In numarul de pe luna februarie al revistei Idei in Dialog este un articol delicios despre realitatea timpului de azi. Sunt prezentate pe scurt de catre Alexandru Calinescu marile teme ale lui Philippe Muray, mort pe 2 martie 2006. Iata doar cateva:
1) Nediferentierea sexuala si „suprimarea monoculturii oficiale (masculine) patriarhale”. Militantismul feminist si inversiunile acestuia – „dorinta de penis” a fost inlocuita cu „dorinta de penal”. „Corpul nu mai serveste la nimic. Mai e bun doar sa fie pictat, tatuat, intepat, strapuns, ca si cum nu ar mai avea cum sa existe numai prin el insusi, fara aceste adjuvante masochiste. Sentimentele si erotismul au fost evacuate intr-o lume in care sexul omniprezent a facut sa dispara sexul”. „Ura fata de patriarhat. Stergerea identitatilor sexuale”.
2) Apoi se ajunge la literatura: „sinistra literatura a eului.” „Striptease-ul si dezgolirea sunt in voga in literatura”.
M-am oprit aici putin si mi-am adus aminte de argumentul lui Kierkegaard in favoarea adevaratul roman. In prima carte a lui Soren Kierkegaard – Din hartiile unuia inca viu (1838) – filozoful danez face o critica asupra romanelor lui Hans Christian Andersen. Printre cele mai mari lipsuri pe care i le aduce romancierului se numara si lipsa conceptiei de viata din romanele acestuia. Conceptia de viata da greutate unui roman si il elibereaza de arbitrar sau lipsa de scop, intrucat, spune Kierkegaard, intr-o opera de arta scopul este imanent si omniprezent. Si cum observam ca o conceptie de viata lipseste dintr-un roman? Simplu: atunci cand vedem ca romanul cauta sa insinueze vreo teorie sau intra intr-o lipsa de urmari, autorul incepand sa-si zugraveasca sangele si carnea in personalitatea personajelor din roman. Caci un roman autentic ce poseda o conceptie de viata nu se confunda cu firea autorului. Cu alte cuvinte, pentru a putea sa creeze, personalitatea romancierului autentic trebuie sa fie moarta si transfigurata, nu terestra, colturoasa si palpabila. Asadar, cred ca daca suntem putin atenti atunci cand citim „marile romane” din ziua de azi care ne inunda tarabele si librariile, putem observa aceasta neputinta a scriitorului pe care Kierkegaard o descopera in cartile lui Andersen – lipsa unei conceptii de viata prin zugravirea propriului eu in personalitatea eroilor. Cred ca nu e cazul sa dau nume acum. Dar totusi, e bine sa dau cateva: Evanghelia dupa Isus Cristos de Jose Saramago, Harry Potter (e vorba de ocultism aici), Codul lui Da Vinci de Dan Brown. Ati intalnit in aceste carti o conceptie de viata?! Sa ne intoarcem la Philippe Muray.
3) Sarbatoarea si infantilizarea societatii. Homo festivus este pentru Muray omul de azi. „Sarbatoarea nu mai este o exceptie, ci tinde sa ajunga acupatia cotidiana a omului”. „Individul participa de buna voie la toate sarbatorile (organizate si impuse) avand iluzia ca e liber sa opteze. Febra festiva e o iesire din istorie: celebrand prezentul, sacralizand clipa, ea aneantizeaza memoria”. „Nu intamplator ONU a comis o Declaratie a Drepturilor copilului”.
4) Presa. „Le Monde si Liberation sunt temple ale corectitudinii politice, spatii privilegiate pentru executia publica a conservatorilor si a nostalgicilor dupa valorile traditionale”.
5) Legatura dintre ocultism si socialism. „Ocultismul este un progresism care nu stie sa-si marturiseasca ce cauta, iar socialismul un ocultism incapabil sa reflecteze la propriile sale fundamente”. „Fostele drumuri ale libertatii au devenit autostrazi ale informatiei. Din democratie nu va mai ramane curand decat numerizarea”.
6) Ultimul mesaj al lui Muray: „Ironia separa. Este excelent pentru sanatate. Periculoase in schimb sunt unitatea, unificarea, dorinta de colectivitate. Trebuie sa luptam impotriva unificarii, trebuie sa scriem impotriva demonului Unitatii, TREBUIE SA SALVAM DIFERENTELE!”
Asadar, fiti ironici ca Socrate!
Ilie Catrinoiu 