Inchizitia? Cel mai bun tribunal din lume, I. P. Culianu

Sa terminam odata cu minciunile din manule si din creierii obositi ai trepadusilor globalisti humanisti sau transhumanisti care infecteaza ecranul televizoarelor sau catedra universitatilor.

Inchizitia? Cel mai bun tribunal din lume, de Ioan Petru Culianu (1950 – 1991). Articol publicat de savantul roman in Lumea libera, nr. 109, 3 noiembrie 1990.

––––––-

Ioan_Petru_Culianu

Inchizitia? Cel mai bun tribunal din lume

In secolul trecut si intr-o buna parte a secolului nostru a primat ideea ca tribunalul Inchizitiei a fost cel mai odios din istorie. Opera celebra a savantului american Henry Charles Lea a imortalizat aceasta teorie intr-o serie de neuitate invective. Dupa el, Inchizitia spaniola ar fi actionat cu duritate impotriva evreilor si musulmanilor ramasi in Peninsula Iberica dupa caderea emiratului de Granada in 1492. De asemeni, tot Inchizitia ar fi fost responsabila pentru uciderea unui numar incalculabil de asa-zise vrajitoare, in marea vanatoare de vrajitoare care a avut loc in secolele al XVI-lea si al XVII-lea.

Pe la sfarsitul anilor 60, Inchizitia spaniola a inceput sa ridice valul secretului de pe dosarele vechi de peste 300 de ani, iar mai tarziu intreaga arhiva inchizitoriala a devenit accesibila. Surpriza a fost enorma.

In primul rand, s-a dovedit ca Inchizitia spaniola nu vanase niciodata vrajitoare. Dimpotriva, intr-un proces ramas celebru de la inceputul secolului al XVII-lea, autoritatile locale arestasera 1800 de persoane acuzate de vrajitorie. Documentele Inchizitiei arata ca inchizitorii insisi nu credeau deloc in vrajitorie. Credeau ca in cele mai multe cazuri vrajitoria era o halucinatie provocata de consumul de droguri extrase din plante. In situatia de mai sus amintita, Inchizitia a trimis un comisar care, cu multa prudenta, reuseste in 2 ani sa aplaneze situatie in asa fel incat aproape toti cei 1800 de copii si femei sunt trimisi acasa, si numai vreo 4-5 primesc pedepse usoare.

De curand, Gustav Henningsen si John Tedeschi au publicat rezultatele unei anchete si mai interesante. Inchizitia spaniola nu era cruda, dar era extraordinar de organizata. A lasat o arhiva aproape computerizata privind 40 000 de cazuri de autodafeuri, procesele de trista amintire intentate persoanelor banuite de erezie sau conversiune formala la catolicism. Marea surpriza care a urmat studiului acestor procese a fost ca numai relativ putine dintre ele se soldau cu moartea acuzatului: mai precis, 1,8 %. Teza lui Lea, dupa care mii de victime inocente ar fi fost ucise an dupa an, apare ridicola.

Dar daca Inchizitia nu vana vrajitoare in Spania, o facea poate in alte parti ale Europei?

Deja de peste 20 de ani savantii au constatat ca marea vanatoare de vrajitoare a avut loc nu in Spania, si aproape deloc in Italia, ci in primul rand in Germania, Tarile de Jos si Franta (incluzand nordul Italiei, sub stapanire franceza). In afara de Franta, e vorba de teritorii in mare parte protestante. Mai mult, din partea catolica a Germaniei, Inchizitia se retrasese de mult la inceperea proceselor (1589), iar in Franta nu a jucat absolut niciun rol. Dar daca Inchizitia nu putea nicidecum sa arda vrajitoare pe rug, cine le ardea?

In toate cazurile, autoritatile locale, la cererea populatiei. De-a lungul intregului secol al XVII-lea, Parlamentul din Paris, adica Tribunalul Suprem al regatului, trimite emisari in provincii nu ca sa acuze, ci ca sa le apere pe asa-zisele vrajitoare de populatia dezlantuita. In cele din urma, Ludovic al XIV-lea decide sa-i arda pe judecatorii locali in loc de a arde vrajitoarele, asa cum doreau, si apele se calmeaza. Mai mult, in 1682 Ludovic da o celebra ordonanta prin care declara ca vrajitoria nu exista. Ca urmare, vrajitoarele nu mai pot fi acuzate de… vrajitorie, intrucat crima aceasta nu e recunoscuta de justitie. Procesele iau sfarsit dupa aceasta data.

In tarile protestante, vanatoarea a produs cele mai numeroase victime. Recordul e fara indoiala detinut de Tarile de Jos, dar nici Germania nu s-a lasat cu mult intrecuta. Protestantii erau catolici fundamentalisti si tineau foarte mult ca femeia sa aiba o morala nepatata. De aceea ardeau pe rug femei pana si daca sotul le descoperea noaptea cu nasturii descheiati la camasa de noapte. Presupunerea era ca, fiind vrajitoare, avusesera contact sexual cu un demon, si numai asa se explica de ce vesmintele nu le erau in ordine.

De aici inainte va trebui sa ne ferim (ca de foc!) sa mai comparam tribunalele comuniste si teroarea serviciilor secrete din Est cu Inchizitia. Unul dintre ultimele numere ale revistei Church History, pe care l-am pus anume langa colectia completa a operelor lui Henry Charles Lea ca sa se bata intre ele noaptea, cand nu-mi supraveghez biblioteca, afirma nici mai mult nici mai putin decat ca Inchizitia a fost cel mai bun si echitabil tribunal pe care omenirea l-a avut vreodata.

Aceasta, fara nicio indoiala, nu se poate spune despre tribunalele comuniste. Nu se va putea spune niciodata.

Ioan Petru Culianu, Lumea Libera, nr. 109, 3 noiembrie 1990.

10 răspunsuri la „Inchizitia? Cel mai bun tribunal din lume, I. P. Culianu

  1. Si in „jocurile mintii” apar intr-un capitol destule informatii cu privire la Inchizitie, in acelasi spirit. Oricum era de bun-simt sa pui la indoiala imaginarul modern fata de Inchizitie… numai tinand cont de cei ce au instrumentat informatia si au elogiat „adevarul ascuns de-a lungul anilor fata de poporul incult si primitiv”.
    Da, ideea e ca statul secularizat (la inceput fiind) a vanat vrajitoare mai ales in tarile nordice, Suedia, Norvegia, s.a. E si normal dar trebuie sa pricepi ce inseamna femeia si ce doreste ea de la viata pentru a intelege ce s-a intamplat. Spune Culianu ca a existat o perioada de emancipare a femeii niciodata intalnita dupa, nici chiar azi, in care s-au intamplat destule datorita felului spiritual al acesteia. Si cei ce s-au oripilat au fost reprezentantii statului nicidecum ai Bisericii Catolice care chiar a salvat multe femei de la moarte. Unele chiar fugeau sa gaseasca ocrotirea Bisericii in fata dezlantuirii halucinatiei spiritualizante ce cuprinsese pe vajnicii barbati.
    E foarte interesant…
    Sa ne miram de ce a sfarsit asa?

  2. Excelent text de I.P. Culianu si felicitari domnului Catrinoiu pentru ca l-a dezgropat.
    Acuzele aduse Inchizitiei, compararea tribunalelor comuniste si naziste cu Inchizitia, toate acestea sunt menite sa contribuie la distrugerea imaginii Crestinismului.
    Din pacate, multi ortodocsi sau protestanti pica in aceasta capcana intrand in corul celor ce dau in Roma pentru a distruge Crestinismul…..

  3. asa ati invatat dumneavoastra de la catolici ca ar fi fost inchizitia
    defapt inchizitia afost un tribunal mobil al catolicilor care condamna la muarte pe toti crestini care; nul recunosteau pe papa ca suveran si loctuitor al lui isus,uni bogati erau obligati sa treaca toate bogatiile in contul biserici si apoi erau ucisi cu intreaga familie,iar toti crestini care se inchinau lui dumneziu simbata erau numiti eretici si ii ucideau/asta afacut catolici

    • Ne-ati servit o salata de cuvinte fara prea mult sens dar cu dorinta de a contribui la mitul pe care articolul l-a deconstruit.

  4. „Incurcate sunt caile Domnului” !. Prof.Negu Djuvara in:”Exista istorie adevarata ?” -Ed. HUMANITAS 2011, demonstreaza ca „adevarul istoric” este relativ, el depinzand mult de personalitatea istoricului, si epoca in care traieste. Aceleasi evenimente (de ex. revolutia din dec. 1989) este perceputa foarte diferit, functie de locul observatorului, capacitatea de cuprindere a aspectelor generale, si de intelegere a contestului politico-social.
    Pana la urma, Petru Culianu, pe baza unor documente, a incerat o creionare a INCHIZITIEI !
    Legendele de regula deformeaza realitatea istorica, functie de povestitor, elementele senzationale, reale si uneori adaugate, perceptia auditorului, care la randul sau devine povestittor.

    • IP Culianu la fel si Henningsen si Tedeschi, au consultat documente originare care au inregistrat numarul de persoane interogate si executate. Nu este nici o legenda sau mit. Sunt niste date – nu perceptii, care se pot extrage. Iar Inchizitia nu a avut nici un motiv sa ascunda faptele pentru ca ei credeau in validitatea actiunilor lor.
      Este usor sa spunem generalitati (ex. Aceleasi evenimente (de ex. revolutia din dec. 1989) este perceputa foarte diferit, functie de locul observatorului, capacitatea de cuprindere a aspectelor generale, si de intelegere a contestului politico-social), este mai greu se pare, sa gandim si sa aplicam niste cunostinte. Presupun ca ideea de Inchizitie monstruoasa s-a intiparit intr-o asa masura, incat o deconstruire a minciunii creaza negarea faptelor si recurs la rationalizare impotriva lor.

  5. normal ca in scrieri se trec faptele filtrate si rasfiltrate …. Asa cum eu copil fiind nu am reusit sa aflu ca erau in romania copilariei mele incarcerati politic . Comunistii pentru copii prosti ca mine, aveau ascunzisuri… dar realitatea era ca eram profesor in stat la coada la unt, paine, lapte, cartofi, varza nestiind ce inseamna libertatea de a-ti face un cartof, o varza, o ceapa… … Daca inchizitia era asa de nevinovata – cum explicati ca omenirea a avansat atat de mult in ultima suta de ani – abia dupa ce rolul Inchizitiei s-a diminuat si chiar a disparut? Cum stam azi -Medical, in transporturi, in comunicatii … Teoria heliocentrică a lui Galilei care contrazice textul Bibliei a fost interzisa. Foarte multe lucrari stau si azi inchise in Vatican fara a fi accesibile publicului larg. Eu personal am vrut sa intru in biblioteca Vaticanului ca persoana fizica… Nu am avut acces. De ce? Din acelasi motiv pentru care a ars Biblioteca din Alexandria? ca prostimea ajungea sa isi tina destinul singura, si intelegea ce inseamna libera alegere? … cumva?

Lasă un comentariu