Dupa 20 de ani, de Nicolae STROESCU STINISOARA in Convorbiri literare
[…] Sosit cu avionul într-o miercure la Otopeni, joi dimineata primul drum a fost la sediul P.N.T., ca să-i expun propunerea respectivă lui Corneliu Coposu. Acesta mi-a mărturisit imediat că împărtăseste fără rezerve ideea mea, dar că a intervenit, numai cu o zi înainte de sosirea mea în Bucuresti, un impediment major. Ambasadorul american l-a chemat de urgentă la el. Era foarte nelinistit si i-a spus că i-a venit de la Departamentul de Stat cererea categorică de a interveni pe lîngă Partidul National- Tărănesc, cu toată insistenta, să nu boicoteze alegerile, pentru că atunci guvernul american nu va mai avea nici o posibilitate de a protesta împotriva abuzurilor comise de F.S.N. în legătură cu alegerile. Corneliu Coposu n-a avut încotro, dar era foarte indispus si convins că F.S.N.-ul îsi va adjudeca victoria cu o majoritate zdrobitoare. Deja primise la o oră tîrzie vizita unui domn, care i s-a prezentat ca fost colonel de securitate, dar fără convingeri comuniste, si care tinea să-l informeze că participase la o sedintă la înalt nivel în care se hotărîse că F.S.N.-ul trebuie să obtină 70% din voturi. Acolo unde sunt indicii că rezultatul ar putea fi sub această cifră, să se pună totul în miscare pentru a se obtine rezultatul planificat. Scriind acestea, mă conduc după însemnările mele din mai 1990, în parte publicate sub formă de carte, si care încheiau acel episod în felul următor: „Pentru mine, cele spuse de Corneliu Coposu însemnau esecul ultimelor sperante de a împiedica o victorie a F.S.N.-ului, nedreaptă si dăunătoare Tării, si zădărnicirea planurilor mele în această privintă”.
La doi ani distantă, în iunie 1992, la Bucuresti, în drum spre Chisinău, împreună cu Robert Gillette, directorul american al Postului de Radio Europa Liberă, am reusit să avem o scurtă convorbire cu Corneliu Coposu si Emil Constantinescu, candidat al Conventiei Democratice la alegerile prezidentiale care urmau să aibă loc în septembrie. Reproduc un pasaj din însemnările publicate în 1998, sub titlul În Zodia Exilului – Întrezăriri:
„În convorbirea care a avut loc la scurta masă luată la «Casa Lido», Corneliu Coposu si Emil Constantinescu au discutat cu directorul Robert Gillette despre situatia din Tară si despre deficientele grave ale atitudinii americane. De exemplu, Corneliu Coposu i-a spus lui Gillette că ministrul de externe, James Baker, nu si-a respectat cuvîntul. Din cele cinci conditii puse initial guvernului român nu a păstrat decît una, aceea a unor alegeri libere corecte. Cei doi fruntasi români au criticat vesnicele concesii făcute de guvernul american guvernului nedemocratic de la Bucuresti, lipsa de consultare efectivă a opozitiei, abandonarea unor principii. Robert Gillettte – care a fost un interlocutor vioi, interesat si destins – ne-a spus cu franchete că preocuparea de stabilitate a Statelor Unite este atît de mare, încît sunt înclinate să-i sacrifice anumite interese ale miscărilor sau actiunilor de autodeterminare sau emancipare. Coposu si Constantinescu – în conflict expres cu aceste meandre de „Realpolitik” ale marei puteri americane – i-au spus lui Gillette: «Statele Unite nu ne ajută; noi vom face singuri ce trebuie făcut». Ulterior, Emil Constantinescu mi-a mărturisit că a fost impresionat de franchetea lui Gillette”. […] restul articolului.
Tutea despre politica ruso-americana:
Ilie Catrinoiu 
referitor la titlu: adică şi-au întregit opera şi au cules roadele, nu?
tot canibalii de americani sunt de vina pt idiotienia noastra de a vota un comunist inrait, Iliescu, de 3 ori in anii 90?
la mine pe blog am publicat decalogul lui nastasian, te astept…
Problema e ca romanii NU AU VOTAT CU ILIESCU!
Pingback: Razboi întru Cuvânt » EUROPA MODIFICATA GENETIC / Grecia – sub PROTECTORAT EUROPEAN, pioniera in PIERDEREA DE FACTO A SUVERANITATII! / Ursul rusesc mormaie, SUA & ISRAEL pregatesc sanctiuni pentru IRAN / Cu ce mai sunt asaltati copiii no·
Stanisoara e un batranel senil…; are un ucenic de succes: Mircea Platon
Pentru nomenklatura neoconservatoare orice anticomunist democrat e un „senil”. Stanisoara e „senil” pentru ca nu a fost omul infiltrat de KGB la Radio Europa Libera asa cum au fost TOTI neoconservatorii si socialistii din politica de azi si din presa de azi.
Am ajuns sa traim intr-o tara in care un fost bolsevic insarcinat cu misiunea de a declansa revolutii progresiste prin porturile lumii – Traian Basescu – sa verse in fata televizoarelor mai multe lacrimi pt „poporul roman” decat M. S. Regele Mihai.
Numai la noi apar in continuare politicieni comunisti ca sa ne dea lectii despre „reformarea statului” si „noua constitutie”. Numai la noi bocitoarea politica ne spune noua ce fel de „constitutie” ii trebuie Romaniei. Numai la noi presedintele tarii, adica omul la care trebuie sa prevaleze adevarul si justitia, nu isi publica dosarul de securitate. Numai la noi accesul in media se cumpara pe afinitati pentru tradare si minciuna. Numai la noi primul ministru vorbeste despre inutilitatea monarhiei. Numai la noi licheaua intelectuala scrie apeluri catre lichele.
Si Ion Varlam spune exact aceleasi lucruri scrise in articolul de mai sus. Oameni care nu au frica de nimeni, care nu fac parte din nicio organizatie sau ONG, oameni care gandesc liber, care scriu din propria experienta, din ce au vazut si din ce au trait.
Daca nu credeti ce spun acesti oameni, atunci sa il credeti pe Basescu.
Preocuparea de bază a Securităţii era supravegherea şi infiltrarea exilului.” – Adrian Marino. http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/marino-despre-dubla-masura-pentru-intelectualii-capitani-nu-partidul-securitatea-sunt-cei-mai-mari-dusmani-ci-doar-proprii-tai-colegi-28516.html
Între “principalele acţiuni criminale” (20 la număr – n.a.), menţionate în celebrul Raport de condamnare a comunismului de către comisia specială care a lucrat sub patronajul lui Traian Băsescu şi care l-a avut drept coordonator pe anticomunistul de ultima oră, Vladimir (Volodea) Tismăneanu, confiscarea proprietăţilor de către comunişti nu se regăseşte deloc. Faptul că sute de mii de oameni şi-au pierdut în numai câteva ore agoniseala de o viaţă, că zeci de mii de oameni au fost evacuaţi în miez de noapte cu ce puteau lua la purtător nu a constituit o crimă a comuniştilor în opinia autorilor raportului. Aceeaşi poziţie a îmbrăţişat-o şi şeful statului. Între cele 12 propuneri din raport, pe care Traian Băsescu a declarat (în discursul din 18 decembrie 2006 din Parlament) că şi le însuşeşte şi le susţine, nu se află măsuri reparatorii pentru cei care şi-au pierdut proprietăţile în timpul regimului comunist. Şi aceasta în ciuda faptului că se ştia că procedurile privind restituirile şi despăgubirile se desfăşoară extrem de lent, iar legislaţia în materie era/este total inadecvată.”
http://cotidianul.ro/fostii_proprietari_obligati_sa_mai_traiasca_12_ani-108158.html
Formidabil scandal, provocat de manipularile lui Volodea Tismaneanu:
http://www.revista22.ro/marius-oprea-acuza-presiuni-politice-din-partea-lui-vladimir-tismanean-7610.html
Zice Vladimir Tismaneanu (http://www.revista22.ro/tismaneanu-si-preda-ii-raspund-lui-oprea-7611.html):
„In concluzie, as aminti doar cuvintele d-lui Adrian Cioroianu scrise la aparitia traducerii romanesti a cartii mele Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005): “Vladimir Tismaneanu a fost, intr-un fel, chiar din 1990, profesorul nostru al tuturor. Nimeni nu stia mai bine decat el arhitectura sistemului de care ne desparteam, nimeni nu era atat de avizat asupra marilor si micilor detalii”. Tot Adrian Cioroianu scria in Dilema Veche: “În termeni dostoievskieni — de sub mantaua lui Vladimir Tismăneanu ne tragem cam mulţi din câmpul analizei istorico-sociale din această ţară: Stelian Tănase, Mircea Mihăieş sau subsemnatul, Marius Oprea, Stejărel Olaru, Dragoş Petrescu, Dan Pavel şi alţii, cu toţii am receptat, de-a lungul anilor ‘90, cărţile şi articolele lui, cu plăcerea şi beneficiul cu care, de regulă, se primeşte luminarea generică.”
AMIN!
„Desprinderea de rădăcinile credinţei naţionale ameninţa cu haosul identitar şi ar fi implicat o refacere dureroasă, renaşterea eului etnic pe criterii spirituale străine ortodoxismului neaoş, vest-europene.” (http://www.observatorcultural.ro/Evreul-real-vs-evreul-imaginar*articleID_5402-articles_details.html)
Asistăm la această desprindere; haosul identitar este vizibil; „criteriile spirituale străine” sunt evidente. Nu lipseşte decît „renaşterea eului etnic”. Probabil însă că nu le putem avea pe toate.
Pingback: Americanii au sprijinit FSN-ul (2) « Radical & hipercritic·