Neintelegerea cunoasterii luciferice

Intalnesc tot felul de indivizi pe care nu ii pot numi persoane. Indivizii astia cand aud ca esti cam religios incep sa te priveasca cu suspiciune. „Nu, e suspect omul. Are rabie.” Fie. Si mergi mai departe. Altii, care se cred mai actuali decat tot restul pamantului, iti spun ca esti demodat, ca nu esti actual, ca esti inapoiat. E bine si asa.

Dar daca incepi sa ii iei putin la intrebari, daca ii pui sa vorbeasca putin despre chiar cuvintele pe care ei le rostesc si in spatele carora ei pretind ca sunt normali, atunci nu mai stiu ce sa spuna. Daca unul iti spune ca el e in ton cu vremea, ca e nou, si daca il pui sa vorbeasca despre noutate, nu stie ce e aia. Si ceea ce e hilar e ca la ei nu noutatea primeaza, ci repetitia, plictisul si demodatul. Imi aduc aminte de un duhovnic roman: „fiti batrani la tinerete ca sa fiti tineri la batranete.” Asta e o categorie aparte de oameni care se incremeneste in timp, stagneaza si la primul cutremur existential se sparge in mii de cioburi si piere precum praful in furtuna.

A doua categorie de oameni e mult mai periculoasa decat prima. A doua categorie de oameni frecventeaza religia cu o pretentie luciferica in cunoastere. Incep sa iti spuna ca ei au citit multe carti despre religie, ca citesc in continuare teologie si ca le place. La inceput imi plac si mie oamenii astia. Pana imi dau seama cine sunt. Patapievici tot repeta prin cartile lui ca „cultura e mod de viata”. Mi-am dat seama ce a vrut sa spuna dupa ce am cunoscut pretentia luciferica in cunoastere. Pe cat de simple sunt cuvintele lui Patapievici, pe atat de greu de inteles sunt. De fapt, actul de intelegere a ceva e un proces indelung de experimentare a teologiei. Cultura e mod de viata atunci cand omul reactioneaza la agresiunea unei ideologii sau cand reactioneaza la violenta anormalitatii cotidiene sau intime; cand reactioneaza la pierderea sensului cuvantului prin instrumentalizarea limbajului in slogan.

Pentru a doua categorie de oameni cultura e numai de fatada, de propaganda individuala. Se face propaganda individualismului si a egoismului cu cartile pe masa. Acest om a citit teologie, spune ca ii place teologia, ca e „frumoasa”, dar pentru el teologia nu e mod de viata. Pentru el teologia nu e internalizata. Ba mai grav, e falsificata gnostic in numele „cunoasterii deconstructiviste”. Si daca teologia nu e mod de viata, nici cultura nu poate fi pentru el mod de viata. Berdiaev spunea ca cultura izvoraste din cult, din teologie. Or, daca cultul nu e prezent in viata, atunci nici cultura nu poate fi mod de viata; poate fi doar o forma pestrita de interes pentru nimic, pentru neintelegere, nu pentru paradox.

Cultura e mod de viata pentru ca teologia inseamna marturisire. Sa citesti doar ca sa stii ca ai citit ceva in viata ta – iata blasfemia pe care si Dostoievski, si Nietzsche au condamnat-o; iata neintelegerea cunoasterii luciferice actuale. Iata moartea omului de azi.

3 responses to “Neintelegerea cunoasterii luciferice

  1. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Cizmele care ne calca in picioare inca de pe acum·

  2. Bun articol . Stiu cum e sa ai discutii cu oameni din prima categorie iar cu cei din a doua mai putin . Eu citesc mai putin dar ce citesc imi place sa-mi fie de folos si sa-mi placa . Drumul meu in citit se aseamana cu drmul strabatut de ce al broastei testoase dar din propriile motive . Mai bine stiu mai putina carte dak nu-mi foloseste decat sa fiu ” avara ” in cunoastere cum din pacate stiu persoane. Avem voie sa incercam de toate dar nu toate ne sunt de folos . Am cunoscut oameni cu putine clase dar cu scoala vietii, oameni integri de care ma bucur ca am avut ocazie sa ii cunosc. Precum in lume tot mai multe specii sunt pe cale de disparitie tot asa si categoria oamenilor normali si cu coloane vertebrala integra sunt mai putini. Bine si frumos este cand ei se intalnesc si nu se mai simt singuri in aceasta lume tot mai distrusa de mana singucei spacii cu discernamant : a omului.

  3. Are dreptate domnu catrinoiu, am experimentat in propria mea piele, adica in suflet.
    Am terminat aproape doua teologie, eram si preot, peste trei ani numai. In biblioteca teologiei Romano Catolice la Alba Iulia, pest etrei ani eram si biblitecar, am citit foarte mult, la nivel inalt, nu orce. Dupa patruzeci de ani am dat seama, ca in interiorul meu nu sa schimbat nimic, in suflet inca sant inainte de duazeci de ani.
    Am experimentat sufleteste, ca Pavel Florensky are dreptate, credinta pur rationala e un ateism ascuns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s