Mihaela Firsirotu: „încurajaţi şi sprijiniţi financiar şi fiscal dezvoltarea asociaţiilor cooperative, de tipul celor care există în toate ţările capitaliste”

Interviu cu Mihaela Fîrşirotu in Romania libera, profesor de strategia afacerilor la Universitatea Québec din Montréal.

CV

1979 – prezent, parcurge toate treptele universitare la Şcoala de Ştiinţe de Ma­nagement de la Universitatea Québec din Montreal (UQAM), fiind în prezent şef de catedră

1985 – Doctoratul la Universitatea McGill, Montréal. Teza sa de doctorat a fost premiată cu Premiul „A.T. Kearney” al Academiei Americane de Management, decernat celei mai bune teze de doctorat din America de Nord

1976 – Stagiu la Universitatea din Viena.

1968 – Academia de Studii Economice, Bucureşti, Facultatea de Comerţ Exterior

Coautoare, cu Yvan Allaire, a cărţilor L’Entreprise Strategique (G. Morin, 1993), Strategies et Moteurs de Performance (Cheneliere/ McGraw-Hill 2004), Black Markets and Business Blues, The man-made crisis of 2007-2009 and the Road to a New Capitalism (FIPress, 2009), Plaidoyer pour un nouveau capitalisme (IGOPP, 2010), Propos de Gouvernance… avant, pendant et après la crise financière de 2007-2008, (IGOPP, 2011).

––––––––––

Mihaela Fîrşirotu, unul dintre strategii economici ai guvernului provincial din Quebec, crede că România nu a depăşit încă ce era mai greu şi că „în România există toate ingredientele pentru o criză majoră”. Profesoară la Universitatea din Quebec, Fîrşirotu se miră că BNR şi autorităţile statului le-au permis băncilor să dea credite în alte monede, decât cea a ţării şi spune că „este de neconceput  într-o ţară civilizată să-i  laşi pe oamenii de rând  să-şi asume riscul  fluctuaţiei cursului de schimb”.

În acelaşi timp, specialista canadiană de origine română crede că există prea puţine bănci cu capital românesc în ţară şi că privatizările ar trebui oprite fiindcă „o economie puternică are nevoie de propriile sale întreprinderi  naţionale mari, pentru că, în condiţiile lipsei de capital autohton numai statul poate răspunde unei  asemenea provocări”.

Sunteţi unul dintre puţinii eco­nomişti care în lucrările pe care le-aţi publicat în Canada aţi prevăzut criza mondiala. Romania putea evita perioada de cadere economică din ultimii doi ani?

M.F.: Înainte de toate, ar fi trebuit  ca România să  fi evitat criza financiară din 2007-2008, care a provocat şi  a dus  în mod direct la  recesiunea economică din ultimii doi ani. Pentru  evitarea acestei  crize financiare,  România  ar fi trebuit   să  lupte împotriva speculei imobiliare şi a creşterii enorme a preţurilor imobiliarului provocate de speculaţie. Datele nu mint: din 2001 până în 2007, preţul apartamentelor a crescut cu 550%; de notat că apoximativ 40% din cerere  a provenit  de la  „investisori” (a se înţelege «speculatori») străini.

O reşedinţă la Bucureşti, care avea o valoare medie de 60.000 euro în 2005, atingea în 2008 valoarea de 180.000 euro, urmând să scadă la 90.000 euro în 2010. În plus, şi aceasta este o practică rară  în lume, băncile româneşti, aproape toate fiind deţinute de capital străin,  au oferit  majoritatea ipotecilor în euro, transferând astfel riscul de fluctuaţie  a cursului  de schimb celui care cerea imprumutul. Pentru a-l incita pe cetăţean să-şi asume acest risc, băncile au stabilit o dobândă mai mică pentru un împrumut făcut în euro decât cel practicat pentru un împrumut în lei.

Deci n-am scăpat încă de criză.

M.F.: Cu o piaţă a imobiliarului în criză  aproape  peste tot în lume, cu speculatori care încearcă să vândă cât mai repede posibilşi astfel accelerând căderea preţurilor şi  cu un RON care s-a depreciat în raport cu euro, avem  în România toate ingredientele unei crize majore: oprirea brutală a activităţilor de construcţii imobiliare; sentimentul  bine fondat  de a fi devenit mai sărac, resimţit de către toţi proprietarii de bunuri imobiliare şi în consecinta, diminuarea cheltuielilor lor de consum; creşterea şomajului; scăderea veniturilor statului şi deficite bugetare în creştere. Banca Naţională a României avea la dispoziţie toate  mijloacele şi autoritatea  pentru  a lua măsurile necesare, măsuri care ar  fi putut evita în România efectele  cele mai   grele ale crizei financiare.

Vreţi să spuneţi că BNR nu a fost suficient de vigilentă?

M.F.: Banca Naţională a României şi alte organisme de supraveghere a pieţelor financiare aveau autoritatea de a impune un plafon, o limită   privind suma împrumutată de cetăţean în relaţie cu valoarea de piaţă a bunului imobiliar. În perioade de supra încălzire imobiliară, acest mecanism serveşte moderării activităţii imobiliare şi  limitării efectelor speculaţiilor. Ce este mai grav este că autorităţile finaciare româneşti aveau dreptul de a interzice împrumuturile în euro făcute cetăţenilor români, şi nu au facut-o. Este de neconceput  într-o ţară civilizată să-i  laşi pe oamenii de rând  să-şi asume riscul  fluctuaţiei cursului de schimb. Dacă România n-ar fi  avut de suferit efectele  negative ale  crizei imobiliarului, n-ar fi  trecut  prin această recesiune dură.

România a ieşit totuşi din recesiune, ar fi putut ieşi mai repede şi din criză?

M.F.: În primul rând, ar fi fost important să se  menţină  cheltuielile de consum; or, ideea de a mări TVA la 24% mi  se pare o idee  bizară şi foarte proastă. Apoi, în ciuda faptului că recursul la FMI pare să fi fost de neevitat, pentru a finanţa deficitul bugetar ar fi trebuit ca Guvernul să refuze  să implementeze  imediat un plan de austeritate. Devine din ce în ce mai evident, chiar şi  în rândurile FMI, că nu există o politică mai malefică decât aceea de a impune tăieri din cheltuielile publice în acelaşi timp în care cheltuielile private sunt în declin: rezultatul, îl vedem foarte clar acum, este că reducerea  de posturi şi de cheltuieli publice accentuează căderea PIB, rezultând în venituri mai mici pentru guverne, deficite în creştere, şi nu diminuate, cum se spera, şi o populatie nemulţumită, chiar ostilă datorită diminuării serviciilor publice.

Dacă România reuşeşte încet, încet să iasă din criza financiară, acest lucru se datorează în mare parte faptului că îşi controlează încă politica monetară. Între 2007 şi 2010, leul s-a depreciat cu 25%, dând astfel un impuls puternic exporturilor, care au crescut cu mai mult de 20% faţă de 2009, mai repede decât importurile. În timpul primului trimestru al anului 2010, exporturile României au crescut cu 21%, una dintre cele mai mari rate de creştere din Uniunea Europeană, depăşită fiind doar de Malta.

Concluzia dvs. ar fi că FMI ne-a tras în jos.

M.F.-Dacă România ar fi fost membră a zonei euro,  neavând astfel  puterea  şi libertatea de a-şi stabili propria politică monetară,întregul impact al acestor măsuri impuse de FMI ar  fi fost să  tragă economia României  şi mai  jos. Grecia nu a avut această opţiune şi, aşa cum explica recent  în New York Times profesorul Laura Tyson, fost consiler economic în administraţia Clinton», Grecia va trebui să se bazeze pe politici structurale pentru a-şi mări competitivitatea iar astfel de politici pot lua un timp foarte îndelungat pentru a produce efectele dorite. Între timp, Grecia va continua să sufere de o creştere economică  scăzută, de un nivel ridicat de somaj, de salarii care stagnează sau scad şi de un  nivel  ridicat  de datorie în raport cu Produsul Intern Brut”.Deci cine are urechi de auzit să audă

Se va întoarce criza?

M.F.-Părerea mea este că în prezent suntem  în centrul ciclonului. Calmul relativ riscă să fie urmat de o furtună teribilă provocată de criza din zona euro şi de paralizia democratică  a guvernului american. Soluţiile aduse problemei Greciei nu sunt altceva decât nişte cataplasme şi nu rezolvă slăbiciunile fundamentale ale sistemului monetar din zona euro.

Ce ar trebui să facă România pentru a se pune la adăpost de acest nou seism economic pe care-l prevedeţi?

M.F.: Această criză a monedei euro şi criza financiară care a precedat-o dau o lecţie clară  tuturor  ţărilor: impermeabilitatea  la crize venite din afară depinde de capacitatea voastră de a  avea o autonomie financiară şi economică, de a fi auto-suficien­tă. Mă refer bineinţeles la acele ţări, inclusiv România, care ascultă cu veneraţie  vocea marilor ansambluri economice şi politice transnaţionale, care acceptă aranjamentele dictate de presupusele „legi” ale eficienţei  economice. Aceste ţări, şi deci şi  România, ar trebui  să-şi  redescopere o agricultură  care să asigure hrana propriilor cetăţeni, un sistem financiar care să le aparţină, o politică monetară care să  răspundă  nevoilor specifice ţării respective, o politică fiscală care să fie dictată de circumstanţe proprii.

Din păcate, România a pierdut 20 de ani  cu decizii proaste, cu şicane politice, cu servilitate în faţa organismelor internaţionale, cu vorbărie neînsoţită de acţiune, cu consecinţe teribile pentru ţară: băncile ţării au ajuns în mâinile străinilor, bunurile ţării au fost vândute pe nimic investitorilor şi speculatorilor străini; România depinde fiscal, financiar şi politic de organizaţiile internaţionale; sectorul agri­col este fragil şi neperformant; instituţiile sociale, şcolile, universităţile, spitalele sunt în ruină.

Pe fondul acestui peisaj dezolant pe care îl descrieţi, care credeţi că ar trebui să fie priorităţile ţării?

M.F.: România are tot ce are nevoie: resurse, populaţie relativ instruită, ieşire la Marea Neagră. Iată câteva recomandări: faceţi din România un Centru European de Excelenţă pentru agricultura organică şi sustenabilă; accesaţi toate fondurile financiare europene  alocate, pentru a sprijini sectorul agricol; încurajaţi fermele mici şi mijlocii; încurajaţi  şi sprijiniţi financiar  şi fiscal dezvoltarea asociaţiilor cooperative, de tipul celor care există în toate ţările capitaliste.

De exemplu în Finlanda cooperativele, şi aici vorbesc de cele mai mari, făcând parte din „top 300″ din lume ca venituri, reprezintă 23% din PIB; în Elveţia  28%;  46%  în Franţa şi10% în Quebec (Canada). Acest „top” 300 cooperative afişează venituri între 600 milioane dolari şi 58 miliarde dolari şi evoluează în sectoare foarte precise: 30% în sectorul agroalimentar, 23% în comerţul de detaliu, 22% în asigurari şi 19% în sectorul bancar.

Agricultura spuneţi că ar fi prima urgenţă a României, şi apoi?

M.F.: În al doilea rând, stopaţi toate privatizările întreprinderilor de stat; îmbunătăţiţi şi modernizaţi managementul şi guvernanţa, lor stabilind termene precise pentru evaluarea activităţii lor; utilizaţi CEC-ul şi EximBank-ul ca pârghii ale dezvoltării economice. În prezent, România are 32 de întreprinderi în „top” 500 (cele mai mari ca cifra de afaceri din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Rusiei). Or, din aceste 32 de întreprinderi, 22 au fost privatizate şi sunt deţinute de capitalul străin. Nu mai ramân neprivatizate şi ne-deţinute sau controlate de capitalul strain decât transporturile si o parte din sectorul energetic.O economie puternică are nevoie de propriile sale întreprinderi naţionale mari pentru că  în condiţiile lipsei de capital autohton, numai statul poate răspunde unei asemenea provocări.

Guvernul pregăteşte în această perioadă privatizarea unor segmente din principalele companii energetice.

M.F.: În acest context mi s-ar părea important ca România să adopte un plan de dezvoltare dinamică bazat pe întreprinderile hibride deţinute de stat şi de sectorul privat pentru ca resursele naturale să fie ex­ploatate în beneficiul românilor. Creaţi  apoi un Fond Suveran de   Sănătate alimentat de redeventele şi profitul rezultat din ex­ploatarea resurselor naturale.

Ar trebui redus impozitul unic, după modelul Bulgariei, de pildă, care în acest fel a atras mai mulţi investitori?

M.F.: Aş zice mai degrabă să creaţi un sistem de impozite progresive, diminuaţi TVA, o taxă regresivă, şi sporiţi eficienţa colectării impozitelor; măriţi  taxa pe profit atunci când depăşeşte profitul tipic al intreprinderilor mici şi mijlocii.

În ce domenii ar trebui făcute cele mai multe investiţii?

M.F.: În sistemul de educaţie şi sănătate, în infrastructura ne­cesară turismului şi în pro­mo­varea internaţională a atracţiilor naturale şi culturale  ale ţării

România şi-a propus să adere la zona euro în 2015; e o  dată optimistă?

M.F.: Amânaţi intrarea în zona euro până când economia românească este competitivă şi puternică, şi deci poate beneficia de avantajele unei monede comune.

Oficialii români v-au cerut vreodata sfatul?

M.F.: Da, la inceputul anilor 90, când am venit în România  cu o echipă canadiană de experţi foarte bine cotaţi în Canada, care au făcut o serie de recomandări Consilului Reformei. Echipa a pregătit timp de 3 luni un ade­vărat program de guvernare  şi de transformare a României. Munca şi intervenţia au fost finanţate de guvernul canadian. Dupa prestaţie nu am avut nici un ecou.

Guvernul regional din Québec şi-a  decis strategia  pe baza cercetărilor făcute de dvs. si de soţul dvs., fost vice-presedinte la compania Bombardier. Cum s-a întâmplat acest lucru?

M.F.: Soţul meu, Yvan Allaire, care este la bază profesor universitar ca şi mine, dar în plus academician, este asociat partidului liberal din Québec din 1978 şi a fost preşedintele comisiei politice a acestui partid. Împreuna  suntem angajaţi de mai mulţi ani, în dezbaterile canadiene privind diverse politici economice şi industriale. În acest sens  am publicat un mare număr de documente privind provocările economice majore ale Québecului şi Canadei. Sfaturile  noastre sunt frecvent solicitate la nivel  guvernamental, parlamentar şi municipal. Soţul meu este, de asemenea, membru al Consiliului privind rolul  Corporaţiilor şi în general al mediului de afaceri în secolul 21, din cadrul Forumului Mondial Economic de la Davos.

Vă gândiţi uneori să vă întoarceţi în România?

M.F.: Deşi iubesc România cu pasiune şi-i doresc numai binele, o reîntoarcere este  greu de imaginat. Sunt  căsătorită cu un canadian foarte angajat şi implicat  în mediul său. În plus, predau  încă şi sunt angajată în diverse  proiecte de cercetare şi sociale în Canada, iar familia imediată este alături de mine  la Montréal. Aceasta nu înseamnă că nu mă pot implica  vizitând frecvent România, aşa cum am mai făcut-o în perioada în care am înfiinţat şi condus (1993-1997), cu sprijinul financiar al guvernului canadian, Progra­mul  MBA Canadiano-Român, de la ASE, care continuă şi azi, după câte ştiu, cu succes.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/avem-in-romania-toate-ingredientele-unei-crize-majore-233566.html

Anunțuri

14 răspunsuri la „Mihaela Firsirotu: „încurajaţi şi sprijiniţi financiar şi fiscal dezvoltarea asociaţiilor cooperative, de tipul celor care există în toate ţările capitaliste”

  1. stopaţi toate privatizările întreprinderilor de stat; – privatizare inseamna capitalism, nationalizare inseamna socialism

    O economie puternică are nevoie de propriile sale întreprinderi naţionale mari pentru că în condiţiile lipsei de capital autohton, numai statul poate răspunde unei asemenea provocări – o economie de stat este una socialista. In socialism statul isi baga nasul in ceea ce trebuie sa fie sectorul privat.

    să creaţi un sistem de impozite progresive…măriţi taxa pe profit atunci când depăşeşte profitul tipic al intreprinderilor mici şi mijlocii. – taxare progresiva, stil marxist

    În ce domenii ar trebui făcute cele mai multe investiţii?

    M.F.: În sistemul de educaţie şi sănătate, – educatia si sanatatea nu este responsabilitatea statului. Atunci cind apartin statului, acestea devin sisteme socialiste. Educatia de stat, prin definitie, este socialista.

    • „stopaţi toate privatizările întreprinderilor de stat; – privatizare inseamna capitalism, nationalizare inseamna socialism”. Privatizarea inseamna azi colonizare, oligarhie. Inainte de a crede ca in interviul de mai sus se face propaganda despre nationalizare, eu zic sa citesti cate ceva despre distributism. Ion Mihalache, Nicolae Iorga, si sursele si cartile de pe acest blog.

      Si apoi mai discutam.

      „O economie puternică are nevoie de propriile sale întreprinderi naţionale mari pentru că în condiţiile lipsei de capital autohton, numai statul poate răspunde unei asemenea provocări – o economie de stat este una socialista. In socialism statul isi baga nasul in ceea ce trebuie sa fie sectorul privat.” Sector privat inseamna intreprinderi mici si mijlocii, nu companii transnationale. Da, statul trebuie sa distruga corporatismul, oligarhia.

      „să creaţi un sistem de impozite progresive…măriţi taxa pe profit atunci când depăşeşte profitul tipic al intreprinderilor mici şi mijlocii. – taxare progresiva, stil marxist” Acum asta cu „stil marxist” e de tot rasul. Sa cred ca si Nicolae Iorga era marxist cand in programul de guvernare al PND-ului propunea impozitarea progresiva? Ba frate, cititi cultura romana, si apoi mai discutam. Madgearu, Mihalache, iorga, Motru, etc. Impozitarea progresiva, intr-o tara ca Romania unde clasa de mijloc e de 5% – adica nu exista – duce la consolidarea clasei de mijloc prin stoparea oligarhiei. Actuala impozitare distruge clasa de mijloc.

      „M.F.: În sistemul de educaţie şi sănătate, – educatia si sanatatea nu este responsabilitatea statului. Atunci cind apartin statului, acestea devin sisteme socialiste. Educatia de stat, prin definitie, este socialista.” Daca tu poti sa faci homeschooling in corporatism, eu nu te cred. In afara de statul socialist, mai exista si un stat civic, la care se refera dna Firsirotu. Desigur, in Romania daca nu vezi numai cu ochi de cal falsele dileme – socialism vs. capitalism – nu esti cool.

      • Oligarhia este in socialism. Ceausescu si acolitii sai au detinut puterea. Castro si ai lui destin puterea. In capitalism, intr-o societate privata, fiecare patron este seful sau. Intr-o tara cu companii private exista mii de „sefi”, nu o mina de oligarhi care fac legea.

        In distributism o persoana este fortata sa faca ceva ce poate nu vrea. Asfel i se incalca dreptul sau de a face ce vrea cu proprietatea sa. Nu mi se pare prea atragatoare ideea.

        Statul trebuie sa distruga oligarhia, dar nu trebuie sa detina nici o companie. Nu acesta este rolul statului.

        E de tot risul ca nu cunoasteti ce a spus Marx. El a inventat taxarea progresiva pentru a-si implini scopul – redistribuirea de avere. De ce sa citesc scrierile unor oameni influentati de Marx cind pot sa ma duc direct la sursa si astfel sa realizez ca statul nu vrea justitie, ci redistribuirea averilor. Robin Hood – fura de la bogati ca sa dai la saraci. Socialism curat.

        Nu stiu ce inseamna sa faci homeschool in corporatism, dar cind statul detine monopolul in educatie, aceea se numeste indoctrinare socialista. La fel si cu sanatatea.

        Spune-mi o tara socialista in care educatia nu este monopolizata de stat. Intr-o tara libera, statul recunoaste ca nu are nici o autoritate asupra mintii oamenilor. In socialism, prin monopolul educatiei de catre stat, statul incalca libertatea intelectuala a cetatenilor.

        Si ce face statul asta civic si care este rolul lui?

        • Oligarhia este in socialism si in capitalism! Vrei sa imi spui ca bancherii nu sunt oligarhi? Sau ca managerul de la Coca Cola e atat de „liber” incat face ce vrea? Lasa minciunile. Daca pentru tine distributismul e din Marx, adio! Eu n-am ce mai comenta.

          Duduie scumpa, daca vrei sa aflii ce face statul civic, citeste Phillip Blond. Nu de alta, dar timpul meu e chiar pretios.

          • Managerul de la Coca-Cola nu este „liber” sa faca ce vrea, pentru ca nu sintem in capitalism. Exista mai mult socialism decit capitalism si socialistii dau legi impotriva companiilor.

            Nu am gasit fraza spus de Marx tradusa in romaneste, dar in engleza suna cam asa: From each according to his ability, to each according to his need.

            Putem traduce in romaneste ca fiind: De la fiecare în funcţie de capacitatea sa, pentru fiecare în funcţie de nevoia lui Ce este asta daca nu redistribuirea averii. Macar recunoaste-ti ca sinteti de acord cu marxismul.

            Timpul meu e foarte pretios, n-am timp sa citesc toti descreieratii. Ceea ce am vrut sa spun a fost ca nu sta in funtiile statului ca sa se amestece in educatie, in sanatate si in tot ce este implicat astazi. Cel putin nu intr-o tara libera, ci una socialista.

            Imi place, insa, ca prin tacere, acceptati ca educatia in Romania este un lucru socialist. La fel ca duduia asta romano-canadiana.

            • Fă, mai lasă politica şi treci la cratiţă! În pauză îţi dau voie să-ţi arunci privirea şi pe o carte, două, da’ nu prea multe că te tulbură la cerebel şi visezi citate în engleză. Uite aici traducerea românească, aia pe care n-ai găsit-o: http://www.citatepedia.ro/index.php?id=59741 Şi vezi că Marx nu a scris în engleză (Vai! Ce surpriză!) ci în germană. Şi scoate deştu din nas când se vorbeşte cu tine!

  2. Daca este sa discutam despre viteza in care se scrie pe bloguri, apare ca evident ca un „i „pus in plus la un verb , nu la un substantiv (!), poate denota o scapare scuzabila sau nu.
    Dar sa pui o cratima unde nu ar trebui, denota lipsa de cunoastere crasa !
    ––––
    Dar nu discutam aici despre gramatica, ci despre Distributism si despre cei intre 100.000.000 si 400.000.000 de oameni NUMAI DIN TARI CAPITALISTE DEZVOLTATE (CANADA, FRANTA, ITALIA, HONG KONG, SPANIA, GERMANIA, ELVETIA, UK, etc.,) care au adoptat acest sitem si unde au : BANCI DISTRIBUTISTE, COOPERATIVE DISTRIBUTISTE (agricole si industriale), INSITUTE DE CERCETARI , FIRME DE CONSULTANTA, BA CHIAR … UZINE.
    ––––
    Sistemul actual capitalist monopolist si globalist pacaleste numai pe cei care isi imagineaza ca Marx nu ar fi „frate” cu Soros.
    Cati bani se cheltuiesc pentru asta , poate ne spune Cristina.
    Noi credem ca extrem de multi.

  3. Asa este : Nicolae Iorga, Ion Mihalache, Virgil Magearu, Spiru Haret, etc., toti sustinatori si promotori activi ai legislatiei distributiste in interbelic au fost „marxisti” 🙂 🙂 🙂
    Cristina , mai gandeste-te cand scrii asemenea prostii.
    Cine a distrus (aproape) toate arhivele de atunci ? Cine i-a „macelarit” pe cei de mai sus si inca alti 400.000-500.000 de romani ?
    Cine a infiintat coperativele comuniste de productie tocmai pentru a perverti si aceasta denumire ?
    De ce in Europa NUMAI in Romania si Rusia nu exista aceasta forma de asociere CAPITALISTA ?
    PENTRU CA MONOPOLISMUL SI GLOBALISMUL ACTUAL ESTE INTERNATIONALIST CA SI SOCIALISMUL SI COMUNISMUL !
    UTOPII CA SI MULTICULTURALISMUL !

    DACA SA PUI GRESIT O CRATIMA MAI POATE FI SCUZAT , A NU ITI CUNOASTE ISTORIA DUCE LA SOMNUL RATIUNII !
    „HISTORIA MAGISTRA VITAE EST” – CICERO (SAU SI ASTA ERE PROTOMARXIST, CA VORBESTE DESPRE … EST ?) 🙂 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s