Immanuel Wallerstein: THE GLOBAL ECONOMY WON’T RECOVER, NOW OR EVER

http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/01/02/unconventional_wisdom?page=0,9

Virtually everyone everywhere-economists, politicians, pundits – agrees that the world has been in some kind of economic trouble since at least 2008. And virtually everyone seems to believe that in the next few years the world will somehow „recover” from these difficulties. After all, upturns always occur after downturns. The remedies recommended vary considerably, but the idea that the system shall continue in its essential features is a deeply rooted faith.

But it is wrong. All systems have lives. When their processes move too far from equilibrium, they fluctuate chaotically and bifurcate. Our existing system, what I call a capitalist world-economy, has been in existence for some 500 years and has for at least a century encompassed the entire globe. It has functioned remarkably well. But like all systems, it has moved steadily further and further from equilibrium. For a while now, it has moved too far from equilibrium, such that it is today in structural crisis.

The problem is that the basic costs of all production have risen remarkably. There are the personnel expenses of all kinds – for unskilled workers, for cadres, for top-level management. There are the costs incurred as producers pass on the costs of their production to the rest of us – for detoxification, for renewal of resources, for infrastructure. And the democratization of the world has led to demands for more and more education, more and more health provisions, and more and more guarantees of lifetime income. To meet these demands, there has been a significant increase in taxation of all kinds. Together, these costs have risen beyond the point that permits serious capital accumulation. Why not then simply raise prices? Because there are limits beyond which one cannot push their level. It is called the elasticity of demand. The result is a growing profit squeeze, which is reaching a point where the game is not worth the candle.

What we are witnessing as a result is chaotic fluctuations of all kinds – economic, political, sociocultural. These fluctuations cannot easily be controlled by public policy. The result is ever greater uncertainty about all kinds of short-term decision-making, as well as frantic realignments of every variety. Doubt feeds on itself as we search for ways out of the menacing uncertainty posed by terrorism, climate change, pandemics, and nuclear proliferation.

The only sure thing is that the present system cannot continue. The fundamental political struggle is over what kind of system will replace capitalism, not whether it should survive. The choice is between a new system that replicates some of the present system’s essential features of hierarchy and polarization and one that is relatively democratic and egalitarian.

The extraordinary expansion of the world-economy in the postwar years (more or less 1945 to 1970) has been followed by a long period of economic stagnation in which the basic source of gain has been rank speculation sustained by successive indebtednesses. The latest financial crisis didn’t bring down this system; it merely exposed it as hollow. Our recent „difficulties” are merely the next-to-last bubble in a process of boom and bust the world-system has been undergoing since around 1970. The last bubble will be state indebtednesses, including in the so-called emerging economies, leading to bankruptcies.

Most people do not recognize – or refuse to recognize – these realities. It is wrenching to accept that the historical system in which we are living is in structural crisis and will not survive.

Meanwhile, the system proceeds by its accepted rules. We meet at G-20 sessions and seek a futile consensus. We speculate on the markets. We „develop” our economies in whatever way we can. All this activity simply accentuates the structural crisis. The real action, the struggle over what new system will be created, is elsewhere.

Immanuel Wallerstein is a senior research scholar at Yale University.

16 responses to “Immanuel Wallerstein: THE GLOBAL ECONOMY WON’T RECOVER, NOW OR EVER

  1. Asteptam echipa „Platon @ Racu”, cea care s-a certat (sau invers) cu „echipa Codrescu @ Tarziu”, sa ne spuna parerea despre acest subiect si legatura lui „evidenta” cu legionarii si cei 400.000 de evrei slavati de „asasinul” Antonescu.
    De asemenea, asteptam „echipa Platon @ Fedorovici” sa ne explice daca mai avem vreo scapare. Si daca da, cand ?
    Evident ca ne trebuie si „un popor” care sa fie salvat si care sa vrea asta.
    Ascultam cuminti !
    Si nu vom da nicio replica.
    Putem sa ne punem cu acesti „perfect ortodocsi” ?
    Evident nu !
    Noi nu suntem perfect ortodocsi si asta ii enerveaza si intristeaza pe cei „perfect ortodocsi”.

    Cele doua sentimente sunt „perfect ortodoxe” ca si ironia noastra , dar noi suntem imperfect ortodocsi si … ne permitem.

  2. Da, sa asteptam ca d-nii Racu si Capsali sa termine dialogul „etern” despre „pedeapsa cu moartea” si legatura ei indirecta cu „legionarismul” d-lui Codrescu, sa vedem de cate ori se mai „impung ortodox” si de cate ori se mai impaca tot „ortodox” desigur.
    Polemica este un fel de rugaciune pentru dansii, iar faptul ca discuta toate acestea in cadrul acestui blog, si la tema „30 decembrie 1947”, este evident „foarte normal si firesc”.(„Codrescu e de vina”, ne lamureste Mr. Racu)
    Sa avem deci rabdare (maxima) si poate ne vor „lumina” cu solutii si in acest caz legat de economie.
    Sau poate vom ramane ca in povestea cu „castravetele”.
    Cred ca ne vom intoarce la : Baconsky, Neamtu, Plesu , etc.
    La infinit !
    Mai ales ca dl. Tarziu are azi un articol despre Plesu, este si prieten cu Codrescu , care Codrescu este „legionar”, ce „iubeste pedeapsa cu moartea” si care a facut un simpozion cu Puric, care este „mason” , ca si Calin Gerogescu, ca si Hurduzeu, care a publicat (primul) articolul economic de mai sus, pe care l-a preluat dl. Catrinoiu si care ne-a pus un filmulet de impacare si care, nu-i asa, azi ne este simpatic si maine/ieri este/era in slujba „Capitanului Georgescu”.
    Care „capitan” , daca intrebi 99.9% din populatia Romaniei cu drept de vot „cine e domn’e asta ?”, habar n-are.
    Si cand o afla (daca va afla) o sa fie pe deplin lamurita ca este „cel mai mare rau care ni-se poate intampla”.
    Faptul ca „baietii buni” ( Platon, Fedorovici, Racu) l-au depistat din timp pe CG, ca si „baietii mai rai un piculet” (Capsali, Tarziu, Codrescu) dar si ca „rauleanul maxim” – Roncea, este „vointa lui Dumnezeu” manifestata prin oameni de toate felurile si orientarile.
    Iar daca cineva va indrazni sa-l asculte sau urmeze pe CG, anatema sa fie pe el/ei !
    Am inteles , sa traiti !
    Revenind :
    Deci, cum facem domnilor cu sfarsitul acestui tip de economie ce dureaza de vreo 500 de ani ?
    Aveti vreun sentiment, vreo viziune ?
    Sau mai continuati cu … „castravetele” ?🙂
    Dl. Catrinoiu, ce meserii au oamenii astia ?
    Parca Sf. Velimirovici ne spunea ceva despre niste „sferturi…”

  3. Cum spuneam si in alta parte, nu cred ca suferiti neaparat de boala „indreptatirii de sine” sau de prea multa grija pentru cei mentionati, dar categoric aveti o deficienta clara de incredere. Provocari, la provocari, la nesfirsit. Offtopic evident. V-au dezamagit tribunii? V-au smintit, v-au tulburat? Nu v-au pregatit inca solutia de-a gata? Dati voi exemplu atunci de neprovocare, de retinere de la atacuri personale si vorbe smerite si sa vorbeasca exemplul personal.
    Concluzia e ca va faceti prea multe griji…de prea multe. Calea sigura spre a nu face si spre a nu ne insusi si asimila, cu atit mai putin asuma…NIMIC. Anateme, impacari, bune, rele, prea taios, sau prea smerit, oamenii aia, si unii si altii, exprima si un mesaj, au o anumita miza, cauta un rost. Pe care „ceilalti” nu il discuta, ci stau pe margine si bat din palme sau arunca cu oua, precum poporul adunat la „distractia” trasului pe roata. Mi se pare mai sincer si mai serios, sa confrunti principiul si ideea omului, macar intr-un fragment al comentariului, practicind o minima incredere in sinceritatea preopinentului si parasind grija fata de trufia sau ipocrizia lui.
    Articolul de fata ne pune cumva pe o pista falsa. O alta falsa speranta a schimbarii de paradigma. Cu nimic diferita de critica valida si „revolutionara” a marxismului. In aceeasi nesiguranta si tulburare, se traia si acum 2 milenii.
    Insa singura schimbare autentica este innoirea firii, nasterea din nou, personala si tainica in Hristos. Cealalta schimbare este fie amagitoare, fie complet straina si indiferenta de preopuparile omului si destinatia lui. Se poate vorbi mult de solutii si astfel de analize si critici pertinente, dar in van. Daca e totusi sa se „schimbe” paradigma va fi tot spre adincirea „luminilor”, ca un fel de incheiere apoteotica a momentului 1789, fie spre o simulare a ceva diferit. Criza a existat intotdeauna, este chiar motorul dinamicii „sistemului”. Inclusiv pe tarim spiritual. Sa ne bucuram deci.

  4. De ce ne-ai pus d-le Catrinoiu , „oarecum pe o pista falsa” ?
    Si in general, de ce mai tii blog-ul asta ?
    Vestitor (baiat citit, n-am ce zice)raspunde exact ca in cursurile de managemant la capitolul „asa nu”.
    Adica , in momentul in care conduci un set de activitati si cineva iti pune o intrebare despre „ce avem de facut” si NU STII RASPUNSUL FIIND INCOMPETENT, te lasi usor si „superior” pe spate si incepi sa pui tu intrebari.
    Vestitor draga, numele de „karenin” iti spune ceva ? Daca tot pui intrebari in loc sa dai raspunsuri ?
    Esti cumva avocatul celor de mai sus ?
    Vrei sa te vezi numai pe tine si pe ei discutand la infinit despre mantuire ?
    Parca vroiai pozne si ai primit si raspunsuri care te pot lamuri.
    Incetaeza cu tonul asta profesoral si penibil.
    Deci ce propui, in afara de incheieri apoteotice ?
    Deficientele de incredere le poti rezolva asa cum ti s-a propus deja (email catre dl. Catrinoiu si iti indica ce sa citesti. Apoi faci ce poti). Inteleg ca la partea cu „iluminarea” stai mai bine … cu faptele un pic mai prost.
    Noi suntem „mai tampiti”, explicati-ne pe puncte : 1) aia, 2) ailalta, 3) etc.

    PARTEA PROASTA ESTE CA HABAR N-AVETI CE-I DE FACUT SI CAUTATI AIUREA UN ROST !
    ROSTUL NI-L-A DAT HRISTOS SI VOI INCA IL CAUTATI.
    VOI NU AVETI INCREDERE IN OAMENI SI II ACUZATI !
    VA BATETI JOC DE ACEST BLOG SI DE CEI CARE SE UITA LA VOI CUM VI-O TRAGETI „ORTODOX”(CICA) PENTRU A VA IMPACA TOT „ORTODOX” (CICA).
    NE CERETI „SMERENIA” DA A VA CITI LA NESFARSIT POLEMICILE STERILE SI FARA NICIO SOLUTIE IN PLAN FAPTIC.
    NU AVETI INCREDERE UNII IN ALTII SI ACUZATI, ACUZATI, ACUZATI.
    POTI SA ACUZI IN CONTINUARE SI SA ITI CAUTI ROSTUL PE PAMANT !

    DAR MAI LASATI-NE IN DUREREA NOASTRA CU TEORIILE VOASTRE DE 2 LEI !
    ASA TAPMITI CUM SUNTEM, SI CUM ARUNCAM NOI CU OUA !
    SI VOI CU CE ARUNCATI ?
    CARE ESTE DEOSEBIREA DINTRE VOI SI NOI ?
    DEJA STITI CA NOI ARUNCAM CU PIATRA FARA A FACE NIMIC ?
    DE UNDE STITI VOI ASTA ?
    AVETI VEDENII DE LA DUHUL SFANT ?
    PENTRU A FOLOSI CUVINTE PRETIOASE (CA VOI) V-AS SPUNE CA SUNTETI INCONGRUENTI CU VOI INSISI.
    DAR VA VOI SPUNE CA SUNTETI NISTE „FARISEI MODERNI” !
    DUCETI-VA SI DATI-VA DOCTORATUL (SI) IN SOCIOLOGIE CU PAVEL ABRAHAM !

    PANA SI DUMNEZEU TE LASA IN PACE CAND VREI SA FACI FAPTA REA !
    DECI, DACA NOI ASTA VREM SA FACEM (IN MINTEA VOASTRA), LASATI-NE DOMNE IN PACE !
    SAU VOI SUNTETI MAI TARI DECAT DUMNEZEU !
    NU VEDETI CA SUNTETI ABERANTI ?

    AM INTELES DE MULT : SUNTEM SORTITI PIEIRII, NOI ASTIA „CU HURDUZEU” !
    EI SI ?
    IERTATI-NE CA NU STIM CE FACEM !
    SUNTETI IN STARE ?
    SE PARE CA NU !

    SMERITI MANDRULETII !🙂

  5. Oare e doar o eroare, un bug, sau chiar sint „filtrat” din comentarii. Am primit raspuns de comentariu duplicat, insa comentariul meu tot nu apare.

  6. Daca karenin imi spune ceva, literar sau pe un alt blog, de aiurea, karenina imi spune si mai multe, dar din pacate in directia patologicului.
    Admit sa se supere oricine si sa zica sincer ce-l supara la mine, fara sa ma ploconesc aiurea a iertare si smerenie si fara s-o fi cerut undeva.
    Vad cu incet incet de la „tu” s-a ajuns la „voi”(sau e Dvs. si nu mi-am dat seama?😉 ), desi eu nu am nici un „noi”, in sensul pomenit. Eu ma uit ca prostul la propriul meu text si vad ca nu am „astia” si „ailalti”, ci poate remarc diferite atitudini, dar din aceeasi oala. Pe care nu le vedeam nici neserioase, nici nesincere. Nu am contestat niciodata pe Hurduzeu sau pe Catrinoiu, ci am exprimat unele rezerve, intrebari mai degraba, fata de unul sau nedumeriri, fata de unele prea crude delimitari ale domnului Catrinoiu.
    La fel in ce priveste pe Platon, fata de care am exprimat rezerve si fata de Feodorovici, cind mi s-a parut ca sare calul. Nu am vazut masoni, conspiratii, prosti si nici nu m-am erijat in ceva profesor sau induhovnicit, nici nu tin minte sa fi tras la raspundere pe unul sau altul de blasfemie sau abatere de la „linie”.

    -Tocmai stau bine cu faptele si cu experienta si prost cu „iluminarea”. Altfel ce motiv sa scriu comentarii sau sa citesc bloguri? Sa nu ne pierdem iar in cuvinte si etichete si sa raminem, sau sa redevenim persoane, oameni. Eu nu cred in punerea la nesfirsit a intrebarilor, ca Plesu(sa zicem, cind e vorba de dileme si sensul vietii) ci in innoirea si reafirmarea raspunsurilor(deja alese). Si iarasi citind propriile mele cuvinte, vad dupa intrebari, destule raspunsuri. Nu luari la…rost.
    -poate s-ar cuveni sa mai lasam smerenia, Duhul Sfant si duhovnicia in afara comentariilor pe blog. Mai ales unde minia este motorul, si nu vreo nevoie de limpezire.
    -Nu Catrinoiu ne pune pe pista falsa, ci articolul. E doar o parere. Cind se confrunta argumentele poate iese ceva. Cind se ataca persoana, nu principiul si se tribuleaza isteric, CAPSat, zbircit de „chin” si „hartuiala”, ce poate iesi?
    -Ar fi pacat sa iau vreun plus la comentariul asta asa ca va rog, fiti consecventi.
    Iar de lasat in pace…aaaa….nu. Nu va las(am).😀

  7. Comentariu partial:
    Daca karenin imi spune ceva, literar sau pe un alt blog, de aiurea, karenina imi spune si mai multe, dar din pacate in directia patologicului.
    Admit sa se supere oricine si sa zica sincer ce-l supara la mine, fara sa ma ploconesc aiurea a iertare si smerenie si fara s-o fi cerut undeva.
    Vad cu incet incet de la „tu” s-a ajuns la „voi”(sau e Dvs. si nu mi-am dat seama?😉 ), desi eu nu am nici un „noi”, in sensul pomenit. Eu ma uit ca prostul la propriul meu text si vad ca nu am „astia” si „ailalti”, ci poate remarc diferite atitudini, dar din aceeasi oala. Pe care nu le vedeam nici neserioase, nici nesincere. Nu am contestat niciodata pe Hurduzeu sau pe Catrinoiu, ci am exprimat unele rezerve, intrebari mai degraba, fata de unul sau nedumeriri, fata de unele prea crude delimitari ale domnului Catrinoiu.
    La fel in ce priveste pe Platon, fata de care am exprimat rezerve si fata de Feodorovici, cind mi s-a parut ca sare calul. Nu am vazut masoni, conspiratii, prosti si nici nu m-am erijat in ceva profesor sau induhovnicit, nici nu tin minte sa fi tras la raspundere pe unul sau altul de blasfemie sau abatere de la „linie”.

  8. Postez acest link, ca urmare a unor rezerve:
    „Constructing a world fit for Marxism: utopia and utopistics of Professor Wallerstein”
    http://findarticles.com/p/articles/mi_m0254/is_5_66/ai_n27485645/
    Nu ca nu ar fi pertinenta analiza din articol, cum putem spune de altfel si despre critica facute de Marx, capitalismului de atunci.
    Altfel spus sa nu facem din schimbarea de paradigma o noua ideologie „revolutionara”. In acest sens e un stralucit exemplu, ultimul articol al lui Mircea Platon.
    Fata de teocratismul din articolul recent al lui Hurduzeu, am insa ceva obiectii de principiu. Na’, iar am spus-o. Spuneti-mi reactionar. Repet, nu am nimic cu „voi”, nici nu reprezint vreun „noi”, ci ma rafuiesc cu parerile. Ca idei nu le pot numi, mai ales pe blog.

  9. O ultima incercare de postare:
    Daca k-a-r-e-n-i-n imi spune ceva, literar sau pe un alt blog, de aiurea, k-a-r-e-n-i-n-a imi spune si mai multe, dar din pacate in directia patologicului.
    Admit sa se supere oricine si sa zica sincer ce-l supara la mine, fara sa ma ploconesc aiurea a iertare si smerenie si fara s-o fi cerut undeva.
    Vad cu incet incet de la „tu” s-a ajuns la „voi”(sau e Dvs. si nu mi-am dat seama?😉 ), desi eu nu am nici un „noi”, in sensul pomenit. Eu ma uit ca prostul la propriul meu text si vad ca nu am „astia” si „ailalti”, ci poate remarc diferite atitudini, dar din aceeasi oala. Pe care nu le vedeam nici neserioase, nici nesincere. Nu am contestat niciodata pe Hurduzeu sau pe Catrinoiu, ci am exprimat unele rezerve, intrebari mai degraba, fata de unul sau nedumeriri, fata de unele prea crude delimitari ale domnului Catrinoiu.
    La fel in ce priveste pe Platon, fata de care am exprimat rezerve si fata de Feodorovici, cind mi s-a parut ca sare calul. Nu am vazut masoni, conspiratii, prosti si nici nu m-am erijat in ceva profesor sau induhovnicit, nici nu tin minte sa fi tras la raspundere pe unul sau altul de blasfemie sau abatere de la „linie”.

    -Tocmai stau bine cu faptele si cu experienta si prost cu „iluminarea”. Altfel ce motiv sa scriu comentarii sau sa citesc bloguri? Sa nu ne pierdem iar in cuvinte si etichete si sa raminem, sau sa redevenim persoane, oameni. Eu nu cred in punerea la nesfirsit a intrebarilor, ca Plesu(sa zicem, cind e vorba de dileme si sensul vietii) ci in innoirea si reafirmarea raspunsurilor(deja alese). Si iarasi citind propriile mele cuvinte, vad dupa intrebari, destule raspunsuri. Nu luari la…rost.
    -poate s-ar cuveni sa mai lasam smerenia, Duhul Sfint si duhovnicia in afara comentariilor pe blog. Mai ales unde minia este motorul, si nu vreo nevoie de limpezire.
    -Nu Catrinoiu ne pune pe pista falsa, ci articolul. E doar o parere. Cind se confrunta argumentele poate iese ceva. Cind se ataca persoana, nu principiul si se tribuleaza isteric, C-A-P-S-at, zbircit de „chin” si „hartuiala”, ce poate iesi?
    -Ar fi pacat sa iau vreun plus la comentariul asta asa ca va rog, fiti consecventi.
    Iar de lasat in pace…aaaa….nu. Nu va las(am).😀

  10. @vestitor
    Poate aveti timp si mai si cititi, nu numai scrieti. Vazand ca tot timpul sunteti pe net (ba la dl. Codrescu, ba la dl. Tarziu, ba aici, etc.)incep sa cred ca vreti sa „ne duceti gunoiul” sau „sa ne treceti strada”.
    Va recomand „cu caldura” un text.
    Apoi puteti face ce vreti.
    Inteleg ca nu sunteti ca Plessu sa puneti tot timpul intrebari, dar nici ca Hurduzeu sa dati raspunsuri.
    Sunteti cam ca Platon si Fedorovici (mai nou si Racu) sa trageti „semnale de alarma” (sau sa spuneti „asa nu sau nu acum”).
    Pentru asta ne trebuie … „un tren/metrou/tramvai” , etc. si „un drum”.
    Si tocmai asta … nu vreti. Sau nu puteti !
    Sa ne spuneti parerea dvs. despre cum ajungem pe „drumul bun”. In afara de „cu ajutorul lui Hristos”(acest lucru este subinteles deja de mult).

    In afara de citatul de mai jos (atentie mai ales la exprimarea cu „gunoiul” „nostru”), v-as mai recomanda sa mai cititi si „Arhiereul”.
    Poate, poate veti pricepe.

    Si poate, poate veti avea incredere si in oamenii cu care discutati aici, asa cum (si)cereti mai sus.

    Eu unul nu vad niciun raspuns in ceea ce ati scris, in afara de Hristos.
    Aici suntem toti de acord (ma rog , cei crestini).
    De mult !

    Acum, daca tot ziceti ca sunteti „bun la fapte” , va rugam exemple de … fapte.
    Si nu uitati sa cititi si poate nu ne mai raspundeti prin semnalarea altor … pericole !
    Cred ca oricarui crestin ii este evident ca Hrsitos este „Calea , Adevarul si Viata” , iar restul sunt „pericole/ispite”.
    Si ca Hristos a si faptuit ceea ce a propovaduit !

    Iar chestiunea cu … „nu va lasam”, este chiar „trista” si va face mai apropiat de .. Karenina decat de karenina sau chiar … karenin🙂
    –––––––––––––-
    –––––––––––––––––––

    > Nicolae Steinhardt – Acum stiu
    „Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau.
    > Daca unul isi reprima cu sirg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.
    > Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgirciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blindetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori… Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
    > Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mincaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste.
    > Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingimfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
    Slabeste, bucura-te si taci!
    Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!
    Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.
    >
    > Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.
    > Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatle noastre.”
    >
    > „Acum stiu! Stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
    > Acum stiu, am aflat si eu… ”
    >
    > Nicolae Steinhardt

  11. 😀 Acel text NU este al lui Nicolae Steinhardt. Daca ati fi citit, ati fi stiut. Este poate o diversiune, poate nu. E cumva in tonul spam-urilor de tip daca trimiti la x persoane vei constata o imbunatatire in viata ta, desi la prima vedere, pare ceva mai serios si duhovnicesc. A fost postat si la Claudiu Tarziu mi se pare, acum ceva timp.
    Si vad ca va loveste iar duhul bibliotecii, cu indemnul la lectura. Eu sint ingorant si sfertodoct si nu am timp de pierdut cu lecturi. Cred ca asta potoleste indemnurile pritenesti. Ma abtin sa raspund la rindu-mi cu un citat.
    Nu ma bag eu sa dau raspunsuri, ca nu sint Hurduzeu. Si nici Platon.
    Si primesc cu bucurie comparatia cu Karenina, pentru ca o iau in sensul de rezistenta, rezistenta la ideologii, formalisme, compromisuri si aparente.
    Mie mi se pare si drumul bun subinteles, intre prieteni, la locul de munca, in familie, cu copiii, in societate, in biserica, ca sa mai plusez eu.
    Mi se pare stupid sa pretinda toata lumea solutii sau daca nu le ai, nu esti validat. Un alt fel de pseudo-elitism. Daca dai solutii bine, daca nu nu. Zic eu.
    Insa ceea ce vad este:
    Dai solutii te iau la rost, dau cu oua, adica nu e bine. Nu dai solutii, nici atunci nu e bine, inseamna ca esti incompetent/impotent.
    De altfel nu retin ca Platon sa fi dat solutii. Daca va satisface setea de absolut mirajul teocratic pe care vi-l flutura Hurduzeu, e optiunea dvs. Eu nu pun botul. Ramin cuminte. Si opun rezistenta. Stiu textul cu intentiile bune si cu garantia de sinceritate, dar revin la ideea cu deficienta-surplusul, anume ca un exces de solutii, denota o deficienta de…ceva, in interior sau in fapta. Inteleasa in sens crestin. Adica si actiune, dar si caracter.
    Eu am toata libertatea sa imi pastrez rezervele fata de „teorii” si sa indraznesc si sa am incredere fata de oameni(nu invers, cum adesea se face) si ramin la parerea ca indemnul la lectura, ca si pretentia la solutii, sint simulari de persoana, de personalitate. Mai degraba semn de depersonalizare, decit de intrupare. Va place sau nu eu ramin cu rafuielile pe blog si solutiile le practic in intimitate, in viata de zi cu zi sau in taina. Cine e macar o farima fara prejudecati, poate vedea chiar si in rafuielile mele, „solutiile”. Chiar si unde se pune problema de actiune istorica, sociala, personala. Nu academica. Acolo aveti dreptate.
    Nu stiu de ce gunoi eu vorba, eu resping doar ideologizarea si etichetarea. Sint convins ca e loc destul pentru buna vecinatate.

    Inca cred ca printe oamenii cu probleme atit de serioase si scopuri atit de profunde, transcendente chiar, mai ramine loc de umor tip „nu va las(am)”. Sau deja ati cazut in acea inchistare care exclude umorul, de care ii acuzau sau inca ii acuza unii pe legionari?

  12. Puteti avea orice pretentii doriti.
    Puteti face oricate confuzii doriti intre teorii si mecanisme socio-economice care functioneaza.
    Puteti crede ce vreti despre acest citat.
    Puteti crede ca sunteti „mai persoana” decat mine.
    Puteti crede ca sunt legionar. Sau nu.
    Puteti crede ca nu am simtul umorului.
    Puteti crede orice si oricat si oricand.
    Si asta nu pentru ca va dau eu voie !
    Nu va opreste nimeni de la nimic.
    Asa cum nu ma veti putea opri nici dvs. pe mine sa va spun : Din punctul meu de vedere sunteti „steril” ca si pragmatism/realism al vietii (acesteia).
    Si aveti obsesii legate de „etichetari,ideologizari,legionari, etc.”
    Faceti o pauza de vreo cateva zile, nu va mai grabiti sa raspundeti numai de dragul polemicii si uitati-va in jur.
    Cu cine polemizati in fapt ?
    Nu credeti in ceea ce spune Hurduzeu ?
    Credeti in ceea ce spune Platon ?
    Poate ca amandoi au dreptate.
    La asta v-ati gandit ?
    Si nu uitati sa cititi „Arhiereul”.
    O sa va placa !
    Si nu mai uitati un singur lucru :
    Mircea si Ovidiu au scris impreuna (nu pe blog-uri) o carte.
    Apoi omul Mircea a refuzat, sau nu a mai putut,sa mai creada in omul Ovidiu.
    Acestea sunt faptele.
    Si a tinut sa anunte pe toata lumea despre asta !
    Daca dvs. vi-se pare firesc gestul lui, va rog sa-mi dati voie sa va spun ca mie, personal, nu !
    Putea sa-i dea un telefon (loco in USA). Un email, ceva sau sa-i faca o vizita.
    In rest, Distributismul are 250 de milioane de „practicanti” in Europa si 800 de milioane in intreaga lume.
    Schimbari de paradigma sunt peste tot in lume acum.
    Va voi da numai un exemplu :
    – a aparut o noua „entitate tip” socio-economica compusa din India, Rusia, Brazilia si nu in ultimul rand China.
    Vedeti vreo legatura cu conflictul artificial si usor desuet dintre Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu, care in fond pleaca tot de la neincrederea in (diversi) oameni ?
    Ce asteptati de la comentatorii de aici ?
    Va rog sa nu-mi spuneti ca sunt ca …Plesu.
    D-lui Tarziu ii place, mie mi-a placut si acum imi este indiferent.
    Mircea Platon are partea lui de dreptate cand se refera la anumiti oameni. Este cumva incredere ?
    Ovidiu Hurduzeu are si el partea lui de dreptate cand vede ca niciun pretins ortodox roman nu este in stare sa faca nimic constructiv si ziditor pentru acest popor.
    Dvs. vreti sa discutati si oamenii (care oameni ? cei care va citesc probabil, dar ceilalti ?)sa devina din ce in ce mai buni in solutii „intime si de taina”.
    Asa este !
    Si dupa aceia ?
    Considerati ca apoi lucrurile se vor rezolva de la sine. Se vede asta din tot ceea ce scrieti.
    V-ati gandit vreo secunda ca va inselati ?
    Va rog frumos, opriti-va din povestea cu legionarii.
    Opriti-va , in general, dvs. in primul rand din etichetari.
    Opriti-va apoi din a mai scrie pe blog-uri.
    Macar un timp.
    Vedeti cum va fi cand „big brother” va taia internetul.
    Chiar cred ca va veti da seama ca nu va ironizez.
    Si nici nu va etichetez.
    Poate veti intelege ca va „luptati” cu cine nu trebuie.
    Si daca Dumnezeu nu va vrea … distributism in aceasta tara , nu se va face !
    Dar daca vrea ?
    Si daca vrea acum si cu acest popor ?
    Pacat ca nu vreti (nu pot sa cred ca nu intelegeti)sa aprofundati pe „tema” gunoiului la care eu (si altii)… „pun(em) botul”.
    Credeti ca daca maine, Hurduzeu si Platon (intr-un glas) ne vor spune ca au descoperit ei doi ca Distributismul nu mai este o solutie, noi ne vom uita „in gura lor” ?
    Dar in fond cine sunt ei ?
    Dar dvs. ?
    Dar eu ?
    (Plesu sigur nu sunt :-))
    Dupa cum o sa vedeti, dl. Catrinoiu o sa va mai publice pe aici.
    Dar o sa vorbiti , poate, doar cu dl. Capsali.
    Dansul (Capsali)este la fel de teoretic. Si il admir pentru asta.
    Cat despre Hurduzeu si cei care „pun botul”… numai Dumnezeu stie si face ce va vrea El !
    Dvs. nu puteti face nimic !
    Cred ca sunteti convins de asta. Mai ales daca aveti o licenta in teologie.

    Doamne ajuta !

  13. 1.Va multumesc pentru grija si consideratie. Sint cu totul altfel exprimate, decit ceilalti. Chiar si cind e vorba de apostrofari. Ma voi bucura sa vi le dezamagesc. Va respect si parerile, in privinta duetului Platon Hurduzeu, insa nu sint de acord cind spuneti ca si-a pierdut Platon increderea in Hurduzeu. E prea mult spus. Cum e mult spus si de „gunoiul” care eu nu l-am observat si pe care dvs. vi-l insusiti. Dar ca se rafuiesc, in privinta punctelor de vedere, da.
    Nu conteaza ce cred eu, cine sint unii sau altii, ca sa va raspund scurt la noianul de intrebari.
    Eu inca am incredere in posibilitatea bunei vecinatati, chiar si virtuale, la nivel intelectual, dincolo de puncte de vedere heterogene sau chiar contrare. Blogul acesta are acest merit. Nu vad in el totusi un fel de „Criterion”, ci ceva mai restrins tematic. Macar la continutul conservator.
    Foarte multe din amaraciunile dvs. arata ca obisnuiti sa luati personal sau va considerati tinta unor observatii ale mele. Cind vorbeam de ideologizare si etichetare, nu e in chip necesar cazul dvs. Daca era, v-as fi spus direct.

    2.Practic toata „rascoala” comentariilor mele asta era: cautam premizele unei bune vecinatati, pe care o vad mai mult decit posibila, in care nu se sminteste nici masura adevarului, exprimata aspru si „extremist” de unii, nici duhul unitatii, care cauta punti si in „afara”, al altora. Pe scurt, de ce sa nu ne rafuim in pareri, oricit de taios, atit timp cit dispretul este ingropat, si ne ferim de atacuri personale si ipocrite smeriri?

    3.Revenind la rafuieli, va propun, personal, dvs. termenul de „solutionism”. Ca raspuns direct la acuzatia de incompetenta/impotenta care se aduce celor care nu vin cu „solutii”. Sau cu pragmatism, cu realism, virilitatea exemplului de actiune, in locul „sterilitatii” polemice.
    Am si doua citate aproximative, daca tot ma loviti cu „texte”. Evdokimov spunea ca invizibilul ne este mai intim si mai familiar decit vizibilul, iar in gindirea lui Nae Ionescu aflam ca virtualul are o doza de real si de existenta mai mare decit actualul. Altfel spus orice actiune nu este o imbogatire a fiintei, ci mai degraba o imputinare a ei. SI zice asta impreuna cu toata teologia rasariteana.
    Puteti aici rastalmaci acuzind de gnosticism, de refuz pesudo-mistic, cum ca as respinge actiunea. Tot asa pot rastalmaci si eu acuzindu-va de ratacire umanista, pentru ca puneti accent pe solutii, ca si umanismul, care insa le directioneaza gresit, punind nelegitim, omul, acolo unde se cuvenea sa-l primeasca pe Dumnezeu.
    Nu cred ca de solutii ducem lipsa. Le gasim in literatura clasica, in educatia de acasa, in bunul simt, in traditie, in Evanghelii.
    Spun si eu in nota mea obsesiva, ca nu de programe(solutii) avem nevoie, ci de oameni(caractere).
    Actiunea si solutia nu sint inalutarate de aici, ci dimpotriva vin in mod firesc. Directia lor conteaza. Si aceea trebuie sa fie una singura: verticala. Cind spunem ca actiunea e o imputinare a fiintei, nu inseamna ca respingem actiunea sociala sau ca, la limita, protestant, punem inceputul desfiintarii tainei Euharistiei. Pinea si vinul materiale si vazute, se prefac in chip tainic(subliniez tainic) si tot in chip tainic ne unesc cu Hristos. Consecintele pot fi tamaduitoare, chiar si la nivel trupesc.
    Dar se stabilesc clar niste prioritati aici si un sens. De asta nu ma etuziasmez de naluca teocratiei, nici nu ma amagesc de schimbarea paradigmelor, nici nu ma impiedic si ma smintesc, de greselile sau caderile altora sau proprii.
    De asta se spune ca atunci cind primesti pe unul din acestia mici, pe Hristos il primesti. E clar scopul.
    Eu consider ca actiunea vine de la sine, cind temeiurile sint bine fixate si scopul inteles bine, iar solutii sint destule. Daca avem subinteles ca toate le facem in Hristos, nu inseamna ca putem sa excludem din discutie neaparat…referinta explicita. E acelasi argument cu rostul de a mai merge la biserica. Noi sintem oameni ai cuvintului rostit, cu temei, dar si ai cuvintului dat, si tinut. Adica cu/intre complementaritati. Avem aripa libertatii, dar si pe cea a harului.
    Pe noi ne intereseaza sa fim pregatiti, bine claditi pe stim noi care piatra si neclintiti, nici de amagiri, nici de panica. Nu solutiile ne ajuta sa facem asta si nici actiunea nu paote preveni sau controla. Alt umanism.
    Actiunea e rasfringere fireasca a trairii si prelungire lucratoare a gindului.
    Nu putem spune, ca acum ne stim crestini, stim ce aparam, sa trecem la actiune. Dar ne trebuie solutii. Nu, nici vorba, ne trebuie sinceritate fata de sine, indrazneala, curaj. Nu e mare lucru sa dai solutii pe blog, ci sa fii alaturi de cei care au nevoie de tine, sa nu faci compromisuri in societate, sa nu te retragi in false politeturi, cind trebuie sa marturisesti si sa mustri. Nu iti trebuie pragmatism si realism pentru asta, ci caracter. Eu vad mai mult pragmatism in asceza si mult mai mult realism in fuga de tulburari si amagiri istorice, tocmai pentru ca amindoua nu te lasa fara actiune sau solutii, ci tocmai, ti le potenteaza si le dau un continut mai rodnic, mai concret. La scara umana.
    Sper ca v-am lamurit(nu pe dvs. ci in privinta a ceea ce sustin) raportul dintre taina si fapta, dintre intim si lucrator.

  14. @vestitor
    Ma bucur sa aud ca Platon NU SI-A PIERDUT INCREDEREA in Hurduzeu !
    Cred ca sunteti constient de ceea ce tocmai ati comunicat pe acest blog🙂
    Nu va garbiti cu cei de mai sus , asa cum v-ati grabit si cu acest raspuns.
    Chiar daca suntem de acord in acest caz (ref. la caracter) nu trebuie sa cadem in trufia adevarului care este numai la noi.
    Despre mantuirea altor neamuri (necrestine) nu cred ca este cazul sa o incurajati pe „ana”. Macar ca limbaj folosit. Si poate …alta data.
    Iar in final, legat de „fapte”, va rog sa cititi🙂 cele de mai jos :
    „Invatatura Bisericii noastre sustine ca alaturi de credinta si faptele bune sunt necesare pentru mantuire. Sfanta Scriptura vorbeste despre necesitatea acestora pentru mantuire in numeroase locuri. Astfel, Mantuitorul zice: ” Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in cer” (Matei 7, 21). De asemenea, tot El ne arata ca la obsteasca judecata, cand Fiul Omului va veni intru slava sa judece lumea, mostenirea imparatiei cerurilor sau excluderea de la ea se vor face dupa criteriul implinirii sau neimplinirii de catre crestini a faptelor milei trupesti (Matei 25, 34-45). La fel, Sfantul Apostol Pavel subliniaza in numeroase ocazii ca, la dreapta judecata Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale (Rom. 2, 6; II Cor. 5, 10; I Tim. 6, 18 s.a.). Cat priveste pe Sfantul Iacov, el spune clar: ” Omul se indrepteaza prin fapte, iar nu numai prin credinta” (Iacov 2, 21), iar despre credinta care nu se manifesta in fapte, spune: ” Credinta fara fapte moarta este” (Iacov 2, 17). De asemenea, Sfintii Parinti afirma in mod unanim ca faptele bune sunt necesare pentru mantuire. Astfel, sfantul Chiril al Ierusalimului zice: „Cinstirea de Dumnezeu consta in doua parti: din cunoasterea exacta a dogmelor pietatii si din fapte bune. Dogmele fara de fapte bune nu sunt placute lui Dumnezeu. El nu primeste insa nici faptele, daca nu sunt intemeiate pe dogmele pietatii”.

  15. Ma bucur ca ne regasim in acelasi „interval”, al compelmentaritatii(regasita si in proverbele romanesti, referitor la corespondenta dintre vorba si fapta), situat intre „seraficul” „sola fide” si „mintuirea prin fapte”, fugind, in acealsi timp, si de ratacirea caii de „mijloc”. Totusi faptele se fac, nu se sustin doar. Si pe blog nu prea avem ocazia sa vedem ce face fiecare, ce faptuieste. Putem intimpina asta cu banuiala rea sau cu incredere. Doar dupa cuvint. Intocmai cum la credinta, ajungem pe cirja mintii, ca sa putem depasi apoi mijlocirea ei(dar nu prin puterea noastra, ci prin incuviintare).
    Nu sint un adept al mintuirii formaliste: doar cei ortodocsi, doar prin convertire.
    Dar asta stiati deja.
    Dar una este mintuirea altor neamuri si alta venirea altor neamuri asupra noastra.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s