N. Stroescu-Stanisoara despre Romania profunda

[…] Mutând privirea de la cultură înspre politică, asupra căreia domneşte un acord cvasi unanim că în istoria românilor nu numai că ea nu a fost la îndemâna ţăranului dar nici vreun talent cât de cât al lui, aş vrea să menţionez un moment de mare punere la încercare a capacităţii de judecată politică a românilor în vremuri grele. Este vorba de alegerile parlamentare din noiembrie 1946. Eram vicepreşedinte al Tineretului Naţional-Ţărănesc din Vâlcea şi în ciuda faptului că abia la 1 noiembrie al acelui an împlineam vârsta majoratului electoral, am participat din plin la lupta electorală în Judeţ şi la organizarea acesteia într-o importantă circumscripţie electorală rurală, cuprinzând cinci comune. În calitate de activist şi martor direct de la început până la sfârşit, am parcurs o experienţă de neuitat a modului cum a perceput situaţia şi s-a comportat electoratul rural. Se ştie că victoria în alegerile de atunci a opoziţiei, formată din Partidul Naţional-Ţărănesc, Liberal şi Social-democrat independent, a fost atât de covârşitoare la urne încât coaliţia electorală comunistă a trebuit să falsifice în mod total rezultatele, însuşindu-şi majoritatea obţinută de opoziţie, cum s-a putut dovedi pentru presa occidentală cu procesele verbale încheiate şi semnate legal la faţa locului, înainte de a fi trimise la Comisia Electorală centrală din capitala de Judeţ, unde au fost inversate. Indiferent de cumplita falsificare centralizată ulterioară, în scripte, a alegerilor, transformându-le într-o lovitură de stat electorală, sub ochii puterilor occidentale, care ceruseră şi obţinuseră, chipurile, acordul Rusiei pentru alegeri libere în România, avusese loc de fapt o triumfală manifestare a solidarităţii naţionale în faţa urnelor, devenită posibilă prin votul în primul rând al ţăranului (rezultatul real, bine documentat, fiind de circa 80% ţărăniştii, 10-15 % liberalii, iar 3 % comuniştii).

O altă experienţă cu ecouri profunde de care am avut parte precedase alegerile din noiembrie 1946. Devenit student în 1944 şi foarte curând membru activ al Tineretului Partidului Naţional Ţărănesc şi, din adolescenţă, îndrăgostit de plaiurile şi duhul locului unde se afla moştenirea strămoşească a mamei mele şi unde, nu din motive agricole, dădeam o fugă cât mai des cu putinţă şi, pe deasupra fiind însufleţit de gânduri – le-ai putea numi „poporaniste” – de reformă necesară în favoarea ţărănimii, care totuşi puteau coexista cu mediul familial „burghezo-moşieresc”, am parcurs atunci o experienţă umană nu numai dincolo de orice ideologie, ci şi mai presus de orizontul „ideilor”. Tânărul de atunci a constatat, nu fără o iniţială mirare, prin contactul şi convorbirea directă, spontană, liberă de inhibiţii şi irizată de simpatii reciproce, cu ţărani de toate categoriile, inclusiv dezavantajate, că ţăranii resping în mod unanim „stânga” şi chiar unele oferte de legi la prima vedere mai avantajoase pentru ei decât programul şi proiectele de reformă ale Partidului Naţional Ţărănesc, pe simplul motiv că ele vin din partea comuniştilor şi nu fac decât să „încurce lucrurile”, tulburând înţelegerile şi aranjamentele existente între ei şi moşieri, pe care, fiindu-le propice, ţăranii în cauză vroiau să le extindă, nu să le înceteze, cu urmări iremediabile, numai pentru că s-au lăsat ademeniţi de comunişti, care nu urmăresc binele ţăranilor, ci scopuri ascunse şi străine. Era la mijloc şi ceea ce văzuseră cu ochii lor ca soldaţi în timpul războiului în Rusia colhozurilor şi a icoanelor îngropate. Treptat, luam cunoştinţă de răspunsul la comunism al omului marii tradiţii şi al creştinismului adânc ţărănesc. Mi-aduc aminte de vorba lui Giovanni Papini: „Comunismul este războiul Asiei împotriva Europei, al primitivului tehnicizat împotriva intelectualului corupt, al oraşului împotriva statului”.[…]

2. P.S. O replica de Mircea Platon: (NEO)Conservatorul sintetic.

One response to “N. Stroescu-Stanisoara despre Romania profunda

  1. Pun aici comentariul legat de societatea civila ca vad ca mai sus nu se poate. Intrebarea legitima e, a existat vreodata in Romania societate civila? Nici pomeneala. Au existat si exista inca niste profitori ai unor finantari de afara. Aceasta societate civila, cea a profitorilor, nu va muri niciodata, iar cea adevarata nu s-a nascut inca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s