Alexandru Racu despre liberalism si socialism

Cum am ajuns unde am ajuns şi ce ne aşteaptă?

Liberalismul pe care ni-l predică de douăzeci de ani elita noastră intelectuală “amorală” (T. Baconsky) presupune faptul conform căruia cineva este liber să facă orice vrea – independent de statutul moral al acţiunii – atâta timp cât nu îl afectează pe cel de lângă el. Să se prostitueze, să se drogheze, să avorteze, să-şi schimbe sexul, să-şi vândă rinichiul sau doar întregul timp pe care i l-a lăsat Dumnezeu, trudind la multinaţională optsprezece ore din douăzeci şi patru. Iar de partea cealaltă a organigramei sociale, să-şi facă justiţie privată (aşa cum propune libertarianul Dinu Patriciu) şi “să investească”, cu cianuri dacă e nevoie, aşa cum recomandă Cristian Preda şi Traian Ungureanu (în cazul Roşia Montană). Să investească cu orice preţ: fie cu preţul dezastrelor ecologice, fie cu preţul dezastrelor sociale. Pentru că liberalul înţelege prin natură doar “capital”, iar existenţa societăţii o neagă.

Filozofia acţiunii liberale nu are însă nimic în comun cu realitatea faptului social, care evident, ca orice fapt, există la modul cel mai pozitiv (în sensul pozitivismului) cu putinţă. Are vreun sens să crezi, ca să dăm un exemplu, că un om poate să se încadreze în categoria acţiunilor enumerate mai sus la prima rubrică (cea proprie “sclavului fericit”, a doua referindu-se la stăpânul fericit de “sclavi fericiţi”) însă că faptul cu pricina nu-i va afecta familia (şi ce ne facem dacă disturgem « celula de bază » a societăţii ?), sau că externalităţile negative se vor absorbi doar la nivelul familiei? Sau să crezi că extins, fenomenul cu pricina nu va afecta, printr-un întreg lanţ al slăbiciunilor şi al urâciunilor, viaţa întregii societăţi, ba chiar supravieţuirea ei pe termen lung? Ce “mână invizibilă” ne poate mântui de absenţa unei culturi a virtuţii? Şi ce zeu ne poate izbăvi pe termen lung de erodarea sistematică la care a fost supusă în ultimii ani atât familia cât şi şcoala românească? Pot părinţii din România să-şi exercite “darul libertăţii”, aşa cum îl numeşte un tânăr teolog român, trudind de dimineaţa până seara la colonizatorii multinaţionali, sau şi mai rău, abandonându-şi copiii prin vecini pentru că au plecat la muncă în Italia sau Spania, fără ca acest fapt să cauzeze pe termen lung un dezastru social, naţional şi uman?[1]

Însă dat fiind instinctul natural de conservare al oricărei societăţi ameninţate cu autodescompuerea, societatea care se organizează pe principiul deopotrivă amoral şi asocial al “libertăţii” liberale este de fapt societatea cu un stat supradimnesionat, deopotrivă poliţienesc şi asistenţial, singura instanţă capabilă să gestioneze efectele şi victimele colaterale ale exercitării liberale a “darului libertăţii”[2]. Şi chiar şi pentru un astfel de sistem ai nevoie de resurse, iar noi am ajuns completamente dependenţi de resursele altora. Liberalismul « anti-stat », pe care ni-l predică elita neoliberală de douăzeci de ani încoace, este liberalismul care a mărit de facto statul pretutindeni unde a fost aplicat în lumea occidentală. Iar în afara lumii occidentale, a contribuit la dezvoltarea structurilor mafiote locale, în compania cărora rămânem de altfel, după ce suntem părăsiţi de capitalul în căutare de chinezi mai ieftini, ergo mai eficienţi.

În Occident, statul a devenit tot mai puternic pe măsură ce societatea a devenit tot mai atomizată, proces accelerat în mod deosebit de ingineriile sociale puse în practică, începând cu anii şaizeci, de către noua stângă transgresivă. Iar dreapta neoliberală nu a putut decât să întâmpine cu braţele deschise surplusul de forţă de muncă reprezentat de mamele şi copiii “independenţi”, pe care neomarxismul i-a eliberat de “autoritarismul fascist” al “familiei patriarhale”. Pe măsură ce raporturile dintre indivizi nu mai sunt reglate de tradiţii şi cutume moştenite ci dimpotrivă, se bazează pe o continuă trangresare a acestora, în conformitate cu logica liberală a multiplicării drepurilor, se măreşte odată cu sfera de autonomie formală a individului nu doar depravarea care îl slăbeşte pe acesta deopotrivă fizic şi moral, ci şi izolarea efectivă a individului. Pe acestea două, depravarea care vulnerabilizează şi izolarea, se fundamentează de fapt actuala putere a statului managerial. Tot mai puţin prezent din punct de vedere simbolic în viaţa indivizilor, în sensul în care statul îşi arogă tot mai puţin dreptul de a limita drepturile individuale în numele religiei, moralei, interesului naţional şi al altor categorii “perimate”, statul este pe de altă parte din ce în ce mai prezent din punct de vedere real în viaţa oamenilor. Puterea statului, aşa cum observa Michel Foucault, este cu atât mai mare cu cât este mai invizibilă şi cu cât se prezintă pe sine nu sub forma unei contraputeri, situată în opoziţie cu libertatea individuală, ci chipurile sub forma mijlocului prin care se realizează emanciparea individului. În ultimă instanţă, se pare că substanţa modernităţii constă tocmai în acest proces de sporire concomitentă atât a individualismului cât şi a etatismului. Acest fapt a fost remarcat de altfel acum aproape două sute de ani de către Alexis de Tocqueville. “În zilele noastre”, spunea Tocqueville, “pare să aibă loc două revoluţii contrare, una care slăbeşte în continuu puterea supremă iar alta care o întăreşte; în nicio altă perioadă din istoria noastră aceasta nu a arătat deopotrivă atât de puternică şi de slabă”.[3]

Pentru România, alternativa la despotismul soft care defineşte politica occidentală de zeci de ani, este despotismul hard care va reînflori probabil pe ruinele unei Românii părăsite de fluxurile de capital de care este completamente dependentă, din moment ce nu mai are nimic şi nu mai este nimic decât forţă de muncă ieftină. În actualul sistem global, România a devenit o piesă de schimb cu viaţă scurtă. Cu o populaţie stăpânită de fantezii consumiste hrănite prin înfometarea sistematică de pe vremea răposatului, cu o rată a natalităţii care merge spre prăpastie şi cu o elită (stăpânită în principiu de aceeaşi foame ordinară menţionată mai sus, ce se ascunde sub masca unor bovarice ifose “boiereşti”) care ne-a vândut până acum, deseori în mod interesat, o filozofie politică şi economică cu “o radiografie ca fecala”, România nu a reuşit să construiască pe bazele propriei identităţi naţionale – de care a tot fugit sub ameninţarea vânătorilor de extremişti – cultura şi instituţiile politice care să-i poată permite să stea, cât de cât, pe propriile picioare. România este astăzi victima lipsită de anticorpi a unei inginerii sociale puse în practică, cot la cot, de către o dreaptă neoliberală compusă din bursieri care întrupează practic principiul capitalismului prin deplina lor convertibilitate, prin lipsa de aderenţă sinceră, durabilă şi coerentă la vreo idee (nişte intelectuali marfă), cărora li se alătură o stângă post-comunistă reprezentată de cei care au câştigat partida “acumulării primitive de capital” care a avut loc în România ultimilor douăzeci de ani. România are o pseudo-dreaptă care jertfeşte religia şi naţiunea (autenticele categorii ale dreptei) pe altarul integrării şi al pieţei libere, şi o pseudo-stângă al cărei unic crez este inegalitarismul neo-feudal (atunci când nu avem de-a face cu noua stângă postmodernă care încearcă să se înfiripeze şi la noi, o stângă care, aşa cum sublinia un profesor de-al meu, prin subiectivismul ei transgresiv şi anti-instituţional, a reuşit să ducă capitalismul acolo unde nici n-ar fi visat vreodată John Locke). România este lipsită de apărare daorită lipsei de autenticitate, care derivă în ultimă instanţă din lipsa de caracter, promovată sistematic de şaizeci şi cinci de ani. Şi atâta timp cât românilor nu le va intra bine în cap acest lucru, atâta timp cât vor aştepta firimituri de la masa “baronilor locali şi a baronilor globali” (M. Platon), vom merge inevitabil din rău în mai rău. Deviza “prin noi înşine” este mai actuală decât oricând. Criza poate avea şi o parte bună. Este un prilej de maturizare. Putem în cele din urmă să ne eliberăm de “vrăjelile” şi vrăjitorii în mijlocul cărora am tot orbecăit de la Revoluţie încoace.

Alexandru Racu este doctorand in Stiinte Politice la Ottawa – Canada


[1] Statistici recente indică faptul că, în România, jumătate dintre copii petrec maxim o oră pe zi împreună cu părinţii lor (http://www.gandul.info/news/generatia-singur-acasa-jumatate-dintre-copii-petrec-cel-mult-o-ora-pe-zi-cu-parintii-6070186)

[2] În acest sens, a se vedea articolul lui Mircea Platon, Confiscarea Copiilor (http://www.ziuaveche.ro/editorial/confiscarea-copiilor), în care autorul sesizează îmbinarea dintre politicile economice “de dreapta” ale guvenării PDL-iste, mai catolică decât Papa (FMI-ul) la capitolul neoliberalism, şi abuzarea totalitar-biroratică de tip stângist a familiei din România, pusă în practică de aceeaşi guvernare.

[3] Alexis de Tocqueville, Democracy in America, Vintage Books, New York, 1959, p. 332

24 responses to “Alexandru Racu despre liberalism si socialism

  1. Daca statea in Romania, il manca bau-baul PDL neoliberal (Preda, Avramescu, Aligica scl) pe domnul Racu. Ce bine e sa mai auzim si voci ale unor oameni care nu au batut, si speram ca nici nu au de gand sa bata, palma cu mincinosii elitei.

  2. Foarte interesant: mereu sunt alţii de vină! Dar să vină măcar cu o propunere Alexandru Racu. Cu un proiect minimal. Cu o schiţă. Băgatul la grămadă fără evidenţierea contextelor istorice, geopolituce, asta este o simplificare grosolană.

  3. Bun baiatul asta. Ce ii matura criza asta pe toti, politicieni si intelectuali de carton. In 20 de ani Romania va fi printre cele mai puternice economii din lume. Utmaen ce mai spune?

  4. Alexandru Racu ai nota 10 ! Plus !
    Incepe sa se coaguleze o echipa de romani destepti si adevarati.
    Excelent !
    Felicitari Ilie, nu numai pentru acest articol🙂

  5. Ilie!
    Racu asta n-are si blog ?
    Vreau sa-l felicit personal !
    Cum l-ai gasit ?🙂
    Esti tare frate !

  6. aha, am inteles, liberalism-rau, socialism-bun…creierul meu abia astepta sa fie spalat…la mine pe blog peste 90 000 de mii de documente secrete despre razboiul din Afghanistan au fost „desecretizate” pe WikiLeacks!!!!!

  7. Una buna – Cameron condamna Israelul: http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-10774159
    Una proasta – Cameron invita Turcia in UE: http://www.number10.gov.uk/news/topstorynews/2010/07/pm-backs-turkeys-eu-bid-53838

    Una si mai buna: Comisia care a investigat atacurile teroriste de la WTC din 2001 a stabilit ca teroristii au atacat America din cauza sustinerii americane pentru Israel, nu pentru libertatile americanilor, cum mint neoconii, vezi p. 147: http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

    Plesu ce spune, sunt antisemiti membrii Comisiei sau Kristolii si Tismanenii mint?

  8. Din articolul cu replierea pe platfroma Baconsky:

    „Scenariile vehiculate în PDL indică de altfel conturarea, cu încuviinţarea lui Băsescu, a două trei nuclee – liberal, creştin-democrat şi, eventual, conservator – care să se bată în alegerile interne şi care să poată supravieţui unei potenţiale ruperi.

    Totodată, Paleologu admite că, „în România, întotdeauna e un pericol ca un think-tank să devină o miză a unor jocuri, a unor combinaţii politice”, dar susţine reinventarea PDL în jurul celor trei curente, în ideea că „fiecare are nevoie de celelalte două pentru a căpăta mai multă putere”.”

    O precizare se impune, mai ales pentru cei care, tineri fiind, nu stiu ce s-a intamplat in 1990. In 1990, Ion Iliescu si cu Silviu Brucan au sustinut ideea INUTILITATII si NOCIVITATII existentei mai multor partide. Ceea ce au propus atunci Iliescu si Brucan a fost existenta MAI MULTOR CURENTE/GRUPARI de idei in interiorul aceluiasi mamut partinic, FSN. Dupa 20 de ani, iata ca ideea lui ILiescu si a lui Brucan prinde viata datorita „anticomunistilor” Basescu/Baco/Volodea Tismaneanu etc.

  9. Adica tot un ghiveci ideologic, gatiit in duhul incoerentei interesate. Daca romanii vor vota aceiasi oameni compromisi, in virtutea faptului ca acum au schimbat discursul (nu-l vezi si pe Neamtu cum jongleaza constant cu toate ideologiile), daca vor vota „idei” de dreapta sau de stanga (care se schimba precum ciorapii) si nu oameni drepti (verticali adica – care pot si gresi, evident, ca toti oamennii, dar trebuie sa-si asume greseala si sa plateasca politic pentru ea, nu sa se faca, ca [scuzati cacofonia] ploua dupa ce mai deunazi ne-au livrat solutiile care ne-au adus in starea in care suntem)atunci vor capata ceea ce merita. Caci asa cum astia erau ceva acum un an si acum se vor altceva (desi nu vad nici un politician pravoslavnic sa se sesizeze de jignirile lui Preda la adresa credintei romanilor [zice ca ritualizarea stradala a religiei este o specie infama, in timp ce ne propune ritualizarea stradala a identitatii {homo}sexuale ca pe o specie europeana]), tot asa, peste un an dupa alegeri vor fi altceva, dupa cum o cer interesele vremii. Nu ale tarii, ale lor. Totul numai sa nu ramana ei fara „coledzi”. Sau cum spuneam in articol, „bursieri care întrupează practic principiul capitalismului prin deplina lor convertibilitate, prin lipsa de aderenţă sinceră, durabilă şi coerentă la vreo idee (nişte intelectuali marfă)”.

    Este foarte bine ca avem vot uninominal in Romania. Sa ne folosim de el si sa votam oamenii, in virtutea trecutului lor. Si sa sfarsim odata cu acest fenomen specific romanesc al memoriei scurte, de pe urma caruia am tot patimit.

    • Inca nu este nominal. Este o struto-camila nenorocita !
      Si apoi trebuie sa plateasca, daca se voteaza rubrica (ce trebuie introdusa urgent) : „niciunul” (sau „nimeni”)cu un numar mai mare de voturi decat ale unui candidat oarecare.(asa cum era o propunere aici pe blog)
      Si chiar daca nu o vor face in bani (evident vor tipa ca dementii) sa o faca prin retragerea dreptului de a fi ales (pe cel putin 8 ani) pentru ca sunt mai prosti si mai rai decat „nimeni”.
      Sa-i vedem atunci daca se mai ingramadesc la „din dragoste …de tara”.
      Si inca ceva : republica parlamentara ! Presedinte apolitic care sa poate demite parlamentul pe baza de referendum cu 50% + 1 vot din numarul cetatenilor cu drept de vot. Si vot : electronic si prin corespondenta introduse urgent !
      Pentru asta merita sa iesi in strada nu ca sa-l punem pe Chucky sau Patronul Bonei Filipineze in locul Piratului afemeiat !

  10. @Maurice
    Paternitatea ideii de care vorbeşti aparţine strict lui Brucan. El era ideologul FSN-ului, el împărţea şi despărţea pe acolo, eminenţa cenuşie (şi malefică) a anilor 90, promovată din plin de „capitalista” televiziune ProTV – ştie Adrian Sârbu de ce. Cursul istoriei nu a ţinut însă seama de inepţiile acestui stalinist învechit în rele. Însuşi Iliescu A IEŞIT din FSN şi a fondat FDSR, formaţiune numită ulterior PDSR. Despre acest „om negru” al Moscovei a povestit la un moment dat istoricul Mircea Dogaru (sper să nu-l confund) cu nişte momente teribile de la palatul Cotroceni.
    Un alt personaj din aceeaşi categorie cu Brucan dar care era afişat în partea „dreaptă” (vezi Doamne) a fost Zigu Ornea. Alt stalinist. Dar Andrei Pleşu (care-i oferea săptămânal loc la tribuna publică de la Dilema – aia şi mai veche) sau GDS-ul (în revista căruia se găsea semnătura aceluiaşi) nu aveau ifose faţă de trecutul atât de „imaculat”.

    • Pai atata timp cat nu „prestezi”, cat timp nu ai stapani care „conteaza”, nici tu nu „contezi”. Ce sa-i faci, asa e la noi in tara. Cel putin pentru moment.

      • @Alexandru Racu
        Daca vei intra in polemici cu acesti imbecili, gen cel de mai sus, vei pierde timpul inutil. Ei asta fac toata ziua. Distrug tot ceea ce nu mentine actualul status qvo.
        Se dau anti-comunisti, facandu-se ca nu observa ca TOTI cei care ne conduc sunt stangisti deplorabili.
        Flimul Experimentul Pitesti nu apare de 3 ani din lipsa de fonduri !!!
        Tot ce apare in lume in materie de vointa de mai bine, este atacat zilnic si ceas de ceas sau ignorat peun mass-media aservita. Si pentru ca internetul nu este controlabil atat de mult, au oameni platiti care : distrug, acuza, schimba subiectul, injura, induc starea de nu se mai poate face nimic, suntem un popor de hoti si tampiti, sa ne refugiem in rugaciuni si in biserici, care apoi sunt batjocorite ca fiind pline de hoti care nu platesc impozite, etc.,etc.
        Metoda de vot radicala propusa pe acest blog, distributismul, economia sustenabila , solidaritatea vor reusi sa se impuna pana la urma.
        Toate trebuie promovate in paralel.
        Individul de mai sus , dar si altii „abonati” pe aici , au simtit pericolul si abunda in comentarii insignifiante, transforma totul in derizoriu, blameaza, acuza, etc., tocmai pentru ca nu au argumente si … prosti sunt numai cativa. Restul cum ziceai …presteaza ! Niste nenorociti ! Dar nu mor caii cand vor cainii !
        Deja lucrurile incep sa se miste…
        Unor oameni ca tine , ca Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Claudiu Tarziu, Dan Puric,Calin Georgescu, Gheorghe Fedorovici, Emilia Corbu, Alin Voicu, etc., etc.,li-se opun tot felul de analfabeti gen Victor Roncea (uitati-va pe blogul lui sa vedeti ce gramatica stie acest fiu de securist!), sau Ciuvica, sau Ciutacu !
        Niste prestatori in slujba unor hoti si securisti ce urla impotriva altor hoti si securisti. Si fac asta de 20 de ani ! Si tot asta vor sa facem si noi.
        Cand s-a votat cu Iliescu a rezultat ca suntem un popor de imbecili. Cand s-a votat cu Basescu a rezultat acelasi lucru. Cand s-a votat cu Constantinescu … chiar am fost tampiti si el primul dintre noi !
        Dar ei ? Ei au fost tot timpul acolo : in fruntea tarii si a mass-mediei ! Toti !

        Vot uninominal adevarat !
        Amenzi si retragerea dreptului de a fi votat.
        Vot electronic si prin corespondenta!
        Legislatie cu pedepse duble pentru demnitari ( in China ii impusca daca ii printe ca iau mita sau delapideaza )
        Regat sau republica parlamentara cu o singura camera si 300 de deputati.
        Dizolvarea parlamentului de catre rege sau presedinte apolitic (somitate culturala gen Havel !)
        Sa mai terminam cu „rotirea cadrelor” comuniste si a copiilor si rudelor lor.
        Ajunge !
        20 de ani se ia pentru omor calificat ! Se ia nu se primeste asa cum o facem noi din ’90 !!!

      • domnule racu va felicit si sper ca noi toti studentii ce invata momentan afara sa ne intoarcem si sa stopam, daca nu este prea tarziu, dezmembrarea (morala, sociala, economica, teritoriala) a Romaniei…
        ps: ipocrizia liberala consta in privatizarea beneficiilor/ profitului si socializarea pierderilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s