Jurnal de noapte

Ce putem sa spunem despre terorism? Cum il putem defini? Definitie: teroristul ca martir secular „botezat” in Iluminism. In iadul imaginatiei se da lupta.

Lasitatea, lipsa de vointa a omului se vede atunci cand cand sfaturile cele mai bune pe care le dai celuilalt sunt pentru tine irealizari, esecuri. „Vointa de putere” e tot o lipsa de vointa pentru ca vointa nu inseamna sa faci orice vrei tu, ci sa faci ceea ce e bine pentru celalalt, ceea ce ar putea sa impuna restrictii pentru tine. „Nevointa” despre care vorbesc calugarii este adevarata vointa a omului pentru ca in ea se realizeaza vointa celuilalt prin nevointa ta. Asta e singura noutate. Cea mai grea boala: sa dai sfaturi bune unui prieten si tu sa fii o epava. Celalat sa poata sa-ti urmeze sfatul, iar tu nu. Lipsa de vointa. In schimb, crestinismul nu sustine demagogia, flecareala, lipsa cuvintelor sau a sfaturilor de viata concreta, de model personal, incarnat. Asta e vointa: nevointa.

Simt o enorma mila fata de acesti neintelepti. Nu conteaza, chiar nu conteaza daca esti episcop, preot sau mecanic analfabet. Ce caderi poate sa aiba omul! Sa te porti violent crezand ca asa poti castiga totul. Si ce sa castigi? Numai pierderi si umilinte; numai vant si cenusa. Iar cand omul e pus fata in fata cu propriile fapte, il vezi cat de mic e. Ti se face mila pentru ca omul e nefericit in fata umilintelor omenestei, dar se vindeca prin umilitate in fata lui Dumnezeu pentru caderile lui. „Mania e inceputul urii…” Unde a ramas iubirea? Intr-o natura cazuta si imperfecta se nasc si oameni a caror interioritate dintru inceput e spulberata, caci conteaza foarte mult si inaintasii tai genetici, parinti, bunici, strabunici. Daca au fost nemernici, nu stiu daca tu vei fi o perla alba; sau macar unul din ei sa fie normal, asa ai vreo sansa. Nu e vorba de predestinare, Calvin a gresit, e vorba de natura cazuta. Augustin asta a vrut sa spuna, natura cazuta. Dar „fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din Ceruri desavarsit este” (Matei 5:48). Versetul preferat al lui Tutea. Tocmai din cauza naturii cazute trebuie sa tindem spre desavarsire. Nu de asta a venit si Hristos? Nu e vorba despre predestinare, ci despre libertate. Libertatea – un act supranatural –  se adauga naturii cazute din vesnicie prin iubire – un alt act supranatural. Biserica e eterna, nu are inceput sau sfarsit, la fel cum capul ei e vesnic caci nu putem sa fragmentam temporal si categorial misterul. La Cincizecime Biserica doar devine vizibila, se „incarneaza”. „Nu Biserica este cea care trece,  ci „fata ei”, forma pe care ea o imbraca in prezent in ochii nostri” (Henri de Lubac). Ce e Raiul din care au fost iizgoniti Adam si Eva? Biserica. Si ce e  interzicerea de a nu manca din pomul cunostintei Binelui si Raului? Postul.  Izgonirea din Rai (Biserica) e urmata apoi pe parcursul Vechiului Testament numai de prefigurari ale Bisericii: cortul lui Moise, Corabia lui Noe, etc.. De ce se „incarneaza” Biserica, de ce devine vizibila, de ce isi ia o „fata”, un „chip”? Pentru ca omul sa fie liber, sa fie o persoana. Cum poate omul sa fie liber, ce rol are Biserica? Rolul ei e limitarea societatii civile, limitarea colectivismul, limitarea furnicarului, limitarea Turnului Babel, limitarea multiculturalismului. Numai asa omul e liber. Natura cazuta a trebuit sa fie indreptata prin supranatural: libertate si iubire in Biserica. Ce caderi poate sa aiba omul! Nu pot sa simt decat o enorma mila pentru acesti neintelepti. „Avem oameni de stiinta, dar nu mai avem intelepti” – Mihail Neamtu.

Sfarsitul timpului categorial (trecut, prezent si viitor) coincide cu refacerea totala a spatiului creat in care Raul va lua sfarsit: Apocalipsa sau momentul in care toata lumea cazuta va deveni Biserica (Sf. Maxim Marturisitorul). Pentru crestini, Apocalipsa este o a doua intrare in Biserica, dupa Cincizecime. Izgonirea din Rai (Biserica) a protoparintilor Adam si Eva prefigureaza suferintele si persecutiile la care vor fi supusi crestinii contemporani cu sfarsitul timpului categorial. Insa de aceasta data suferinta va fi spre desavarsire, nu spre caderea naturii umane.

3 responses to “Jurnal de noapte

  1. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DE CE NU CANONIZĂM MARTIRII ANTICOMUNIŞTI? (Noutati 11 octombrie)·

  2. Raul nu va lua sfârşit. Dacă-l distrugem de tot ce ne mai mâne de făcut, oare? Vom reinventa Răul ca să înaintăm vălurindu-l în noi şi noi încercări viteze, legendare, necesare, pline de lumină…

  3. Ma refeream la sfarsitul Raului prin sfarsitul timpului, sfarsitul lumii, si nu la Marx. Apocalipsa e sfarsitul Raului. In crestinism Raul ia sfarsit numai odata cu sfarsitul lumii, si nu ca la Marx in timpul categorial eliberat de contradictii.

    Crestinismul, ca orice alta religie, nu e utopie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s