Apelul la memoria istorica: 10 Mai sau revolutia permanenta, de Mircea Eliade (10 mai 1936)

[Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.]

––––––

„Unirea Principatelor ar mai fi putut întârzia, neatârnarea trebuia făcută în acea zi, în acel ceas” (Mircea Eliade)

 

Redau mai jos un articol de-al lui Mircea Eliade din 10 mai 1936. Mi se pare esential pentru intelegerea „istoriei” noastre din ultimii 70 de ani, dar nu numai. Pana in 1948, 10 Mai a fost Ziua Nationala a Romaniei pentru ca ea sarbatorea, asa cum se sarbatoreste in orice stat din lume, INDEPENDENTA  STATALA. Dupa 1948 bolsevicii au desfiintat la propriu si la figurat INDEPENDEMTA  STATALA a Romaniei in numele utopiei industrialismului marxist, asa cum in iulie 1990 gasca neoliberala a lui Ion Iliescu and CO a continuat aceeasi opera pasoptista de instrumentalizare a ideii de UNITATE  STATALA (inceputa de Nicolae Balcescu, despre care vom publica un studiu) in jurul utopiei industrialismului clasic-liberal prin care realitatea INDEPENDENTEI  STATALE a Romaniei a disparut total.

Numai cine nu stie istorie nu observa metafizica si sensul ascuns, care nu e deloc intamplator, al acestor ocultari.

Astazi ni se cere sa fim „uniti” intru „integrarea” in eurozona, sarbatorind in fiecare an „Ziua Unirii – 1 decembrie”, fara sa se scoata o vorba despre ZIUA INDEPENDENTEI10 Mai – programul revolutiei permanente romanesti. Daca mai meditam si asupra conotatiei eliadeene asupra cuvantului „revolutie” (in sens premodern), atunci intelegem definitiv, si nu partial sau deloc, istoria si cultura romana.

„Sa fim uniti intru integrare europeana, de ce sa sarbatorim Ziua Independentei Statale intr-o lume in care independenta statala si personala  nu mai conteaza deloc, intr-o societate a spectacolului al carei scop este guvernul mondial”, ne spune belferul neoliberal de azi,  ideolog de serviciu al unei lumi pe sfarsite, pozand in intelectual.

–––––––––––––––––––

10 Mai sau revolutia permanenta

de Mircea Eliade (10 mai 1936)

 

 

Gesturile de autonomie din secolul trecut ale neamului românesc ne uimesc şi acum prin curajul cu care au fost făcute. Unirea Principatelor, lovitura de stat a lui Cuza, declararea Independenţei Principatelor, ridicarea României la rangul de Regat – toate gesturile acestea creatoare de istorie ne câştigă şi astăzi totala noastră admiraţie. Destinul neamului românesc a fost destul de crâncen, şi dacă am izbutit să-l înfrângem – păstrându-ne intactă fiinţa şi forţele de creaţie – n-am izbutit decât arareori să-l violentăm. Arareori, iniţiativa a fost de partea noastră. Gestul defensiv al împăratuui Aurelian, ne-a imprimat parcă o anumită tehnică de apărare – pe care împrejurările istorice de la năvălirile barbarilor până la Congresul de la Berlin, au promovat-o necontenit ca pe singura noastră posibilitate de supravieţuire. Nici un factor decisiv nu silea pe Aurelian să-şi retragă legiunile de partea dreaptă a Dunării. Dacia nu era pierdută. Un general tânăr şi ambiţios, un roman cu spirit politic, ar fi păstrat-o încă multă vreme Imperiului. Consecinţele panicei lui Aurelian au fost dezastruoase pentru întreg Evul Mediu al acestor părţi europene.

Am avut în istoria neamului românesc câteva gesturi de grandioasă autonomie. Dacă n-ar fi decât viziunea Daciei pe care a realizat-o Mihai Viteazul, şi încă am putea fi mândri de capacităţile noastre de revendicare.

Gesturile de autonomie din secolul XIX sunt şi mai uluitoare: ele veneau pe deoparte, după aproape două veacuri de umilire istorică; ele erau făcute pe de altă parte într-o ţară care işi crease de curând puternice bastioane reacţionare. Salturile noastre în istorie, în mai puţin de 30 de ani, erau făcute de o elită foarte restrânsă, care nu avea de partea ei decât norocul şi intrigile din Cancelariile europene. Puţin noroc şi multă intuiţie politică – acestea au fost ursitoarele României moderne. Înapoia instinctului de afirmare naţională, de libertate şi de autonomie, instinct care domina elitele politice şi spirituale ale Principatelor – nu exista o mare forţă organizată. Ţărănimea nu juca nici un rol; boierimea era divizată, singurele forţe organizate se aflau în tabăra reacţionarilor. Vogoride s-a dovedit mai puternic decât toată românimea însufleţită şi revoluţionară. Forţele care se aflau înapoia lui Vogoride nu au putut fi înfrânte decât de Napoleon al III-lea.

Şi cu toate acestea, cu toate că elitele care creau Statul românesc, nu aveau înlăuntrul ţării, decât aderenţe sporadice şi neorganizate – eforturile de autonomie s-au ţinut lanţ de la 1848 la 1881. Extraordinară energie revoluţionară! O mişcare care eşuează lamentabil de la început, ale cărei succese erau paralizate imediat de grave insuccese; care cunoaşte dezastruoase umiliri chiar după zece ani de domnie a Regelui Carol I – şi care, cu toate acestea, nu dezarmează, nu oboseşte şi nu-şi potoleşte tensiunea revoluţionară până ce nu atinge condiţiile optime care ii erau îngăduite la sfârşitul veacului al XIX-lea. Eforturile celor două generaţii care au pus temeliile Statului românesc modern – ne par şi astăzi gigantice. Căci afirmările de autonomie, revendicările politice şi naţionale – erau mult mai dificil de realizat, pentru Români, în secolul al XIX-lea. O răzbunare a destinului, o greşeală diplomatică, un singur insucces militar – ne-ar fi azvârlit din nou în zona subeuropeană. Am fi pierdut al doilea mare prilej de afirmare istorică. Odată cu noi, se creau încă două state balcanice, şi orice şansă de arbitraj, orice posibilitate de protectorat, ar fi fost pierdută.

Sunt gesturi, în istoria politică românească din secolul XIX, care ne emoţionează prin ce aveau ele iremediabil, prin ireversibilitatea lor. A le fi făcut – împotriva forţelor reacţionare dinlăuntru, împotriva intereselor străine, din afară – dovedeşte că elitele de la mijlocul veacului trecut simţeau într-adevăr un destin înapoia lor. Nu ştiu dacă cel mai responsabil gest de autonomie al nostru este declararea Independenţei. Este în orice caz cel mai semnificativ, cel mai revoluţionar. Este gestul de la care au putut adera toate păturile sociale. Mai mult chiar decât gestul „Unirii”, gestul „neatârnării” a putut fi asimilat spontan de toată ţărănimea. Revendicările sociale şi politice de mai târziu, au fost făcute posibile prin acest act revoluţionar, „neatârnarea”. Constiinţa întregului popor românesc a putut asimila total şi firesc un asemenea gest de curaj, de iniţiativă, de afirmare. Zece Mai este cea mai revoluţionară, cea mai dinamică dată din istoria noastră modernă. Unirea Principatelor ar mai fi putut întârzia, neatârnarea trebuia făcută în acea zi, în acel ceas. Nu dovedeşte asta siguranţă şi sete de afirmare?

Zece Mai este programul revoluţiei permanente româneşti. Este un gest care trebuia imitat.Neatârnarea nu poate rămâne un simplu act istoric. Ea este o tehnică, o misiune, un ideal. Afirmarea libertăţii trebuie făcută necontenit şi pe arii cât mai largi. Mai ales astăzi când România are 20 milioane de locuitori şi când clase tot mai masive sunt chemate să participe la crearea istoriei.

Autonomia – iată izvorul central al oricărei revoluţii„Neatârnare” – adică o conştiinţă demnă, un simţ al responsabilităţii în faţa istoriei, o sete neistovită de creaţie. Dacă ar înţelege toată lumea, astăzi, fermentul revoluţionar al acestui prodigios Zece Mai…

Anunțuri

2 răspunsuri la „Apelul la memoria istorica: 10 Mai sau revolutia permanenta, de Mircea Eliade (10 mai 1936)

  1. Pingback: Trăiască Regele! Și să fiți toți supușii lui – Politica·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s