Omul contra masinii, WILLIAM S. LIND

Omul contra masinii, WILLIAM S. LIND

Un Ludit al vremurilor noastre sustine ca sufletele ne sunt omorate de calculatoare.

Russell Kirk, poate singurul conservator autentic din miscarea conservatoare americana de dupa razboi, a interzis introducerea aparatelor de televiziune in casa stramoseasca, Piety Hill. Intr-o zi, pe cand lipsea, sotia si fiicele lui au introdus unul pe furis. Dr. Kirk l-a descoperit si in curand si ele l-au descoperit pe el, sus in turn, cu televizorul in mana, aruncandu-l de pe acoperis.

Televiziunea, ca toate realitatile virtuale, vine de la diavol. (Autorul acestui articol, care a fost gazda pentru cateva emisiuni de televiziune, stie cat de dificil este sa folosesti media pentru bine, cand, de fapt, televiziunea este facuta pentru rau). Generatiile timpurii de conservatori au stiut instinctiv ca masinile pot fi diavolesti si au privit tehnologiile inovative cu neincredere.

Este probabil o masura a cat de mult si-a pierdut conservatorismul directia, faptul ca cei mai multi conservatori primesc astazi cu bratele deschise orice noua tehnologie care apare. Sunt indragostiti de telefoanele mobile, care distrug si putinul spatiu public ramas. Se entuziasmeaza in fata ingineriei genetice, care va crea arme ce vor readuce ciuma. Cei mai multi, sunt utilizatori convinsi ai computerelor si ai tuturor urmasilor lor, chiar daca, peste tot in jurul nostru, semenii nostri, supusi ai Cerului, le folosesc pentru a crea realitati virtuale in care pot trai aproape tot timpul. (Din fericire, inca mai trebuie sa manance).

Principiul crestin fundamental, principiu fundamental si al civilizatiei apusene, este acela ca exista numai o singura realitate. Daca ar putea fi mai multe realitati, atunci am ramane atat fara Ierusalim cat si fara Atena. Daca pot exista mai multe realitati, atunci pot exista mai multi dumnezei. Astfel cade Ierusalimul si monoteismul. Daca pot exista mai multe realitati, ceea ce este logic intr-una nu inseamna nimic in alta, in care chiar logica s-ar putea sa nu mai fie valabila; astfel pierdem Atena si ratiunea. Totul devine relativ atunci cand realitatile se multiplica.

Diavolul a urat intotdeauna realitatea, pentru ca in lumea reala Dumnezeu este imparat. Problema lui Sarsaila, dintotdeauna, a fost aceea ca folozofia s-a dovedit o arma prea slaba impotriva realitatii. Chiar si cea mai sofisticata inventie a diavolului, ideologia, a cazut victima sigura a realitatii, adesea nerezistand mai mult decat cateva generatii. Imparatul neantului a inteles ca are nevoie de o arma mai puternica si mai rezistenta decat cea pe care i-o furniza filosofia. El avea nevoie de imagini convingatoare care sa mistifice adevarul: realitatile virtuale.

Realitatile virtuale nu au fost inventate astazi. Domus Aurea al lui Nero a fost una; viata Mariei Antoanette ca ciobanita, alta. Statele majore militare au fost adesea generatoare perfecte de realitate virtuala. (Acum, le producem pe ale noastre cu ajutorul computerelor, inrautatind si mai mult situatia). Dar acestea, aveau nevoie de controlul puterii si de resurse importante pentru a fi create, astfel ca au fost imposibil de sustinut.

Pentru ca diavolul sa triumfe asupra realitatii si sa o faca definitiv – ceea ce este aproape acelasi lucru cu a-l invinge pe Dumnezeu – trebuia sa gaseasca un mecanism care putea sa creeze realitati virtuale puternice, irezistibile, sa le prolifereze pe scara larga si sa le permita oamenilor sa traiasca in ele, autoconvinsi, cea mai mare parte a timpului. Astfel s-a ajuns, ca printr-o lovitura de maestru, atelierele iadului sa aduca pe lume tubul catodic si ecranul video.

Este evident ca multi oameni ai zilelor noastre traiesc vieti in care ecranul video, in multiplele lui variante, este realitatea dominanta. (Poate ca ar trebui sa impurmutam aici de la Derida si sa scriem realitatea). De la rasaritul soarelui pana la culcare, televizoarele sunt deschise umpland toata casa cu zgomotul lor. Copiii petrec ore fara numar cu jocurile lor video; zilele insorite nu mai inseamna nimic. Alternativa adultilor este internetul, al carui cea mai raspandita utilizare este pentru pornografie. Toate ofera realitati alternative, intr-o diversitate tot mai mare, si cu o tot mai buna capacitate de a parea reale. La inceput ne ispitesc, apoi ne satisfac, pentru ca in final sa devina dictatoriale. Clant! Si diavolul ne-a inghitit.

Daca cei mai multi dintre cei ce se pretind conservatori ar fi conservatori adevarati, ar fi deranjati de aceasta situatie. Unii gasesc intr-adevar continutul multor realitati virtuale zapacitor; arena romana este un fleac in comparatie cu ele. Dar putini par a intelege ca insusi principiul realitatii (vechiul dusman al lui Marcuse) este in joc. Poate fi urmarirea unei liturghi la televizor acelasi lucru cu a participa la o liturghie? Nu. Este stirea despre vremea minunata din Ouagadougou similara cu a te bucura de o zi minunata undeva in natura? Intr-adevar, nu. Dar, in tot mai multe vieti, virtualul inlocuieste realul.

Iar imaginea inlocuieste Cuvantul, Logosul. Apusului i-au trebuit mai mult de 3000 de ani de lupta pentru a reusi sa impuna Cuvantul in locul imaginii. Tema razboiului Cuvantului impotriva imaginii este poate tema fundamentala a Vechiului Testament. Nenumarati crestini au pierit in aceasta lupta. Iar acum, datorita ecranului, istoria isi intoarce cursul pentru ca pe ecrane imaginile sunt mult mai puternice decat cuvintele. Nu e de mirare deci ca paganismul este in expansiune atat in afara cat si in interiorul Bisericii.

Daca conservatorii nu pot sesiza pericolul din substituirea adevarului cu mistificarea, te-ai putea astepta ca macar sa fie ingrijorati de faptul ca orice realitate virtuala este expusa manipularii. Astazi, in America, cele mai multe sunt deliberat si sistematic manipulate pentru a servi ideologia marxismului cultural, si anume corectitudinea politica. De aceea, primim nenumarate programe de televiziune si jocuri video in care barbatii sunt neputinciosi, iar femeile puternice (ele ii inving pe barbati), talharii sunt albi si medicii sunt negri, iar singurii barbati albi cu aparente normale sunt homosexuali. Datorita realitatilor virtuale, industria de divertisment a devenit cea mai puternica forta din cultura americana, fiind in mare parte proprietatea unor marxisti culturali. Prin intermediul ei, marxismul cultural face ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca: conditionarea psihologica. In scurt timp, oricare om, a carui viata este dominata de realitatile virtuale, care va indrazni sa se gandeasca ca poate civilizatia occidentala este superioara, se va uita in oglinda si va vedea „un alt Hitler”. Oare perspectiva unei Brave New World nu ii mai deranjeaza de loc pe conservatori?

Raspunsul la toate intrebarile de mai sus al multor conservatori dependenti de tehnologie este acela ca computerele si accesoriile lor ne asigura minunate surse de informare. Fara indoiala, este adevarat. Dar iata o alta intrebare cu adevarat conservatoare: este informatia in sine atat de minunata?

Tin adesea cursuri unor tineri, absolventi de colegiu, de obicei pe teme militare. Sunt cu totii adepti ai tehnologiilor informatiei, pe care le-au inghitit ca pe laptele mamei lor. Dar problema este, pentru a vorbi direct, ca cei mai multi dintre ei nu pot gandi. Ei nu mai pot gandi tocmai din cauza informatiei si nu pentru ca ea lipseste.

Un prieten, membru al comunitatii Amish, David Klein, a definit corect fenomenul, in timp ce discutam, vara trecuta, sub copacii casei sale de tara din Wayne County, Ohio. Parerea lui este ca, folosind tehnologiile informatiei, este ca si cum ai incerca sa construiesti o masina alegand piesele legat la ochi, la intamplare, intr-un depozit urias. Astfel functioneaza si mintile acestor tineri. Ei nu-si pot insusi niciun fel de cadru sau ordine a gandirii. Tot ceea ce au intalnit pana acum sunt bitii si bucati din aia si din aialalta, scuipate aleator dintr-un soi de automat care, asemanator cu cele care distribuie, de exemplu, dulciuri, distribuie informatii. Nu este numai faptul ca lucrurile sunt lipsite de sens; acesti tineri nu au nicio idee despre cum ar trebui sa aiba lucrurile noima. Dupa cum ne-a avertizat Ortega ca se va intampla, ei au devenit niste barbari competenti tehnologic.

O generatie mai timpurie de conservatori ar fi inteles. Dar, atunci cand viata este de fapt un nesfarsit proces de intreruperi, gandirea, asa cum traditional o stiam, devine imposibila. Gandirea apuseana este liniara dar „informatia” este haotica. Mai mult, gandirea are nevoie ca sa fi singur cu gandurile tale, ceea ce dependentii tehnologic nu pot nici astepta, nici atinge.

Dupa cum haosul intelectual este normal pentru generatia informatiei, tot astfel este si statutul lor modest de umili slujitori ai unei gramezi de plastic bej. Trebuie sa marturisesc ca, in urma cu un an, am fost terorizat de cei de la birou ca sa-mi pun un fax in casa de vacanta din Ohio. A fost mult mai solicitant decat poate fi o pisica. Pana cand nu i-am indeplinit fiecare dorinta codata si bipaita, si au fost o groaza, a refuzat sa functioneze. (O pisica neglijata macar prinde soareci). Vara asta insa am realizat ca eu eram servitorul iar el stapanul si am rezolvat aceasta inversare a ordinii naturale dupa metoda Kirk, adica dandu-i una cu barosul. Inlocuitorul sau uman, un curier al FedEx, imi rezolva aceeasi problema cu mult mai putina bataie de cap.

Dar revolta de acest fel este cu totul in afara vederilor celor care venereaza computerul si rudele sale. Ei nu-si pot imagina viata fara masinile lor, chiar daca o astfel de viata era a tuturor cu cateva decenii in urma. Nici o speranta pentru acestia: fara calculatoarele lor nu mai pot face nici macar o adunare. Du-te la banca intr-o zi frumoasa si cere-i tinerei de la ghiseu sa faca ceva ce „nu este in computer” si ea se va uita la tine cu o privire bovina.

Conservatorii stiau ca informatia nu egaleaza cunoasterea si cunoasterea nu egaleaza intelegerea. (T.S. Eliot are ceva de spus in aceasta privinta.) Tranzitiile cer gandire, iar computerele, atat sub masca informationala cat si sub cea virtuala, sunt dusmanii ratiunii. Ratiunea nu functioneaza decat „unplugged”.

––-

Traducere: Paul Ghitiu

Articol aparut in The American Conservative, ianuarie 2003

Anunțuri

5 răspunsuri la „Omul contra masinii, WILLIAM S. LIND

  1. Am avut impresia ca Preda este un agent inofensiv. Ca doreste o schimbare a politicului dpdv al unei obiectivitati, desi depasite dar inca functionale, teoretico-dezirabile (in sensul unei creatii prea-omenesti, slaba dar in lipsa de altceva acceptabila ca propunere de interval). Se vede treaba ca pojghitza care straluceste la suprafata intelectualismului ascunde patimi grele, angajamente istorice si autoritariste. Vezi si Patapievici dar si Liiceanu s.cl.
    Slab e omul, mi-a spus Soljenitin.

  2. Astia sunt oamenii fac „procesul comunismului” in Romania. Polonia aproape ca nu a simtit criza asta economica; noi nu mai iesim din ea…..

    Cu asemenea nulitati nu ai ce sa polemizezi. Cu oameni care nu mai stiu semnificatia fiecarui cuvant nu ai ce sa polemizezi. Ne conduc nihilisti si avem pretentia de a iesi din criza, de a fi bine. Cu aceasta tipologie de om a fost posibil comunismul si tot ei ne tin predici moraliste de la catedrele universitare din occident.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s