Economia libertăţii. O economie personalistă. (recenzie)

Editura Logos

http://distributistreview.com/mag/2010/12/economia-libertatii-o-economie-personalista/ )

––––––––––––

Suntem în al doilea an de criză economică, deși politicienii căutau să ne convingă iarna trecută că prin primăvară vom fi ieșiţi din criză. Politicienii ca politicienii, dar ce se întâmplă cu o societate în care intelectualii tot ca politicienii mint? Și când mai vezi că și “intelectualii publici” din Occident tot ca politicienii din România mint, mai că-ţi vine sa schimbi radical foaia. Să mă fac înţeles: în privinţa politicii de stat a ţărilor din Occident m-am lămurit când am văzut că și acolo se vorbește același jargon politic dâmboviţean – și ăia vor să se “integreze”. Din acest punct de vedere, slavă Domnului, nu exista nicio diferenţă între Est si Vest. Și noi vrem să ne “integrăm” și ei vor să se “integreze”. Îţi vine să te întrebi precum Eminescu: “ce-i mâna pe ei in luptă?”.

În general, discursul pro-integrare al “intelectualului public global” din România se bazeaza pe trei mari minciuni: 1. Deși a fost adus cu tancurile de sovietici, comunismul a fost primit cu braţele deschise de către ţărani și micii proprietari. 2. Această premisă falsă determină a doua minciună: după 50 de ani de comunism în care românii n-au opus nicio rezistanţă, poporul român e complet distrus, e o fecală, ortodoxia și cultura română neavănd nicio rezistenţă la comunism. 3. Dacă poporul e o fecală, atunci se cuvine ca “intelectualul public global”, care nu e o fecală pentru că nu reprezintă poporul, are menirea să educe poporul după standardele marelui licurici luminos de la Washington, Londra sau Berlin.

Rolul “intelectualului public global” e, după cum vedem de 20 de ani, acela de a-i face pe români să le fie rușine de propria cultură, de propria religie, de propria naţionalitate. De aceea nu vom avea niciodată o economie dezvoltată căci primul lucru care trebuie realizat, ne spune economistul Thomas Storck, e “recâștigarea rapidă a încrederii în propria cultură” (p. 326), trebuie resuscitat excepţionalismul românesc. Numai astfel vom fi trataţi de la egal la egal și cu respect in raporturile cu ţările occidentale.

Am citit cartea “Economia libertăţii” cu real interes ca unul care detestă cu înverșunare imoralitatea, pansexualismul, înregimentarea ideologică, standardizarea comportamentului uman, proteza logoreică a infidelităţii, lipsa de respect cu care sunt trataţi oamenii din corporaţii și alte vicii atât de răspândite în mediul capitalismului corporat, cât și în mediul birocraţiei de stat.

Partea I

Pentru Forditatea sa “intelectualul public global” a sosit ceasul adevărului. A sosit timpul să abandonăm falsele dileme, falsele opţiuni, falsele opoziţii, falsele dezbateri. Știm azi cu exactitate că mirările elitei interbelice cu privire la complicitatea dintre capitalism si comunism nu au fost fără suport real. Știm azi cu exactitate câte miliarde de dolari au investit bancherii de pe Wall Street în crimele regimului comunist[1].

Emil Cioran a sintetizat cel mai bine depersonalizarea prin munca din corporaţie:

“Munca susţinută şi neincetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescenţe interne şi de realizarea unei prezenţe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează. Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre intr-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă” (Pe culmile disperãrii).

 

Ca și în comunism, munca din corporaţie nu participă la formarea caracterului uman. Pentru a fi liberi, e necesar să se conștinetizeze că între comunism / socialism / fascism și capitalism / liberalism nu e vreo diferenţă calitativă, ci cantitativă. Toate aceste ideologii sunt feţele aceluiași monstru:  materialismul / consumerismul. În aceste sisteme omul nu este mai mult decât un număr.

Întrebarea la care răspunde această carte e următoarea: cum să ne umplem stomacul fără să ne vindem sufletul?

Partea a II-a

Dacă este adevărat că extremele se atrag, atunci este adevărat și că individualismul extrem atrage după sine instrumentele de lupta ale colectivismului extrem. Cel mai bun exemplu în acest sens e Unabomber. Lui Unabomber îi scapă dimensiunea personalistă a omului și drept consecinţă, individualismul lui feroce se pliază perfect pe metoda de luptă a revoluţiei leniniste, pe “ideea leninistă a unei revoluţii mondiale” (Mircea Platon in postfaţa cărţii “Unabomber, profetul ucigas” de Ovidiu Hurduzeu, București, Logos, 2007, p. 397). Aceasta pentru că individualismul si revoluţionarismul reduc omul la numar, îl raţionalizează. Individualismul lui Unabomber perpetuează eroarea masificării tehnologice: “ Kaczynski luptă cu armele adversarului și acest lucru  face ca soluţia sa de ieșire din Sistem să nu fie decât o perpetuare a erorii tehnologice, cu aceleași rezultate antiumane” (Mircea Platon, p. 397).

Cu capitalismul corporat / globalist se întâmplă același lucru: metoda de a rezista pe piaţă e traficul de influenţă exercitat pe lângă politicieni și impunerea mijloacelor non-economice de asanare a pieţei – asistenţa socială, creditul (camătă), caritatea; capitalismul pretinde ca apără piaţa liberă, dar se folosește de metode socialiste / colectiviste pentru a supravieţui.

De aceea, dincolo de individualism (articulat politic în liberalism și economic în capitalism) și de colectivism (articulat politic în socialism si economic în keynesianism) se află personalismul (articulat politic în conservatorism și economic în distributism).

Noutatea radicală a distributismului susţine că dreptul inalienabil al omului e dreptul de proprietate asupra locului de muncă. Distributismul, doctrina economică prezentată în această carte despre etica pieţei libere, reprezintă economia cooperării, a fraţietăţii și a comuniunii creștine. Având rădăcini in enciclicile papale, distributismul restaurează muncii cadrul ontic de care fiinţa umană nu se poate lipsi dacă pretinde că nu vrea să devina masă de manevră și o forţă de muncă manipulabilă. Într-o economie distributistă, lucrătorii sunt proprietari ai propriului loc de muncă, atât în afaceri cât și în instituţiile publice. A avea în proprietate locul de muncă sau propria participare în domeniul afacerilor e singura cale demnă de urmat pentru fiinţa umană.

Cu ajutorul actualilor politicieni și intelectuali, românii au devenit în ultimii 20 de ani victimele oligarhiei naţionale și internaţionale. De aceea distributismul oferă un balon de oxigen micului întreprinzător. Deși în România a fost aplicat cu success în perioada interbelică, comunismul și postcomunismul au avut grijă să nimicească din memoria noastră această doctrină economică.

La fel ca și comunismul, globalismul elimină moralitatea din economie. Or, distributismul repune moralitatea în drepturi acolo unde piaţa liberă e distrusă de monopolurile publice și private. Actuala criză economică își are prima cauză în lipsa moralităţii din economie. “Persoana este o categorie spirituală” spune Paul Evdokimov în Taina iubirii. Nesocotirea omului-persoana si reducerea omului la numar – omul-android – e cauza primă a crizei economice.

Actuala criză fiind și o criză de sistem, soluţiile de ieșire din criză nu pot fi decât măsuri radicale de descentralizare si relocalizare a pieţei. Globalismul, cadru postmodern pentru colectivism / masificare, concentreză resurele spre cât mai puţine mâini[2] și dezechilibrează piaţa răspândind sărăcia cauzată  de hiperproducţie, pentru ca apoi, în urma traficului de influenţă exercitat de corporaţii pe lângă politicieni, statul naţional să planifice economia prin mijloace non-economice de asanare a pieţei (caritatea, asistenţa social, creditul bancar).

“Și din moment ce o economie depinde de creditul de consum, ea este literalmente un castel de nisip, la fel de instabil ca orice structură de acest fel. De fapt, camăta este modul cel mai distructiv de a stimula cererea. Camăta amână de fapt problema, mută criza într-o peroada viitoare. Explicaţia este următoarea: un dolar împrumutat, folosit să crească cererea astăzi trebuie să fie dat înapoi mâine. În acest fel se micșorează creșterea în viitor cu același număr de dolari – plus dobânda. Iar asta necesită mai multe împrumuturi, ceea ce nu face decât să înrăutaţească problema. În final, sistemul se prăbușește sub propria-i greutate; este creditat un consumator din ce în ce mai împovărat și, drept rezultat, ia naștere o criză a creditelor” (John Medaille, p. 23-24).

Globalismul dă două lovituri de graţie prosperităţii: prin hiperproducţia corporaţiilor transnaţionale si prin intervenţia din ce în ce mai mare a statului în economie. Cu cât globalismul se dezvoltă, cu atât sărăcia se răspândește mai puternic in societate, clasa de mijloc dispare, iar “intelectualului public global” îi dispar ideile și are grijă ca nu cumva să dea vreun interviu vreunui “rătăcit” neînregimentat in Sistem.

Distributismul cunoaște cea mai mare înflorie în Spania și Italia, dar și în America. În Spania, vânzările afacerilor Mondragon formate din angajaţi-proprietari au crescut între 2006 si 2007 cu 12,4 %, cifrându-se la circa 20 de miliarde de dolari, iar forţa de muncă a crescut cu 24 %, de la 83.601 la 103.731 de persoane. Afacerile Mondragon deţin, în nume propriu sau în parteneriat, 114 firme, pe teritoriul Spaniei sau în străinătate. Să mai spunem și că din 1956 până în 1990 puterea de cumpărare a membrilor Mondragon a crescut cu 250%, iar până în 2008, afacerile Mondragon s-au dezvoltat încât au ajuns al 7-lea grup de afaceri din Spania. În Italia, economia distributistă din regiunea Emilia-Romagna reprezintă 40% din PIB.

În concluzie, distributismul cultivă responsabilitatea la locul de muncă.

Experienţa ultimelor decenii a arãtat falimentul “capitalismului democratic” atât din punct de vedere economic cât şi politic: occidentul trece printr-o crizã democraticã şi economicã. Democraţia economicã susţinutã în doctrina distributistã se opune oricãrei forme de totalitarism financiar[3].

Tânărul afacerist liber și independent, dar nu numai el, are acum la dispoziţie analiza completă a actualei crize economice, dar și soluţia de ieșire din impasul în care ne-au adus alianţa dintre socialism și capitalismul monopolist / oligarhic. Autorii acestei antologii (în număr de 12), cei mai renumiţi ganditori de economie politica, personalităţi trecute prin cele mai prestigioase instituţii ale lumii, de la Princeton University și Harvard, la Banca Mondială, demontează cu precizie academică miturile si manipulările economiei globaliste si planificate puse in practică atât de Bush jr. cât și de Obama.

În sfârșit o carte de studii economice la nivel academic pe înţelesul tuturor care – foarte important! – nu ingnoră realitatea.

 


[1] Carroll Quigley, Tragedy & Hope: A History of the World in Our Time; Antony C. Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Pentru introducere în subiect, vezi https://culianu.wordpress.com/sondaje-documentare/finantarea-dictaturilor/

[2] Vezi cum în anul 2000 numai 6 corporaţii controlau media americana, spre deosebire de anul 1983 când numãrul corporaţiilor era de 50,  http://www.washingtonsblog.com/2009/12/5-reasons-that-most-corporate-media-is.html

[3] Totalitarismul financiar genereazã dispariţia clasei de mijloc si controlul total al politicii de cãtre oligarhie. Vezi, spre exemplu, cum stângistul George Soros îl finanţeazã pe “conservatorul” John McCain încã din 2001. Vezi Jerome R. Corsi, John McCain funded by Soros since 2001, http://www.wnd.com/index.php?pageId=56177. Vezi cum, atât Barack Obama cât şi John McCain au fost finanţaţi în campania electoralã din 2008 de aceleaşi bãnci si firme de pe Wall Street: “Barack Obama: Top Contributors, 2008 Election Cycle”, http://www.opensecrets.org/pres08/contrib.php?cycle=2008&cid=N00009638 şi “John McCain: Top Contributors, 2008 Election Cycle”, http://www.opensecrets.org/pres08/contrib.php?cycle=2008&cid=n00006424. În România, vezi cum PDL, partid de “dreapta”, a fost finanţat de fostul general KGB şi actualul oligarh Constantin Iavorski în alegerile parlamentare din 2008, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/846567/Firmele-unui-fost-KGB-ist-sponsori-ai-PDL-si-PSD/; Vezi şi de ce PDL nu va face lustraţie, aşa cum pretinde: “INTERVIU: Florian Mihalcea: Cred că nu va fi niciodată adoptată Legea lustraţiei”, http://www.mediafax.ro/politic/interviu-florian-mihalcea-cred-ca-nu-va-fi-niciodata-adoptata-legea-lustratiei-5184162

Anunțuri

36 de răspunsuri la „Economia libertăţii. O economie personalistă. (recenzie)

  1. comunismul a crapat, democratia va trece si peste criza asta si va deveni si mai puternica…nu mor caii cand vor cainii, degeaba se zborseste iliescu cum ca, capitalismul ar fi murit…te mai astept si la mine pe blog…

  2. Distributismul duce o lipsa acuta de legitimitate. Drept urmare cei care vor sa ni-l vanda i-o cauta exact unde nu trebuie. Cine il sustine deci, din ce ni se spune? Iata: enciclicele papale, „cei mai renumiti ganditori de economie politica” (yeah, right), „personalitati trecute prin cele mai prestigioase institutii ale lumii, de la Princeton University si Harvard, la Banca Mondiala”. Am ajuns sa primim sfaturi despre „economia libertatii” de la angajatii Bancii Mondiale, institutie creata de Keynes? Cum ramane cu deviza „Nici un compromis”? N-as avea incredere intr-unul nici atunci cand spune adevarul…

    „Avand radacini in enciclicile papale, distributismul…”, scrie domnul Catrinoiu. Distributismul a fost mai intai propovaduit de un apologet al Revolutiei Franceze. Ulterior tovarasii distributisti l-au „redescoperit” in enciclicele papale. Domnul Hurduzeu il aducea si pe papa Benedict in discutie. Iata cateva idei pertinente pe marginea ultimei enciclice, si dovada ca „autoritatea papala”, careia Medaille vrea sa-i supuna economia ca disciplina, calca in strachini, ca sa nu spunem da in gropi…

    http://ro.altermedia.info/general/adevar-si-caritate_17679.html

    Cine altcineva mai sustine distributismul? Thomas Storck. Da, este acelasi Thomas Storck cu care sterge pe jos Thomas Woods in expunerea de la linkul de mai jos, nu-i asa? Thomas Woods observa ca Storck nu pare sa fi inteles fenomenele pe care le critica.

    http://www.lewrockwell.com/woods/woods127.html

    Pe langa platitudinile de rigoare cu care ne-au obisnuit toate articolele despre”economia alternativa”, avem de suportat si platitudinile ghiveciului reprezintativ stilului domnului Catrinoiu. Ca orice apologie a distributismului care se respecta, din aceasta nu puteau lipsi intelectualul de carton, Bush, Obama, Patapievici (indirect, nepomenit pe nume). Mihail Neamtu a reusit sa scape nevatamant de data asta, printr-o involuntara si nefericita omisiune, sunt sigur. Acestea fiind spuse voi cere o marire de salariu corporatiilor care ma platesc sa stau pe forumuri pentru a impiedica inchegarea unei alternative reale in Romania. Aceste conditii de munca sunt inumane. Citirea unor astfel de recenzii se poate incadra frumos la categoria „spor de toxicitate”. Ce credeti?

  3. Toma, eu ti-as taia salariul, pentru incompetenta. „Distributismul” e „propovaduit” de multa lume, inclusiv de catolici, dar a fost practicat, sub forma „micii proprietati taranesti” inclusiv de bizantini, de taranii greci sub stapanire otomana etc. Cat despre atacurile tale la Chesterton, esti jalnic. Da’ nu e vina ta, ci a corporatiei care te plateste…
    Antologia asta are si oameni din sistem, si oameni din afara sistemului. Celor din afara sistemului vine de-alde Mihail caine de circ si le spune ca nu sunt „omologati”. Celor din sistem vii tu si le spui ca de ce sunt in sistem. E, uite ca avem si cu sapca si fara.

  4. Tom Woods inca nu a criticat anti-crestinismul lui Mises cum o face Medaille aici: http://www.frontporchrepublic.com/2009/10/the-one-salvation-of-ludwig-von-mises/

    Se vede ca nu ai citit cartea. Ai citit macar cartea? La Banca Mondiala nu a lucrat niciun distributist, doar s-au sustinut cateva conferinte anti-globaliste (adica anti Banca Mondiala) acolo care aratau ca imigratia fortei de munca nu dezvolta acele tari subdezvoltate ale lumii din care provine forta de munca.

    Eu incercam sa pun in evidenta opozitia dintre distributism si oligarhie. Si daca ai fi si libertarian sincer, adica libertarian localist, ai fi si pro-distributism, dar iti scapa ideea.

    Donald Goodman: “The Pope calls for a world government with “real teeth,” but seems to have no appreciation for what that really means. He ignores the problems of actually forming such a world government, ignores the fact that nearly all of the potential member states are non-Christian or even anti-Christian, and fails to recognize numerous, less drastic measures which would suffice to solve the problems for which he proposes this world authority as a solution. At worst, this organization would be an unmitigated disaster, the total destruction of meaningful national sovereignty within the state, and thus of the common good, which depends upon the sovereignty of the state; even at best, it’s simply enormous overkill, with unintended consequences beyond count or measure. But the Pope gives no indication that he even recognizes any of these problems, much less offers any solution to any of them. The distributist must look with great caution at any call for a world government, even when it comes from the Pope. I urge all distributists to do so. ”

    Toma, ce rau iti pare tie ca eu caut distributismul exact unde nu e omologat, la Banca Mondiala. Incredibil! Iti pare rau, cred, de vorbesti pe langa subiect. Dar te inteleg, iti faci meseria de Big Brother: razboiul e pace, minciuna e adevar, oligarhia e piata libera.

  5. Genial:

    „La Bucureşti, se fac eforturi sistematice pentru a acredita ideea că anticomuniştii veritabili s-au născut abia după 1989. Şi aceştia sînt cu totul alţii decît Doina Cornea, Ion Diaconescu sau Neagu Djuvara. Ei se numesc Traian Băsescu, Antonie Solomon, Gigi Neţoiu, Theodor Stolojan, dar şi H.-R. Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Ioan T. Morar, Mihail Neamţu şi Mircea Mihăieş însuşi.”

    Felicitari, doamna carmen Musat!

    http://www.observatorcultural.ro/Exasperari-contemporane*articleID_23009-articles_details.html

  6. Am lansat blogul Max Lucado Romania. http://maxlucadoromania.wordpress.com/. Articole in limba romana, devotionale zilnice, saptamanale, video si in curand multe altele.
    Sunteti interesat sa facem schimb de linkuri? Daca da, va rugam sa ne anuntati. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
    Echipa Max Lucado Romania.

  7. Pentru Toma:

    bai, Tomitza, de ce nu lasi tu un comentariu de genul acesta pe blogul lui Medaille, The Distributist Review? Sa vada lumea intreaga standardul valoric al comunitatii epistemice pe care cu onor o reprezinti. Cat despre Woods, nu puteai sa faci o alegere mai proasta. De fapt, m-am si mirat cum de n-ati iesit “la interval” mai demult cu nulitatea asta anti-crestina. Dar iata ce spune John Medaille:

    I was quite surprised to learn from “The Catholic Monarchist” that I had called Thomas Woods “a stupid man” in my Amazon review. So I looked it up, and sure enough, I said nothing of the kind. I merely pointed out that it would have been much better if he had used his real skills as an historian rather than his imaginary skills as an economist. In fact, I admire Tom Woods for being an open dissenter from Catholic social teaching. Unlike other Austrians, who try to subvert Catholic social teaching with Austrian nonsense, Woods forthrightly and honestly denies that the two can be reconciled. In doing so, Woods is being more faithful to Mises, who also denied that Christianity and capitalism were compatible. I agree with both of them. Unfortunately, Woods has decided that the Church is in the wrong and Mises in the right; I have decided the opposite.

  8. Ma asteptam ca grupul de chibiti acefali sa se dezlantuie. Caracterizarea ii apartine lui Razvan Codrescu, eu doar il citez.

    Pe blogul FPR sunt multi care i-au atras atentia lui John Medaille ca daca tacea, filozof ramanea… Daca buna credinta nu va lipseste si o posedati in cantitati suficiente, atat cat sa va inabuse patima, puteti observa si cantari singuri aceste argumente, ca de altfel si reaua vointa a polemistului de gherila Medaille (un forumist l-a acuzat chiar de calomnie). Tocmai asta incercam sa semnalez: lipsa argumentelor. De aceea am dat exemple (Tom Woods). Nu am vazut inca nici un argument economic in favoarea distributismului, numai basme. Accent pe „economic”.

    Aleg un comentariu, poate favorit, de pe acelasi blog:

    Daniel McCarthy said:

    John Medaille wrote: “I also confess ignorance of any substantial difference in the policy recommendations of AEI and The Mises Institute; they may claim to be doing it for different reasons, but so what? They are jumping on the same shovel, the one digging our grave. Their internecine struggles are of no interest to me. As I said, organizations like the Mises Institute are fellow traveler’s on the road to collectivization.”

    That sets a pretty low intellectual standard for Front Porch Republic. It leaves something to be desired in terms of Christian charity as well. If it’s too liberal to insist that one should know something about a school of thought before venturing to damn it, let me suggest that it’s at least good manners.

  9. Mises si AEI, libertarienii si cu neoconii, sunt ca trotkistii si cu stalinistii, tovarasi de drum ale caror conflicte interne nu au de ce sa ne intereseze atat timp cat, cum bine spune Medaille, merg catre acelasi viitor luminos.

    In rest, mult succes cu chibitii hidrocefali ai lui Plesu (de la Mihail caine de circ la Dolfi)!

  10. Pentru Toma,

    David Ellerman, fostul „angajat” al Bancii Mondiale – cred ca la el te referi – a fost asistentul lui Joseph E. Stiglitz si este, ca si Stiglitz un critic al acestei institutii. Iata ce scrie: The World Bank (the „Bank”) might be taken as the premier development assistance agency. With some exceptions, it represents much of what is wrong with the approach to development assistance in the West over the last half century. I will try to outline an alternative approach to development assistance using the Bank and related agencies (e.g., the IMF or „Fund”) as the primary example of how and why development assistance in the customary mode is ineffective and unhelpful.”
    In „Economia libertatii”, contributia lui Ellerman se reduce la o prezentare a ideilor economice – excelente dupa parerea mea – a celebrei Jane Jacobs. Nici unul dintre autorii antologati nu au fost alesi pentru numele lor sau institutia unde lucreaza – cum se obisnuieste printre „elitele” dambovitene – ci pentru relevanta si valoarea textului inclus in antologie.

  11. Nu ma omor sa ii citesc pe Patapievici & Co, asa ca va rog sa imi indicati niste citate / linkuri prin care sa argumentati cele scrise mai jos (in special punctul 1…)

    În general, discursul pro-integrare al “intelectualului public global” din România se bazeaza pe trei mari minciuni:
    1. Deși a fost adus cu tancurile de sovietici, comunismul a fost primit cu braţele deschise de către ţărani și micii proprietari.
    2. Această premisă falsă determină a doua minciună: după 50 de ani de comunism în care românii n-au opus nicio rezistanţă, poporul român e complet distrus, e o fecală, ortodoxia și cultura română neavănd nicio rezistenţă la comunism. 3. Dacă poporul e o fecală, atunci se cuvine ca “intelectualul public global”, care nu e o fecală pentru că nu reprezintă poporul, are menirea să educe poporul după standardele marelui licurici luminos de la Washington, Londra sau Berlin.

  12. Pai, vorba lui Plescoi: cum vii aici fara sa-ti faci temele?
    Vezi, ca sa te lamuresti, conferinta „Anatomia unei catastrofe”, a dlui Patapievici.

  13. OK, deci acesti domni (Ellerman & Stiglitz) se opun asistentei de dezvoltare (cel putin celei „distribuite” via World Bank si FMI), iar papa Benedict este pentru ea (ultima enciclica). Doua indemnuri contradictorii venite din partea unor „autoritati” ale „economiei alternative”. Rigoarea si etica sistemului proprietatii private, sistem incompatibil cu distributismul, nu prezinta si nu permit astfel de inconsistente.

    Promiscuitatea lui Ellerman cu Banca Mondiala este suficient de dubioasa cred eu si compatibila totodata apropierii sale de Stiglitz. Birds of a feather flock together… Iar Stiglitz este un socialist. Grupul „select” si elitist socialist si-l revendica. Si pe el si pe Krugman.

    http://nraducanu.wordpress.com/2009/03/09/stanga-americana-si-sansa-democratiei-participative/

    „Se stie prea putin la noi despre stanga americana si despre principalii sai animatori. Printre numeroasele bloguri si publicatii ale miscarilor progresiste din SUA, un loc de frunte il ocupa saptamanalul The Nation, unde scriu Joseph E. Stiglitz, Naomi Klein, Barbara Ehrenreich, Bill Fletcher Jr., Katrina vanden Heuvel s.a.” …

    Dintre atatia critici ai sistemului actual si globalismului, noi i-am gasit tocmai pe acesti dubiosi sa ne ajute in a ne afla „propria noastra cale”… Judecati singuri, va rog, cate parale face Stiglitz. Luat de pe un blog. In bold, raspunsul comentatorului…

    Stiglitz Demonstrates His Ignorance
    Posted by Bill Anderson on September 17, 2008 09:40 AM

    One of the Great Prophets Has Spoken. Yes, Joe Stiglitz, Nobel Prize winner, has told us how to „fix” Wall Street. I must say that if he is the epitome of the Nobel Prize winning economist, then the Nobel really is worth less than a Fannie Mae mortgage security.

    It seems that the Great One correctly pointed out that the Fed was too aggressive in pumping up reserves and, thus, helping pump up the housing market well out of all decent and sustainable proportions. However, his „solutions” are a sick joke, and are as follows:

    1. We need first to correct incentives for executives, reducing the scope for conflicts of interest and improving shareholder information about dilution in share value as a result of stock options. We should mitigate the incentives for excessive risk-taking and the short-term focus that has so long prevailed, for instance, by requiring bonuses to be paid on the basis of, say, five-year returns, rather than annual returns.

    Hmmm, Joe, does that mean we get rid of that law which attempts to set executive salaries, the one in which there can be no write-off for more than a million dollars? It seems that Congress created some new moral hazards with that one in 1993, but I don’t see you calling for repeal of this stupid law.

    2. Secondly, we need to create a financial product safety commission, to make sure that products bought and sold by banks, pension funds, etc. are safe for „human consumption.” Consenting adults should be given great freedom to do whatever they want, but that does not mean they should gamble with other people’s money. Some may worry that this may stifle innovation. But that may be a good thing considering the kind of innovation we had – attempting to subvert accounting and regulations. What we need is more innovation addressing the needs of ordinary Americans, so they can stay in their homes when economic conditions change.

    Say what? We need to have government regulators determine what is the politically-proper loan/value rates, and who should qualify for loans and who should not? When the government agrees to backstop nearly everything, does that not create the moral hazard? Why not get rid of the moral hazard first?

    3. We need to create a financial systems stability commission to take an overview of the entire financial system, recognizing the interrelations among the various parts, and to prevent the excessive systemic leveraging that we have just experienced.

    Oh, we create another entity and pull from the same pool of political hacks that gave us this problem in the first place. No doubt, Stiglitz believes we should pull this list from the faculties at Harvard and Stanford, since all of them are wise beyond understanding. Gee, and I thought that the Fed had those Great Wise People already on its board.

    4. We need to impose other regulations to improve the safety and soundness of our financial system, such as „speed bumps” to limit borrowing. Historically, rapid expansion of lending has been responsible for a large fraction of crises and this crisis is no exception.

    On one end, the Fed pumps up reserves. On the other end, the government blocks lending. This really is intelligent, Joe.

    5. We need better consumer protection laws, including laws that prevent predatory lending.

    Uh, Joe, we already have those laws. We also have a law that orders banks to lend to people with bad credit, called the Community Reinvestment Act.

    6. We need better competition laws. The financial institutions have been able to prey on consumers through credit cards partly because of the absence of competition. But even more importantly, we should not be in situations where a firm is „too big to fail.” If it is that big, it should be broken up.

    Hey, let us start with Fannie, Freddie, and the Federal Reserve. Let us blow up those entities completely, stop backstopping other banks and brokerage houses that insist on buying worthless securities, and „too big to fail” will take care of itself. Please, no more expansion of anti-trust law.

    The irony here is that Stiglitz received his Nobel for developing the theory that individuals in the marketplace engage in „signaling” to separate themselves from competitors. What Stiglitz does not recognize, however, is that losses ALSO send signals. However, it seems that Joe does not recognize what those signals are telling us.

  14. Toma, discutam despre „Economia libertatii” si despre distributism, localism, conservatorism sau despre Stiglitz? Stiglitz nu ma intereseaza, nici nu e mentionat in carte.

    Cat despre Revolutia Franceza:

    „Ludwig von Mises, in contrast, was always a consistent admirer of the French Revolution which he perceived as a movement inspired by the American Revolution and its libertarian ideals. He regarded himself as a man of 1789, an heir of the Enlightenment.

    Thus, writing after World War I, Mises asserted that „for us and for humanity there is only one salvation: return to the rationalistic liberalism of the ideas of 1789.” http://www.lewrockwell.com/rothbard/rothbard169.html

    http://distributism.blogspot.com/2008/11/can-mises-be-baptized_09.html

    Libertarians: The Enemy Within -> http://www.umich.edu/~mrev/archives/1999/3-31-99/pg6.htm

  15. Da, despre distributism discutam, dar pe langa faptul ca matale habar n-ai cu se se mananca chestia asta, nu ai nici bunul simt sa raspunzi la obiect. Mai sus domnul Hurduzeu a scris:

    ” (Ellerman) a fost asistentul lui Joseph E. Stiglitz si este, ca si Stiglitz un critic al acestei institutii”

    Nu ti se pare pertinenta observatia ca un „distributist” (pe care vi-l baga Medaille pe gat) nu ar trebui sa coabiteze cu un socialist? Apoi am dat niste citate din Stiglitz pentru a arata ca in ciuda „opozitiei” pe care o manifesta fata de BM si FMI, tot nu-si schimba naravul. Daca afirm insa ca distributismul este de fapt tot un soi de socialism (diferenta fiind de grad doar), veti sari ca opariti.

    Revolutia Franceza am pomenit-o pentru a a-ti corecta matale asertiunea despre obarsia distributismului. Indiferent de parerea lui Mises (nementionat de mine aici) despre acest eveniment, spre deosebire de alte capete infierbantate ale taberei distributiste, acesta nu a promovat vreodata ideea Statului ca garant si arbitru al proprietatii (fie ea mare sau mica). Cu alte cuvinte nu a fost un avocat al talhariei si al jafului. Gasiti voi moralitatea in asta, ca sunteti buni la asa ceva.

    Neavand argumente insa, matale schimbi subiectul. Toate „contributiile” pe care le aduci stau marturie. Asa se explica si ghiveciul la care ma refeream mai sus, care te tradeaza ca omul ideilor putine si fixe.

  16. Eu nu schimb deloc subiectul. Distributismul e o forma de socialism cand o face bananierul capsuni. Pana atunci, libertarianismul si socialismul supun persoana umana in fata dictaturii pietei.

    Sau si PNTCD-ul a fost de stanga in interbelic pentru ca era distributist?

    Pai cand social-democratii romani din interbelic daca coabitau cu taranistii impotriva comunismului… asta inseamna ca taranistii erau de stanga? Ca dumneata ma intrebi de ce un distributist coabiteaza cu un socialist anti-globalist, anti-corporatist. Pentru ca, in privinta statului reprezentativ, amandoi impartasesc aceleasi valori opuse monopolului globalist, centralizarii puterii. Asta inseamna ca distributismul e de stanga?

    Nu e asa. Cand o sa pricepi ca opozitia si dezbaterea nu se desfasoara intre „stanga” si „dreapta”, atunci o sa iti dai seama ce propune si cartea asta.
    Opozitia si dezbaterea se da intre globalisti (neoconi, socialisti postmoderni, corporatii, gay rights, feminism, etc.) si localisti (conservatori, socialisti de moda veche – dar nu comunisti si nici globalisti – , localisti, libertarieni mutualisti).

    Ai priceput?

  17. Toma,

    Ai reprosat ingrijitorilor editiei ca au ales un functionar al Bancii Mondiale. Ti-am spus ca Ellerman a fost la Banca Mondiala dar se opune politicilor ei. Tot nu-i bine. Nu-i bine fiindca a lucrat ptr Stiglitz care-i socialist. Ti-am spus ca Ellerman, care nu este distributist, ci keynesian, l-am ales ptr ceea ce scrie despre Jane Jacobs. Daca vrei sa faci comentarii despre textul lui Jane Jacobs, esti bine venit. Ellerman este un simplu recenzent. Ai prins un fir si tragi de el ca sa desfaci ghemul. E firul gresit. Incearca altceva. Deschide o pista noua, nu vrem sa-i plictisim pe cititori si sa abuzam de ospitalitatea lui Ilie Catrinoiu.

  18. Gardiner gradinarul iubeste taranul pentru ca iubeste lucrurile adevarate: pamintul trebuie lucrat, “interpretat” de taran pentru a fost „compus” pentru taran, asa cum muzica veche trebuie cantata la instrumentele vechi. In schimb, elita romaneasca apreciaza taranul doar daca e pitoresc. Si pentru ca cel mai adesea nu e, elita se stropseste la el pentru ca a ajuns sa arate la fel de pustiit precum pamintul batjocorit de elita.

  19. Deci Regele Mihai spune in interviul asta – http://www.voceabasarabiei.net/index.php?option=com_content&task=view&id=6463&Itemid=1353 – ca e inacceptabil ca pamanturile din vestul tarii (zoba Arada, Timisoara) sa fie vandute strainilor asa cum au facut nomenclaturistii din 1989 si pana in prezent si asa cum fac neoliberalii lui Tismaneanu, Patapievici, Aligica , Neamtu, etc. si ca, in timpul monarhiei, asa ceva era INTERZIS. Strainii veneau sa investeasca in Romania, dar o faceau pe pamanturile romanilor, nu aveau voie sa cumpere pamanturi in Romania asa cum se intampla azi, asa cum functioneaza oligarhia transnationala!

    Dupa standardele neoliberale / globaliste / oligarhice, sa credem ca si Regele Mihai o fi xenofob, rasist sau “radical utopic” (Tismaneanu)?

  20. Domnul Hurduzeu insinueaza ca neavand de ce ma lega, insist nejustificat asupra alegerii facute de ingrijitorii editiei. Tocmai, ca am de ce ma lega. Cateva aspecte au fost mentionate scurt mai sus, dar trec neobservate. Nu intentionez sa dezbat ce scrie Jane Jacobs, nu incercati va rog sa deraiati discutia pe alta pista! Chiar si dusmanii lui Medaille ii pot scrie o recenzie favorabila:

    http://mises.org/story/1247

    Aveti dreptul sa alegeti textele pe care le doriti, iar eu sa ma indoiesc de aceasta alegere. In concluzie putem reveni la problema legitimitatii distributismului, sau mai exact a lipsei ei si tertipurilor menite sa o suplineasca. Doresc sa va amintesc ca dumneavoastra l-ati adus pe Stiglitz in discutie, ca opozant al politicilor FMI si BM. Si tot dumneavoastra si pe papa Benedict. Ilie Catrinoiu a facut caz de „cei mai renumiţi ganditori de economie politica”, Princeton, Harvard si Banca Mondiala. Eu doar am dorit sa le semnalizez si altora ironia…

    „Pana atunci, libertarianismul si socialismul supun persoana umana in fata dictaturii pietei.”

    Am mai invatat ceva. Este unul din avantajele parcurgerii textelor semnate Catrinoiu. Nu stiam ca socialismul ar fi pentru dictatura pietei, ori pentru piata in vreun fel.

    „Ca dumneata ma intrebi de ce un distributist coabiteaza cu un socialist anti-globalist, anti-corporatist. Pentru ca, in privinta statului reprezentativ, amandoi impartasesc aceleasi valori opuse monopolului globalist, centralizarii puterii.”

    Ce anume este impotriva centralizarii puterii si pentru „statul reprezentativ” in lista masurilor propuse de Stiglitz si prezentata de mine mai sus? Dar mai bine, haideti sa comparam acestea (statul reprezentativ, dictatura pietei) cu ce scria acelasi Catrinoiu Ilie pe un alt blog, la o alta recenzie a aceleiasi carti, rastindu-se la un forumist:

    „Pai trebuie sa-ti spun ca vorbesti despre distributism fara sa ai habar despre ce vorbesti. Pentru ca acolo unde funcioneaza distributismul nu intervine statul, sau nu vrei sa pricepi atata lucru? Peste tot in lume unde se aplica distributismul nu intervine statul ca sa se aplice. Intelegi?”

    Crezand ca imi spune lucruri noi, domnul Catrinoiu ma atentioneaza ca opozitia nu este intre „stanga” si „dreapta”. Am aflat asta de la Ron Paul (libertarian non-mutualist) mai devreme:

    Acelasi Ron Paul care nu sustine distributismul, ci capitalismul:

  21. Asa, si care e problema? Ron Paul mai are timp sa-si revizuiasca bubele doctrinei economice. Mai bine v-ati lega de Patapievici, un libertarian doar in mintea lui, si un socialist / neoliberal cand scrie in Evenimentul Zilei, cand conferentiaza si cand il lauda pe ministrul finantelor din vremea lui Adrian Nastase, Tanasescu.

    Apropo, ce cauta Patapievici pe situl Mises.ro? De cand un libertarian face elogiul unui neocon in lumea asta?

    Ati gasit repede pe cine sa luati la puricat, pe Ovidiu Hurduzeu. E bine! Mult spor in continuare!

    Aveti grija sa nu cada FEDul in SUA ca va vad ca iepurii cum fugiti printre verze.

    Un articol despre oligarhia americana cand o sa apara in Romania Ideilor in Dialog, ca tot se bate cu pumnul in piept presedintele-jucator Traian Basescu? Traian Ungureanu sa spuna la TV, daca pretinde ca e dependent de propriile ganduri, sa spuna ceva si despre oligarhia americana, nu numai despre oligarhia romaneasca.

    V-ati vandut oligarhiei globale si veniti sa dati lectii despre libertate, piata libera si oligarhia autohtona. Pai asa se face critica? Or criticati coruptia totala, or stati in banca voastra si nu mai imbecilizati oamenii!

    Sau coruptie exista numai in Romania, in America nu exista coruptie! Voi nu scrieti impotriva coruptiei, voi scrieti impotriva coruptiei nationale pentru ca ati fost corupti de catre oligarhia occidentala si vreti sa aduceti in Romania coruptia occidentala.

    E vreo diferenta intre coruptia nationala si coruptia occidentala? Nu. Atunci sa va fie rusine macar si sa nu mai indrazniti sa scoateti capul cand apare o carte despre normalitate.

    Dar nu mi-ati raspuns: ce parere aveti despre Regele Mihai, despre opiniile lui anti-neoliberale? E xenofob? E socialist? Ce mult ati vrut voi sa nu revina Regele pe tron in Romania, ca acum erati pusi toti la index! Voi l-ati vrut pe Basescu, ca deh, e mitocan de profesie si stie sa injure, va potriviti cu el.

  22. Desi n-ar trebui sa replic unei mizerii de raspuns ca cel produs de Ilie Catrinoiu, o fac. Pentru ultima oara! Mai intai nu sunt responsabil de ce fac/spun Patapievici, Ungureanu, Neamtu, Basescu, Idei in Dialog, oligarhia etc. Ar trebui sa fie evident, dar pentru unii dintre noi (cazurile speciale) nu este. Ce cauta Patapievici pe mises.ro? Nu stiu, nu l-am pus eu acolo. Nu fac parte din colectivul de redactie. Este posibil sa fi fost adaugat din aceleasi motive din care domnul Hurduzeu a scris odata despre „Omul recent” ca este cartea pe care o astepta de multa vreme. Aceasta nu este o observatie rautacioasa la adresa domnului Hurduzeu, nu intelegeti gresit. I-am impartasit si eu aceasta parere la vremea respectiva, alaturi de multe altele. Ma intreb si eu cateodata. Si ma intreb si ce cauta Sorin Cucerai acolo? Este foarte posibil ca insisi membrii mises.ro sa se intrebe acelasi lucru la ora actuala. Nu stiu. Este Patapievici reprezentativ pentru libertarianism in general? Este altcineva afara de Patapievici responsabil de prestatia sa din ultima vreme? Cand te declari libertarian si lucrezi pentru stat, sunt oare ideile libertariene de vina?

    Nu trebuie sa raspund fiecarei intrebari alaturi de subiect pe care Ilie Catrinoiu o pune sperand sa-si incuie preopinentul. Nici fiecarei afirmatii gratuite bolborosite la ranchiuna. Dar regele Mihai nu ma intereseaza si nici parerea lui. La care index am fi fost toti pusi? La ala la care a fost pus si Antonescu? Catrinoiu stie si ca eu l-am vrut pe Basescu. Culmea si eu care tocmai apreciam pozitia domnului Mircea Platon (nici un compromis), exprimata recent intr-o polemica de senzatie.

    „Ron Paul mai are timp sa-si revizuiasca bubele doctrinei economice.”

    O observatie impertinenta venita din partea unui mucios de 25 de ani.

  23. „Omul recent” a lui Patapievici e o carte buna. Dar Patapievici a demonstrat in ultimii ani ca el e omul recent criticat in carte.

    Imi pare rau, nu sunt eu vinovat ca dl Patapievici s-a compromis.
    Eu macar la cei 25 de ani ai mei, „mucos” cum sunt, nu sunt sluga nimanui.

    Deci nu va intereseaza regele Mihai? Se intelege.

    Hai pa si te mai astept pe blogul asta.

    Si spune-i lui Liiceanu sa-si topeasca „Apelul catre lichele” pentru ca nu-l mai reprezinta cartea. Numai 50 de ani de bolsevism puteau sa dea nastere unor intelectuali dezaxati care sa scrie una si sa faca alta.

    P.S. Poate in comentariul urmator iti scrii numele complet si adevarat, daca tot esti barbat.

  24. Pingback: Sfarsitul unei ere economice si inceputul relocalizarii pietei « Radical & hipercritic·

  25. Pingback: VIDEO: Cooperativa Sacramento Natural Foods, o asociatie cu profit chiar si pe timp de criza « Radical & hipercritic·

  26. Pingback: Firme luminoase cu leduri pentru agentii imobiliare | Panou publicitar agentie imobiliara·

  27. Hmm it seems like your website ate my first comment (it was super long) so I guess I’ll just sum it up what I wrote and say,
    I’m thoroughly enjoying your blog. I as well am an aspiring blog blogger but I’m still
    new to the whole thing. Do you have any suggestions for novice blog writers?
    I’d genuinely appreciate it.

  28. I am really loving the theme/design of your site.
    Do you ever run into any web browser compatibility issues?
    A handful of my blog readers have complained about my website not operating correctly in Explorer but looks great in Chrome.
    Do you have any ideas to help fix this problem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s