30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum

Recomand interviul de mai jos ca un model de urmat pentru un Altfel de anti-comunism decat cel predicat de copiii bolsevicilor din „cultura” romana, din  „elita intelectuala”.

Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor.

[…] Totuşi, rana din 30 decembrie 1947 nu se va închide definitiv decât atunci când republica, instaurată în mod ilegal şi reprezentantă a multor decenii de crime, umilinţe şi privaţiuni, va dispărea lăsând locul formei legitime de guvernământ a României, Monarhia constituţională.

[…] citeste restul aici: http://www.dcnews.ro/2010/12/30-decembrie-1947-republica-instaurata-ilegal-de-un-parlament-ilegitim-intr-o-sedinta-fara-cvorum/

Alo, Volo, Neamtu, Patapievici, Radio Europa Libera si Vocea Americii, se aude???

>>> Liviu Ioan Stoiciu: Abdicarea Regelui e lovita de nulitate, de ce nu redevine regat Romania?

Joi, 30 decembrie 2010. Nu-si mai aminteste nimeni de Regatul Romaniei, atat de respectat de familia europeana la inceputul secolului trecut si de populatia Romaniei (monarhia se plia pe aspiratiile naturale ale romanilor). Din 30 decembrie 1947, de cand Regele Mihai a fost obligat sa abdice, Romania nu si-a mai venit in fire.

De 63 de ani trecem dintr-o republica in alta (populara, socialista si postcomunista) si tot in marasm ramanem, pe toate planurile. Daca ar fi fost cu adevarat Revolutie in decembrie 1989, ar fi fost adus inapoi pe Tron Regele Mihai – fiindca atunci, acel act al abdicarii din 30 decembrie 1947 a fost lovit de nulitate. Dar n-a fost Revolutie, ci lovitura de stat, Moscova  lui Mihail Gorbaciov a vrut sa-l inlature pe dictatorul Ceausescu (care facea de ras lagarul comunist) cu Ion Iliescu, sa impuna Perestroika sovietica, totul a fost coordonat in acest sens. Daca strada s-ar fi trezit la realitate si ar fi scandat „Regat!” si „Regele Mihai!”, azi am fi putut vorbi de o Revolutie in adevaratul sens al cuvantului si am fi avut o cu totul alta Romanie.

Dar n-am avut cu cine, Radio Europa Libera si Vocea Americii (dovedite oficine controlate de Securitatea-KGB, cu agenti acoperiti acolo) n-a cultivat memoria Regatului Romaniei in 1989, din contra, atunci cele doua posturi de radio ascultate de romani il acuzau pe Regele Mihai ca a tradat romanii, semnand un apel de dezmembrare a Romaniei, o prostie demonstrata in timp. Romanii au fost manipulati continuu de „oamenii KGB din Securitatea romaneasca”. La Revolutie singurul legitim sa preia puterea era Regele Mihai. E incredibil ce s-a intamplat imediat dupa Revolutie, dupa ce a fost instalat la putere „comunistul de omenie” Ion Iliescu (fost membru CC al PCR si prim-secretar PCR judetean sau ministru) – era obsedat ca revine in tara Regele Mihai (exilat in Elvetia) sa-si ceara drepturile legitime la Tronul tarii! Cu atat mai mult cu cat PNTCD, prea tarziu, dupa ce fusese preluata in totalitate puterea in decembrie 1989 de catre comunistii vopsiti ai lui Gorbaciov, insista pe seama intoarcerii in tara a Regelui Mihai. Innebunit de teama ca Regele Mihai isi poate demonstra legitimitatea (a fost obligat sa abdice de catre bolsevicii lui Stalin), sa nu cumva sa le bage in cap romanilor ideea de monarhism constitutional (cu care au trait pana la 30 decembrie 1947), Ion Iliescu si ai lui au fortat clasa politica postcomunista sa voteze o noua Constitutie republicana si pur si simplu a interzis sa treaca Regele Mihai granita in Romania… Va dati seama cum s-a scris istoria recenta peste capul majoritatii romanilor. Exact ca dupa 30 decembrie 1947, cu complicitatea Occidentului, inainte de 30 decembrie 1989 a fost instalat un comunist „reformator” (asa era considerat din cauza adeziunii lui la Perestroika lui Gorbaciov) in fruntea statului roman. Trebuie o data sa intelegem ca Romania a fost tradata de Occident (de monarhiile occidentale, in principal), in mod repetat, in 1947 si 1989, si ca abia in 2007, cand Romania a fost primita in Uniunea Europeana s-a facut partial dreptate Romaniei – dar cu ce pret! Romania a fost si e condusa de 21 de ani de aceiasi comunisti de tip FSN, impartit intre PSD si PDL, cu pielea schimbata. Numai intoarcerea Regelui Mihai in fruntea unui nou Regat al Romaniei (cu o Constitutie noua monarhista, dupa modelul celei din 1921) ne-ar fi redat cu adevarat demnitatea… Ce scriu eu? Intr-o Romanie in care poporul roman continua sa motaie pe picioare (sa n-aiba atitudine publica), lasata pe mana unor conducatori republicani de rea-credinta, n-ai unde sa ajungi. A trecut anul Revolutiei (care avea sa provoace totusi caderea oficiala a comunismului de tip sovietic), n-am stiut sa profitam la maximum de fereastra deschisa de istorie, Regele Mihai e o umbra a ceea ce a fost, a facut greseala sa o declare regina pe fiica lui, Margareta (e un ghinion semnificativ, sa nu aiba urmasi masculini drept mostenitori ai Tronului Romaniei), fara personalitate, imposibil de confundat cu identitatea romaneasca… Ar fi fost oricum o tara atipica Romania daca s-ar fi intors la regat? Unde n-a dat Dumnezeu sa fie… Fiindca in nici o tara din lagarul comunist, fost regat, nu s-a intors monarhia constitutionala, nici macar in regatele fostei Iugoslavii, macar in Serbia. Nici macar in Cehia! A fost in Bulgaria un exemplu de intoarcere a regelui lor mostenitor, Simeon al II-lea, fost rege al Bulgariei intre 1943-1946 (tatal lui a fost tarul Boris al III-lea), care a acceptat sa fie premier intre 2001-2005 (dupa ce, in mod aberant, a devenit lider de partid de succes; bulgarii si-au pus mari sperante in intoarcerea monarhiei, astfel, pe usa din dos; dar experimentul a esuat). Comunismul a sters efectiv memoria populatiilor din fostul lagar totalitar rosu, eventualitatea organizarii unor referendumuri care sa introduca monarhia constitutionala n-ar avea succes, cu atat mai mult cu cat tinerii postcomunisti habar nu au de idealurile unor asemenea revolutii de sistem. Nu spun ca romanii, dupa 63 de ani de la desfiintarea ilegala a Regatului Romaniei de catre comunisti, s-au dovedit a fi cei mai prosti sustinatori ai „dreptului divin” (recunoscut in persoana unui rege autohton), desi se declara mari credinciosi in proportii ametitoare… Romanii au pierdut si aceasta oportunitate, a intoarcerii Romaniei la forma de guvernamant a monarhiei constitutionale. Personal, de la infiintarea ziarului lui Ion Ratiu Cotidianul (confundat cu un ziar regalist si taranist; mi-am tocat 14 ani din viata pe altarul acestui ziar, care pana la urma, dupa ce eu am fost inlaturat de la ziar, in noiembrie 2004, a ajuns sa-l ridice in slavi pe „omul lui Ceausescu”, agent acoperit al Securitatii, Traian Basescu, vandut pe bani grei), m-am omorat cu firea. Cotidianul a aparut anume pe 10 mai 1991 („10 mai” era Ziua Nationala a Regatului Romaniei pana la venirea comunistilor; pe 10 mai 1881 a fost incoronat rege al Romaniei Carol I; dupa ce pe 10 mai 1866 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti si depune juramantul in fata Parlamentului si un deceniu mai tarziu, pe 10 Mai 1877, acelasi Carol I proclama Independenta absoluta a Romaniei), in acest ziar de tip occidental am militat pentru intoarcerea Romaniei la regat de tip european si pentru intoarcerea Regelui Mihai pe Tron, vazand ca ascendenta neocomunista ia proportii aberante si ca Romania se duce de rapa pe mana „democratiei originale”. In acelasi timp, scriam articole la revista monarhista Cuget, scoasa de Valentin Hossu-Longin – si? Am adunat o carte cu articole monarhiste, pe care nu o voi publica niciodata. Azi, dupa 21 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, Regele Mihai e asteptat sa dispara in anonimat, mai trimite cate un comunicat in gol, in care le reaminteste romanilor ca in viata conteaza valorile si competenta.

Anunțuri

44 de răspunsuri la „30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum

  1. Marile puteri ne vor dezbinati, iar cu ajutorul nostru interesat sau prostesc vor reusi !
    Nu au facut absolut nimic, nici macar impotriva pactului extra-caduc „Ribbentrop – Molotov”, asa ca … degeaba avem istorici tineri si scoliti prin America !
    Ei se ocupa cu depistarea … satanei !
    Trufasi !

  2. Postez aici un comentariu pe care mi l-a refuzat domnul Codrescu, pe motiv ca cica ar fi jignitor, daca nu chiar grobian. Dar eu zic ca pe domnul Codrescu nu-l supara decat adevarul. Gata, nici ca m-ai intru pe blogul lui. Il las in compania rasistilor duhovnicesti pe care ii gazduieste cu cea mai mare placere. Vorba aia: corb la corb nu scoate ochii.

    Iata comentariul (nu stiu daca ati urmarit intreaga disputa dar e interesanta):

    @ Razvan Codrescu
    Domnule Codrescu, dumneavoastra confundati intruparea cu succesul istoric. Or aceasta este vocea Marelui Inchizitor! Dupa cum am incercat sa demonstrez, succesul istoric al crestinismului a fost partial, nu absent (am afirmat clar lucrul acesta), si a fost partial nu datorita „esecului crestinsismului” ci datorita esecului nostru, al tuturor, de a-l urma intru totul pe Hristos. Dumneavoastra in schimb basculati intre hiliasm si nihilism, sau mai bine zis va situati pe terenul unui nihilism hiliast, adica pe teren legionar, cu diferenta ca daca legionarii nu erau intregi la cap dumneavoastra sunteti cinic. Nu e o coincidenta. Intrucat va ambitionati sa crestinati o grupare pogromista, terorista si filonazista, sunteti nevoit sa instrumentalizati istoria Bisericii si sa o dilatati dincolo de limitele pe care si le-a setat singura, pentru a-i putea integra, in mod paradoxal, formele cele mai axate/dezaxate ale unei modernitati pe care altminteri o anatemizati pe motiv de umanitarism. Antimodernismul dumneavoastra este radical modern.
    Succesul crestinismului domnule Codrescu consta in faptul ca Hristos a inviat si ca de invierea lui s-au impartasit toti cei care l-au urmat si care au ramas in Biserica. Atat! Ceea ce este mai mult decat atat are caracter secundar si derivat si nu tine de succesul sau esecul crestinismului ci de succesul sau esecul omului. Este efectul istoric al crestinismului care este mai mult sau mai putin pronuntat in functie de masura in care libertatea omului coopereaza cu harul. Nu este nimic protestant in ceea ce afirm. Este perfect ortodox.
    Si daca tot vorbim de esecul crestinismului, atunci cum se face ca dupa ce a cucerit Constantinopolul, Mahomed al II-lea a primit vedenia cu mana cu cele cinci degete care se talcuia astfel: daca in orasul acesta ar fi fost cinci crestini, nu ai fi putut sa-l iei? A esuat crestinismul? Nu domnule Codrescu! Vorba lui Chesterton, nu a fost pus in aplicare (iar cand a fost pus a fost pus in semiaplicare sau in pseudoaplicare)! A fost pus in aplicare doar de catre cei patru, pentru rugaciunile carora ne putem mantui cu totii, incepand cu betivul Marmeladov din Crima si Pedeapsa, daca ne admitem esecul. Al nostru, nu al crestinismului!
    Alexandru Racu

  3. D-le Racu

    Ma scuzati, dar nu vad legatura comentariului dvs. cu subiectul 30 decembrie 1947.
    In rest, va rog sa fiti de acord cu mine ca in paginile Revistei Rost ati fost publicat si de dl. Codrescu, iar in materie de legionari ar fi bine sa il lasam si pe dl.Platon sa se pronunte, daca va dori. Ar fi interesant punctul dumnealui de vedere.
    Stim cu totii ca in USA „legiunea” nu este bine vazuta (amestecarea faptelor istorice oricum este facuta intr-un mod nepermis acolo)dar pe acest blog, acest subiect nu ne intereseaza, decat daca prietenul nostru dl. Catrinoiu il va considera necesar.
    Si apoi replica dvs. acida de aici impotriva d-lui Codrescu are o legatura vaga si cu subiectul de acolo (re-introducerea sau nu a pedepsei cu moartea din perspectiva crestina), iar obsesia (anti)legionara, ma scuzati, daca o are dl. Codrescu, o aveti si dvs., poate chiar mai mare.
    Poate ar fi bine sa nu profitam de amabilitatea d-lui Catrinoiu si datorita lipsei de cenzura de pe acest blog sa-l transformam si pe dansul intr-un adept al ideilor dvs.
    Nu as vrea sa traim niciun moment tragedia din acei ani, cu toate ca se pare ca unii, chiar dintre noi romanii, o dorim cu ardoare, din prostie sau interes cretinoid.
    Va enervati prea tare si… scrieti in viteza si cu greseli gramaticale ce nu va caracterizeaza. „Nu m-ai intru …” este jenant.
    In concluzie, inteleg ca nu sunteti de acord cu re-introducerea pedepsei cu moartea, asa cum ar fi dl. Codrescu si nu numai el, dar cu „abrogarea Republicii” Romania, ati putea fi ?
    Daca doriti si din perspectiva crestina ?

    Va multumesc pentru intelegere si va rog sa nu traiti cu impresia ca numai pe dl. Codrescu l-ar putea supara adevarul.
    Eu cred ca si pe dvs. (sigur si pe mine)va supara, mai ales cand nu corespunde cu viziunea pe care o aveti.
    Si orice ati spune, verdicte de tipul „este perfect ortodox ceea ce afirm” este … PERFECT O TRUFIE !
    PACAT CAPITAL !
    ATUNCI „AFIRMATIILE” LUI HRISTOS CUM SUNT ?

    Va rog sa ma scuzati si totodata sa reveniti la subiectul „30 decembrie 1947”.
    Dar sunteti „perfect” liber sa faceti cu doriti.
    Cu consideratie.
    H

  4. Scuze pentru „cu” in loc de „cum”, in final de text , dar nu cred ca se compara sub niciun aspect cu „nu m-ai intru” al dvs.
    Si nici hotararile definitive nu sunt bune, cu exceptia credintei in Hristos.
    Cu stima.
    H

  5. @Hohmah (de la „Politzia blogosferei”)

    Greselile gramaticale fac bine la semerenie. Va multumesc pentru semnalare.

    Cat despre Ortodoxie, stiti pilda din Pateric: curvar sunt, betiv sunt, ucigas sunt, dar eretic nu (daca sunt, aduceti argumente scripturistice si patristice va rog)…Am spus-o in replica la faptul ca domnul Codrescu a zis ca sunt Protestant. El m-a acuzat de erezie iar eu m-am aparat. Potrivit dansului, Adevarul nu s-a intrupat prin Iisus Hristos ci prin Constantin cel Mare (asa cum rezulta din teologia politica a lui Eusebiu de Cezareea fundamentata pe spurcatele invataturi ale lui Arie). Pentru dansul, atata timp cat crestinismul nu a avut „institutii” nu era intrupat, iar de la Revolutia Franceza de cand nu mai are „institutii” iarasi nu mai este intrupat. Doar daca se gaseste vreun Capitan sa-l intrupeze (adica sa-l mantuiasca pe Hristos de proppria-i neputinta): Capitanul Codreanu, Capitanul Baconsky, Capitanul Basescu (Basonsky -altii mai sunt cu Capitanul Georgescu), o serie de Capitani pe care ii sustine domnul Codrescu in lipsa lui Ivan cel Groaznic. Ce mai: doar traim in tara lui Dan Capitan de Plai! Deci cine este Protestant? Eu care afirm prezentul continuu al intruparii sau domnul Codrescu care traieste cu nostalgia nu a bisericii primare, ce-i drept, ci cu nostalgia bisericii medievale, ca sa-l apuce apoi ocazional febra milenarista sustinand personaje precum Codreanu sau Baconsky? Nostalgie si milenarism: coordonatele fundamentale ale Protestantismului. Sau, mai bine spus (ca ereziile se intersecteaza) un Catolicism pervertit a la Carl Schmitt, unde adevarul se intrupeaza in institutie nu in persoana. Doar ca in cazul domnului Codrescu adevarul nu se intrupeaza nici macar in institutia papalitatii (ceea ce este deja foarte nasol) ci in orice fel de „civilizatie crestina” (mai bine spus pretins crestina). Datorita faptului cu pricina face jonctiunea atat cu UE cat si cu Svastica. Si d-aia s-a certat cu Platon: deoarece oamenii astia nu gandesc in termeni de persoana, libertate si cruce, ci in termeni de „institutie” si „solutie”. Si tot cauta un Capitan care sa aplice solutia.

    Grabit sunt dar nervos nu sunt deloc.

    Cred ca domnul Catrinoiu poate sa-si exprime si singur parerile, si, in ceea ce priveste legionarismul, a mai facut-o si a fost cat se poate de „radical si hipercritic”.

    Stiu ca nu are legatura cu subiectul dar am postat aici deoarece am fost cenzurat dincolo, si am vrut sa se vada ce anume il jigneste pe domnul Codrescu.

    Cat despre abrogarea Republicii Romania si inlocuirea ei cu Regatul Romaniei si eu sunt de acord. Doar ca proiectul ramane complet nerealist si sortit naufragiului penibil in conditiile in care eu fac parte din cei doar 6% dintre romani care sustin monarhia constitutionala ca forma de guvernamant. Chiar daca am avea monarhie, mai avem nevoie si de un popor.

  6. Datorita faptului ca suntem „perfect ortodocsi” am ajuns sa stam ca niste catarge infipte in realitatile noastre, ne tinem cu dintii de dreptatea noastra si calcam in picioare pe oricine nu este ca si noi, adica „perfect ortodox”. Urmaresc cu interes coagularea gruparii „perfect ortodocsilor” carora doar alesii le vor da certificatele de intrare. Cum sunt foarte departe de a fi un ortodox bun, trag nadejdea ca, la zenitul vietii, macar Hristos sa aiba fata de mine mai multa mila. Pentru ca imi vad prietenii doar ca se indreptatesc sa dea sentinte. In numele „adevaratei ortodoxii”. Constat cu melancolie (o sa mi se impute ca nu este un sentiment ortodox) ca exista o bucurie a exilului in adevarurile ortodoxe. Sa ma ierti, draga Alex, dar atat am fost in stare sa-ti spun, pentru ca vad si la mine cum fariseismul ma face sa judec mai degraba decat sa incerc sa indrept.

    Iti doresc un an bun.

    • Draga Iulian,

      Eu am fost facut protestant. Si am incercat sa demonstrez de ce nu este cazul. Raman deschis la argumente si gata sa retractez, smerit, daca voi primi acele argumente in loc sa fiu cenzurat. Oricum ai lua-o, daca domnul Codrescu vede Protestantism acolo unde eu vad Ortodoxie, logic, unul dintre noi doi nu este ortodox. Nu putem fi amandoi ortodocsi daca vedem realitatea diferit, deoarece exista o singura ortodoxie. Si o singura realitate. Chestiunea aceasta am incercat sa o lamuresc eu si ca raspuns am fost cenzurat, acuzat de nerusinare (dupa ce mi s-a spus complet aiurea ca sunt grobian) pentru ca la urma sa fiu certat duhovniceste. Stai linistit ca nu am nimic personal cu domnul Codrescu. Ba chiar ii cer iertare daca i-am facut tulburare. Insa chestiunea Ortodoxiei vreau sa o lamurim pentru ca este cruciala. Altminteri, vorba lui Pacala: cine se supara primul ii taiem nasul. Eu nu m-am suparat. Doar discutam.

      • Este exact ce spun: exista o singura ortodoxie si o singura realitate. A fiecaruia dintre noi, adevarat ortodox. Sigur ca nu poti sa stai langa un semiortodoxo-protestanto-legionar, tocmai tu, care esti adevarat ortodox. Si Hristos a venit in lume si a stat numai langa virtuosi. Nu putea sa se coboare ca sa stea langa o curva sau un venetic. Si-a creat un cerc strans de discipoli, impecabili, pentru ca se simtea bine langa cei curati, nu langa impuri…

        • Pai eu pot dar domnul Codrescu nu poate. Pentru ca el ma face protestant si ma si cenuzreaza. Eu doar ii spun ce cred, fara sa-l cenzurez.

        • Vedeti sa nu va faca si pe dvs. dl. Racu …legionar (oricum nu importa daca de al lui Codreanu „teoreticianul” sau de al lui Sima „practicianul”)
          Vine el dl.Racu in Romania si o sa vedeti atunci …(si) fapte 🙂
          Doar sunteti prieten cu dl.Codrescu, un mare pericol legionar pentru noi toti 🙂 🙂

          Totusi… ce parere aveti despre „legalitatea republicii romanik”, inclusiv din perspectiva crestina ?
          Serios, de data asta.

  7. Din tot ce vad in ultimul timp pe blogurile asa-zis conservatoare, nu pot sa nu ma abtin sa nu remarc un fel de „sa stam drept si sa judecam strimb”. Am ajuns sa prefer pe cei care tac sau revin la problematici „specializate”, ca insasi domnul Catrinoiu.
    Apropo de recursul la persoana, al d-lui Platon, comentariile de care vorbeam mi se par personale si personaliste, numai in sensul de atac, de depistat „erezii”, o ispita foarte tare mai nou, de nazarit strigoi(legionari) sau ideologici(nihilism hiliast). Foarte putin insa in ce priveste adincirea sau marturisirea unei preocupari duhovnicesti concrete, chiar si raportat la erezia globalista, la „nihilismul legionar” sau la fundamentalismul politist.
    In afara de „ma face eretic, dar de fapt el e eretic” si in afara de srupulosul”eu fariseul si smeritul nu indraznesc sa zic mai multe, mai bine sa ne impacam” nu prea se desprinde altceva.
    Imi aduc aminte cu bucurie de felul cum se situa polemic o persoana ca Mircea Vulcanescu fata de o pozitie sau alta, complet diferit de „modelul” Alexandru Racu si paote chiar Mircea Platon, care insa se apropie destul de mult de model si chiar cineva ca Ernest Bernea, pentru atitudinea „extrema”, comparativ cu Dl. Codrescu.
    Practic am ramas cu un formalism si o pretiozitate a principiilor, dar ne lipseste atit adincirea personala si interioara a lor, precum si virilitatea necesara aplicarii, sustinerii si marturisirii lor.
    De asta apar probleme de confuzie sau isterie apropo de „intruparile” istorice, o falsa problematica de altfel, intrucit chiar Mircea Platon ne-a indicat sensul real al acestei intrupari, in articolul care vorbeste de ortodoxia de debara si ortodoxia comercializata.
    Nu cred ca nici „dementa” legionaqra interbelica suferea de vreun cult al intruparii sau se impiedica de el, cind practica(nu teoretiza) forme concrete si asumate de caracter, dar si de suferinta indurata, precum nici martirii din inchisori nu erau bintuiti de pacatele tineretii si nici de incercarea de a transfigura si converti propria „ratacire”, in atitudine autentic crestina sau normala(in intelesul tare al termenului, al verticalitatii).
    Confuziile si dilemele de acum, dincolo de argumentari prea-juste sau de sofisme mestesugite, nu dau seama decit pentru absenta virilitatii spirituale si asumarii proprii(istorice, personale, culturale) si in acelasi timp expresia unei nelinisti si nevoi de afirmare, mult timp reprimata sau devenita imposibila in conditii sau expresii de normalitate.
    Si cum sa se manifeste altfel decit prin depistarea greselilor, de la gramatica, la dogma, de la fapta concreta, publica, la argument filosofic, parasind atit scopullucrarii(atit cea proprie, cit si cea care presupune asumarea si pasirea spre Celalalt), cit si rostul ei(induhovnicirea, voia lui Dumnezeu, innoirea mintii).
    Deja devine insuportabil de penibil sa urmaresti atit cretinismul teoriilor conspiratiilor si intransigentele de rigoare ortodoxa, cit si necesitatea impacarii si unirii, spre a face fata dusmanului. Atit panica fata de globalism, democratie crestina, UE-isme, cit si propaganda putin prea retorica a distributimsului. Atit obsesia delimitarii-de si sanctionarii legionarismului, cit si, pentru ceilalti, necesitatea recuperarii sau infrumusetarii lui.
    Atitudini de ingrijitor de grajd, dar nu din a celui cu demnitate, care isi face constiincios meseria si apoi se repede la icoana si atent cu familia proprie, ci din acela care e lenes si birfeste stapinul.
    E foarte simplu esti in grajd, fa-ti cinstit si demn treaba. Daca indrazneala sau meritul de face arendas sau chiar chiabur in sat si apoi chiar vreun aristocrat, prin investitura de catre monarh sau prin alianta legitima, iti indeplinesti si acolo responsabilitatile si demnitatile specifice.
    Daca tot clevetim, raminem si codasi la indatoriri si fara posibilitatea meritului depasirii conditiei curente. Exista un inteles rodnic al faptei care exclude si palavrageala si parada si care se apropie mult mai sobru si roditor de ce numea Mircea Platon cumintenie, inteleasa ca atitudine de neclintire interioara si verticalizare a caracterului, adevaratul non-conformism fata de uniformizare si docilizare, dar si ca aparenta domolire a latratului, a disensiunilor, a falsei polemici si depistarii adevarasarului „credintei”.
    E de fapt varianta ne-fariseica si fireasca, pe scurt normala, de la ipocrita moderatie si fermitate a „democratiei crestine”.
    Solutia: concluzia afirma acelasi lucru ca si ipoteza: cumintenie si virilitate!
    Cine sint eu adica, sa va spun eu cum, dupa ce tocmai am spus cum nu?
    O sa ajung sa ma simt imbecil ca recomand ca mesajele corporatiste sau de pedagogie americana: gindeste pozitiv. Ca intre atitea intransigente si smerenii, rastalmacite in fel si chip, nu mai vad log pentru normalitate, ci doar pentru masura proprie. Culmea insa se pare ca toti ne amagim ca folosim masura Adevarului si atit de mult ne dorim asta si o propunem altora, ca tot cu ocaua mica sintem prinsi, a masurii proprii.
    Cred ca acel indemn la cumintenie, e de departe cea mai „tare” solutie a lui Mircea Platon, intru atit, intru cit, fuge si de falsa modestie si de falsa smerenie, dar si de ipocrita cautare a celor ce ne unesc si propune nimic nou pina la urma: blindetea porumbelului, a infrinarii ascetice, chiar si la nivel intelectual, cu intelepciunea sarpelui, virilitatea si discernamintul rezistentei interioare la toate solutiile si intentiile bune si sincere ale veacului si persoanelor.

  8. @Ilie, vezi ca unii de pe aici te mai considera simpatizant legionar, ori cel putin ingaduitor fata de fenomen 🙂 Nu cumva sa devii un adept al anti-legionarilor lui Al. Racu.

    @Alexandru Racu, iertati-ma ca va spun acest lucru, dar dvs ati gresit de la inceput cand ati vrut sa puneti o caramida de ,,dreapta” cu insi precum Razvan Codrescu ori Claudiu Tarziu. Tocmai am stat si am citit polemica la care faceti referire. Lasati-o balta, cu neo- si filo-legionarii nu se poate discuta, asa cum nu se poate discuta cu fostii comunisti nostalgici. Au in ei orbirea ideologiei. Chiar se poate observa un lucru: un conservator nu se poate afla niciodata intr-un proiect comun cu filolegionarii, mai devreme sau mai tarziu tot se vot certa (vezi si desprinderea lui M. Platon ori G. Fedorovici de acelasi bolovan verzui poreclit chiar de catre ei (asta-i enervant!) conservator). Chiar imi pare rau de Razvan Codrescu, credea si el, probabil, ca a gasit un tanar scolit care sa duca ,,ideile verzi fardate,, mai departe si cand colo da de un conservator clasic si nu de un legionaroid, Pai nu trebuia ca in opinia comilitonilor dansului ca termenul de conservator sa fie doar un paravan pentru reabilitarea legionarismului ca ideologie? De ce ati dezamagit d-le Racu? 🙂

    • De ce am dezamagit? Din cauza constiintei draga Silviu. Si din cauza credintei ca nu se poate construi nimic pe crima si minciuna. Nu de virtuti private e vorba aici, de care duc lipsa, fara sa le cunosc pe cele ale domnului Codrescu. Pe acestea le stie Dumnezeu. Nu-l judec pe Codrescu. Judec (numesc) realitatea, datorie pe care o avem cu totii. Si vom da socoteala de felul in care ne achitam de ea.

  9. Pina la urma se discuta aici ideologia si diferentele dintre legionarism si conservatorism sau se discuta ce avem de aparat, incotro ne indreptam, ce avem de indreptat si cum ne raportam ca crestini la globalism, istorism, romanism, traditionalism? Ca sincer nu inteleg.
    Nu am vazut nicaieri alta discutie in afara de antisemitism si crime, cind e vorba de legionari, de ambele parti, cel putin ca tendinta generala si nici prea multe despre raportarea crestinilor la…lumea exterioara, la realitate, in genere, nu doar politic si economic, cind e vorba de conservatorism. Nici macar teologic nu poate sustine nimeni ca se discuta de fapt.
    Mai degraba vezi pe Neamtu et. co ca dezvolta problematici din astea, inclusiv in media si probabil va ajunge, cu concursul nostru, celor preocupati de curatarea conservatorismului de cancerul legionar, sa ne fure complet discursul si, cu alta miza, sa ne fure instrumentele si sa ne faca imposibile roadele. E deavarat insa ca fardarea ideilor verzi este jenanta, precum este si repetarea unor particularitati istorice in variante neo-nazi. Nu foloseste sau chiar dauneaza si verzilor morti si a celor prezenti, tineri sau batrini si chiar si celor asezati pe poziti contrare, conservatoare(ca pe neocomunisti si neoconi ii ajuta chiar).
    Convertirea de la legionar la conservator a dat ceva folositor si autentic: ex: Platon. Convertirea de la legionar la democrat crestin, a dat un fel de struto-camila intre oportunism politic si pseudo elita intelectuala, ex: Neamtu.
    Dar puristii, care au reusit sa se sustraga ratacirii legionare, nu vad sa dea nimic veacului, public vorbind, in afara de comentarii pe blog.
    Revenind on-topic Mihai mi se pare chiar o masochista fundatura. Si monarhia este o prespectiva mult mai indepartata, in societatea de acum oreintata corporatist-globalist, sau ca expresie sociala carierist-consumerist.
    Ca sa apara macar iluzia unei eventuale monarhii, ar trebui ca in discutiile jurnalistice, academice, intelectuale, sa fie dezbatuta macar problematica simbolului si a semnificatiilor, in loc de dialectica forma-continut, eticheta-persoana, nominalism-realism. Pare ca tot un tip de medievalism, ne-ar scoate din impas. Si nu ma refer la cel expus mai sus, istoricist, feudal, ci la cel mistic.
    Interbelicii aveau de luptat cu criticismul, pozitivismul si cumva in aceeasi barca(vedem acum), liberalismul si comunismul. Noi acum se pare ca avem de furca cu prostia si impotenta, mai ales intectuala. Ce defineste spiritualitatea noii generatii? Mai degraba mania indreptatirii de sine, decit vreun filon tragic sau vreun intinerariu comun, chiar si neconstientizat sau impartasit. Nici personalismul, nici distributismul si nici chiar conservatorismul, nu e inca macar in faza de a-i miji mustata, daca se va maturiza vreodata.
    Dar in loc sa mimeze maturitatea si stadiul adult si sa fie ispitit de invidia si amagirea unei felii din realitate, macar sa faca ce e potrivit virstei si intrucitva mai demn si mai capabil sa lege prietenii, fratii si sa inchege o comunitate: batut mingea in spatele blocului, mai o mica paruiala, cu impacare senina si rapida, parcurs clasicii, ascultatul povestilor bunicului si prefacindu-ne ca dormim, fata de „autoritati”, in timp ce facem vreo „pozna” chiar daca stim ca o incasam si seninatatea lipsei de griji a celui care stie ca o fi mic, dar are lumea la degetul mic…ca orice copil.
    Ceea ce nu-i sta bine este nici seriozitatea adultului, nici palavrageala cu tendinta de birfa a acestuia.
    Pina una alta astept cu nadejde o cit de mica pozna, ca in felul in care ii facem fata(minciuna sau indrazneala si curaj de a suporta consecintele), va determina si personalitatea si caracterul viitor al maturitatii.

  10. Da !
    @”Nenea” Silviu !
    Cred ca ar fi timpul sa nu mai manipulezi. Punct.
    A continua cu „legionarii” la gramada , indiferent de tema adusa in discutie de Ilie, este cel putin superfluu, daca intelegi termenul.In general, tu intelegi ce „vrea muschii tai”.
    @ Dl. Capsali – incep sa imi schimb (dar mai dureaza) parerea despre dvs. E bine ca dl.Racu sa mai vina si pe aici si apoi sa ne invete „mersul pe jos”.
    @ Vestitor – interesant cum dl. Platon continua sa taca „inteligent” mai ales la afirmatii de tipul: „Convertirea de la legionar la conservator a dat ceva folositor si autentic: ex: Platon. Convertirea de la legionar la democrat crestin, a dat un fel de struto-camila intre oportunism politic si pseudo elita intelectuala, ex: Neamtu.
    Dar puristii, care au reusit sa se sustraga ratacirii legionare, nu vad sa dea nimic veacului, public vorbind, in afara de comentarii pe blog.”

    Concluzie : a vorbi obsesiv despre legionari si la „gramada”, atunci cand subiectele sunt aici sau aiurea : „Iorga”, „Republica romanik”, „Pedeapsa cu moartea”, etc., denota cel putin o manipulare sionista !(Sau evreii nu manipuleaza ? Haida de !!!)
    Si acum „injurati-ma” ca oricum nu aveti ce face !
    „Tara arde” si o gramada de „pinguini” o tin cu „pericolul legionar” ca „surda pe mormant”.
    Deci :
    VRETI SAU NU, REGAT !

  11. @Vestitor, pari un tip cerebral cu care se poate discuta. Trebuie sa-ti spun insa ca n-am inteles remarca ta cum ca M Platon, inainte de a fi conservator, ar fi fost legionar. Nu tin minte ca scrisul lui M Platon sa fi fost vreodata tributar legionarismului, nici acum si nici in trecut. Sau poate il cunoasteti mai bine si stiti dvs o perioada cand M Platon o fi flirtat cu legionarismului.

    Dvs spuneti ca n-ar trebui sa polemizam, sa clarificam, ci sa vedem incotro ne indreptam? Ca si cum ar fi un fel de lupta comuna. Or, o asemenea lupta comuna, la caz extrem, poate fi dusa si cu neoamarxistii, ca doar si ei sint antiglobalisti. Problema se pune altfel. Legionarismul, ca si liberalismul ori socialismul sint ideologii care n-au nimic in comun cu viziunea conservatoare, de aceea devine deranjant cum filolegionarii si neolegionarii tot vor sa ajute, sa netezeasca un drum comun. Totusi, nu pot sa nu ma mir ca sinteti printre putine persoane care simpatizeaza cu Legiunea si care nu foloseste limbajul agresiv, specific neolegionar.
    Vad in schimb ca d. Fedorovici, dupa ce era bine vazut in cercurile ,,traditionaliste”, dupa ce si-a permis sa spuna ceva negativ despre legionari a fost luat la suturi. Al. Racu, la fel. Mircea Platon e inca tinut la respect, ca unul ce nu s-a pronuntat in privinta legionarismului. Iar deh, referirile lui din ,,A Treia Forta” ori de la lansarile de carte de la Bucuresti sau Timisoara sint considerate anodide, pot fi trecute cu vederea de neolegionari, crezandu-se probabil ca M Platon n-o fi vorbit serios, ori si-a lua doar o masura de singuranta ca sa nu acuzat de elita. Probabil ca de si-ar permite sa atinga subiectul ar fi mitraliat si el lingvistic de neogardisti, precum Fedorovici ori Al. Racu.

  12. Aha, acum am inteles ce vrea sa spuna domnul Codrescu. Daca m-ar fi postat ne-am fi lamurit. Domnul Codrescu a pus intruparea intre ghilimele la fel cum si pogromul de la Iasi l-a pus intre ghilimele ( A se vedea capitolul III din articolul domniei sale, postat aici http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/codreanu-si-fenomenul-legionar.html). Insa intruparea cu ghilimele este intrupare intre ghilimele. Or tocmai datorita faptului ca pentru mine intruparea este fara ghilimele si pogromul este fara ghilimele. Este ceea ce este. Adica pogrom. Intruparea face ca lcururile sa-si primeasca adevaratul lor nume. Astfel, Biserica este Biserica, Statul este Stat iar pogromul este pogrom (nu actiune defensiva indreptata impotriva elementelor fasciste, asa cum definea Iliescu actiunile mineresti, sau actiune defensiva indreptata impotriva elementelor iudeo-comuniste, asa cum definesc criptolegionarii si neolegionarii diferitele actiuni pogromiste, atnuci cand nu le neaga realitatea istorica).

    Acum sa vedem si ce anume uita domnul Codrescu sa puna intre ghilimele:

    Domnul Codrescu cauta sa acrediteze ideea ca „in cărţile lui Codreanu care constituie îndreptarele absolute ale legionarismului, violenţa este mai degrabă dezavuată, iar de îndemnuri la asasinat nu poate fi vorba” si se sprijina, printre altele, pe urmatorul citat din Corneliu Zelea Codreanu: „Ce vom face dacă ne vor mai provoca? Vom scoate din nou pistoalele şi vom trage[34], pentru ca să ne putrezească oasele în închisori şi planurile noastre să se sfarme? În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gîndul retragerii în munţi.[35] Acolo unde românul a primit lupta cu toate puhoaiele duşmane […] Decît să ni se usuce trupurile şi să ne sece sîngele din vine în închisorile urîte şi triste, mai bine să ne terminăm viaţa murind cu toţii în munţi, pentru credinţa noastră […] Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă vom fi, desigur, răpuşi”.

    Mergand la textul original (Pentru Legionari) aflam de fapt (surprize, surprize!) ca afirmatiile lui Codreanu nu par sa fie in niciun caz afirmatiile unui om care mai degraba dezavueaza violenta si care n-ar indemna la asasinat in ruptul capului. Iata textul original (a se vedea fragmentul din ghilimele):

    Ce vom face, dacă ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele şi vom trage, pentru ca să ne putrezească oasele în închisori şi planurile noastre să se sfarme? În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gândul retragerii în munţi. Acolo, unde românul a primit lupta cu toate puhoaiele duşmane. Muntele e de mult legat de noi, de viaţa noastră. El ne cunoaşte. Decât să ni se usuce trupurile şi să ne sece sângele din vene închisorile urâte şi triste, mai bine să ne terminăm viaţa murind cu toţii în munţi pentru credinţa noastră. Respingem, aşadar, umilinţa de a ne vedea din nou în lanţuri. <> (http://foaienationala.ro/idei-si-fapte-haiducesti-in-miscarea-legionara.html)

    Concluzia: ghilimelele conteaza. Conteaza daca le pui si unde le pui.

    • Nu stiu cum se face de tocmai citatul esential nu a intrat. Poate datorita ghilimelelor. Sa revenim deci. Iata continuarea citatului:

      Respingem, aşadar, umilinţa de a ne vedea din nou în lanţuri. Vom ataca de acolo, coborând în toate viesparele jidăneşti. Sus vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos vom împrăştia moarte şi milă.

      Foarte pasnic si foarte duhovnicesc.

  13. Domnilor !
    Republica Romania este sau nu „legal infiintata” ?
    Va puteti concentra pe subiect ?
    Va puteti, in general, concentra pe vreun subiect, fara a devia la …legionari ?
    De ce nu discutati tot timpul numai despre cei 400.000 de evrei salvati de regimul Antonescu ?
    Va promit solemn ca voi deveni la fel de paranoic in a va repeta obsesiv acest mesaj (400.000 de evrei salvati de Antonescu), daca veti contiunua in a discuta la infinit, indiferent de subiect (chiar si menstruatia la furnici), despre legionari.
    Nu de altceva, dar seful statului Israel a spus-o cu subiect si predicat !
    Deci o bagati cu legionarii, o bag cu Antonescu si evreii salvati !
    Cum doreste cap(rioa)ra …

    • Haideti domne sa terminam odata cu dihotomiile astea tampite: nu esti comunist esti legionar, nu esti legionar esti comunist. Avem de-a face cu doua ideologii criminale. Evident ca din punct de vedere istoric, pentru noi, procesul comunismului este mult mai relevant decat procesul legionarismului, deoarece legionarii au stat la putere cinci luni dupa care au infundat zeci de ani inchisorile in timp ce comunistii au stat la putere patruzeci si cinci de ani si continua sa stea de douazeci de ani. Doar ca procesul unui regim criminal nu se poate face decat daca se condamna si ideologia criminala care sta la baza acelui regim. Ori o ideologie criminala (comunismul) nu se poate condamna pe baza unei alte ideologii criminale (legionarismul). Dumneavoastra chiar nu intelegeti faptul conform caruia neolegionarii si criptolegionarii contribuie masiv la sabotarea procesului comunismului tocmai pentru ca pervertesc baza morala si istorica prin care s-ar putea face un real proces al comunismului: adica traditia noastra crestina si nationala. Romania interbelica nu era doar Romania lui Codreanu si a lui Horia Sima; era si Romania lui Maniu si Mihalache, a lui Vulcanescu si a lui Staniloae. Chiar nu vi se pare aberant faptul ca pe de o parte Razvan Codrescu ma afuriseste pe mine pe motiv de „umanism, protestantism, democratie, etc.”, iar pe de alta parte „il sustine neconditionat” pe Baconsky ( http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/10/baconsky-si-baconschi.html ) care spune ca BOR trebuie sa devina „o campioană a democratizării Estului şi un turn de monitorizare al felului în care societăţile post-comuniste respectă drepturile omului”. Cum ar fi ca eu sa-l atac pe Razvan Codrescu pe motiv ca e prea legionar dar sa-l sustin neconditionat pe Victor Roncea?

  14. Teza e veche, si a fost sustinuta, la inceputul anilor 90, de un autor publicat de Humanitas, Eleodor Focseneanu. Si ce spune dl Racu are relevanta, pentru ca legionarii-simisti (de care Codrescu a fost apropiat) si cu antonescienii au dat tare in Regele Mihai dupa ’90. Pana nu restauram adevarul istoric, nu putem face nimic. Felicitari dlui Racu! E bine ca lucrurile sa se limpezeasca.

  15. Sa avem iertare. A fost o exprimare pripita. Platon nu a fost legionar, cum de altfel nici Neamtu. A cunoscut si cunoaste insa despre ce e vorba, motiv pentru care s-a si delimitat foarte explicit fata de determinismul conspirationist anti „iudeo-masonic” al legionarilor. Si respect felul in care o face si motivele.
    Probabil ca eu, maniac fiind, observ in conceptiile domnului Platon, elemente care, probabil ma amagesc, ca ar fi prezente si in gindirea legionara, in sensul larg al ei, cel putin in privinta caracterului. E adevarat ca e vorba de criterii etice universal valabile si cu usurinta detectabile la mai multi autori, in forme asemanatoare. Si totusi… Dar ramine pe alta data sau pe alta viata, mai degraba.
    Intrucit este irelevant.

    M-am amuzat ca dupa o postare mai lunga si se pare incoerenta, nu doar prost ortografiata, in care combateam, pe motive de premeditare pedeapsa cu moartea, chiar si cea sustinuta pe temeiuri juridice, domnul Codrescu mi-a respins comentariu.

    @Itzic si Silviu: tocmai asta cred ca intentionam si eu, sa abat „discutia”de la false problematici, pe care oricum nu le putem aborda coerent si ar fi oricum fara rost. Totusi cred ca ar ava foarte mult sens sa reluam dezbaterea in legatura cu dihotomia conservator-revolutionar, ca sa ne precizam mai clar criteriile. Unde se intelneste si unde se desparte reactionar de conservator? Unde se termina pozitivismul si ce impact are realmente relativismul si postmodernismul, asupra relativizarii si confuziei felului de raportare istorica, in raport cu eshatologica? Ne infundam in politica si economie sau mai avem resurse sa ne abatem si asupra felului de a cunoaste si cum anume putem cunoaste? Cum afecteaza relativismul aceste preocupari si unde devine salvatoare intoarcearea la izvorul de viata al dogmei si vietii duhovncicesti autentice? Sau asta ramine rezervat pentru lectura si seminar?
    Marturisec ca inca nu mi-e limpede acest nou conservatorism, desi mi-e foarte limpede miza lui, precum si dimensiunea lui etica(Platon) si duhovniceasca(Feodorovici). La Hurduzeu pare mai degraba orientata sociologic si la d-l Racu, mai degraba axiologic, cel putin in promisiune. Nu caut un program, mi-e limpede ce ne desparte fata de unii si ce ne desparte intre noi, dar de unde pornim, cu ce instrumente si ce dezbatem, mi-e mai putin clar.

    In ce priveste pe Alexandru Racu, cred ca este foarte folositor sa ii fie cetita argumentatia in privinta pedepsei cu moartea pe blogul domnului Codrescu, dupa ce e filtrata de unele inevitabile si de inteles scaparari(mai degraba decit scapari)
    Si are dreptate deplina, nu pentru prima oara, Iulian Capsali, in privinta purismelor, de care sufera si actualii conservatori, desi tot ei dispretuisc aceasta atitudine cind e vorba de „elita”. Si prea multa nevoie de impacare si prea multa nevoie de delimitare, are ceva nesanatos in ea, un exces exterior, care ascunde o deficienta interioara. Destul ca aici intra psihanaliza. 😉
    Cine e intreg, adica consecvent si fara boala auto-indreptatirii, nu bate apa in piua cu unitatea si nici nu practica politia ideologica, ci doar afirma, face, marturiseste, implineste, depaseste, insuseste, mai greu de observat insa astfel de atitudini insa…

    Ramin cu gindul la pozne, intre o lectura de carti de aventuri si temele pentru scoala.

    • … pai abateti mai pe scurt 🙂
      Inteleg ca aveti nelamuriri. Scrieti d-lui Catrinoiu pe email , faceti o pozna si dati-i numele in clar (un gest viril, nu-i asa ?) si o sa va recomande dansul ce sa cititi sau sa ce sa faceti ca teme, daca (chiar)vreti si nu stiti.
      Uneori putem sa invatam si de la tineri !
      Deci „multum in parvo” !
      Si nu mai exprimati pripit ca nu va grabeste nimeni. Se pare.

    • Draga Vestitorule,

      Eu nu fac nici exces de cearta nici exces de impacare. Eu doar discutam cu domnul Codrescu, pe blogul domniei sale, unde am rabdat o gramada de mojicii de la toti ciungomutii anonimi (ca de altfel si fratele Iulian Capsali, care si el a rabdat) iar domnia sa ma face fara vreun motiv clar grobian si protestant. Partea legata de grobianism am trecut-o pur si simplu cu vederea si am incercat sa-i demonstrez de ce nu sunt protestant si, pe cale de consecinta, am incercat sa-i demonstrez ce anume este in neregula cu teologia politica a domniei sale din moment ce ma considera protestant. I-am spus ce cred. Nu m-am pretins papa de la Roma. Daca am gresit sa-mi demonstreze, nu sa ma cenzureze.

      In schimb, domnul Codrescu ma face nerusinat si ma da afara, dupa care vine fratele Capsali sa-mi spuna ca sunt un fariseu purist care ii izgoneste pe fratii impuri. Dar eu am fost cel izgonit, nu domnul Codrescu. Caruia nu-i port niciun fel de pica. Ceea ce nu reusesc sa inteleaga oamenii astia este ca eu stau cu oricine la masa dar ii spun ceea ce cred. Adica nu ma las controlat. Daca ei se supara si ma dau afara eu plec. Dar nu inteleg de ce tot pe mine ma acuza de sectarism si purism. Pentru ca nu zic ca ei? Daca nu gandesc ca ei nu pot sa zic ca ei.

      • Eu nu am spus niciodata ca esti” un fariseu purist care ii izgoneste pe fratii impuri”. Cred ca nu ai citit bine. Despre mine am spus ca sunt si eu, cateodata, asemenea fariseilor, si judec mai degraba decat sa indrept. Chestiune pe care o constat si la tine. Citeste, rogu-te, bine! Socotesti, vad, ca sunt de folos si ziditoare imprecatiile: „Marelui Inchizitor” Codrescu i se pun in carca mai multi Capitani: „Capitanul Codreanu, Capitanul Baconsky, Capitanul Basescu (Basonsky -altii mai sunt cu Capitanul Georgescu), o serie de Capitani pe care ii sustine domnul Codrescu in lipsa lui Ivan cel Groaznic”, basculeaza legionar „intre hiliasm si nihilism”, „cu diferenta ca daca legionarii nu erau intregi la cap dumneavoastra (R.Codrescu) sunteti (un) cinic”, care ambitioneaza sa crestineze „o grupare pogromista, terorista si filonazista”, s.a.m.d. Te pregatesti cumva sa intri, dupa doctorat, in noile institutii fondate de Vladimir Tismaneanu? Pentru ca numai asa vad asemenea revarsare de poncifuri absolut bizare si de neadevaruri instrumentalizate ca sa iasa cum iti convine. Ma mir ca nu iti gasesc, in aceste conditiuni, semnatura langa cei peste 100 de intelectuali care o acuza pe Eugenia Voda si I Cristoiu de antisemitism filolegionar.
        Ultima ta „delimitare” cam asa suna. Ti-o spun eu, ca nefiind filolegionar si nici n-am fost vreo secunda de acord cu premisele eseului despre pedeapsa cu moartea. Si care, ca si tine, a suportat mojiciile anonimilor, si nu numai ale lor…

        Te-a „controlat” cineva? Fii serios! Insa in loc sa incerci sa indrepti cu vorba buna (ca un adevarat ortodox…), te-ai arucat insolent in tot soiul de acuze si aluzii pernicioase, numai ca sa astepti momentul in care proprietarul spatiului in care scriai sa explodeze. Te-a dat afara, normal. Cu un asemenea limbaj persiflant, ce ai fi vrut? Sa te decoreze? Nu era prima interventie insolenta, dupa un inceput dealminteri excelent si prin rigurozitate, si prin ton. Nu pun in chestiune ce ai scris, ci felul si tipul de argumentare care, pana la urma se termina intr-un simplu atac la persoana autorului, caruia-i cautai cu lumanarea numai scamele de pe rever, lasand pe toti sa se creada ca nu este tocmai curat -adica nu este prfect ortodox, ci un filolegionar setos de sange. Perfect ortodoxul in schimb nu intelege ca este mai important cum spui cele ce le afirmi. Si ca, uneori, tacerea e mai concludenta decat blamarea.
        De ce pui tu intreaga poveste – care este pana la urma o cearta intre intelectualii (crestini!) Alex.Racu si R.Codrescu- in cheia unei cabale: „Daca ei se supara si ma dau afara eu plec. Dar nu inteleg de ce tot pe mine ma acuza de sectarism si purism. Pentru ca nu zic ca ei?”) Care „ei”, draga Alex, care ei? Eu si Claudiu(care, prin tacere, a aratat ca este de fapt impotriva acestei teme precum si a concluziilor autorului ei)? Deci despre care „ei” vorbesti? Conspiratia legionarilor, a necrestinilor sau a crestinilor imperfecti? Care te-au pus sa …”gandesti ca ei”!? Vorbele tale seamana mai degraba cu un puseu de manie a persecutiei, sa ma ierti…

        In scoala lui Gusti puteau sa coabiteze si legionari, si simpatizanti comunisti, si liberali, taranisti sau altii, neafiliati politic. Numai acum, dupa exemplul altui „Capitan”, trebuie sa ne delimitam de „impuri” si sa fondam secta ortodocsilor perfecti. Este o secta foarte dificil de penetrat, dar in care vad ca este obligatoriu sa te delimitezi. Nu pocainta este la baza gruparii ortodocsilor perfecti, ci delimitarea de periculosii crestini imparfecti. Cu cat delimitarea este mai abrupta, cu atat esti mai eligibil!

        Regret ca a trebuit sa ajung la asemenea explicatii, insa le-am facut din prietenie. Sper, totodata, ca nu am fost, din nou, inteles gresit.

        • Aceleasi dihotomii deplasate: critici legionarismul in mod ferm, cu siguranta esti politically correct. Eu as vrea sa-mi demonstrezi in mod clar ce anume este fals in ceea ce am afirmat eu despre Miscarea Legionara. L-a ridicat Codreanu in slavi pe Hitler? Da! A indemnat la violenta impotriva evreilor? Da (vezi citatul de mai sus, ocultat de Razvan Codrescu, citat care, crede-ma, nu este scos din context)! A intretinut cultul unor teroristi? Da!

          Nu stiu cum as putea sa intru si in secta „Capitanului” Platon si in secta Comisarului Tismaneanu. Cred ca il descri mai degraba pe Razvan Codrescu care ii sustine concomitent pe Capitanul Codreanu si pe Capitanul Baconsky. Eu ii critic pe ambii.

          Pe Claudiu nu l-am adus in discutie deci nu vad sensul. Pentru moment ei = Razvan Codrescu + tu (primul ma izgoneste, al doilea ma acuza de purism). E drept, eu polemizez tare. Dar nu vad de ce as polemiza soft atunci cand e vorba de un individ, Codreanu, care incita la omor, dupa ce pusese la cale o actiune terorista. Polemizez tare dar cu argumente; nu cu atacuri la adresa sotiei. Nu vad de ce ar trebui sa ne periem in public unii pe altii cand miza este adevarul. Ne putem peria in privat. Daca domnul Codrescu e prieten cu Baconsky poate sa aiba grija de cainele lui cat e plecat domn ministru in delegatie. Eu ma straduiesc sa-i iubesc si pe eretici si pe pacatosii nepocaiti (caci altminteri toti suntem pacatosi). Dar nu-i sustin (neconditionat!) pentru functia de presedinte al Romaniei.

          PS1: Cenzurarea Eugeniei Voda si a lui Cristoiu (chiar daca am rezerve fata de cele pe care le-a afirmat) este doar o alta forma de totalitarism. Deci nu mai incerca sa ma „integrezi” ca vezi cat sunt de „neintegrabil” 🙂

          PS2: In materie de cercetare stiintifica colaborez cu oricine, indiferent de parerile politice. Dar nu despre cercetare era vorba aici.

          • Deci daca „ei = Razvan Codrescu + tu (Iulian Capsali n.mea.)”, iar „ei” te obliga sa „zici ca ei”, ne aflam ori in pur suprarealism, ori in plin delir. Sper ca este vorba de prima varianta. Despre mine, la acea postare, poti sa sustii orice, dar nu ca am fost de acord cu Razvan Codrescu. Am fost un critic net al pozitiei sale si ti-am sustinut, in prima instanta (cand argumentul tinea locul impertinentei) pozitia. Mai mult, nu cred ca ti-a luat cineva familia (copiii si sotia) ca exemple in „demonstratie”, asa cum am patit-o. Spui ca nu m-ai atacat la acest capitol, ci ai folosit argumentul. Era si culmea sa o faci, cand eram pe exact aceleasi pozitii! Deci cum poti sa sustii ceva imposibil de sustinut in mod obiectiv. Doar totul a fost public! Observ o bizara incercare de a silui faptele ca sa ti se potriveasca in cadru.
            Sigur, cand „miza este adevarul”, atunci trebuie adusa discutia la… Baconsky, de ce nu la Plesu, Patapievici (a fost cam uitat), mai nou la Georgescu etc. Adevarul cere „delimitare”, iar cine nu o face feroce (indiferent ca e vorba de pedeapsa cu moartea sau de productia de soia nemodificata genetic), nu este un crestin bun, e alterat. De unde imi este cunoscut tipul asta de rationament pur crestinesc?

            PS Speram sa nu fiu inteles gresit. Am…gresit.

            • Stai ca nu ne intelegem. N-am zis ca ma obliga cineva; doar ca simt un anume santaj „duhovnicesco”/emotional care nu-mi place. As vrea sa mi se raspunda cu argumente la chestiunile legate de legionarism, nu cu nu e momentul, nu e frumos intre prieteni, stai sa se lase seara, noaptea, etc. In mod paradoxal, pe mine, chestiile astea ma enerveaza foarte tare si imi potenteaza reactiile viscerale in loc sa le domoleasca. Asa sunt eu.

              Cat despre chestia cu atacurile la adresa familiei (ceea ce eu nu fac din principiu) voiam doar sa dau un exemplu de toxicitate internautica tolerata in conditiile in care eu nu sunt tolerat pe motiv de „nerusinare”. Nu am zis ca m-am gandit vreodata sa recurg la astfel de metode abjecte. Nihilismul, hiliasmul sunt paradigme in care putem cadea, in ciuda bunelor noastre intentii. Atacurile la persoana (desi, ce-i drept, ideile sunt intotdeauna personale, dar intelegi ce vreau sa spun) si la familie sunt cu totul altceva, iar eu din acestea nu folosesc. E drept, pe plan retoric, e posibil sa ma fi aprins peste masura, mai ales dupa ce am fost excomunicat virtual 🙂 Daca e asa imi cer iertare. Si de la tine si de la domnul Codrescu. Dar chestia e oarecum inevitabila intr-un subiect cu miza. Oricum ar fi, planul personal e unul si planul obiectivitatii (istorice, ideologice, teologice, etc.) e altceva. In primul caz iert si imi cer iertare. In al doilea caz discutia se poarta pana la capat: fie cedeaza unul, fie cedeaza celalalt, fie cadem de acord.

              In rest, eu zic sa ne risipim tulburarea cu cantarea bizantina postata de Ilie.

              • Uite, exact cum zice domnul Codrescu aici in ultimul sau comentariu legat de raportul dintre obiectivitatea legii si subiectivitate. Citez:

                „Dacă nu ieşim din această confuzie sentimentală a planurilor nu mai înţelegem nimic şi totul devine arbitrar”

                Exact aceeasi distinctie se aplica si intre Razvan Codrescu, care imi poate fi prieten si Adevar, cu care Razvan Codrescu s-ar putea sa nu fie prieten. Deci daca dansul e gata sa pedepseasca obiectiv cu moartea (cu toate ca e constient de failibilitatea ratiunii umane si de consecintele acestei failibilitati), nu vad de ce nu as judeca si eu obiectiv, fara sa omor pe nimeni, in ciuda faptului ca judecata mea obiectiva deranjeaza subiectivitaea domnului Codrescu.

                Hai ca-mi plac discutiile astea 🙂 Ar trebui colectate. Sa vezi ce dialoguri platonice or sa ramana peste timp 🙂

                Sper ca de data asta m-ai inteles 🙂

                • Am facut recurs la argumentul (si nu „santajul”, ca este ridicol!) duhovnicesc dupa ce am vazut cum ai incercat cu orice chip sa-l trimiti in derizoriu pe cel cu care intrasei in polemica, dar in „casa”(blogul) lui. Si nu am facut-o acolo -initial pt. ca nu mai vrut sa pun paie pe foc, apoi pentru ca nu aveai cum sa mai raspunzi- ci aici, prin ingaduinta d-lui Catrinoiu. Vad ca nici aici nu te poti abtine…(„Daca domnul Codrescu e prieten cu Baconsky poate sa aiba grija de cainele lui cat e plecat domn ministru in delegatie.”)… Este amuzant, iar galeria o sa hahaie! De tipul asta de argumentare, m-am saturat de mult si nu credeam ca o sa faca emuli printre oamenii in a caror credinta sincera (dar si putere de patrundere) inca mai cred. Si Dan Puric a fost linsat public pe bloguri de catre „constiintele” ortodoxe (Petru Voda, Apologeticum, Victor Roncea etc) cu aceleasi „argumente” (in cazul lui era incriminata apropierea de „masonul” Georgescu, pe care il aduci vad si tu in discutie.) Culmea, Codrescu este linsat si purtat din blog in blog (aceleasi) pentru ca nu este „canonic” (adica este critic) in ceea ce priveste Miscarea Legionara, pe care ei o vad infailibila!? Tu il ataci pentru ca il vezi filolegionar, cu o diagonala prea evidenta peste camasa verde permanent… As putea sa remarc faptul ca nu esti intr-o companie prea onorabila, dar vrei sa te inscrii perfect in tipologia „adevaratului ortodox”. Pana la urma, e optiunea ta.

                  Imi dai citatul din R. Codrescu. Da, consider ca este o cecitate a sa pe acest subiect: crede ca cine sustine altceva decat argumentarea pedeapsei cu moartea este sentimentaloid. Din punctul multora de vedere (si al meu, evident), greseste. Se poate intampla; nu toti avem permanent acest dar, al deosebirii duhurilor. Insa in nici un caz nu cred ca isi merita zeflemeaua ce i-ai aplicat-o. Razvan Codrescu este mult mai mult decat un „blogger”: in partea „dreptei”, are eseuri, studii si carti de o indiscutabila valoare, obliterate complet de mainstream-ul „intelectual” autohton. Daca au fost in stare sa oculteze complet (numai Baconsky -sic!-a avut inspiratia sa o comenteze pozitiv) o capodopera cum este traducerea din Dante a Infernului – Divina Comedie, ce sa mai vorbim! De ce este pus la index, nu mai este cazul sa-ti explic. Si o sa-ti fac finalmente confidenta ca, in discutiile particulare cu el despre tine, TOTDEAUNA a vorbit la superlativ, pretuindu-ti inteligenta si condeiul. Sunt crestin si nu pot sa jur (ceea ce e da, este da la mine), insa, crezi sau nu, este adevarat…

                  PS Dupa cum vezi, in ceea ce priveste puterea evidenta a muzicii postate de dl. Catrinoiu, mizez ca si tine, precum ai vazut probabil, pe acelasi nobil efect. Deie Domnul sa ne ridicam la inaltimea ei, si sa piara acest duh necurat al vrajbei intre crestini, care sporeste cu zi ce trece!

                  • Draga Iulian,

                    Niciodata nu as putea sa neg talentul si inteligenta domnului Codrescu. Nu despre asta este vorba.

                    Cat despre prietenii si adevar, ma tem ca vorbim doua limbi. Regret daca am fost prea acid (se prea poate), dar, tinand cont de perspectiva din care vad lucrurile, nu pot sa inteleg de ce sunt luat la tinta eu pe motiv de democratie dar este sutinut neconditionat Baconsky? Pentru ca a scris frumos despre domnul Codrescu cand nimeni nu scria? Sorry, dar aici nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Crede-ma ca regret daca l-am suparat, si ca nu-mi face nicio placere sa mahnesc un om care ma vorbeste (sau mai bine zis ma vorbea :)) de bine. Dar absenta polemicii presupune concordanta parerilor. Iar din moment ce aceasta concordanta nu exista, polemica este naturala. Deci prefer sa fiu vorbit de rau in public si in privat, izolat pe scena culturala romaneasca (asa cum a patit Platon, care si el a fost vorbit de bine de domnul Baconsky), decat sa tac mocnit atunci cand ma agaseaza un neadevar si o nedreptate. Si probabil ca nu as mai fi atat de acid daca nu as fi asaltat de priteniile cu taxa inversa.

                    Nu pedeapsa cu moartea a fost cauza disputei noastre, ci intelegerea Bisercii si a Miscarii Legionare. In acest sens, mai relevant e citatul din Codreanu de mai sus. Citeste-l te rog si spune-mi cine are dreptate: eu, care afirm faptul conform caruia Codreanu indeamna la asasinat sau domnul Codrescu care spune ca nici nu poate fi vorba (crede-ma ca nu e scos din context citatul)? Prietenia sau dusmania dintre mine si domnul Codrescu nu schimba nici adevarul istoric, nici adevarul de credinta.

                    Relatia dintre Miscarea Legionara si Biserica este un subiect mult prea important ca „sa-l tacem” public intre prieteni. Nu pretind ca am monopolul asupra adevarului cu privire la tema in cauza. Dar la adevar se ajunge prin discutie nu prin tacere mocnita si prieteneasca.
                    Drept pentru care pretind in schimb ca este absolut necesar (daca vrem sa reprezentam cu adevarat ceva si nu doar sa mimam crestinismul in spatiul public) sa discutam acest subiect in mod cat se poate de transparent si de public, si sa nu sabotam discutia prin prietenie. Deoarece discutia este calea catre adevar. Iar o prietenie care blocheaza calea catre adevar este o prietenie in afara adevarului, deci o falsa prietenie. Deci nu „m-am tiganit” din pricina banilor sau a gogosilor. Am discutat raportul dintre istorie si Biserica si, in mod particular, dintre Biserica si o parte extrem de importanta a istoriei nationale. Normal ca s-a ajuns la formulari tari. Pentru ca discutam despre adevarul de credinta, nu despre meciul dintre Steaua si Dinamo, iar orice ortodox stie ca proasta lui interpretare (a adevarului) are consecinte spirituale si istorice catastrofale.

                    Daca tu si domnul Razvan Codrescu ati fi inteles adevarul acesta cu privire la relatia corecta dintre prietenie si adevar nu v-ati fi certat cu Mircea Platon, iar acum am fi fost mult mai uniti si mai puternici. Uniti cu adevarat. Iar daca il veti intelege, trag nadejde ca va veni si ziua impacarii si „vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat” (ce eram la vremea cazului Corneanu).

                    Pentru mine, prietenia adevarata poate presupune ocazional si cearta, daca motivatia este adevarul. Vreau prieteni care imi spun deschis ceea ce gandesc, atunci cand miza este adevarul, nu prieteni care ma vorbesc de bine si se asteapta apoi ca eu sa nu spun ceea ce cred, pentru a nu strica atmosfera. Asa inteleg eu prietenia. Adevarul (sau, evident, intr-o prima faza, ceea ce considera fiecare ca este adevarul) nu se trece sub tacere de dragul prieteniei; doar de dragul cardasiei sau al sentimentalismului.

                    In alta ordine de idei, admit ca e posibil sa fi sarit calul. Ma duc sa incerc o impacare, asa cum o inteleg eu.

                    • Ma tem ca o astfel de miza si o astfel de disputa, nu are cum vreodata sa gaseasca ape linistite pe vreun forum sau blog. E nevoie de dezbatere publica sau macar particulara, insa cu participare reala, in persoana, ca astfel macar de jena, sau dintr-o minima politete, sa se abtina fiecare de la insulte si exagerari.
                      Apropo de terorism politic, cum numiti „initiativa” lui Michael Collins, in Irlanda anilor ’20, cea prin care au fost „suprimati” intr-o singura noapte, cu un trandafir alaturi, un numar important de agenti si oficiali britanici, care a dus, direct, fara intrerupere, la formarea statului irlandez modern.
                      Si nu era vorba de pericolul bolsevic acolo, care stirnea ceva panica pe meleagurile noastre, sau de „exploatatorul” iudeo-mason, ci de asupritorul britanic, la fel de crestin si cu origini comune, cu ale celui irlandez.
                      Vorba aia one man’s hero is antoher man’s…terrorist.Sau invers.
                      Dar ca si in cazul unui sfint militar, la intimplare, conteaza cui slujea, ce urmarea si ce ii invata pe oameni si evident cum l-a gasit sfirsitul, adica cu ce atitudine fata de propriile greseli si nelegiuri.
                      Se prea poate sa fi sarit calul cu tradarea ce nu mai ingaduie nepedepsire(nu-mi amintesc sa fi recomandat crima ca pedeapsa, ci initial pedeapsa cu moartea, apoi sa i se opuna exemplul personal de conduita si moralitate), dar ramine cel putin discutabil „indemnul la terorism politic”, in activitatea unui om care declara public ca: daca statul ne scoate in afara legii, trebuie sa ne supunem si sa nu facem nici macar provocari.
                      Si am o mica banuiala, ca asemenea multora, poate chiar Musollini, habar nu avea de planurile lui Hitler cu Auschwitz.
                      Plus ca omul si-a asumat greselile, a descoperit singur pericolul din unele din indemnurile sale, si-a luat „plata”, de la neamul propriu, cu virf si indesat, laolalta cu toti ceilalti care i-au urmat in temnitele comuniste si inca nu isi pot gasi odihna si li se discuta, in cheia prezentului politic(fatarnic) corect, impulsurile primitive criminale si setea de singe.
                      Intr-adevar le-a fost asa sete, ca li s-a facut privilegiul de catre comunisti, sa se scalde in propriul singe. Dar „noua” inca nu ne ajunge. De ce nu discutam despre ce au inteles si au practica concret „ei” si mai putin sa batem la nesfirsit saua, cu ce este deja ingropat de controverse, rastalmaciri si analize pertinente.
                      Miza nu este sa-i farimam pe cei deja morti si „ideologia” lor, ci ce invatam din asta, ce putem considera mostenire pretioasa si ce ispite si pericole avem de inlaturat din cuvint si din intepretarea istorica a evenimentelor. Sincer, nu ii vad prea obiectivi si in nici un caz sinceri si seriosi, pe cei care vad intr-o singura cheie „legiunea”, fie ea exclusiv pozitiva, fie exclusiv negativa.
                      E ca si cum as zice ca Ilie este legionar, pentru ca si legionarii erau monarhisti. Ne putem incurca in silogisme de felul asta la nesfirsit.
                      Sau de Goga, care in aceeasi „dezamagire” ca legionarii, a zis: „nu cite au fost imi trec prin minte, ci cite ar fi putut sa fie”.

                    • 1.Ce am vrut sa iti arat este faptul ca ti-ai facut, din patologizarea adversarului de idei, un stil. In dezbaterea despre pedeapsa capitala -pe care o consider futila si excentrica in cadrul vietii ortodoxe actuale, dar asta e o alta poveste- tu faci trimitere, cand te enervezi, la Miscarea legionara (ai creat pentru ea o adevarata „sfanta” obsesie) sau la Baconsky (Plesu, Patapievici, Georgescu)! Exact asta face si gruparea cealalta, isi lapideaza adversarii prin alaturarea de nume impure (cazul Dan Puric -Georgescu este deja clasic, mai nou Ovidiu Hurduzeu – Georgescu). Tactic, nu o sa fii niciodata atacat de „adevaratii ortodocsi” grupati in jurul Petru Voda, chiar daca in privinta legiunii le esti indezirabil, pentru ca le folosesti. Momentan aveti un adversar comun: Codrescu. Si tot in numele adevarului de credinta si al puritatii ortodoxe.

                      2.In ceea ce priveste relatia Biserica – M.L. (care, repet, nu era subiectul postarii, dar o aduci in discutie compulsiv) ma indoiesc de faptul ca se poate rezolva in acest fel si, mai ales, pe bloguri. Este o tema care starneste patima si reactii incrancenate, iar blogul nu face decat sa o intretina. E greu sa faci o jonctiune intre diabolizare si exaltare. Trebuie stat si vorbit cu deschidere fata de celalalt si cu rabdare. Nu excelezi, din pacate, in aceste atribute care, pana la urma, tin de constitutia crestinului. Iarta-ma ca-ti spun, dar nu iti gasesti tonul. Ti-o spun, pentru ca in aceasta discutie sunt complet destins, nu poti nega. Si vad cum incrancenarile nu fac decat sa distruga dialogul si sa desparta oameni. In numele adevarului, desigur!

                      3. Nu are legatura nici Mircea Platon cu subiectul nostru. El doar a dat startul modei distantarilor igienice, care l-au atins – vad asta fara nicio satisfactie, crede-ma – pana si pe tovarasul sau de idei si partenerul de scris carti, O. Hurduzeu. Constat doar ca deja ti-ai luat si tu distanta de preopinent, prin apropourile la „capitanul” C.G. Eu nu m-am certat niciodata cu el. Dupa cum observi, el se cearta cu toata lumea. Ce mai observ este ca face prozeliti in arta distantarilor, motivele fiind mereu cele legate – ca si la tine, mai nou – de …Adevar. Facem din ortodoxie un par cu care-i articulam pe cei suspecti de deviationism sau pe eretici (ceea ce, pana la urma, e tot aia).

                      Pentru ca si eu sunt de acord in privinta prieteniei si a adevarului, iti dau aceasta ultima replica. Inteleasa sau neinteleasa, asta mi-e greu sa mai stiu…

                    • In ceea ce priveste introducerea familiei ca „argument” la discutie, imi cer iertare dar am fost neclar. Nu m-am mirat nicio clipa ca nu m-ai atacat pe subiectul „familie” – Doamne, nu mi-a trecut asta prin cap- ci la subiectul „pedeapsa capitala”. Pentru ca, evident, aveam amandoi aceleasi pareri, doar exprimate diferit. Graba redactarii…

  16. Draga Ilie,

    Eu cred ca si in acea perioada (’47) existau tot astfel de intelectuali ca si cei de mai sus.
    Care „bateau apa in piua” si „altii ne-o trageau”.
    De ce se cred ei mai buni decat Neamtu si Baconsky, ca nu am inteles.
    Ce au faptuit ei ?
    Concret !

  17. Vreti monarhie sau nu? Fie ca vreti, fie ca nu, va fi Monarhie Constitutionala. Regele conservator din Ohio vrea. Problema e ca daca e asa, cu Georgescu, Puric, Hurduzeu, Caramitru…. nu mai vrea…. si ne-o trag altii…..

    Ce „persoane” cautati? Cine le purica in cur sa vada cat de „persoane” sunt? Baaa, Regina Maria visa la „Statele Unite ale Europei” si era Regina. Era „persoana” sau nu daca visa la „Statele Hunite ale Europei”? Dar era Regina…..

    Domnule Racu, v-ar sta bine consilier regal!

    L-a cerut „poporul” pe Carol I in 1866? Mdea…. Dar poporul era in acord cu liberalul Bratianu? Nu era deloc. Si iata ca a venit Carol I, adus de liberalii camatari, mana conservatoare Carol I, si a facut Istorie.

    • Luati-o mai usor ca dupa aia poate ca ma acuza unii ca tintesc functia de consilier regal la curtea lui Carol al II-lea 🙂 Deja am fost comparat cu Alina Mungiu si Tismaneanu. Cine stie ce mai urmeaza.

  18. Duh nespurcat ce esti, lasa-l dracului pe Goga si intrupeaza-te in Madgearu, Mihalache, Cantacuzino, Marghiloman, Catargiu, Manu, Vaida-Voievod. Hai ca poti, cazneste-te, a fost o greseala de inception cred. Ne faci de rasul curcilor cu Goga al tau.

  19. In laboratoarele Sustainable development & Distributism se cloneaza Ion Mihalache, Virgil Madgearu si Nicolae Iorga, insa cu alte infatisari, ca sa nu violam Codul Deontologic de Ordine Interioara si sa nu isi dea seama nimeni ce se intampla in realitate si cum se face istorie. Deocamdata atat pentru 2011-2014.

    Un An Nou cu surprize,
    Reptilianul X

    • Ii multumesc dlui Catrinoiu pentru ideea generoasa de a ne acoperi micile patimi cu un cantec bizantin. Caci „pe jumatate suntem morti, prea scurta ramasita de viata avand…”

  20. Draga Iulian,

    Chestiunea legata de Miscarea Legionara nu se lega direct de subiectul pedepsei cu moartea dar se lega indirect, pentru ca domnul Codrescu isi fundamenta sustinerea pedepsei cu moartea pe o anumita filozofie a istoriei. Mai bine spus, pe o anumita teologie a istoriei in care (vezi te rog textul sau) intra si Miscarea Legionara. Mie mult mai problematica decat chestiunea pedepsei cu moartea in sine mi s-a parut intelegerea intruparii, a raportului dintre Biserica si istorie, chestiune care reprezenta de fapt baza argumentatiei domnului Codrescu. Cu alte cuvinte, am aprofundat subiectul. Nu am deviat de la el. Cine mi-a citit cu atentie postarile intelege. Nu am nicio obsesie cu Miscarea Legionara si nici nu intentionez sa dezvolt una.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s