Economia libertatii: renasterea Romaniei profunde, de Ovidiu Hurduzeu

Economia libertăţii: Renaşterea României profunde � ne poate scoate „A Treia Forţă“ din criză?

de Ovidiu Hurduzeu

În luna noiembrie 2009, m-am aflat în România, alături de teologul şi economistul John Medaille de la University of Dallas, pentru a lansa antologia A Treia Forţă. Economia libertăţii: Renaşterea României profunde (Editura Logos, Bucureşti). Antologia, pe care am îngrijit-o împreună cu profesorul texan, include textele unor renumiţi gânditori de astăzi, precum profesorul Stefano Zamagni, consilier economic al Papei Benedict XVI, şi Phillip Blond, noul „rege filozof“ al conservatorilor britanici. Economia libertăţii: Renaşterea României profunde reprezintă topografia unor practici economice viabile. Dacă ar fi aplicate în mod sistematic în ţara noastră, ele ne-ar putea ajuta să evităm colapsul iminent al economiei şi să ieşim la liman prin mijloace care ne stau la îndemână, fără a ne îndatora în numele copiilor şi nepoţilor noştri şi fără a vinde la mezat România. În afara faptului că propune soluţii anticriză viabile, Economia libertăţii jalonează calea spre restaurarea unei societăţi sănătoase şi prospere.

De la bun inceput, fără a fi fost măcar răsfoită, cartea a fost primită cu neîncredere de cei interesaţi să menţină status quo-ul economic şi intelectual în România. Spre deosebire de alte lucrări care propun soluţii de „reconstrucţie“, Economia libertăţii nu încearcă să resusciteze un model economic şi social muribund. Autorii antologaţi merg la rădăcina răului, vizează cauzele structurale care au produs dezastrul actual; soluţiile lor nu sunt menite să repare un sistem stricat, ci să-l înlăture complet, înlocuindu-l cu unul funcţional.

În esenţă, Economia libertăţii: Renaşterea României profunde luminează căile spre instaurarea în ţara noastră a unui stat al micilor proprietari. Acest ideal este convergent cu distributismul şi respectă supoziţia economiei neoclasice a „numarului vast de firme“ – pe o piaţă cu adevărat liberă trebuie să acţioneze un număr suficient de mare de unităţi economice aşa încât nici una să nu aibă puterea de a impune preţurile. Precondiţia „numărului vast de firme“ impune însă ca proprietatea productivă să fie larg raspândită în societate. Or, în România se constată o concentrare îngrijorătoare a proprietăţii în câteva mâini. Am ajuns în situaţia în care foarte mulți dintre concetăţenii noştri nu posedă experienţa proprietăţii productive. Pur şi simplu, trăiesc în condiţii de „sclavagism“ salarial – nu ştiu ce implică statutul de proprietar întrucât nu l-au cunoscut niciodată în chip de realitate directă. Această situaţie explică dorinţa multora de a rămâne simbriaşi „la stat“ şi în marile corporaţii mai degrabă decât să pornească o afacere pe cont propriu.

Urmând cu obedienţă unele modele teoretice din import (neoliberalismul, de pildă, dar nu este singurul), încurajând sau închizând ochii la practicile mafiote din economia reală, statul român nu a avut nici un interes să dezvolte o democraţie economică, un sistem bazat pe piaţa liberă, care să-i încurajeze pe cât mai mulţi cetăţeni să deţină o proprietate productivă (mijloace de producţie). Toate guvernele care s-au perindat la cârma României au încurajat, pe de-o parte, concentrarea de capital şi formarea de pieţe monopoliste, iar pe de altă parte, au promovat sau recurs la mijloace non-economice majore de tip socialist-keynesian – „pomeni electorale“, subvenţii, credit pentru consum (camătă) – pentru a remedia (dar nu au reuşit) gravele dezechilibre economice şi nedreptăţile sociale tot mai mari. În ultimii douăzeci de ani am asistat la spolierea României şi la înrobirea economică a populaţiei prin complicitatea dintre globalism (capitalismul financiar şi oligarhic) şi statul birocratic-managerial. Practic, monopolul public al statului comunist s-a transformat în oligopol privat.

Economia libertăţii: Renaşterea României profunde propune o varietate de practici distributiste – o a treia cale – care ar putea crea în România o ordine economică stabilă şi dreaptă. Economia actuală a României este dependentă de intervenţia factorilor non-economici, care au prea puţin sau chiar nimic în comun cu piaţa liberă (politicianism, subvenţii de la UE, credite de la FMI). În Economia libertăţii, cititorul va găsi o varietate de practici distributiste care, odată implementate în ţara noastră, ar putea echilibra economia cu mijloacele pieţei. (Recursul permanent la mijloace non-economice accelerează extinderea continuă a dimensiunilor şi puterilor statului birocratic şi a sistemului de creditare.)

Nici una dintre soluţiile sau practicile enunţate în Economia libertăţii: Renaşterea României profunde nu este utopică sau produs de laborator. Distributismul enunţat în această antologie funcţionează „pe teren“. Îl întâlnim în Ţara Bascilor, unde este pus la lucru în cadrul cooperativelor Mondragón cu cei 80.000 de lucrători-proprietari şi 50 de ani de activitate încununată de succes; funcţionează pe scară largă în regiunile italiene Emilia-Romagna, Toscana, Triveneto – Confederazione Cooperative Italiane are o cifră de afaceri de 40 de miliarde de euro anual iar băncile ei, uniuni de credit, reprezintă 10% din industria financiară italiană; în SUA, distributismul este aplicat prin planurile de distribuire a acţiunilor către salariaţi (Employee Stock Ownership Plan) şi sistemul de ferme şi magazine de tip „co-op“. Recent, în Marea Britanie, Phillip Blond, ideologul Partidului Conservator, a propus un model distributist de reformare a sectorului public, radical diferit de falitele soluţii socialiste şi neoliberale. Acest model prevede descentralizarea administraţiei de stat prin mutarea puterii de decizie de la centru (guvern) la comunităţile şi organizaţiile locale; crearea de „firme civile“, în care atât lucrătorii „din prima linie“ cât şi beneficiarii (cetăţenii) sunt coproprietari reali în organizaţiile prestatoare de servicii publice. Scrie Phillip Blond: „Nefiind guvernată nici de stat, nici de piaţa privată, această nouă asociaţie civilă ar localiza responsabilitatea, ar direcţiona structurile intermediare şi ar promova valorile etice. Ar face-o prin răspândirea «luarii în proprietate» a serviciilor finanţate de la buget, revoluţionând astfel serviciile publice în avantajul tuturor“.

Antologia oferă numeroase sugestii de reformare a agriculturii româneşti. Baza agriculturii trebuie să fie mica fermă de familie, nicidecum „agro-business“-ul sau agricultura de tip industrial. Una dintre cheile dezvoltării României se găseşte în parteneriatele oraş-sat care includ „importul“ în zonele rurale de aptitudini tehnice şi capacităti industriale şi „exportul“ înapoi, către zonele urbane, de produse prelucrate. Este nevoie de o dezurbanizare a forţei de muncă prin crearea la sate a unui sistem de subcontractare cu un număr mare de ateliere mici; acest sistem ar întoarce fluxul migraţionist spre sate, ar stopa declinul regiunilor rurale din România şi ar micşora congestia urbană. Parteneriatele sat-oraş ar crea o industrie rurală, adaptată nevoilor locale, care nu ar distruge identitatea tradiţională a satului românesc.

Iată doar câteva soluţii pentru „Renaşterea României profunde“ propuse în această antologie. Dacă ne dorim o Românie care să răspundă provocărilor secolului al XXI-lea, autorii antologiei ne îndeamnă să remoralizăm piaţa, să relocalizăm economia şi să recapitalizăm nevoiaşii. Politica economică nu poate să mai fie separată de obiectivele sociale. Altfel spus, nu putem să avem o economie sănătoasă fără o răspândire foarte largă a proprietăţii productive, a activelor şi a beneficiilor bunăstarii, materiale şi ecologice.

Pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani, se propune un model economic care să nu favorizeze nici „mogulul“, nici marea corporaţie, nici „statul-dădacă“, ci pe ţăranul gospodar şi micul întreprinzător. „Noi – scria G. K. Chesterton, unul dintre părinţii distributismului – ieşim la contraatac dintr-un oraş asediat, cu sabia în mână; un contraatac lansat din ruinele Cartaginei“.

25 responses to “Economia libertatii: renasterea Romaniei profunde, de Ovidiu Hurduzeu

  1. Un alt exemplu care ar merita pus in circulatie pentru a arata ca distributismul nu inseamna „obscurantism medieval”, ci ca merge foarte bine mana in mana cu inflorirea economica, ar fi cel al marii edituri americane W. W. Norton, detinuta de angajatii ei. Iata deci o mare editura americana, o „corporatie” de lucratori-proprietari.

    Vedeti aici:

    http://books.wwnorton.com/books/aboutcontent.aspx?id=4384&mid=114

    Si aici:

    http://books.wwnorton.com/books/about/

    Si e si „ecologica”:

    http://books.wwnorton.com/books/aboutcontent.aspx?id=14930&mid=128

    Nu e vorba deci doar de manufacturat cosuri de nuiele in cooperative.

    Doar ca, mergand pe linia cartii „A treia forta: Romania profunda”, si aceasta antologie-manifest a lui John Medaille si a lui Ovidiu Hurduzeu presupune implicarea unor oameni liberi si care chiar vor sa intreprinda ceva. Cine va face lobby pentru crearea unui cadru legislativ necesar acestui tip de dezvoltare economica? Pentru ca, asa dupa cum a precizat si Ovidiu Nahoi in interviul cu Ovidiu de pe RFI, in Romania nu exista cadrul legislativ necesar. Deci subdezvoltarea economiei romanesti nu se datoreaza, asa cum ar vrea neoliberalii sa ne faca sa credem, doar nevredniciei taranului roman „betiv” si „violator” sau excesului „asistential”, ci unor legi proaste, care, voit sau nu, nu incurajeaza acest tip de dezvoltare.

    Aceasta carte arata un posibil drum, o cale de iesire din criza in care ne-a adus dependenta de altii (stat & corporatiile multinationale). E scrisa de oameni dezintersati, care nu au nimic de castigat din subdezvoltarea Romaniei (asa cum au neoliberalii, pentru care e mai bine sa ramanem doar o piata, doar consumatori).

    „Dreapta” noastra insa functioneaza doar ca o hartie de prin muste (si sinecuri). Ca atare, a-i cere sa mearga pe un drum care cere consecventa si lupta pas cu pas e prea mult. E „neconvingator”.

  2. „…precum profesorul Stefano Zamagni, consilier economic al Papei Benedict XVI…”

    este vorba de acelasi Benedict XVI care asta vara cerea infiintarea unui guvern mondial, nu-i asa?

  3. da, bre toma, si va fi guvernul mondial al unui imperiu de tarani cooperatori cu capitala la bulbucatele.

    zamagni e un economist foarte serios si cunoscut, cu multe carti la activ. asa ca hai sa discutam serios despre economia libertatii si sa lasam omuletii verzi si guvernul viitor pentru alta data.

  4. @ A. Marc

    Sa discute economistii! Cine nu se pricepe sa taca! Prea multi se baga singuri in seama pe aici si pe aiurea. Aflatul in treaba, datul cu parea si picatul ca musca-n blog sunt chestiuni de care ar trebui sa ne fie jena. Ca domnii Platon si Hurduzeu se pricep la toate inteleg dar noi, ceilalti, sa ne mai vedem si lungul nasului.

  5. Confruntat cu un text al istoricului american Paul Gottfried care ii demonstra vacuitatea, dl Tismaneanu s-a apucat de polemizat cu Ilie Catrinoiu, care a publicat textul lui Gottfried.

    Confruntati cu opiniile devastatoare despre neoliberalism ale unor economisti de talia lui Zamagni, neoliberalii nostri il ataca pe Ovidiu Hurduzeu, care a mediat intalnirea publicului romanesc cu acesti economisti.

    Neoliberalii/neoconservatorii nostri au innceput din ce in ce mai des sa impuste mesagerul. Si „don’t shoot the messenger” e o regula de buna-purtare pe care o nesocotesc doar oamenii disperati si in pana de solutii. Sau mafiotii.

  6. Un text exceptional de Alexandru Racu – http://www.rostonline.org/p373-Conservatorism+Liberalism+Socialism+

    Pai „elita” asta care uraste ortodoxia si acuza in mod fantasmatic ortodocsii de „legionarism” ar trebui sa studieze mai bine istoria Romaniei.

    Eu cred ca Neamtu nu are inima, nu poate fi numit teolog ortodox. Un ortodox nu poate sa aprecieze fantasmagoriile anti-ortodoxie ale lui TRU.

    Vreau sa mai spun ceva. Citind articolele „elitei”, vreau sa spun ca cei care propun utopii si bat pasul pe loc sunt ei, intelectualii basescologi. Cand cineva propune o doctrina economica care nu e compatibila cu religia locului, inseamna ca esti dictator, utopic, macelar.

    TRU si alti semidocti intr-ale economiei romanesti sa discute cu Zamagni pe tema asta, daca il tin bateriile! Asa cum Tismaneanu trebuia sa discute cu Gottfried. Am asteptat de mi s-a urat replica dlui profesor Tismaneanu la articolul profesorului Gottfried!

    Sincer sa fiu, as fi vrut sa vad si in Romania o dezbatere academica de idei intre cel mai reputat istoric al miscarii conservatoare din America si damboviteanul profesor Tismaneanu. Ar fi fost frumos!

  7. Pentru Toma:
    Pentru ca incerci aici o mica diversiune de tipul „v-ati dat cu papistasii si cu globalistii”, hai sa punem lucrurile la punct. Distributistii catolici se pronunta IMPOTRIVA GLOBALISMULUI chiar atunci cand „seful” lor cocheteaza cu ideea guvernului mondial. Donald Goodman, un colaborator al The Distributist Review ( blogul lui John Medaille), intr-o analiza a ultimei enciclice – vezi The Distributist Review, septembrie – se pronunta fara echivoc pe acel blog impotriva „guvernarii globale”. Ii avertizeaza pe distributisti sa priveasca cu multa suspiciune o astfel de pozitie chiar daca vine de la vocea cea mai autoritara a catolicismului. Iata pasajul: „The Pope calls for a world government with “real teeth,” but seems to have no appreciation for what that really means. He ignores the problems of actually forming such a world government, ignores the fact that nearly all of the potential member states are non-Christian or even anti-Christian, and fails to recognize numerous, less drastic measures which would suffice to solve the problems for which he proposes this world authority as a solution. At worst, this organization would be an unmitigated disaster, the total destruction of meaningful national sovereignty within the state, and thus of the common good, which depends upon the sovereignty of the state; even at best, it’s simply enormous overkill, with unintended consequences beyond count or measure. But the Pope gives no indication that he even recognizes any of these problems, much less offers any solution to any of them. The distributist must look with great caution at any call for a world government, even when it comes from the Pope. I urge all distributists to do so. ”

    Pentru Economat: Faptul ca Hurduzeu si Platon vorbesc de economie, doctrine politice, polemizeaza pe bloguri etc. – altfel spus, ies la contratac din ruinele Cartaginei cu o mica garda de corp – o fac, nu pentru a deveni noii „capitani” ai „Romaniei profunde” ci dintr-un singur motiv. Grosul trupelor, soldatii profesionisti care ar trebui sa-i sustina, sa faca treaba in locul lor, stau in spatele ruinelor si se uita printre crapaturile zidurilor. Draga Economat, vrei sa ajuti? Vino te rog cu solutii concrete sau cel putin citeste „Economia libertatii” si comenteaz-o. Nici o economie nu se poate restructura cu o mana de oameni – sau se poate cu un Stalin sau cu „baietii de la Chicago” si o dictatura militara – o economie pe principii crestine are nevoie insa de credinta, solidaritate si daruire.

    Am o propunere. Daca vrem sa schimbam ceva in tara asta, hai sa incepem chiar cu comentariile de pe acest blog. Hai sa nu ne mai tot legam de persoana lui Hurduzeu sau Platon, ci sa discutam – la rece sau la cald, preferabil la rece – idei, solutii, sa criticam pe „concret”. Aruncati o privire la comentariile de pe blogurile straine afisate de Ilie Catrinoiu. Faceti o comparatie, cum si ce se discuta acolo si cum discutam noi pe blogurile „ortodoxe”. Fiecare parere este valoroasa, dar, fratilor, spuneti-va doar parerea, indiferent care este ea, nu dati cu copita sub protectia anonimatului

  8. pentru dl. Hurduzeu

    Mersi ca m-ati bagat in seama, asa anonim cum sunt. Daca semnam cu nume si pronume tot aia era. E buna propunerea dvs., mai multa politete nu strica. Citesc si eu comentarii pe bloguri straine si va dau dreptate, e o placere sa constat un alt nivel de civilitate, abordare si dialog. La noi e materialul uman stricat, nici nu e de mirare dupa atatia amar de ani de neo/comunism.
    Nu am ce comenta, poate dupa ce lecturez cartea o sa am cateva intrebari bune. Nu sunt economist si nici nu vreau sa fiu. Tot ce vreau e sa-mi fac treaba bine in domeniul meu sau cand curat trotuarul de zapada in fata casei vecinului. Restul vine de la sine. Servus!

  9. Sa nu uit, M. Platon chiar are stofa de capitan numai ca e prea stramt costumul pe el. Tipa. Spun asta cu politete.🙂

  10. Nu incerc nici o diversiune. Observ doar ca aparent este a doua oara cand faceti apel la autoritatea Papei Benedict in sprijinul distributismului. Iata ce ati scris in articolul „Atentie la economia alternativa”, vorbind de distributism:

    „…„economie civilă” (termen folosit de papa Benedict al XVI-lea în ultima sa enciclică, de la începutul lunii iulie 2009: „Caritas in veritate – Iubirea în adevăr“)…”

    S-ar intelege de aici ca Papa promoveaza si el distributismul si sunt destui care tocmai asta au inteles. Dar nu poti poti sustine si mica proprietate si guvernul mondial in acelasi document. Nu ma deranjeaza schimbul de experienta cu papistasii in chestiuni seculare, atata vreme cat sunt convins ca avem ceva temeinic, de valoare de invatat de la ei. Din pacate distributismul nu-mi lasa aceasta impresie. Si nici neoconservator nu sunt, nici neoliberal, nici de-al lui Patapievici, nici de-al lui Neamtu, nici de-al elitei de carton.

  11. Da, nu poti sa fii si globalist si distributist in acelasi timp. Dar Papa nu a binecuvantat de-a dreptul distributismul, ci „economia civila”. Iata ce am scris: „Cunoscut sub diferite nume, „capitalism popular“, „capitalism cu conştiinţă“ (termeni utilizaţi de liderul conservatorilor britanici, David Cameron, la întrunirea de la Davos din ianuarie 2009), „distributism“ sau „economie civilă“ (termen folosit de papa Benedict al XVI-lea în ultima sa enciclică, de la începutul lunii iulie 2009: „Caritas in veritate – Iubirea în adevăr„), noul sistem se impune ca o adevărată a treia forţă”.

    Am afirmat ca atat „capitalismul popular”, „distributismul” cat si „economia civila” se afirma sub forma unei „a treia forte”, a unui nou sistem. Asta nu inseamna ca aceste forme sunt perfect similare sau intersanjabile. Sunt sigur ca ceea ce intelege Cameron prin „capitalism popular” este diferit de ceea ce intelege Papa prin „economie civila”. Important pentru mine este ca aceste personalitati ale lumii contemporane se pronunta pentru o „a treia forta”. De fapt, titlul articolului este „atentie la economia alternativa”.

    „Economia libertatii” NU este o carte DOAR despre distributism, ci despre o economie alternativa care cuprinde mai mult decat distributismul. Dintre cei 15 autori inclusi in antologie doar John Medaille este un distributist „pur”. Carson este libertarian mutualist, Carlson, paleoconservator, Platon, conservator traditionalist, Hurduzeu conservator personalist, Wilson, conservator traditionalist, Bauwens, teoretician al modelului Peer2peer. Toti acesti autori sunt distributisti in spirit, apreciaza practicile distributiste, dar nu sunt neaparat distributisti in maniera lui Chesterton si Belloc. Nu vad cum poti sa fii in ziua de astazi conservator traditionalist in plan social si politic, fara sa sustii, intr-un fel sau altul practici distributiste in economie.

  12. Saptamanalul conservator britanic Weekly Telegraph nu spune nimic de Aligica. In schimb iata ce spune despre Blond:

    „Not that Mr Blond had anything to complain about: he had, after all, just been anointed as Chief Sage Designate of the next government, which is no small deal in the groves of academe. If his fellow scholars are jealous, as well they might be, they should reflect upon his most astute insight.”

    http://www.telegraph.co.uk/comment/columnists/matthewd_ancona/6679072/Under-David-Cameron-the-egghead-is-an-endangered-species.html

    Poate ca neoliberalii romani ar trebui sa mai inceteze cu monomaniile si cu provincialismul care ii fac sa creda ca pe lumea asta exista doar Tismaneanu, Aligica, Patapievici, Basescu si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Neamtu.

  13. Pai Standpoint e revista neoconilor, fratioare. Weekly Telegraph are audienta mult mai mare. Standpoint e cam ca Idei in dialog. O revista de club, fara audienta, chiar daca scriu si unii oameni buni acolo. Dar voi, obisnuiti cu linia partidului, ii dati inainte ca orbetii. Ma rog, in tara orbilor, chioru-i imparat…

  14. Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
    Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.

    Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj

  15. Iata trustul Ringier, ziarul elitei noastre neoliberale, cum lupta in spirit politic corect pentru: 1. culpabilizarea parintilor; 2. indepartarea parintilor de copii; 3. intruziunea „expertilor” statului terapeutic intre parinti si copii; 4. eliminarea notelor si distrugerea unui sistem de invatamant bazat pe core curriculum si pe standarde clasice (nu ca asta ar exista acum in Romania, dar catre asta trebuie sa tindem).
    Vezi EVZ: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/881856/De-ce-vad-elevii-sinuciderea-drept-o-solutie/

    Vezi, ca replica, Dumbing Down Our Kids de Charles Sykes si The Conspiracy of Ignorance de Martin Gross. Potrivit acestor carti, conform sistemului cerut de EVZ, in America s-a ajuns ca 1 din sapte adulti sa nu poata gasi SUA pe o harta alba a lumii si ca 97 la suta din tineri sa aiba abilitati lingvistice potrivite doar pentru munci agricole si transporturilor.

    Care editura din Romania le va traduce? Unde e Dreapta?

    Alianta Familiilor ar trebui sa reactioneze imediat.

  16. Dreapta este preocupata sa schimbe modelele pentru tineri: de la Monica Columbeanu la Eba, pentru fete, si de la Ponta la Prigoana Jr. pentru baieti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s