in genere biserica pune un pret relativ egal pe toate propozitiile care-I organizeaza activitatea liturgica/ceremoniala, nu doar pe cele pur teologice. Cel mai bun test e al timpului. Nu s-a schimbat nimic/aproape nimic aici, sa zicem, in ultimele 200 de ani, din cate stiu. Al doilea detaliu: probabil ca rolul ortodoxului e cel pe care il mentionati, dar eu spun altceva acolo: nu vad in ortodoxie o contra-tendinta la iluminismul modern, oricum ar fi ea, directa si intentionata sau indirecta si neintentionata. Ortodoxul dv nu isi poate permite sa castige bataliile altora devreme ce le pierde usor pe cele din curtea lui. Nu ma intereseaza deloc daca ortodoxia sau ortodoxul dv isi propune asta sau emana din el asa, pur si simplu. (Exemplele mele nu va plac, dar din pacate ele exista nu doar in jurul meu, ci si in jurul dv., in toata goliciunea lor imunda si dura; sunt peste tot, la tv sau super-market-uri pe strada, in case sau in statistici. Cum reusiti sa nu le vedeti sau daca le vedeti, ce faceti cu ele?). In plus, nu eu am spus ca ortodoxia e o contra-tendinta la iluminism, ci Gadamer sau Heidegger sau altcineva.
    Multumesc foarte mult pt replica. Judecand dupa pasiunile pe care textul meu le-a trezit, e limpede ca mi-am subestimat-o 🙂

  7. Cu respect.
    Inteleg pozitia dumneavoastra si faptul ca priviti cu acelasi ochi atat Biserica cat si judecata despre Biserica. Orice propozitie in ortodoxie nu este propozitie fondatoare si nu organizeaza nimic ci marturiseste este marturisirea prin experienta Duhului Sfant in sobornicitate. De asta este greu pentru UN OM sa vorbeasca despre ” filosofia” ortodoxa – caci nu prea exista.
    In rest, inca odata, sunt bucuros si sper ca acest interviu – cum bine ati remarcat ca este tarziu aparut – sa nu ramana fara semne.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s