Acest eseu e aparut in revista Convorbiri literare si in ultima carte scrisa de Mircea Platon si Gheorghe Fedorovici – Masura vremii: indemn la normalitate.
Despre Vladimir Tismaneanu:
Cadou de aniversară pentru Ion Iliescu de la Vladimir Tismăneanu
Din aceasta polemica mai puteti citi urmatoarele texte:
- Comisarul Tismaneanu se intoarce, de Mircea Platon
- S-a dat drumul la Eminescu?, de Mircea Platon
- Neoconii de la Dunare, de Paul Gottfried
- Despre dreapta românească: răspuns insultelor funcţionarului public Mircea Mihăieş, de Mircea Platon
––––––––––––
O fantomă bîntuie România: Vladimir Tismăneanu
Motto: „Marea problemă a României de azi e acea descrisă de un filozof francez: dificultatea supremă e cum să distingi fantomele de persoanele reale. Noi am luat prea multe fantome drept personaje în carne si oase” (Vladimir Tismăneanu, 1995).
Acompaniat de taraful de strînsură al prietenilor si îndatoratilor domniei-sale, care îi tin isonul jignindu-i preopinentii,domnul Tismăneanu continuă să sustină fie, într-o primă fază, că el a fost consistent de „dreapta”, un anticomunist convins, fie, într-un al doilea, ceva mai constipat, moment, că ne va povesti în noua prefată a cărtii politic corecte Fantasmele salvării (1998) despre cum a trecut el de la „social-democratie” la „dreapta”. Dorind să-l ajut pe dl Tismăneanu să-si facă o autocritică onestă în fata colectivului, voi încerca, în cele ce urmează, să semnalez pozitia dlui Tismăneanu la diferite momente ale ultimelor două decade.
Un exercitiu de lectură
1. În articolul Irepetabilul trecut, publicat în 1990, dl Tismăneanu scrie că regimul comunist nu mai poate fi resuscitat în România: „O dată, pentru că era esentialmente antiuman, deci potrivnic instinctelor si aspiratiilor naturale ale individului, indiferent de originea sa. Apoi, pentru că era antinational, o scornire incongruentă cu firea acestui popor, o născocire a Apusului pe care un Orient sărăcit de spirit civic si-a însusit-o în figura scheletică si amenintătoare a comisarului bolsevic.”
Asadar, în 1990, dl Tismăneanu sustinea că există o incompatibilitate între „născocirea apuseană” comunistă si „firea” natiunii române (notiune „esentialistă”).
2. În 1992, într-o conferintă despre „Basarabia, România, Europa” tinută sub auspiciile Fundatiei Iuliu Maniu la New York, dl Tismăneanu a vorbit despre cum Iuliu Maniu a înteles că ideologia comunistă amenintă „statul national”. Fără a spune nimic împotriva ideii de „stat national” român, pe care Constitutia la care lucrează acum „expertii” si „elita” Presedintelui Băsescu o consideră o idee depăsită, reactionară, „interbelică”,dl Tismăneanu spunea împăciuitor: „Desigur, există regretabile extremisme în viata politică din tară, există tendinte de isterizare xenofobă, dar ele îmi par mai degrabă de periferia culturii civice care se construieste acum.”
3. Tot în 1992, dar în context anglofon de această dată, dl Tismăneanu scria, în Finishing the Revolutions of East-Central Europe (articol semnat împreună cu Patrick Clawson) si în eseul Between Liberation and Freedom, ambele texte apărute în volumul Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, despre cum cel mai mare pericol pentru Europa de Est si deci si pentru România nu e coruptia, controlul mass-media, oportunismul sau slăbiciunea constitutională: „Dintre toate pericolele care amenintă libertatea în Europa Centrală si de Est, cel mai mare e renasterea spiritului colectivist. Acesta nu e un colectivism intelectual, internationalist, cum e comunismul. E un colectivism primitiv, parohial, care se bazează pe concepte precum «patrie», «ntiune» sau chiar comunitatea de sînge.”
Această carte, din 1992, însuma rezultatele unei conferinte desfăsurate în martie 1991 la Timisoara. Cu ocazia sederii în Timisoara, dl Tismăneanu i-a dat un interviu dlui Mircea Mihăies. În acel interviu, dl Tismăneanu si cu dl Mihăies, asezîndu-i în aceeasi oală pe un Nichifor Crainic cu istoricii comunisti Mircea Musat si Ion Ardeleanu, au căzut de comun acord că, de fapt, regimul iliescian e un regim fascist, o „putere de tip plebiscitar”:
„VLADIMIR TISMĂNEANU:De obicei, acesta e începutul fascismului. Sînt si eu de părerea lui Adam Michnik că pericolul major în întreaga Europă Centrală si Răsăriteană este un fascism care-si va păstra o anumită glazură socializantă, egalitaristă”. Si fără a avea vreo îndoială că „statul etnocratic pur functionează la ora actuală”, dl Tismăneanu continua: „E foarte frumos să vorbim despre sufletul satului, sau despre sufletul românesc, care s-a născut la sat. Dar în Europa si în pluralism nu prin mit intrăm. De obicei, mitul e forma sigură de iesire din Europa.
MIRCEA MIHĂIES: Si din legalitate.
VLADIMIR TISMĂNEANU: Fără îndoială. Traditia culturală, politică occidentală este traditia legalitătii. E cam plictisitoare si obositoare dar al naibii de fertilă pentru individ!”
4. Odată ce a redefinit lupta împotriva (neo)comunismului ca luptă împotriva fascismului si etnocentrismului, dl Tismăneanu a putut îmbina utilul cu plăcutul. Astfel, în articolul Romania’s Mystical Revolutionaries, publicat în 1994 în revista „Ptisan Review” dl Tismăneanu deplînge faptul că intelectualii asociati Miscării Legionare nu si-au făcut autocritica: „Pînă recent, activitătile intelectualilor asociati Legiunii Arhanghelului Mihail au fost acoperite sub un văl de tăcere si prezentate ca un amănunt efemer, aproape nesemnificativ, al tumultuosilor lor ani de ucenicie. Nici unul dintre acesti intelectuali nu s-a apucat să-si cerceteze constiinta pentru a detecta motivele obsesiei lor de tinerete. Ce a urmat după 1940 a fost un lung si, trebuie să spunem, reusit exercitiu de amnezie voită. Si totusi angajamentul fascist al ‘Generatiei Tinere’ si identificarea ei cu Garda de Fier au fost cea mai directă expresie a nationalismului si antisemitismului care răspîndite astăzi în Europa de Est.”
Desigur că dl Tismăneanu stia că, de fapt, ce a urmat anului 1940 a fost un lung sir de morti ale intelectualilor de dreapta, fie trimisi în linia întîi a frontului de către Ion Antonescu, fie măcelăriti de comunistii îndrumati ideologic si de Leonte Tismăneanu. „Vălul de tăcere” era datorat lichidării multora dintre intelectualii cu pricina, iar „cercetarea constiintei” se făcuse sub bătăi si în cursul „reeducării”. În plus, istoriografia comunistă a evitat subiectul legionar din motive de cenzură ideologică. Mai stia dl Tismăneanu si că unii intelectuali de dreapta fugiseră în Occident, unde încercaseră să-si refacă viata în contextul unui climat intelectual de un stîngism extrem de agresiv care nu îngăduia „cercetarea sufletului”, ci doar (auto)denuntul „fascistilor”. Si denutînd continuă si dl Tismăneanu care, după ce trece în revistă articleria legionară a unor Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Nae Ionescu, îi înfierează insidios, în acelasi paragraf, pe Marian Munteanu si pe Gabriel Liiceanu.
În viziunea lui Tismăneanu, ambii s-ar fi făcut vinovati de „exonerarea” legionarilor: „Această exonerare e în special nelinistitoare astăzi, în România post-ceausistă, cînd multi din tînăra generatie de studenti si intelectuali se identifică cu spiritul radicalilor rebeli ai anilor treizeci. De exemplu, liderul studentesc Marian Munteanu a format o organizatie numită Miscarea pentru România si îi invocă pe Nae Ionescu si miscarea sa drept model. Atît prefata lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani al lui Mihail Sebastian cît si Schimbarea la fată a României a lui Cioran au fost recent reeditate de Editura Humanitas din România. Directorul editurii Humanitas e Gabriel Liiceanu, principalul discipol si continuator al lui Constantin Noica (si în prezent un critic îndîrjit al regimului Iliescu). În 1992, Liiceanu însusi a publicat o carte intitulată Cearta cu filosofia în care asistăm la un lung tur de fortă în examinarea tribulatiilor teoretice ale lui Cioran fără nici o referire însă la trecutul fascist al lui Cioran”. În continuare, Tismăneanu critică faptul că Gabriel Liiceanu a reeditat Schimbarea la fată a României fără o prefată în care să critice o carte care a fost „una dintre principalele manifeste ale fascismului european în versiunea «national bolsevică»”.
Asadar, dacă Iliescu e „fascist”, Cioran e „national bolsevic”. Ceea ce urmărea în acest fel dl Tismăneanu era să poată spune că între „nationalismul” românesc si comunism există o continuitate,că dictatura comunistă e o consecintă a nationalismului-legionar si că, de exemplu, cartea lui Cioran apartine „impetusului care a ajutat la edificarea unei dictaturi fasciste în România, sîngeros preludiu al celeilalte, nu mai putin sîngeroase, tiranii comuniste.”Un „preludiu”, asadar o miscare de deschidere, o miscare care anunta comunismul, care a adus comunismul.
Acum, după cîte stiu eu, dl Liiceanu e considerat o personalitate a „dreptei” liberale, „netotalitare”. Atunci de ce mă întreabă dl Mihăies: „Unde si cînd a atacat Vladimir Tismăneanu ‘dreapta traditională’?
5. E ciudat că dl Mihăies nu stie sau nu îsi mai aminteste, deoarece, în 1995-96, dl Tismăneanu era din nou intervievat de dl Mihăies. Si, dacă „la export” dl Iliescu era prezentat ca victimă a criticilor urmasului oficial al „fascistului” Noica, în cartea Balul Mascat, liderii opozitiei democrate sînt din nou criticati pentru „lipsa de maturitate” de care au dat dovadă în încercarea lor de a se împotrivi lui Ion Iliescu. Astfel, conform dlui Tismăneanu lupta dintre Iliescu si opozitie (condusă de PNTCD) ar fi fost una dintre „bolsevicii-bolsevici” si „bolsevicii-antibolsevici”. Conform dlui Tismăneanu, „radicalismul” opozitiei era nejustificat: „Nuanta morală trebuia să fie si una a tolerantei si a amînării scadentelor. Anumite puncte importante puteau fi lăsate pe seama unor comisii de stabilire a adevărului, alcătuite de istorici, personalităti intelectuale care să gîndească tranzitia în termeni de compromis istoric, mai degrabă decît de conflict (…) Ceea ce cred că s-ar fi putut realiza, în special după 1992, ar fi fost nu ideea de reconciliere, care e o etichetă găunoasă, ci coabitarea.”
6.Un bun exemplu de coabitare cu neobolsevicii ne oferă în 2003 dl Tismăneanu în cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, de care se pare că îl leagă pasiunea comună pentru marxismul revizionist si, mai ales, pentru scrierile lui Trotsky, a cărui absentă din bibliografia românească o deplîng amîndoi.Fără a comenta toată cartea, voi remarca doar cîteva aspecte. În primul rînd, Tismăneanu vorbeste iarăsi de „rigiditatea” (stiffness) opozitiei lui Corneliu Coposu si a anti-comunistilor care, după cum spune Ion Iliescu aprobat de Tismăneanu, au dat dovadă de „schematism, primitivism” în anti-comunismul lor.
Dar atmosfera îmbîcsită, de activisti depănînd amintiri despre cît de frumoase erau sedintele de altădată de la „Stefan Gheorghiu”, de pe cînd, eheu fugaces, trecea si Silviu Brucan pe acolo, culminează într-o mărturisire perfect lămuritoare în privinta lui Vladimir Tismăneanu. Care spune asa: „Cel putin un aspect e clar din dezbaterea internatională despre comunism versus fascism: dacă se poate vorbi despre comunism cu fată umană, e aproape imposibil de vorbit despre fascism sau nazism cu fată umană. Comunismul a lăsat cel putin loc pentru iluzia umanismului – si în traditia comunistă, poate în marxism, în antropologia filosofică marxistă, a existat probabil o traditie umanistă complet respinsă de fascism. După cum ati mentionat mai devreme, si cred că e foarte important, cred că la originile marxismului se află un fel de aspiratie democratică.”
Acesta e Vladimir Tismăneanu în 2003.În 2006, presedintele Băsescu avea să-l numească pe acest om Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Începînd cu acel moment, „anticomunismul” dlui Tismăneanu nu a mai cunoscut limite. Oricine i s-a opus a fost fie comunist, fie fascist, fie, avînd în vedere că, în viziunea dlui Tismăneanu ambele sînt aidoma, si comunist si fascist în acelasi timp. Dar oricum e mai rău să fii fascist, pentru că nu esti deloc umanist, pentru că nu mai întretii „iluzia umanistă”.
Cîteva conluzii
Citind opera dlui Tismăneanu, am ajuns la concluzia că dlui Tismăneanu îi va fi imposibil să ne explice cum a trecut de la social-democratie la „dreapta” pentru simplul motiv că nu se poate vorbi de o „evolutie” a dlui Tismăneanu. Pentru a întelege parcursul, fragmentat, esoteric si proteic al dlui Tismăneanu ar trebui să tinem cont de strategiile sale de construire a carierei atît în SUA cît si în România. Apoi, trebuie să tinem seama de cine îl plăteste. Dar, dacă dl Tismăneanu are dreptate, una dintre caracteristicile comunismului e tocmai „proteismul fenomenului si evanescenta lui. Îti scapă mereu printre degete. De aici imposibilitatea de a surpinde în toate detaliile sale fenomenul comunist.”Îmi dau deci seama că nu pot surpinde toate detaliile scrisului dlui Tismăneanu. Dar proteismul, vesnica reinventare de sine si de altii, vesnica manipulare semantică a istoriei si destinelor românilor, refuzul unei identităti, toate ni-l indică pe dl Tismăneanu ca fiind pe orbita fenomenului comunist românesc si international. Rămînem, urmărind zig-zagurile nedemne ale dlui Tismăneanu, fie cu impresia unui om care e o simplă portavoce a unor interese politice, un simplu activist de partid pus să justifice ideologic niste decizii politice luate deasupra lui, fie cu imaginea unui oportunist. Dar în nici un caz cu un om de dreapta politică.
Dreapta politică, conservatorismul adică, nu e ideologie. Dar nu e ideologie doar în măsura în care înseamnă apărarea unei identităti (sociale, culturale, politice, religioase) date. A fi om de dreapta înseamnă a apăra un dat, o identitate. În măsura în care îti reinventezi propria identitate în permanentă, si în măsura în care faci din identitate un lucru rău, nu mai esti conservator. Lucrurile sînt asa cum sînt si reinventarea lor nu e, de cele mai multe ori, decît o reinventare semantică, o redefinire abuzivă. E genul de redefinire care a făcut din tărani niste „dusmani de clasă” sau niste „năpîrci reactionare”, care a făcut din preoti niste „fanatici”, care a făcut din evrei niste „suboameni” si care face acum din omul normal un „homofob”. E genul de redefinire care precede sau justifică crima organizată. Lucrurile vii cresc, doar jucăriile mecanice se inventează. Si lucrurile vii au o origine, o natură specifică, niste rădăcini, un timp si un spatiu al lor. Ingineria socială merge mînă în mînă cu lipsa de identitate personală. Nu poti să aperi ceva dacă nu stii cine esti. Si nu vei sti niciodată cine esti dacă cineva îti va rescrie mereu trecutul. În lipsa acestei înrădăcinări în structurile de rezistentă ale realului, în antropologia crestină, în traditia morală si istorică, „dreapta” nu e decît o ideologie ca oricare alta pentru că nu exprimă nici o realitate, ci doar încearcă să inventeze o realitate. O realitate conventională. Asa cum e si „realitatea” democratiei românesti din ultimii douăzeci de ani, în care oamenii cinstiti siliti să „coabiteze” cu structurile politico-ideologice gangsteresti clocite de structurile de partid si de stat ale regimului comunist sînt condamnati, de fapt, la moarte (sufletească) lentă.
De aceea am spus că, după saizeci de ani, „două generatii de tismăneni” sînt de ajuns. Nu mă refeream la „evrei”, ci la oportunisti. Nu i-am făcut dlui Tismăneanu nici o vină din faptul că e fiul tatălui domniei-sale, dar i-am făcut o vină din faptul că foloseste acelasi limbaj ca al tatălui domniei-sale si că, dincolo de rasă, clasă sau religie, pregăteste o nouă generatie de oportunisti (ortodocsi, catolici etc.) care să apere sistemul corupt din România. Si cea mai bună dovadă că aliatii domniei-sale sînt fie corupti, fie incompetenti, e că nici unul dintre vasalii tismănieni nu a îndrăznit să constate, ca „expert”, pe tot cuprinsul acestei polemici despre stînga si dreapta, ceea ce era de constatat, si anume că, judecat după scrierile sale, dl Tismăneanu nu poate fi considerat un om de dreapta. Poate fi considerat un om al stîngii antistaliniste (anticommunist Left/ liberal Left), asta ca să fim generosi cu precizie.
Lucrul acesta e dovedit nu doar de scrierile dlui Tismăneanu si ale aliatilor săi, ci si de modul lor de a lupta. De la începutul acestei polemici, întrebărilor sau argumentelor mele bazate pe scrierile dlui Tismăneanu li s-a răspuns cu injurii si amenintări la adresa mea. Nu am nici o îndoială în privinta capacitătii de a face rău a „elitei” noastre. Dar am din ce în ce mai mari îndoieli în privinta dorintei ei de a face bine. De a fi onesti. Eu discut cărti, ciracii dlui Tismăneanu caută să mă distrugă pe mine, personal, visează să mă vadă dat afară de la universitatea unde studiez, delirează asupra cîte unei fotografii de-ale mele, îsi folosesc, precum dl Mihăies, pozitia oficială, de vicepresedinte al ICR, pentru a publica pe site-ul institutiei pe care o conduc articole injurioase la adresa mea (cu alte cuvinte, se fac vinovati de abuz de putere, de vreme ce folosesc resursele statului pentru a da bătălii personale cu un scriitor român) etc. De ce? Fiindcă am îndrăznit să spun că „regele” e gol? Si oportunist?
Dacă e adevărat ce spune dl Tismăneanu, si anume că românii sînt, colectiv, atît de insuportabil de tarati de comunism, oare cum trebuie să fie dl Tismăneanu, crescut si educat în epicentrul aparatului ideologic represiv comunist, de care a si profitat? La urma urmelor, dl Tismăneanu continuă să facă ce a făcut tatăl domniei-sale, adică să lupte cu mapa împotriva poporului român. Eu am fost crescut si educat să să fac ceea ce a făcut bunicul meu Aurel N. Platon, născut în 1904, antilegionar, bun prieten cu o familie de evrei din Botosani, notar liberal al comunei Vorona. Cînd trupele sovietice, care ni l-au adus si pe tatăl dlui Tismăneanu, au început să intre în tară, bunicul a înhămat caii la sareta primăriei si a plecat în refugiu căutînd să scape de comunisti arhiva primăriei, istoria satului.
Domnul Tismăneanu foloseste discursul si apucăturile celor care au distrus România. Asa a fost educat. Eu am fost educat să apăr ce pot din România veche, integră. În 1950, tatălui meu i s-a spus, în scoala primară: „Mars acasă si spune-i lu’ tat’tu să dea pămîntul la colectivă dacă vrea să te mai primim la scoală.” Bunicul meu, notar liberal în comuna Vorona, avea cinci copiii si cinci hectare de pămînt. A dat pămîntul, aproape tot. Dar, din cauză că fusese notar „burghezo-mosieresc”, l-au dat afară de la primărie. Si a trăit asa, aproape două decenii, pînă cînd a împlinit vîrsta de pensie, din munca micii lui grădini de legume, din cresterea cîtorva păsări si din cei doi trei pomi fructiferi pe care îi avea în curtea casei. A trăit unde se născuse, în curtea casei lui, în România profundă. Si prin acest om am cunoscut si eu România profundă. Autarhică. Si deloc „primitivă” sau „sovină”. Dar cinstită.
De zeci de ani sîntem siliti, dacă nu acceptăm coruptia sau ideologia comunistă, să o luăm de la capăt, să murim, să plecăm, să tăcem, în vreme ce urmasii celor care au distrus si distrug România, care seacă albiile de ape, muntii de minereuri, pădurile de viată si oamenii de suflet, ne dau lectii de moralitate si ne învată cum să ne dezbărăm de strămosi, de natiune, de credintă, de patrie, de cultura românească si de alte „racile ale trecutului”.
„De ce sîntem atît de ticălosi?” se întreba retoric dl Mihăies. Fiindcă puteti. Fiindcă aveti spate. Fiindcă oamenii cinstiti nu mai au cum să vă tragă la răspundere. Fiindcă măsluiti continuu criteriile. Fiindcă sînteti multi si organizati. Stiu că nu voi cîstiga bătălia. Dar mai stiu si că dl Tismăneanu va pierde lupta. Si asta pentru că domnia-sa nu se luptă cu mine, ci cu adevărul propriei sale bibliografii. Si nimeni nu poate sări peste propria umbră. Deja nu mai puteti minti, desi încă nu vreti să spuneti adevărul.
(Text apărut în Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Măsura vremii: îndemn la normalitate, Bucuresti, Editura Predania, 2009)
Vezi, de exemplu, Ioan Stanomir, Stat, natiune si patriotism constitutional, „Revista 22”, 22 februarie 2006 (http://www.revista22.ro/stat-natiune-si-patriotism-constitutional-2491.html). De mentionat că Ioan Stanomir este seful comisiei prezidentiale pentru revizuirea Constitutiei.
„Tribalism. But of all the threats to liberty in East-Central Europe, the greatest is a revived spirit of collectivism. This is not an intellectual, internationalist sort of collectivism, like communism. It is a primitive, parochial collectivism that draws on such concepts as the fatherland, the nation, or even the blood community”. În Between Liberation and Freedom, Tismăneanu adaugă si „strămosii” (ancestors) la notiunile tribaliste. Vezi Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, Editura Vladimir Tismăneanu, PatrickClawson, Philadelphia, Foreign Policy Research Institute, 1992, XI, p. 39.
Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timisoara, Editura de Vest, 1992, 220-221. De notat că, în Fantasmele salvării,Tismăneanu nu mai vorbeste de abandonarea mitului, considerate „cimentul societătii”, ci doar de abandonarea miturilor „rele” cum ar fi nationalismul, si înlocuirea lor cu mituri „bune”, cum ar „societatea civilă” (Tismăneanu, Fantasies of Salvation, Princeton, Princeton University Press, 1998, p. 37.
„Until recently, the activities of the intellectuals associated with the ‘legionnaires of the Archangel Michael’ have almost universally been glossed over with a veil of silence and presented as an ephemeral, alsmost insignificant episode in their tumultuous Lehrjahre. Nor have any of the participants engaged in soul-searching to detect the reasons for their youthful obsession. What followed after 1940 has been a long, and one must say, successful exercise of willed amnesia. Yet in the preceding decades the fascist commitment of the ‘Young Generation’ and its identification with the Iron Guardist movement was the most straightforward expression of nationalism and anti-Semitism to be found in Eastern Europe” (Vladimir Tismăneanu, Romania’s Mystical Revolutionaries, în A Partisan Century: Political Writings from Partisan Review, Editura Edith Kurzweil, New York, Columbia University Press, 1996, p. 383-384).
Teza apare explicit în Fantasies of Salvation, de exemplu, unde ni se explică faptul că, deja năpăditi de „sovinism, antisemitism, neîncredere în liber-cugetători si nationalism”, comunismul ne-a venit ca o mănusă, încurajînd aceste caracteristici. Într-un cuvînt, Estul Europei a „mostenit o combinatie de forme monolitice de gîndire totalitară de sorginte precomunistă si comunistă” (Frantasies of Salvation, p. 48-49).
Mihăies: tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/mircea-mihaies-de-ce-sîntem-atat-de-ticalosi. Atacul lui Tismăneanu poate fi unul din factorii care au contribuit la faptul că, într-o primă instantă, Gabriel Liiceanu a contestat numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Vezi Sorin Lavric, Cum se investighează crimele comunismului la Români, „Adevărul”, 4 octombrie 2006 (http://www.adevarul.ro/articole/2006/cum-se-investigheaza-crimele-comunismului-la-romani.html). Ulterior, Gabriel Liiceanu s-a reconciliat cu Vladimir Tismăneanu sub flamura presedintelui Băsescu.
Ion Iliescu (interviewed by Vladimir Tismăneanu), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century, Boulder, East European Monographs, 2006, p. 41.
Iliescu, Communism, 51, 62, 116-17, 120-21 (despre inoportunitatea reinstaurării monarhiei). Despre penibilul acestei cărti de convorbiri cu Ion Iliescu a scris si politologul britanic Tom Gallagher, în articolele Politolog fără bisericute („România liberă”, 13 octombrie 2006), Netulburat în propria-i mistificare („România liberă”, 1 noiembrie 2006), „Un istoric indispendabil pentru doi presedinti români” I, II („Ziua”, 14 si 15 aprilie 2006).
Ilie Catrinoiu 
„Lasa un comentariu” Ce comentariu mai poti sa lasi? Mircea Platon a spus tot ceea ce era de spus.
Da, insa elita a facut ca in Romania adevarul sa nu mai conteze. Problema e ca, odata cu anularea importantei adevarului, nici dilemele elitei – vechi, noi sau foarte recente – nu mai fac doi bani. Cum sa nu te imbolnavesti de inima in conditiile astea?
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Romania in boala. Nu doar Romania / FMI - ultimul acatist (Stiri 9-10 august 2009)·
‘Tis a strange thing how two (at least, for the time being) generations of Tismăneanu prospered from Communism, one supporting it while the other is „denouncing” it. It runs in the blood, apparently. But one way or the other, their daily bread preserved its zest.
In sfarsit, o poza demna de personalitatea domnului Vladimir Tismaneanu. Exceptional!
(A se vedea imaginea care insoteste eseul lui Mircea Platon despre V.T. de pe blogul lui Roncea)
PS SE APROPIE SFARSITUL CLANULUI TISMANEANU, BASESCU,PATAPIEVICI.
-SOSESC DE LA PARIS, DOCUMENTUL EXISTA .IN PERIOADA IN CARE LUI TISMANEANU I SA REFUZAT AZILUL AU EXITAT DOAR 3-4 REFUZURI ,( PERIOADA 4 ANI) PENTRU CETATENII FUGITI DIN TARILE COMUNISTE. AU FOST ACEPTATI INDEZIRABILI SI DIN DIFERITE MOTIVE CHIAR SPIONI. In clasificare Tismaneanu este incadrat la categoria SPECIAL.
-.VOLODEA SE VA REINTOARCE IN VENEZUELA, UNDE LA AEROPORT VA FI PRIMIT DE VECHIUL CAMARAD CHAVEZ, VOR FI SI PIONERI CU CRAVATE ROSII .
Dosar nr. 10.947, Vladimir Tismaneanu. In fisa (strict secreta), intocmita la 13 august 1987 a disparut fisa depre vizita in Venezuela, unde sa intalnit cu o delegatia a PC cubanez. O veste buna – fotografia alaturi de Raul a fost recuperita.
Oamenii lui Tismaneanu ne spun, ca si Iliescu pe vremuri, ca suntem cu totii comunisti. Tismaneanu numeste asta o „invitatie la decenta” Mie mi se pare o noua dovada a nesimtirii cominterniste. Iata deci ce spune Lavinia Stan:
„“Convingerea mea este ca suntem toti Tismaneanu. De la copii nascuti dupa 1989, pentru care regimul comunist reprezinta cel mult ecoul unei realitati distante la care nu pot participa afectiv decat negociat prin intermediul libertatilor postcomuniste de care s-au bucurat. La generatiile de mijloc, ca generatia mea, care si-au irosit adolescenta sub Ceausescu, cunoscand in mod direct ce inseamna a trai sub un regim multi-pauper, dar fiind silite sa participe la jocul postcomunist cu instrumentele academice, culturale si materiale debile dobandite in anii comunismului tarziu.
Si pana la generatiile mai in varsta, pentru care schimbarea a venit uneori mult prea tarziu pentru a mai recalibra productiv orizontul de asteptari si capacitatile de realizare a acestora. Toti romanii, cu mic, cu mare, suntem Tismaneanu. Sa explic. Pe de o parte, toti cei tineri au parinti care au trait sub comunism si care, tacit sau explicit, au sustinut regimul comunist, au trecut constiinciosi prin bancile scolilor comuniste si prin randurile soimilor si pionierilor patriei, au urmat facultati comuniste, au lucrat in campul muncii socialiste si s-au pensionat tot in cadrul sistemului comunist. Daca Tismaneanu trebuie sa dea socoteala repetat pentru optiunile ideologice ale familiei sale, atunci toate aceste generatii trebuie sa faca la fel, pentru ca si ele sunt “tainted by association”.”
Logica Laviniei Stan este logica epurarii. Conform acestui principiu, toti germanii sint Hitler, inclusiv evreii germani lichidati. Este logica care a nenorocit popoare intregi. Este logica lui Freud, care, pentru ca nu a vrut sa recunoasca ca era pervers, a decis ca toti oamenii sint perversi. Dupa care a inceput sa-i vindece.
The bottom line is this: the Romanian people was divided between assassins and their victims. Vladimir Tismaneanu wasn’t and will never be a victim. Here’s one for Lavinia Stan: if we admit that all Romanians were assassins, as she implies, what about the victims themselves? Were they assassins too? Can we nail the surname “Tismaneanu” on all the crosses of the countless people killed?
Let us have no illusion here: Lavinia Stan, Vladimir Tismăneanu and the likes are intent on going as far as they are allowed. As their parents switched the results of the Romanian general election of 1946, now the cubs are switching the names on the tombstones. The killers become more than victims: they are the actual saviours!
As califica argumentul Laviniei Stan drept pueril-rizibil daca nu l-as fi auzit de atitea ori incit sa-mi dau seama ca e pervers si neobrazat. Orinduirea comunista a incercat din start sa ne faca pe toti sa ne simtim vinovati si partasi la crima; nu cu scopul asta s-a facut reeducarea de la Pitesti (si din celelalte inchisori unde s-a facut)? Ca sa-i convinga si pe detinuti, si pe cei din inchisoarea mai mare, ca toti am pacatuit, am comis aceleasi crime. Dar se uita un lucru esential: un om silit sa comita o crima sau sa fie partas la ea nu va fi niciodata la fel de vinovat ca un om care ALEGE sa o comita sau sa fie partas. De aceea ni s-a dat dreptul sa alegem. Sigur ca foarte multi au pacatuit, au gresit, s-au facut partasi. Dar au fost si cei care au ales sa moara in mizerie ca sa nu fie partasi la nimic din crima comunista. Si au mai fost si cei care, odata disparut regimul, au ales sa nu mai actioneze asa cum fusesera siliti sa o faca in timpul dictaturii. Cei care nu se identifica cu comunismul numai pentru ca le-a fost impus. Dl. Tismaneanu a ales sa faca ce face, sa scrie ce scrie. La fel si dna Stan. Asta e ceea ce-i caracterizeaza, nu faptul ca au trait, alaturi de alte zeci de milioane de oameni, in comunism.
Uitati aici, un articol de Peter Singer tradus de Matei Plesu, „Cum ne selectam copiii?” (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=287&cmd=articol&id=11229)
In fond, ideologii si geneticienii au scopuri comune: ameliorarea. A speciei, a natiunii, a omului. Unul lucreaza cu celule, celalalt cu memoria, cu istoria. Primul ne selecteaza copiii, celalalt ne selecteaza parintii, fie ei vii sau morti.
Orice discutie despre aceasta mediocritate fara caracter mi se pare inutila. Puterea sa este puterea retelelelor cominterniste, trotskiste, academice etc., etc care il sustin. Tismaneanu nu are fata, nu are idei, este o pura inventie a retelelor. Ele il hranesc, ele il activeaza la comanda. Este greu pentru un om normal in carne si oase sa se lupta cu un nod intr-o retea. Dar nu imposibil.
Foarte bun si adevarat ultimul coment (Puterea poporului) despre Tismaneanu. El e doar o unealta in mana masoneriei,a evreilor si comunistilor.
Tismaneanu, Patapievici, Neamtu sint „conservatori” cu e-uri, indopati cu steroizi ideologici. Uitati aici ceva despre conservatorii veritabili:
http://www.frontporchrepublic.com/?p=5288
Alo, tovarasii de la Comintern, cum se face, tovarasi ca pentru americanii nespalati la creier „Mircea Platon is spot on” ? Sau si astia de la FPR sunt niste fundamentalisti ortodocsi? Hai, bagati explicatia in presa si blogurile pe care le controlati, sa citeasca tot poporul. Explicati-le romanilor ca FPR este un site nazist fiindca il publica pe Platon si Gottfried, hai nu mai stati, denuntati-i in stilul vostru. Hai, infierati FPR-ul, subliniati cu rosu, strigati, tare, tare cu modestia si decenta voastra trotkista.
o chestiune interesanta: inteleg ca coledzii (sic!) incearca sa-l apere pe tismaneanu. ca de, s-a cait. da’ atunci, intreb eu, de ce nu se aplica aceeasi logica celor pe care ii porcaie aceasta gasca: incepand de la bondrea, sa zicem…? sau numai „ei”, manjiti in tinerete au parte de un astfel de drept?
oricum, a inceput deratizarea, asta e vestea semnificativa.
Dar Tismaneanu NU S-A CAIT! Un om care in 1998 il cita de zor pe marxistul Zizek pentru a patologiza poporul roman, un om care in 2003 spunea ca marxismul e umanist nu e un om care s-a cait. Tismaneanu si ciracii lui mint. Uitati-va ca tac malc in privinta marxismului lui Tismaneanu de DUPA 1989, documentat in acest articol.
Lui Tismaneanu ii plac comparatiile cu Holocaustul. Cand i s-a spus ca nu e normal ca un fiu de calau comunist sa faca „decomunizarea”, ca e ca si cum un fiu de calau nazist ar face denazificarea, a spus ca, daca acel fiu s-a dezis de nazism/comunism, atunci e in regula. Dar cum ar fi sa faca denazificarea un om care inca mai spune ca nazismul a fost umanist. Ca Tismaneanu asta a facut in 2003: a spus ca marxismul e umanist.
@ sm:
Adevarul e ca marxismul este umanist, dupa cum si nazismul este umanist. Comunismul si nazismul nu reprezinta altceva decit umanismul dus pina la capat. Problema nu e ca Tismaneanu a spus despre marxism ca este umanist, ci ca, umanist fiind, marxismul este bun. Tot ce vrea Tismaneanu si acolitii sai este sa ne demonstreze cit de bun poate fi umanismul marxist atunci cind este produs si aplicat corect.
Pretinsul conservatorism, dreapta reconstruita de noua Coloana a cincea romaneasca nu este decit o clona. Analiza lui Mircea Platon ne demonstreaza pe baza probelor ADN ca, genetic vorbind, organismul politic creat de Tismaneanu, Patapievici, Neamtu, etc. ramine to atit de umanist ca si marxismul sau nazismul pe care le condamna. Inginerul Tismaneanu nu a facut altceva decit sa introduca un ADN marxist in nucleul unui ovul liberal. Patapievici i-a tinut epubreta iar Roger Scruton a tinut de sase.
cand analizeaza Fedorovici, trebuie sa te tii cu mana de nas: pute a incompetenta de la o posta
dle Fedorovici, de ce nu va luati putinii neuroni pe care ii aveti si incercati sa va gasiti o alta „gazda” pe care sa o parazitati?!!!!
sleahta de panarame verzi vrea revolutii culturale dar mintea le pocneste de invidie si prostie pura….
asta e, unii raman resentimentari pana la moarte iar Mircea Platon le e „conducatorul iubit” (ii mai lipsea un cal alb…)
Vili, ai reaparut? Pasol na turbinca!
Vili a scapat din eprubeta si isi face de cap din nou. Aduceti pliciul sa strivim homunculul turbat. Nu de alta, dar vad ca borcanatul vrea sa il muste de glezna pe Fedorovici.
Din 1944, de cand familia Tismaneanu si cu acolitii lor stalinist-huliganici au pus mana pe Romania, orice roman care a incercat sa se elibereze de fascismul rosu instaurat de familia Tismaneanu a fost acuzat de „obscurantism”, „legionarism”, „misticism”. Faptul ca Tismaneanu patroneaza, astazi, fosti apologeti ai lui Corneliu Zelea Codreanu si proslavitori ai rasistului antisemit Revillo P. Oliver (Mihail Neamtu), nu face decat sa dea marturie inca o data pentru caracterul esential fascist al acestei bande de huligani. Romanii normali, care vor sa se elibereze de sub teroarea familiei Tismaneanu si a acolitilor lor apologeti ai fascismului, sunt acuzati, ca si in anii ’50, de tot felul de bazaconii.
Auzi, Vili, ce spune Rupert, ca amicul tau Neamtu l-a proslavit pe R.P.OLIVER. Pai, Vili, asta e caz penal, baiete! Schimbam foaia. Sa vezi si tu cum sta treaba cu „tainted by association” , ia sa-ti dau cateva ghionturi prin turbinca.
O NOUA COMISIE TISMANEANU.
La initiativa lui Sorin Iliesiu, un mare numar de organizatii ale societatii civile, carora cu siguranta li se vor alatura multe personalitati, au redactat un document.
Este solicitata o comisie prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, asemanatoare celei create la inceputul mandatului Basescu, prin care s-a redactat documentul de condamnare a comunismului. De aceasta data este vizat genocidul din decembrie ’89 si fratricidul din 13-15 iunie 1990. Nu ramane decat indirect sa imi exprim punctul de vedere.
1. FOARTE CURAND VA APARE IN ZIARUL CLIPA ARTICOLUL “Securistul Basescu ascunde pe spionul Tismaneanu”. EL SE BAZEAZA PE DOCUMENTUL SERVICIULUI SECRET FRANCEZ IN CARE SE CERE SERVICIULUI DE EMIGRATIE SA NU ACORDE AZIL POLITIC LUI VOLODEA. MENTIONEZ DEOCAMDATA CA LUI V.T. DESI A VORBIT LA EUROPA LIBERA IMPOTRVA LUI CEAUSESCU TIMP DE DOI ANI DE ZILE I S-A REINNOIT MEREU VIZA ROMANEASCA. DATORITA REFUZULUI FRANCEZ TISMANEANU S-A DEPLASAT IN EUROPA CU PASAPORTUL PE CARE SCRIA “REPUBLICA SOCIALISTA ROMANA”. Va rog a citi cu atentie urmatorul document.
DEPORTAREA LUI TISMANEANU DIN STATELE UNITE
Serviciul de Informatii Externe
Domnule Razvan Ungureanu
Avand bunavointa domnului L. Pavoni consulul ge-neral din New York, acum noua luni v-am trimis o scrisoare. In ea am cerut o audienta cu dumneavoastra, sau o convorbire cu o persoana delegata. Cu aceasta ocazie am vrut sa va prezint documente confidentiale despre Vladimir Tismaneanu. Documentele clarifica materialele aparute in presa, care califica pe V.T. ca agent al securitatii. Am vrut sa prezint deasemenea acordul meu, la opinia comunitatii romane americane, cu privire la necesitatea deportarii lui V.T. din Statele Unite. Dansul a ascuns serviciului de emigratie, faptul ca a fost membru al partidului comunist si a scris articole in care cerea rasturnarea capitalismului si a sistemului politic american prin forta. Faptul ca a mintit sub juramant, va duce automat la deportare. Mentionez ca in dosarul lui sunt si alte fapte agravante. Anexez doua materiale pertinente in acest caz. Motivul incercarii de a va contacta este extrem de serios. Dumneavoastra sunteti printre putinele persoane competente, care puteti spune adevarul presedintelui inainte de a fi prea tarziu, pentru dansul si imaginea tarii.
Presedintele Traian Basescu trebuie sa aiba acces la toate documentele si faptele acestui caz. Dansul va avea posibilitatea de a se distanta de clanul care il minte, manipuleaza si a cere scuze Romaniei. In caz contrariu isi va semna singur, sinuciderea politica. Desi a trecut mult timp nu am primit nici un raspuns. Acest lucru este grav si impotriva legii, care va obliga sa raspundeti oricarei scrisori oficiale. Am avut nu demult o audienta cu Simona Miculescu ambasador la ONU. (Au participat deasemenea consulul adjunct A. Berechet si adjunctul misiunii T. Morar) in care am discutat despre Tismaneanu si am cerut sa fiu contactat de SIE, la orice nivel. Din nou fara nici un rezultat. Mentionez ca am discutat aceasta problema cu diplomatul Ilinca Ilie de la ambasada de multe ori, si cu consulul L. Pavoni chiar acum o ora.
Domnule director,
Faptul ca incercati sa blocati informatii despre un spion este de o gravitate exceptionala. Faptul ca nu lasati ca servicii de informatii sa aiba acces la informatii, trebuie sa intre in atentia parlamentului. Cu alte cuvinte SIE nu este lasat sa-si faca datoria.
Este o ultima incercare. In caz contrariu voi trimite spre publicare articolul, pe doua pagini “Deportarea agentului Volodea” ziarului New York Magazin.
Robert Horvath cineast USA
devagallery.com ps :O noua comisie Tismaneanu
La initiativa lui Sorin Iliesiu, un mare numar de organizatii ale societatii civile, carora cu siguranta li se vor alatura multe personalitati, au redactat un document.
Este solicitata o comisie prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, asemanatoare celei create la inceputul mandatului Basescu, prin care s-a redactat documentul de condamnare a comunismului. De aceasta data este vizat genocidul din decembrie ’89 si fratricidul din 13-15 iunie 1990. Nu ramane decat indirect sa imi exprim punctul de vedere.
1. FOARTE CURAND VA APARE IN ZIARUL CLIPA ARTICOLUL “Securistul Basescu ascunde pe spionul Tismaneanu”. EL SE BAZEAZA PE DOCUMENTUL SERVICIULUI SECRET FRANCEZ IN CARE SE CERE SERVICIULUI DE EMIGRATIE SA NU ACORDE AZIL POLITIC LUI VOLODEA. MENTIONEZ DEOCAMDATA CA LUI V.T. DESI A VORBIT LA EUROPA LIBERA IMPOTRVA LUI CEAUSESCU TIMP DE DOI ANI DE ZILE I S-A REINNOIT MEREU VIZA ROMANEASCA. DATORITA REFUZULUI FRANCEZ TISMANEANU S-A DEPLASAT IN EUROPA CU PASAPORTUL PE CARE SCRIA “REPUBLICA SOCIALISTA ROMANA”. Va rog a citi cu atentie urmatorul document.
DEPORTAREA LUI TISMANEANU DIN STATELE UNITE
Serviciul de Informatii Externe
Domnule Razvan Ungureanu
Avand bunavointa domnului L. Pavoni consulul ge-neral din New York, acum noua luni v-am trimis o scrisoare. In ea am cerut o audienta cu dumneavoastra, sau o convorbire cu o persoana delegata. Cu aceasta ocazie am vrut sa va prezint documente confidentiale despre Vladimir Tismaneanu. Documentele clarifica materialele aparute in presa, care califica pe V.T. ca agent al securitatii. Am vrut sa prezint deasemenea acordul meu, la opinia comunitatii romane americane, cu privire la necesitatea deportarii lui V.T. din Statele Unite. Dansul a ascuns serviciului de emigratie, faptul ca a fost membru al partidului comunist si a scris articole in care cerea rasturnarea capitalismului si a sistemului politic american prin forta. Faptul ca a mintit sub juramant, va duce automat la deportare. Mentionez ca in dosarul lui sunt si alte fapte agravante. Anexez doua materiale pertinente in acest caz. Motivul incercarii de a va contacta este extrem de serios. Dumneavoastra sunteti printre putinele persoane competente, care puteti spune adevarul presedintelui inainte de a fi prea tarziu, pentru dansul si imaginea tarii.
Presedintele Traian Basescu trebuie sa aiba acces la toate documentele si faptele acestui caz. Dansul va avea posibilitatea de a se distanta de clanul care il minte, manipuleaza si a cere scuze Romaniei. In caz contrariu isi va semna singur, sinuciderea politica. Desi a trecut mult timp nu am primit nici un raspuns. Acest lucru este grav si impotriva legii, care va obliga sa raspundeti oricarei scrisori oficiale. Am avut nu demult o audienta cu Simona Miculescu ambasador la ONU. (Au participat deasemenea consulul adjunct A. Berechet si adjunctul misiunii T. Morar) in care am discutat despre Tismaneanu si am cerut sa fiu contactat de SIE, la orice nivel. Din nou fara nici un rezultat. Mentionez ca am discutat aceasta problema cu diplomatul Ilinca Ilie de la ambasada de multe ori, si cu consulul L. Pavoni chiar acum o ora.
Domnule director,
Faptul ca incercati sa blocati informatii despre un spion este de o gravitate exceptionala. Faptul ca nu lasati ca servicii de informatii sa aiba acces la informatii, trebuie sa intre in atentia parlamentului. Cu alte cuvinte SIE nu este lasat sa-si faca datoria.
Este o ultima incercare. In caz contrariu voi trimite spre publicare articolul, pe doua pagini “Deportarea agentului Volodea” ziarului New York Magazin.
Robert Horvath cineast USA
devagallery.com PS:IN ATENTIA CELOR INTERESATI. Putem sa conlucram la proiectul “Inchisoare pentruTismaneanu”Prima informatie: In 1976 am fost acuzat de spionaj pentru trimiterea unor materiale filmate despre Ceausescu serviciului francez. Cel care a condus eforturile de a ma scoate din beciul securitatii a fost Aurel Cornea , fostul sot al poetei Aurora Cornu ( casatorita anterior cu Marin Preda ) .Aurel a lucrat ca inginer de sunet la televiziunea franceza si a fost luat ostatic la Beirut, fiind acuzat ca a lucrat pentru francezi si CIA. Am ajuns in USA printr-un schimb. La New York am fost intampinat la aeroport de Aurel care era insotit de cativa prirteni. Cu unul din ei am devenit dealungul anilor prieten.( Aurel a murit acum 2-3 ani ) Am luat legatura cu el pentru elucidarea cazului Tismaneanu. Poateti sa ma contactactati ( http://www.devagalery.com )
Ajuns la New York la sediul de 16 etaje (imaginati cati securisti sunt aici) al diplomatiei romanesti. Relatand intamplarea lui Dragos Munteanu ( ambasador la ONU) acesta mi-a spus ” Nu cred ca este mana lui Iliescu de si orice este posibil. Probabil si-a bagat nasul TISMANEANU” La sfarsitul conversatiei a scos din sertar copia unui document declasificat al CIA In care se spune ” un anume agent pe nume Volodea este infiltrat in randurile emigratiei, actionand printre intelctuali si artisti.” Desi au trecut multi ani ma intreb si astazi daca acest Volodea nu este
chiar Vladimir Tismaneanu? Dumneavoastra ce parere aveti?
cu jegul legionar nu te pui…
cat despre miorlaiturile lui MP de pe blog-uri, ce sa-i faci: un marginal care crede ca flecareala de blog tine loc de opera stiintifica….
vai de capul vostru!
ps. deci pana la urma, a fost sters de pe statele de plata ale Ziarului de Iasi??????????? saracu’
da, cu jegul legionar nu te pui. tocmai de aia mihail neamtu, apologet al lui corneliu zelea codreanu, trebuie lasat in pace.
vili, ti-am mai spus, data viitoare cand scapi din camasuta de forta da un telefon la ziarul de iasi si vezi ce si cum. nu de alta, dar vad ca nici pilulele alea mici si albastre nu te ajuta.
o atitudine exprimata pe un blog nu poate tine loc de „opera stiintifica”, dar teama mi-e pentru domnul Neamtu ca nici „opera stiintifica” nu tine loc de caracter.
Postez aici un mesaj cenzurat „deontologic” de dl Cristian Patrasconiu pe blogul domniei-sale de la Cotidianul:
„Ati fost, cu totii, niste nulitati jalnice. ati cenzurat cat ati putut, ati pupat in fund cat ati putut, ati distorsionat toate principiile. nu e vorba ca sunteti pro-basescu. dar sunteti o mafie, o clica. V-ati bagat in lupta politica si acum pieriti din cauza luptei politice. Asta e. Dar adversarii vostri se folosesesc de exact aceleasi marlanii de care v-ati folosit si voi ca sa va reduceti la tacere adversarii. Nu va mai prevalati acum de niste principii pe care nu le-ati respectat – la putere fiind – NICIODATA. Baconsky, Tismaneanu, Mihaies, Patapievici, Neamtu, TRU, oameni nu prosti, dar nu deajuns de inteligenti ca sa-si dea seama ca lipsa de principii se plateste, in final. Trist nu e ca plecati cu un sut in fund, trist e ca plecati fara a avea dreptul sa faceti apel la principiile (deontologia) pe care le-ati ruinat cat ati stat la putere. Ati instrumentalizat si compromis si anticomunismul, cu un Tismaneanu care pana 2003 inca mai vorbea de “umanismul” marxismului, de valoarea lui.”
n-ai ce-i face, cu dalmatienii verzi nu e de gluma
ii doresc dlui Platon mult succes si poate va termina in 2020 teza aia….
cat despre caracterul vostru (infect), nici apa sfintita nu va poate curata…
hahalere, cam asta sunteti!
pt vili: incearca si bulina portocalie. poate iti concentreaza gandurile intr-un somn placut.
vili dovedeste inca o data ca prostii mor de grija altora.
ia uitati ce scrie Vlad MURESAN despre noii talibani Platon & Hurduzeu:
ha,ha,ha!!!!!
da’ chiar ca „ha,ha,ha”!
S-a dus Mihaita Neamtu la Muresan si s-a plans ca l-au batut niste baieti mai mari.
Ce a scris Muresan e treaba lui. Ce e cu adevarat amuzant e cum Mihail Neamtu incearca sa-si vindece impotenta conceptuala folosind randurile lui Muresan pe post de stimulant.
l-a mirosit si V.Muresan ca platonel e un Istoric fara opera….
si uite asa mai cazu un mit…
Demitizati, baieti, demitizati, si pana la urma tot va ramane ceva.
I-ati vazut? http://www.wildernessclassroom.com/www/schoolhouse/boreal_library/animals/photos/wolf_pack.jpg
„Elitele” se tem de ei. Au si de ce.
Nu stiu ce „haita” are Platon, da Duca urla constant cu varcolacii cominternisti. poate de aia si-a si pus o luna plina pe frontispiciul blogului. ca sa-l inspire. hai, dl duca, du-te si danseaza cu Michael Jackson in „Thriller”, ca vad ca tot esti mare fan de cadavre vii.
duca e suparat pe neamtu. pentru ca neamtu linge mai bine. si atunci, in loc sa scrie un text despre neamtu, duca isi varsa toata obida pe platon. pentru ca astfel sa le dovedeasca stapanilor sai cat de util poate fi. ca si neamtu, valoarea lui duca se dovedeste mai ales tragand in platon, care vad ca e pe post de target la scoala de varcolaci cominternisti tineri. care s-ar sfasia intre ei dar rana interesului din piept nu-i lasa.
Mai bine lup decit javra.
„Moderatia” este calusul de schimb pregatit de baietii in halate pentru cei ai caror colti ascutiti au facut deja inutilizabil calusul „tolerantei”.
De fapt, necazul lui Duca nu este ca este injurat, ci ca nu este destul de injurat. Pentru ca le lipsesc oamenii cinstiti care sa-i confirme, jigodiile inventeaza sau descopera adversarii pe masura. Asa a facut Neamtu, care, pentru a demonstra ca s-a „dezis” de trecut, a incercat sa-i provoace pe legionari sa-l injure. Mai bine zis i-a conjurat sa apara pe cei morti, potrivit tehnicilor transcendentale deprinse la NEC. La fel si Tismaneanu, ii colectioneaza cu grija pe toti comunistii-securistii care-l injura, pentru a demonstra ca el nu poate fi unul de-al lor. De parca comunismul se reduce la unii ca Voiculescu.
Ce sa-i faci, omul aspira si el la nobletea spiritului. Pentru ca asta e sigur. Nu ca Holy Ghost, care sufla unde vrea El, nu unde vrem noi.
Asa sint oamenii astia: Mircea Platon le vorbeste argumentat, iar ei incearca sa-i traga una dupa care fug la politie ca sa-l reclame ca i-a lovit. Daca nu ar fi ceilalti oameni, care nici acum nu stiu ce sa creada, indivizii astia nu ar merita nici o replica. Pur si simplu, ei ignora evidenta. Aceasta pentru ca ei functioneaza exclusiv intr-o paradigma postmoderna, in cadrul careia nu faptele, ci interpretarea faptelor e cea care decide adevarul, realitatea. Convingere posibila datorita premisei fundamentale a postmodernismului: regele, autorul, Dumnezeu sint morti.
Comentariile rasiste, antisemite vor fi sterse.
Imi pare rau, dar dl Mircea Platon nu ataca nicaieri evreitatea dlui profesor Tismaneanu, ci retorica dumnealui. Cine nu pricepe ca aici nu e vorba despre rasism, e ingust la minte sau e de rea vointa precul Vili.
Comentariile lui Vilii nu le sterg. Sunt un caz de pus la muzeu in borcan.
Discipolul si-a intrecut maestrul. Bogdan Duca reuseste sa fie inca si mai incilcit si mai evaziv decit Tismaneanu. De pilda, din ultimul text postat pe blogul sau, nu aflam ce anume regreta el mai mult: faptul ca exista lupi, sau ca exista haite? Ca se practica desfiintarea publica a adversarului, sau faptul ca aceasta desfiintare este lipsita de reguli?
Duca pretinde ca raspunde textului unde Mircea Platon demonstra in sase puncte impostura lui Tismaneanu, dar nu raspunde la nici unul. Afara de cazul in care admitem ca asimilarea lui Platon cu Alcibiade este un raspuns. Este de fapt singurul raspuns pe care Duca, si Tismaneanu, si Mihaies, au putut sa-l dea.
Nu se mai pune problema ca imparatul e gol. Povestea era valabila in contextul modernitatii. In lumea postmoderna, croitorii (elita) a renuntat de mult sa mai pretinda ca ii fac haine (imagine) imparatului. De fapt, l-au lichidat pe rege iar acum ii poarta hainele prin cetate.
Un raspuns…
Drama mea nu este deloc aceea ca “minunatul” Vladimir Tismaneanu este atacat de “ticalosul” Mircea Platon. Doamne fereste!
Dtama mea este aceea ca nici Vladimir Tismaneanu, nici Mircea Platon, nici Ovidiu Hurduzeu, nici Horia Patapievici, nici Mircea Iorgulescu, Varujan Vosganian, Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica nu au binevoit sa se aseze la masa dialogului si sa discute PE IDEI viitorul Romaniei.
In ultimii 15 ani am adunat nu mai putin de 5 proiecte, mai mult sau mai putin riguroase de renastere a Dreptei romanesti, unul al lui Mircea Iorgulescu (ignorat cu desavarsire), “Omul recent” al lui Horia Patapievici (care i-a provocat doar pe stangisti), manifestul lui Varujan Vosganian, facut harcea-parcea de aceiasi stanga corecta politic, “A treia forta” a domnilor Platon si Hurduzeu si proiectul domnilor Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica.
Nici unul din aceste proiecte nu s-a bucurat de o reala dezbatere. A provocat doar atacuri la persoana, aruncat de laturi in capul celor care nu sunt “cu noi” si punerea de lauri pe capul unor eroi proclamati fara sa fi participat la nici o batalie.
Cand doresti sa construiesti ceva pentru aceasta tara, care atunci cand Uniunea Europeana se va prabusi va ramane iarasi in deriva, cred ca e necesar ceva mai mult decat simple inflorituri retorice si pasunisme romantate.
Eu am incercat sa cunosc pe toti si sa vorbesc cu toata lumea. Am incercat sa provoc oamenii la un dialog de idei. Nici Vladimir Tismaneanu, nici Mircea Platon, nici Ovidiu Hurduzeu, nici Patapievici nu pot sa conteste efortul meu de a vedea oamenii punandu-se la masa si incepand sa discute, sa se bata, sa se omoare, PE IDEI.
Am fost la nenumarate dezbateri ale pedelistilor de la ISP sau de la CADI pe tema viitorului Dreptei. Desi resping fizic demagogia neo-pecerista a sectantilor din Partidul Democrat Liberal am stat constiincios la conferinte si dezbateri sa iau notite, sa vad ce si cum.
Am fost cu Vladimir Tismaneanu la nenumarate mese, dezbateri, conferinte. I-am facut cunostinta cu oameni de dreapta in care nu avea incredere (precum Sorin Lavric). I-am asezat la masa, eu si nu altul.
Cu Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu m-am intalnit la lansarea cartii “A treia forta” si am trecut peste paginile in care fusesem atacat in ea. Le-am intins prieteneste mana si chiar parea ca voi ajunge la un dialog cu ei.
Moderatia domnului Hurduzeu, fata de care am tot respectul, nu e o virtute si pentru domnul Platon, insa. Cand, in mailuri, am incercat sa il provoc la o discutie despre “A treia forta” pe subiecte concrete: cum ar fi viziunea economica a conservatorismului domniilor lor, am fost trimis sa discut despre conservatorism cu Tismaneanu al meu si mi s-a replicat ca lucrarea “A treia forta” isi este siesi suficienta (un soi de Coran!).
Cand domnul Platon va scrie un articol TEORETIC despre parlamentarism, economie de piata sau despre ….cultivarea porumbului, voi fi un om multumit. Caci, paradoxal, noua ne lipseste teoria! Da, teoria. Noi confundam teoria cu atacurile la persoana. Insa cat timp domnul Platon va avea ca subiect doar teme de genul “hai sa va spun cat de stangist e X sau Y” eu voi denunta ilegitimitatea sa de Fat-Frumos al Dreptei romanesti.
1. Duca aduce in discutie un schimb privat de mesaje (de email) pe care il rezuma intr-un mod pe care cititorul acestui blog nu il poate verifica.
2. Faptul ca Duca vrea sa „dialogheze” cu Platon nu inseamna ca Platon e obligat sa dialogheze cu Duca. Platon e liber, nu?, sa dialogheze cu cine vrea el. Daca Duca percepe acest lucru ca pe un afront, e treaba domniei-sale. Dar Duca nu il poate sili pe Platon sa dialogheze, pentru ca atunci nu mai e dialog, ci interogatoriu.
3. Platon a scris articole „teoretice”. Articolele lui Platon sunt menite sa exprima, asa cum a spus chiar el, o atitudine. Sunt deci „teoretice”, in sensul ca e vorba de un mod de a vedea lucrurile.
4. Manifestul A treia forta, publicat in Convorbiri literare si mai apoi, cu mare greutate si chiu si vai, de Patapievici in ID, a starnit reactia furibunda a dlor: Patapievici, Buduca, Duca. Duca si Buduca. Era un articol „teoretic”. Si au mai fost si altele. De exemplu: „Pentru o politica la scara umana”, publicat in Suplimentul Revistei 22, dedicat conservatorismului romanesc, coordonat de Virgil Nemoianu. Duca e suparat ca Platon nu scrie articole despre cultivarea porumbului. Nu e nimic. Platon nu se supara. Si nici nu cred ca va scrie articole despre cultivarea porumbului. Probabil ca Duca ar trebui sa astepte de la vreun alt ucenic – multilateral dezvoltat – al lui Tismaneanu niscaiva articole de teologie si dizidenta a porumbului redactate dupa o bursa ICR la Woodrow Wilson.
5. Platon nu se supara pentru ca a inteles de ce anume articolele sale „teoretice” au provocat reactii virulente de respingere la „dreapta” neoconservatoare romaneasca: pentru ca e o dreapta de stanga. In America, sau in orice alt colt de lume necontrolat de mafia intelectuala romaneasca a lui Basescu, lucrurile pe care le spune Platon despre dreapta si stanga sunt normale. In Romania, dreapta noastra e facuta de oameni care lauda esenta umanista a marxismului. Ca urmare, Platon a incercat sa demonteze mecanismul ideologic si institutional al acestei „drepte” de stanga, care tine lucrurile blocate. Pentru ca Platon nu discuta persoane, ci ideile persoanelor. Idei traite. Si nu-i iese la adunare cum ca Tismaneanu ar fi de dreapta, de exemplu.
„Într-o lume în care idealul a căpătat o tentă reacţionară (oamenii cu idealuri sunt un potenţial pericol prin simplul fapt că nu pot fi manipulaţi cu aceeaşi uşurinţă ca restul), o lume în care tradiţia e asimilată cu o povară vetustă şi anacronică, într-o lume în care memoria strămoşilor e judecată ca o sursă de tensiuni nedorite, iar naţionalismul este privit ca o fărădelege atît de mare că în scurt timp pînă şi naţiunea va deveni o noţiune fascistă, o lume în care blazonul mental al naţiilor europene se şterge programatic încă de pe băncile şcolilor – într-o asemenea lume este uimitor că se mai ivesc tineri ca Mircea Platon. Aproape că îmi vine să-l întreb de unde a apărut şi cum a putut să se păstreze nealterat. Căci e limpede pentru oricine i-a citit textele că, în decorul simandicos şi duplicitar al culturii actuale, acest tînăr istoric e o rara avis.
Sunt cîteva trăsături ce-l preschimbă pe Mircea Platon într-o figură aparte. În primul rînd, o însuşire stranie şi cu totul nelamodă în lumea de azi: caracterul. Semnul după care recunoşti un asemenea om este uşurinţa cu care stă împotriva curentului. E vorba de acea capacitate de a opune rezistenţă unor presiuni ce merg de la oferirea unor avantaje în schimbul tăcerii pînă la ameninţarea cu excluderea în cazul nesupunerii. Mircea Platon le-a simţit negreşit şi pînă acum, dar le va simţi mai apăsător cînd se va întoarce în ţară.
A doua trăsătură a autorului nostru e substanţa. Substanţă însemnînd două lucruri: să ai un text interior pe care să nu ţi-l schimbi în funcţie de context şi, în al doilea rînd, să încerci să le împărtăşeşti şi altora textul. Pentru tînărul nostru istoric, ideile nu sunt pretexte, iar idealurile nu sunt măşti pe care să le schimbe după împrejurare. De aceea, Mircea Platon nu se pretează la gama de eschive pe care mulţi eseişti o practică astăzi: o echilibristică necontenită, ca cea a unui boxer care îşi schimbă greutatea de pe un picior pe altul din teama de a nu cădea din ring. Şi cum astăzi a-ţi schimba greutatea de pe un picior pe altul e totuna cu a-ţi schimba convingerile din nevoia de securitate personală, Mircea Platon, în contrast cu legănările de paie plutitoare ale contemporanilor, are ceva din stabilitatea fixă a corăbiilor cu ancoră adîncă. Ancora lui e una singură: tradiţia şi valorile ei; creştinism, naţiune şi memoria trecutului. Marele avantaj pe care i-l dă această ancoră este că nu trebuie să-şi schimbe opinia după gradul de periclitare pe care aceeaşi opinie îl poate aduce în viaţa lui. Aşa se face că istoricul ştie să fie împotriva mentalităţii dominante chiar cu riscul de a îndura represalii în numele ideilor pe care le susţine. Nu se numără aşadar printre cei prinşi în acea masă de manevră ce poate fi manipulată prin pîrghiile ce nu au dat niciodată greş atunci cînd s-a pus problema de a juca pe degete un intelectual: amorul propriu, frica, obsesia pentru carieră şi foamea de prestigiu.
A treia trăsătură este erudiţia. Avem de-a face cu un om care a vrut să înţeleagă singur, fără soluţii gata croite, cît temei putem pune pe fluctuaţile imprevizile ale istoriei. Şi i-a citit pe Edward Hallet Carr, Geoffrey Elton, Keith Jenkins, André Morellet, La Mettrie, Anthony D. Smith, Adrian Hatings, Jonathan C.D. Clark, Patrick Wormald, Susan Reynolds, Hulme şi atîţia alţii din nevoia de a se dumiri singur, iar nu prin intermediari deformatori, unde se află adevărul Europei.”
(Sorin Lavric, in Romania literara, http://www.romlit.ro/un_autor_de_viitor)
Domnule „pve”:
Domnul Platon este liber sa dialogheze cu oricine. Din pacate nu o face, cel putin nu public. Domnul Platon polemizeaza si…atat. Nici asta nu ar fi rau. Si eu o fac. Dar spre deosebire de domnul Platon eu nu propun solutii care sa salveze Romania, solutii pe care ar trebui sa le explic, sa le promovez, sa le fac cat mai pe intelesul tuturor…
Daca nu vrea sa dialogheze, macar sa isi dezvolte propriile opinii. Or, dupa dumneavoastra, un cunoscator mai avizat al operelor lui Mircea Platon, domnul Platon a scos 2 articole teoretice.
Manifestul „A treia forta” din Idei in Dialog nu a avut parte de o reactie „furibunda” din partea mea. Si nici macar din partea domnului Patapievici…
Am ridicat niste semne de intrebare si nu am primit raspunsuri care sa ma satisfaca, desi textul meu a fost analizat copios in volumul „A treia forta”.
Cred ca daca dorim sa propunem un proiect (meta)politic pentru Romania de maine, trebuie sa tinem cont si de…cultivarea porumbului. Poate ca trebuie sa tina cont de cultivarea porumbului mai mult decat de incoerenta unor personaje vremelnice din societatea romaneasca. Caci e foarte probabil ca nici domnul Patapievici, nici domnul Neamtu, nici eu, nici Platon sa nu mai fim pe acest pamant, cand se va cere masura concreta a ideilor enuntate de domnia sa.
Cat despre reactiile virulente la opiniile teoretice ale domnului Platon, ele vin de obicei ca raspuns la analizele polemice ale domniei sale. Sunt de acord ca domnii Tismaneanu, Patapievici si Neamtu nu sunt „obiectivi” cu ideile domnului Platon, dar nici domnul Platon nu ii incurajeaza sa devina „obiectivi”.
Si mie mi-a fost greu sa ma intalnesc cu domnii Platon si Hurduzeu, dupa ce am fost imortalizat intr-un volum ce se doreste sa schimbe la fata Romania de maine, ca lingau al lui Patapievici. Am facut-o, insa. Ba inca ma incapatanez sa incerc sa ii inteleg. Dar am toata intelegerea pentru cei care nu vor sa o faca.
nu am postat textul de mai sus al lui lavric pentru a arata ce anume spune lavric despre platon (se poate ca lavric sa-si fi schimbat opinia). l-am postat pentru a arata ce preconizeaza lavric ca i se intampla sau i s-ar intampla oricarui om de caracter in romania. cam ce i se intampla lui platon.
Fat Frumos nu este pentru Duca cel care-i taie capul balaurului, ci acela care indrazneste sa se apropie suficient de mult de balaur pentru a-i propune termenii pacii. Dar numai dupa ce si-a publicat deja justificarea teoretica a capitularii intr-o publicatie centrala.
dl pve v-a dat doar niste exemple, dl duca. si daca tot vorbiti de platon, ar trebui sa vorbiti si dumneavoastra in cunostinta de cauza, ca ‘expert”, si sa-i fi citit cartile. chiar si in a treia forta, cea mai mare parte a cartii nu e ocupata cu patapievici, ci cu „teorie”.
pve nu a spus ca cultura porumbului nu e importanta, ci doar ca, probabi, platon nu va scrie despre asa ceva. nu putem scrie despe toate lucrurile importante. nu putem scrie nici macar despre toate lucrurile „cu adevarat importante”. dar e de ajuns sa scriem sincer despre lucrurile care ne dor. si asta a facut platon. cand a scris despre satul romanesc a fost acuzat de pasunism (chiar si dumneavoastra vorbiti de „pasunism romantat”). asa ca mai usor cu stiuletii pe scari.
duca e greu de satisfacut. e dreptul sau. dar nu are dreptul sa-i ceara lui platon sa-l „satisfaca”. oricum, nu poate spune ca platon nu a incercat sa „dialogheze”. i-a discutat ideile in volumul a treia forta, a constat ca nu sunt bune, a explicat de ce crede asta, si a trecut mai departe. mi-e teama ca dl duca va trebui sa se multumeasca a ramane cu onoarea nereperata. nesatisfacuta.
lavric despre duca. „cocosii” sunt crescuti la aceiasi crescatorie:a lui liiceanu?
O voce aparte
Sorin Lavric 21.03.2008
Imi amintesc cum, intr-un articol publicat chiar in paginile Ziarului de Duminica, deplangeam starea in care se afla actuala generatie de eseisti romani. Spuneam atunci ca doua sunt pacatele de care suferim cu totii: degringolada ideologica si neincrederea reciproca.
Portretul e cu atat mai valabil cu cat cunosc tineri care nu se incadreaza in tiparul lui. Dar ei sunt exceptii confirmand prin contrast regula majoritatii. O prima exceptie este Mircea Platon. Cum despre el am scris altundeva, ma voi opri aici asupra unui al doilea caz iesit din comun: Bogdan Duca (foto).
Cel mai distinct condei ideologic care semneaza astazi in revista Cultura este al lui Bogdan Duca. Citindu-i articolele, nu-ti trebuie cine stie ce fler ca sa-ti dai seama ca, in peisajul unei reviste cu o desfasurare doctrinara precumpanitor de stanga, Bogdan Duca e ca o pata de culoare aflata in contrast cu fundalul. Iar ceea ce-l distinge pe acest licentiat in teologie sunt doua insusiri: cultura si curajul. Greu de spus cum de un om nascut in 1980 poate sti atatea. Uneori incerci senzatia ca ai de-a face cu un erudit caruia nu-i poti explica mecanismul mintii: caci ori e vorba de o precocitate ce poate sfarsi prost, ca in cazurile cand tineretea, nemaifiind alimentata de un entuziasm autentic, aluneca in blazare, ori e vorba de o reala aptitudine teoretica, capabila a mistui rafturi de carti intr-un ritm neomenesc. In al doilea rand, Bogdan Duca are curajul de a scrie senin despre teme care altora le-ar inspira teama numai la auzul titlului lor. Tocmai de aceea el este un spirit de dreapta, adica un intelectual pentru care valoarea nu este vorba in vant. Si care nu se sfieste sa scrie transant despre lucruri pe care altii le discuta in soapta.
Sa va povestesc un episod care surprinde perfect aluatul cu totul aparte din care este croit acest om. Intr-o perioada tulbure a vietii, una a carei framantare cumplita avea sa culmineze intr-o veritabila criza religioasa, Bogdan Duca capatase obiceiul de a se certa cu Dumnezeu mergand pe strada. Cu totii ne-am revoltat la un moment dat impotriva fiintei divine si cu totii am fost uneori la un pas de apostazie launtrica. Dar nu pe strada si nu cu voce tare. Ei bine, Bogdan Duca, in loc sa-si mistuiasca furiile intre peretii casei sau in incinta vreunei biserici, mergea pe strada vociferand. Si pentru ca, pe de o parte, nu se putea abtine sa nu-l admonesteze pe Dumnezeu si fiindca, pe de alta parte, ii era rusine de oamenii care il priveau cum se rasteste la aerul din jur, a gasit un truc menit a-l cruta in ochii semenilor. In clipa in care incepea sa se certe cu Domnul, scotea mobilul din buzunar si il ducea cu un gest firesc la ureche, trecatorilor neparandu-li-se nimic surprinzator: un om tipand la telefon in cursul unei altercatii aprinse.
Nimeni nu stia ca interlocutorul, nefiind omenesc, nu se grabea sa-i dea vreo replica, caci de fapt teologul vorbea de unul singur tinand la ureche un mobil la capatul caruia se afla cerul. Gestul acesta, de a mustra fiinta divina pentru nepasarea cu care lasase in voia ei o omenire aflata pe muchie de cutit, mi se pare patognomonic pentru natura aparte a teologului nostru. El surprinde bizareria lui sclipitoare. Acum, cand isi aminteste de episod, Bogdan Duca zambeste detasat si impacat cu sine. Criza i-a trecut si acum se gandeste la ea cu nostalgie.
Si nu pot sa nu-l invidiez, caci mi-as dori si eu o astfel de criza.
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/o-voce-aparte-3099622/
Declar aici solemn si pe proprie raspundere ca, intr-adevar, dupa un schimb de mesaje cu dl Bogdan Duca, schimb de mesaje initiat de domnia-sa, i-am sugerat dlui Duca sa isi caute un partener de discutie in dl Tismaneanu. Nu vad nimic ofensator in aceasta sugestie. Am facut acest lucru deoarece, pentru a discuta, doi oameni trebuie sa aiba o baza de discutie, un limbaj comun. Or, nu am reusit sa gasesc un limbaj comun cu dl Duca. Judecand dupa ceea ce scrie, nu cred ca voi gasi nici in viitorul apropiat. Dl Duca gandeste, dupa cum vad eu, politic. De aceea are nevoie de „aliati”, vrea sa discute „agende comune” si sa faca toate „compromisurile necesare” in spiritul moderatiei politice. Pe mine nu ma intereseaza sa politizez crestinismul, ci sa crestinez politica. Ca atare, nu gandesc in mod primordial politic. Deci nu pot dialoga cu dl Duca deoarece nu avem un limbaj comun. In aceste conditii, singurul lucru pe care l-am putea face ar fi nu sa dialogam, ci sa monologam in cor.
Cum nici dl Duca nu e satisfacut de ideile mele, nici eu nu sunt convins de ideile dlui Duca, nu-mi ramane decat sa ma izolez cat de mult pot de dl Duca, a carui insistenta inghesuita ma face sa ma simt ca intr-un tramvai comunist din anii 80.
Singurul lucru pe care i l-as cere dlui Duca ar fi sa fie onest in discutarea textelor mele (polemice, teoretice, practice si ipotetice). Daca insa o fatala incomprehensiune il tine de la acest lucru, inteleg. Dar nu-l pot ajuta cu nimic.
Mircea Platon
pve:
Faptul ca Mircea Platon nu imi ofera satisfacite, nu ma deranjeaza pe mine. Am refuzat sa fiu „lingaul lui Patapievici” nu pentru ca muream de dorinta de a fi beneficiarul „Raspunsului” din partea domnului Platon.
Domnul Platon pierde insa sansa unui dialog lamuritor. Ba mai mult, se inconjoara (ca si cei pe care ii ataca) de…laudatori, incantati de geniul sau tanar.
unda:
Va asigur ca sunt un cititor al lui Mircea Platon. Chiar nu vorbesc in necunostinta de cauza.
Domnule Duca,
Cu „haita” nu aveti nici in clin, nici in maneca. Nu putem dialoga cu oamenii care impartasesc ideile si atitudinile lui Vladimir Tismaneanu. In spiritul solidaritatii crestine, va invit la Targul de carte Gaudeamus unde „A Treia Forta” isi va lansa doctrina economica.
Cum publica radicalul Platon o carte, cum apare Duca din neantul moderatiei pentru a-l invita la dialog. Saracu nenea Duca …
Pentru pre-hobbesieni, care stiu ca nu exista doar haite, uitati aici:
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/08/haita-lui-platon.html
Daca „haita” domnului Mircea Platon este un termen cu functie de eticheta, sunt mandru sa fac parte din ea. Sau cel putin sa ma consider astfel.
Daca dl Tismaneanu e asa mare om de dreapta, vreau si eu sa vad articolele domniei-sale (teoretice, cum zice dl Duca, si practice, cum vreau eu) de critica a: multiculturalismului, feminismului, casatoriei homosexuale. Nu stiu sa fi produs ceva in acest sens. Si, vorba dlui Duca, e un subiect important. Ca si cultura porumbului.
E normal să existe grupuri culturale distincte, bazate pe valori comune. E normal ca stânga să îşi aibă propriile cercuri de dezbateri şi propriile reviste, faţă de dreapta. E normal ca dreapta extermă să aibă alte mize decât dreapta moderată. Dar nu e normal să avem universităţi diferite, căci universitatea este tărâmul dezbaterii şi al dialogului raţional.
Pe ce mă bazez când spun că e normal să existe grupuri distincte? Pe conceptul de paradigma al lui Thomas Kuhn, oamenii de ştiinţă împărtăşeşc un set de valori comune despre cum se face ştiinţă, ce reprezintă probleme şi ce nu. Dacă asta se petrece în domeniile ştiinţifice, cu atât mai mult se petrece în domeniile umaniste.
Legat de termenul de paradigmă două atitudini sunt cheie:
1.nu există nici o paradigmă care să oblige pe toată lumea să se supună ei, nu există constrângeri raţionale de a adera la o paradigmă.
2. Kuhn nu este extremist ca Feyerabend, paradigmele nu sunt incomensurabile pentru că altfel progresul ştiinţei ar fi imposibil. Adica, exista dezbateri între paradigmele, programele de cercetare rivale, cum spune Lakatos, mai dulce. Chiar dacă se lucrează într-o paradigmă, se pot face dezbateri şi în afara ei.
Ceea ce am spus peste cultura ştiinţifică se potriveşte şi mai bine umaniştilor. E natural ca dreapta să pună mai mult accentul pe individ şi stânga pe egalitate, tradiţii culturale diferite educă în mod diferit. Dar la fel de natural este dialogul între reprezentaţi a maniere de a gândi diferite. Popper, Aron, Kolakowski nu spun nicăieri „tâmpitul ala de Marx”, sau nu vorbesc despre „muşcăturiile şi colţii dialecticii”. ( eu apreciez talentul ironic al celor care participă la dezbatere, dar nu face decât să mă distreze, nu îmi aduce nici o idee nouă). Pentru a înţelege marxismul gânditorii de mai sus, s-au aplecat asupra lui cu creionul în mână, şi au avut încredere, că are ceva de spus ce ne interesează pe toţi.
Deci, se poate o dezbatere între oameni de ştiinţă din paradigme diferite, între oameni de dreapta şi oameni de stânga, dar între dreapta moderată şi dreapta mai dreaptă nu se pot face decât atacuri la persoană?
Înregimentarea într o tabară sau alta are sens atât timp cât e productivă cultural, dar nu e de înţeles refuzul dialogului cu celelate tabere. Poate că vom găsi şi la alţii idei bune, modestia epistemică este o opţiune necesară!
Sau poate că participanţii la polemică nici măcar nu cred că este vorba de tabere? Că nu există o distincţie între dreapta moderată şi dreapta radicală? Dar, atunci de ce există haita lui Tismăneanu şi haita lui Platon? Eu aş propune până una alta, înlocuirea haitelor, nu cu turme, ci cu grupuri care împărtăşesc valori comune. În aceste condiţii, atitudinea domnului Duca de a încerca un dialog atât cu domnul Platon cât şi cu domnul Tismăneanu mi se pare meritorie.
Să înlocuim haita cu grupuri ce împărtăşesc valori comune, dar sunt deschise dialogului!
La dl profesor Tismaneanu nu exista absolut nicio ascendenta de la progresism la conservatorism. Imi pare rau s-o spun, dar cand un politolog de talia domnului Tismaneanu ii pune intrebari regizate in culise lui Ion Iliescu si cand se ajunge la concluzia trasa in acea carte, dupa ce Iliescu a facut ce a facut, nu mai e nimic de comentat.
Ca si Radu Duda cand spunea ca el inca nu stie daca Iliescu a fost benefic sau malefic pentru Romania. Cu asemenea oameni nu se poate face nimic in tara asta. Cartile domnului Tismaneanu nu critica stanga actuala, nu critica feminismul, multiculturalismul, uniunea civila homosexuala.
Cat despre Dilema Veche, Plesu si Patapievici, etc, eu nu votez cu intelectuali si politicieni care isi inchipuie ca sunt conservatori si apoi declara ca vor vota in favoarea uniunilor civile homosexuale. De altfel, asa cum spunea Patruped pe blogul meu, publicul acestor intelectuali e unul ignorant, care nu a citit un Steinhardt, etc.
Eu doar imi spun parerea normala, nu sunt specialist in nimic, dar nu accept sa imi traduca nimeni pe Steinhardt asa cum vrea el, indiferent ca e profesor in Occident. Nu accept sa ma spele nimeni pe creier, asa cum facea un domn in Dilema Veche acum cateva luni, cand voia sa ne convinga ca conservatorismul occidental e pro uniuni civile homosexuale si asa trebuie sa fie si la noi. Asta nu e conservatorism.
Pentru a exista dialog, trebuie sa existe intrebari si raspunsuri oneste la intrebari. Pentru a verifica onestitatea raspunsurilor la intrebari, trebuie sa existe, ca tot aduceti vorba de stiinta, CRITERII de verificare. Cum se poate avea un dialog in momentul in care una din tabere refuza orice criteriu, orice referent, in afara de cel al bunului-plac, care nu e un criteriu valid. Oricine incearca sa stabileasca niste criterii e acuzat de „fundamentalism”, „legionarism” etc. Nu se poate juca fotbal cu oameni care in mijlocul meciului se trezesc ca le convine mai mult sa joace handbal. Or, asta e ceea ce a facut tabara dlui Tismaneanu si a elitei : au manipulat, continuu, criteriile pe motiv de expedienta politica. Au instrumentalizat totul.
Paradigma stiintifica porneste de la un set de reguli asupra carora s-a cazut de comun acord. Dezbaterile se duc pe baza acelor reguli/principii/axiome. In domeniu umanist, asta ar insemna ca, daca esti de dreapta, inseamna ca sustii: a), b), c). Si apoi sa actionezi conform acestor principii. sa le lucrezi.
Or, la noi, totul e vraiste. Iar oamenii care incearca sa fie consecventi principiilor lor sunt acuzati de lipsa de moderatie. Moderatia, dupa parerea taberei Tismaneanu, insemna sa spui azi una, maine alta si nimeni sa nu clipeasca la aceasta lipsa de consecventa. Conform lui Popper, stiinta e definita de criteriul falsificabilitatii. Adica, sa accepti ca exista anumite conditii in care teoria ta e falsa. Daca schimbi criteriile, rezultatele sunt altele. Or, elita are intotdeauna dreptate. Schimba criteriile mereu, dar rezultatele raman acelasi. Ceea ce inseamna ca nu are un discurs „stiintific”, ci unul mistic: adevarurile lor nu pot fi supuse verificarii empirice.
Nu doar ca definim prost lucrurile (de exemplu, conform dlui Tismaneanu, a fi de dreapta politica inseamna a sustine „individual rights”), dar nici macar acele definitii proaste nu le aplicam consecvent (in sensul ca, daca tot vorbesti de „individual rights” nu poti sa criminalizezi si sa patologizezi popoare intregi, asa cum face, in mod rasist, dl Tismaneanu in cartea „Fantasmele salvarii”, unde vorbeste la modul cel mai oribil, influentat de teoriile antipatriarhale ale lui Adorno, de popoarele din Estul Europei).
Dl Duca, preluand o teorie a conducatorului sau de teza, dl Daniel Barbu, sustine ca in Romania suntem in criza de teorie, si ca „atacurile la persoana” ale lui Platon sunt lipsite de relevanta. Ceea ce nu observa dl Duca, dar stiu ca observa dl Barbu, e ca aceasta criza de teorie se datoreaza tocmai unei crize de caracter politic. Pentru ca, in momentul in care, de fapt, tot ce vrei e sa ramai la putere si sa fii moderat si flexibil, nu mai dezvolti o teorie. Si asta pentru ca nu ai interesul sa ai o identitate bine definita, vrei sa fii gata sa sari dintr-o barca in alta, esti prins cu manevrele politice si nu ai timp de rafinari ideologice.
Asadar, pentru a veni cu o teorie a lipsei de teorie politica romaneasca, inconsistenta teoretica a politicii din Romania nu se datoreaza in primul rand lipsei de pregatire teoretica, ci oportunismului practic. Asta am descoperit si am incercat sa analizez in „Masura vremii: indemn la normalitate”.
Dl Patapievici a venit cu o teorie in Omul recent. A avut sansa sa si-o puna in practica, la putere fiind. Ovidiu Hurduzeu si cu mine am venit cu o incercare de a recentra viata politica romaneasca pe un conservatorism personalist crestin. Asta e „teoria” cuprinsa in volumul A treia forta, primit cu ostilitate (tacuta) maxima de tabara dlui Tismaneanu.
Dl Duca se simte ofensat ca il trimit la A treia forta. ce sa-i fac, daca pune intrebari la care am raspuns deja acolo. Cand va veni cu o chestiune noua, precum acum cea referitoare la teorie, ii voi raspunde in persoana, asa cum fac acum. Dar cand ma intreaba ce e omul de dreapta dupa ce am scris, cu Ovidiu, o intreaga carte pe tema asta, ce pot sa fac decat sa-l trimit inapoi la carte.
Exista posibilitatea dialogului. Dar in momentul in care la argumente (cu pagina, citat, nota de subsol) ti se raspunde cu huiduieli intelectuale si cu flexat muschii institutionali, te tii pe langa casa. Casa care unora li se pare un barlog de „haita”.
Dl Duca zice asa pe blogul lui:
„Cred ca valorile importante trebuie traite si nu teoretizate. Dar tocmai de aceea teoretizez. Si de fiecare data cand apare cineva la dreapta sau la stanga cu solutii, cai, “forte” noi, incep sa teoretizez: intrebandu-i de toate, de la credinta in Dumnezeu pana la ….cultivarea porumbului. Iar atunci cand nu mi se raspunde, sau atunci cand mi se raspunde cu: “de fapt nu ma intereseaza porumbul, pe mine ma intereseaza sa crestinez politicul”, nu pot sa nu ma supar.
Caci cei care au mai incercat inainte sa crestineze politicul au inventat eviscerarea (ce a patit Arie, ereticul din secolul IV), pogromul, arderea pe rug, razboaiele religioase si terorismul politic al extremismului de dreapta.
Cat despre porumb…. fara el nu am avea nici macar mamaliga!
Iar libertatea mea nu are nevoie de asa ceva! Nu are nevoie nici de dictatura si nici de saracie!”
La care eu i-am raspuns asa:
„Dl Duca, cine a spus, domnule, ca nu-l intereseaza porumbul? Am spus ca nu ma pricep la porumb, nu ca nu e important. Sau dumneata iti inchipui ca te pricepi la toate lucrurile care ti se par importante?
Cat despre crestinarea politicului, mai gandeste-te. Exemplele pe care le dai dumneata sunt tocmai de instrumentalizare a bisericii, de politizare a bisericii, nu de crestinare a politicului. Daca l-ai revedea putin pe Schmemann ai intelege la ce ma refer. Dar asa, doar cu Tismaneanu drept calauza, nu ai cum sa intelegi rostul crestinului in lume. A crestina politicul inseamna a sfinti lumea, a o lucra in duh crestin. Asta e datoria oricarui crestin. Si nu se face prin pogromuri. Si nici prin rastalmaciri ca ale dumitale.
Am explicat si in ultima carte, Masura vremii, ce inteleg prin aceasta crestinare a politicului. Dumneata gandesti doar in clisee obosite si in lozinci, falsificand continuu ce spune preopinentul
Te-am rugat sa fii onest, sa faci un “rezumat” onest a ceea ce spun eu. Nu ma mai “parafraza”: citeaza-ma, daca nu esti in stare sa intelegi si sa reproduci corect ce am spus. Sau citeaza ce a spus x si y, “pve” sau mai stiu eu cine din “oamenii mei”.
cum vrei sa mai stea cineva la “dialog” cu dumneata in momentul in care nu esti in stare sa reproduci corect ce s-a spus in timpul unei discutii. cine a spus ca porumbul nu e important?
o faci de mamaliga si mai vrei si dialog.
produ citatul, dl duca, in care eu sau cineva din sustinatorii mei a spus ca nu ne intereseaza porumbul. Daca nu il produci te voi declara un mistitificator ordinar.”
Reproduc aici acest schimb de mesaje pentru ca m-am saturat sa fiu mintit de la obraz. Si dl Duca s-ar putea sa stearga sau sa modifice postarea sa.
Cind un comunist „condamna” comunismul, el nu acuza de fapt decit „excesele” comunismului. Pentru un om de stinga, comunismul poate sa treaca, caci umanismul ramine.
Katyn-ul lui Wayda (difuzat deja in Romania in repetate rinduri in cursul ultimului an) vorbeste tocmai despre asta, despre refuzul comunistilor de a-si recunoaste crimele. Stinga va minti intotdeauna: fie asupra criminalilor, fie asupra victimelor, fie asupra realitatii si a proportiilor crimei insasi.
Iar Wayda a avut o inspiratie evident crestina atunci cind i-a infatisat pe polonezii dusi la macel spunind Tatal nostru. Cred ca tocmai acest fapt explica tacerea totala din jurul acestui film. Pentru ca aceasta marturisire crestina a victimelor defineste cu adevarat natura raului comunist.
Daca ne facem ca nu pricepem chestia asta, inseamna ca sintem complicii asasinilor.
Fedorovici are dreptate.
A tacea inseamna a accepta.
Pingback: Cum se voteaza duminica « Radical & hipercritic·
Pingback: Autopsia unor alegeri, de Mircea Platon « Radical & hipercritic·
Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Autopsia unor alegeri·
Pingback: Cameleonul * moralist * Volodea Tismanetky. « Sfinxul·
Elita? care elita, domnilor? din ce punct de vedere „elita”? Ce au produs elitele astea in 20 de ani?
@ Adrian: Asa-zisa elita este de fapt alcatuita din cumani. Dl Djuvara, un fin istoric, stie mai bine:
GABRIEL LIICEANU: Între Humanitas şi Editura Politică nu există decât un raport simbolic. În mitologia greacă, Cadmos a întemeiat Teba, după ce a trebuit să fie omorât un balaur. Din dinţii balaurului semănaţi pe un teritoriu s-au născut zidurile Tebei. Acest simbolism al naşterii binelui prin colaborarea cu răul, în speţă pe spezele răului şi împotriva răului, este curent în mai multe mitologii.
Răzbuneala însemna în limba română lumină, senin. A răzbuna însemna a aduce lucrurile în matca lor, în matca bună. Tema pierdută devenea temă regăsită, iar sensul răzbunărilor pe lume făcute numai de dragul de a replica la nivelul răului sunt mizerabile şi duc istoria lumii în prăpastie. Invers, răzbunările care readuc binele la lumină, după ce răul l-a întunecat, sunt răzbunări adevărate. Din punctul ăsta de vedere, Humanitas a fost o răzbunare.
NEAGU DJUVARA: În primăvara lui ‘92, iau telefonul şi:
„D-le Liiceanu, aici este Neagu Djuvara, aş dori să vă întâlnesc, să vă fac o propunere“. Ţineam să public cărţile mele franţuzeşti într-o traducere românească aici. Zice: „Bine, veniţi la editură“. Şi-mi zice numele editurii. Eu am o surditate a artileriştilor. De 75 de ani, de la război şi chiar înainte de război, de la nişte trageri, am urechile care şuieră, amândouă. Deci, sunt fudul de urechi şi, când mi-a spus numele editurii, aud „Cumanitas“. Ia uite dom’ne, ce curios, editura asta mare a adoptat un nume din preocupările mele legate de cumani. Mă întorc la biroul meu, unde aveam deja câteva cărţi apărute la Humanitas. După 5 minute, am văzut: aoleu, Neagule, cum ai putut tu să confunzi Humanitas cu Cumanitas?! Am venit foarte mititel la editură cu cartea mea franţuzească Les pays roumains entre… ca să îi spun că, uite, părerea mea e că felul ăsta de a prezenta lucrurile, cum am început noi occidentalizarea noastră, e oarecum original. Gabriel Liiceanu ia cartea şi o cântăreşte: „E cam groasă, e cam… Trebuie să scurtaţi un sfert“. „Domnule, cum o să tai un sfert din carte…?!“ M-am târguit cu dânsul ca la piaţă… „O cincime.“
Dar, în fine, direcţiunea editurii a constatat că moş Neagu Djuvara se vinde bine şi de atunci încolo, din ce în ce mai mult, am fost luat în braţe, până când am ajuns să public şi nişte prostii, că public orişice la dânşii, sunt omul lor. Mă bucur. Deci, cam aşa au fost relaţiile mele cu Humanitas.
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=14502
Pingback: Războiul cultural continuă : Volodea la putere ! « 0rt0d0x·
Pingback: O fantoma bantuie Romania: Vladimir Tismaneanu despre Restauratia “dreptei” cu Neamtu, Ungureanu si Baconschi. GDS a stabilit succesorul lui Basescu. La IICCMER “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie” VIDEO | ·
Pingback: O fantoma bantuie Romania: Vladimir Tismaneanu despre Restauratia “dreptei” cu Neamtu, Ungureanu si Baconschi. GDS a stabilit succesorul lui Basescu. La IICCMER “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie” VIDEO | ·
Pingback: O fantoma bantuie Romania: Vladimir Tismaneanu despre Restauratia “dreptei” cu Neamtu, Ungureanu si Baconschi. GDS a stabilit succesorul lui Basescu. La IICCMER “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie” VIDEO | ·
Hello,nice share.
Hello,nice share.