Gottfried, Miscarea conservatoare

Coperta„Marii filantropi sunt, probabil, mai conştienţi de propriile interese decât ar putea sugera o privire superficială. La urma urmei, întotdeauna au existat capitalişti dornici să prevină ostilităţi viitoare calmându-i pe revoluţionarii potenţiali. Finanţarea globaliştilor democraţi şi a teoreticienilor statului social într-o lume care se îndreaptă cu paşi repezi către social-democraţie constituie o poliţă de asigurare destul de bună. Nu este mai puţin adevărat că multinaţionalele nu au fost niciodată interesate de loialităţile de provincie şi de tradiţiile străvechi pe care le predicau conservatorii. Pieţele internaţionale implică sisteme economice şi politice internaţionale al căror obiect îl reprezintă eliminarea tuturor barierelor naţionale şi etnice ale creşterii economice. În pofida unor mai vechi asocieri, filantropii conservatori nu mai subvenţionează politicile care le defineau viziunile asupra lumii în anii `30 şi chiar şi în anii `50. Poziţiile pe care le sprijină financiar în ziua de azi, în politica externă, şi redistribuirea venitului sunt total diferite de cele adoptate la un moment dat de către conservatori”.

(Fragment din „Mişcarea conservatoare”, de Paul Gottfried, traducere de Dragoş Moldoveanu, carte în curs de apariţie la editura Logos).

Vă aşteptăm, pe 26 noiembrie, la ora 16, la Romexpo (târgul Gaudeamus, standul Editurii, pentru autografe şi întâlnire cu cititorii) şi la ora 19,30, la Sala Rapsodia, pentru lansarea celor două volume. Participă Dan Puric, John Chrysostom Médaille, Ovidiu Huruduzeu.

Anunțuri

28 de răspunsuri la „Gottfried, Miscarea conservatoare

  1. interesanta cartea. cred ca e prima lucrare de acest gen publicata la noi. sper sa faca lumina in privinta neoconilor.

  2. Asa e. Cine stie, poate dl profesor Neamtu Mihail va pune un link pe blogul sau spre cartea monumentala a profesorului Gottfried despre istoria miscarii conservatoare in SUA, mai ales ca profesorul Neamtu scria prin 2007 lucruri frumoase despre Gottfried in ID.

    Acum de ce nu mai scrie nimic despre Gottfried?

  3. Hai, hai, gura mica. In cartea asta se arata clar cine sunt neoconii si care e politica conservatoare. Asemenea studii comparative sunt bune pentru orice student la politologie, sociologie, istorie.

    Ati cam intrat la apa, coane!

    Dar totusi, spune-i lui Neamtu ca e bine venit la lansarea cartii.

    Si totusi, cand si-a dat seama Neamtu ca Gottfried e „resentimentar”? Dupa ce i-a luat Platon interviul? Dupa ce a scris recenzia la cartea lui Tismaneanu? Sau profesorul Neamtu ii citea articolele si cartile cand scria despre Gottfried in ID si in acelasi timp ii iubea si pe mercenarii de la AEI?

    Oh, Dumnezeule, penibil!

  4. Il astept pe dl Mihail Neamtu sa scrie barbateste, daca e in stare, un articol in care sa-l combata cu argumente pe Paul Gottfried si in care sa arate daca intr-adevar il considera un „marginal resentimentar” pe Paul Gottfried precum si de ce il considera astfel pe distinsul profesor american.
    Gottfried e un universitar de moda veche, un intelectual stralucit si un om onest, nu un „operator”, ca mentorul neoconilor nostri.

  5. cred ca dl Neamtu asteapta ca dl Platon sa-si faca „temele” serios ca pana acum a dovedit contrariul….

    Paul Gottfried intelectual stralucit? mai e pana pe 1 aprilie…

  6. si lasati vrajelile cu Distributisme ca nu va baga nimeni in seama…; dle Platon, va zice ceva numele de Dragos Paul Aligica, ati rasfoit macar o carte/studiu scrisa de dansul????

  7. Pentru „Andrei”: Draga „Andrei”/”Draga” „Mihail”, cred ca ceea ce astepti tu si cu ceilalti oameni ai presedintelui de la mine (si de la alti nealiniati) nu e sa imi fac temele, ci sa le fac temenele.

    Temele mi le-am facut, si tocmai pentru ca mi le-am facut nu mai dai doi bani pe „elita”. Doar naivii sau interesatii mai pot inghiti minciunile elitei. Vorba unui cantec din Piata Universitatii: Cine este fesenist (pedelist)/ Este prost sau securist.

  8. „Christopher Hitchens s-a ocupat ºi el pe
    larg de problemã, fãrã înflorituri anecdotice, într-un articol
    ironic publicat în Mother Jones, unde, printre caricaturile unor
    celebritãþi neoconservatoare, detalia distincþiile ºi legãturile
    politice ºi profesionale ale lui Norman Podhoretz ºi ale fami –
    liei acestuia10. La apogeul puterii lor instituþionale, la mijlocul
    anilor ’80, Podhoretz ºi rudele sale deþineau poziþii din mediul
    publicistic pânã în Administraþia Reagan. Un ginere al lui
    Podhoretz, Steven Munson, a fost director al Committee for
    the Free World, editorul influentului periodic neoconservator
    Public Interest ºi consilier de presã pentru fosta reprezentantã
    a Statelor Unite la ONU, Jeane Kirkpatrick. La începutul
    anilor ’90, Munson era ºeful departamentului de ºtiri de la
    Voice of America. Celãlalt ginere al lui Podhoretz, Elliot
    Abrams, a lucrat în echipa senatorului Daniel Moynihan.
    Ulte rior, a ajuns secretar de stat adjunct pentru drepturile
    omu lui ºi cel mai vizibil subsecretar de stat pe probleme
    interamericane.

    Puterea ºi legãturile pe care le deþinea „grupul de la Com –
    men tary“ – aºa cum era numit uneori de cãtre adversarii sãi –
    devin ºi mai impresionante pe mãsurã ce arborele genealogic
    se îndreaptã spre Irving Kristol, fostul editor-ºef de la Com –
    men tary, coeditor al Public Interest ºi editor al National In –
    terest. Hitchens evidenþiazã conexiunile lui Kristol cu Ameri –
    can Enterprise Institute, cu Wall Street Journal ºi cu Com –
    mittee for the Free World, dar ºi asocierea din trecut cu Basic
    Books ºi ziarul britanic Encounter. Totuºi, omite legãturile lui
    Irving Kristol cu Olin Foundation, inclusiv ocuparea postului
    Olin la New York University, acordat aproape în întregime
    pentru cercetãrile sale private. Prietenul lui Kristol, Ernest van
    den Haag, deþine un lucrativ „post Olin“ la Fordham University Law School. Hitchens extinde arborele genealogic neoconservator spre Jeane Kirkpatrick, Ben Wattenberg, Max
    Kampelman (fostul negociator-ºef american la negocierile de
    la Geneva privind armamentul), dar ºi spre alte importante
    figuri din viaþa publicã. Influenþa politicã neoconservatoare
    mai putea fi constatatã la începutul anilor ’90 privind spre fiul
    lui Irving Kristol, William, consilier principal al vicepreºe –
    dintelui american, Dan Quayle.
    În pofida concentrãrii puterii din tabãra neoconservatoare
    în mâinile membrilor ºi partizanilor familiilor importante,
    adevãrata exercitare a influenþei a avut prea puþin de-a face cu
    legãturile dinastice: clanurile Podhoretz ºi Kristol controleazã
    în continuare vaste resurse materiale ºi publicistice. Ele îºi pot
    plasa membrii mai tineri în orice post de jurnalist, numeroase
    glume acide putând fi încã auzite în redacþiile Washington
    Times ºi New York Post despre încercãrile unor pãrinþi de a-ºi
    „împinge“ odraslele sã caute de lucru în echipele editoriale ale
    câte unui ziar.

    Între timp, alþi jurnaliºti
    neoconservatori precum Charles Krauthammer, Paul Gigot ºi
    Morton Kondracke au început sã beneficieze de atenþia opi –
    niei publice, alãturi de Podhoretz ºi Kristol. Atitudinile neo –
    con ser vatoare au început sã se suprapunã în multe privinþe cu
    cele ale stângii (un subiect tratat în detaliu în ultimul capitol),
    de care neoconservatorii nu mai pot fi diferenþiaþi din punct de
    vedere politic. Pânã ºi stânga socialistã, care cândva îi privea
    pe neoconservatori ca pe niºte renegaþi, îi considerã acum
    preferabili aripii dure a dreptei, prezentându-i drept o forþã
    care se poate opune nativiºtilor ºi bigoþilor religioºi. De la
    sfârºitul anilor ’80, singura bãtãlie serioasã pe care au purtat-o
    138
    Paul Gottfried – Miºcarea conservatoare
    neoconservatorii a fost împotriva „vechii drepte“ regrupate ºi
    revitalizate. În aceastã luptã au beneficiat în mod asiduu de
    sprijinul jurnaliºtilor liberali ºi radical-stângiºti.

    9 Vezi Sidney Blumenthal, The Rise of the Counterestablishment: From Con –
    ser vative Ideology to Political Power (New York, Times Books, 1986), cu
    precãdere pp. 122–166.
    10 Christopher Hitchens, „A Modern Medieval Family“, Mother Jones (iulie
    1986), pp. 52–56, (august 1986), pp. 74–76.”

  9. Se spune despre conservatori că privesc prea mult către trecut. Dar se uită faptul că ei sunt cel mai puternic ataşaţi de proprietatea privată, de valorile tradiţionale şi elitele intelectuale.
    Ascensiunea neoconservatorilor (de toate culorile posibile) s-a sprijinit pe apologia binefacerilor societăţii de consum, a capitalismului financiar şi pe o politică externă foarte agresivă.
    Dar iată că a sosit, cu voie sau fără vioe, numai Bunul Dumnezeu ştie, criza economică globală şi ne-a demonstrat că toate politicile neoconservatoare sunt de multe ori păguboase. Şi începe să se vorbească tot mai des de o întoarcere la disciplina monetară şi protecţionism economic, ca şi despre stoparea invaziei marilor puteri în teritorii străine (sub aşa-zisa „bună intenţie a întronării democraţiei”.).
    În România de după lovitura de stat din decembrie 89, clasa politică şi cea intelectuală, în cea mai mare parte, se găsesc încă sub imperiul globalizării, al consumismului şi dezintersului faţă de România reală. Am primit cu seninătate în ogradă „potrivnicul” sub toate formele şi am uitat că toate blestemăţiile neoconservatorilor americani şi vest-europeni nu au nimic comun cu tradiţia poporului nostru, cu ortodoxismul adevărat şi curat. Neoconservatorii români (neocomunişti, mai bine zis), liberali, social-democraţi etc s-au înrolat conştiincios sub stindardul ereziei ecumenismului, uitând complet de naţionalismul şi tradiţionalismul curat românesc, pe care l-a înlocuit cu „spiritul european” şi goana spre o „societate deschisă”.
    Azi conservatorii români nu-şi mai trag seva din ortodoxism. Ei consideră globalizarea o realitate căreia trebuie musai să ne adaptăm cu toţii şi să uităm, dacă se poate, Ortodoxia. Azi preoţii ortodocşi cimentează legături ecumenice cu papistaşii, cu musulmanii, cu budhiştii. Înalţi ierarhi se împărtăşesc din acelaşi sfânt potir cu greco-catolicii şi săvârşesc în numele ecumenismului slujbe comune cu ereticii. Şi tot azi se încearcă înlocuirea duhovnicilor adevăraţi din mănăstirile ortodoxe cu tineri ecumenişti, instruiţi în instituţii protestante occidentale.
    În România doctrina conservatoare este totalmente absentă. Partidul Conservator de azi este o adunătură de tip mafiot în jurul vestitului securist Dan Voiculescu şi sprijinitorii „puiului de securist”, Mircea Geoană, aspirant la fotoliul suprem în stat. Ptiu, drace !Ia-i şi du-i pe pustie ! Se bizuie toţi pe faptul că românii nu au o cultură politică solidă. Nici n-ar avea cum să aibă după calvarul prin care a trecut poporul şi după groaznica manipulare de după 89 a securiştilor blestemaţi şi „comuniştilor cu faţă umană”.
    Este absolut necesar un partid conservator nou, care să cultive tradiţia, autoritatea drept garanţie a libertăţii şi care să aibă element definitoriu onoarea.
    O privire atentă asupra conservatorilor contemporani ne arată, atât în Europa, cât şi în USA, că aceştia sunt mai degrabă adepţii consumismului, ai globalizării, ai social-democraţiei sau, cel mult, naţionalişti populişti, de teapa unui Corneliu Vadim Tudor, „bunul colaborator” al şefului Securităţii comuniste, Iulian Vlad, şi poetul de curte al soţilor Ceauşescu.
    Aştept cu nerăbdare lansarea traducerii volumului „Mişcarea conservatoare” a lui Paul Gottfried, reputat istoric al mişcării conservatoare americane, prieten bun al lui Richard Nixon şi Pat Buchanan, reprezentantul conservatorilor tradiţionalişti.

  10. dle Platon, pt un istoric e mai mult decat jenant sa priviti Istoria prin lentilele unui Antony C. Sutton (e o lista intreaga cu critica argumentata la acest pseudoistoric….)

    nu va cere nimeni serviciile dintr-un simplu motiv: n-aveti ce oferi!!!!

    faceti un efort si incercati sa iesiti din falsele clasificari conservator/neoconservator (o minciuna pe care gruparea A Treia Forta o tot repeta, poate o crede cineva…)

    spor la doctorat!!!!!

  11. Draga Andrei,

    1. Eu nu vorbesc si nu postez pe blogul asta in numele lui Mircea Platon, asa ca nu imi dau seama de unde crezi ca Mircea Platon vede istoria prin lentilele lui Sutton.

    2. Apoi, Sutton arata cum W. Wilson a finantat revolutia bolsevica. Orice om cu creier nu poate da vina numai pe americani pentru revolutia bolsevica, dar poate sa spuna in PUBLIC ca si administratia americana + gangsterii de pe Wall Street au pus umarul ca consolidarea comunismului, ceea ce voi, noii lingai si gropari ai intelectului, nu vreit deloc sa admiteti.

    Acum cred ca ma intelegi.

  12. dle Catrinoiu, daca ai face un mic efort neuronal (sau poate cer prea mult?!!!) ai vedea ca f.multe din supozitiile/ipotezele lui Suton nu se confirma; nu ma crezi, cauta pe google…sau comanda ceva carti de pe Amazon…

  13. dle catrinoiu, eu zic sa mai punem mana pe carti si sa trecem la autori intr-adevar seriosi; va poate da dl Platon bibliografie…

  14. Foarte interesanta aceasta dreapta politica anticorporatista, antiglobalista si antirazboi prezentata pe acest blog. Nu stiam de siturile conservatoare de pe acest blog. Trebuie studiata directia asta politica antisistem. Mi se pare chiar nonconformista in conditiile in care azi nu ai voie sa gandesti asa. La lansare voi fi prezenta.

  15. Ma uimeste Neamtu. El e „multi-multicultural”. Aia care au trecut pe la Durham vad ca sunt paleoconi / distributisti, numai Neamtu e neoliberal. Mai apare si la emisiunea lui Patapievici si spune ca „ortodoxia e radicala”. Pai cu moderatia lui Volodea cum ramane? Ortodoxia e radicala numai in emisiuni de TV, apoi in articolele din ID ortodoxia e moderata….. iar cand apare TRU vorbind despre gay rights, ortodoxia nu mai exista pt ca nu trebuie confundata politica cu teologia, „aici nu facem teologie”…….

    Poate ii sopteste ceva la ureche Phillip Blond….

  16. cand v-am zis ca sunteti o TURMA @#$^, nu m-ati lua in serios; citeste cartea dle Catrinoiu (desi ma indoiesc ca pricepi ceva…) si pe urma vezi ce zice acolo

    Philip Blond e o caricatura de stanga (ceea ce demonstreaza lipsa voastra de cultura politica…)

    il „injurati” pe Milbank dar aveti trimitere link la site-ul sau de la Nothingam (CSTP), curat-murdar (denota din nou @#$^ voastra!!!)

    asta e, cu RESENTIMANTARII MARGINALI n-o scoti la capat; bolnavii de ura raman pana la capat..bolnavi de ura; „Ortodocsii” lu’ peste….

    (comentariu modificat)

  17. „În final, existã o singurã virtute caracteristicã tuturor oamenilor de dreapta adevãrati: combinatia dintre pesimismul pe termen scurt si optimismul pe termen lung. Nicio ordine socialã nu poate rezista mai mult de câteva secole, iar ascensiunea si decãderea civilizatiilor nu pot fi stopate prin propagandã, oricât de generoase ar fi finantãrile din partea fundatiilor. Statele Unite vor fi într-o bunã zi praf si pulbere, iar toate specificitãtile pe care conservatorii s-au zbãtut sã le mentinã vor dispãrea. Doar principiile mai generale pentru care s-au luptat, dacã acestea sunt (asa cum considerã conservatorii) o parte durabilã a ordinii naturale asa cum a fost hãrãzitã de Dumnezeu, vor reapãrea, când se vor ivi din nou circumstantele favorabile civilizatiei, asemenea florilor din desert dupã ploaie” – Paul Gottfried

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s